Comorile Morarului – 5 februarie 2022 (Muntii Bucegi)

Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune.

Unul dintre principiile termodinamicii ne spune că un sistem fizic lăsat de capul lui, adică liber, tinde spre dezordine. Până de curând am folosit în ture o pereche de mănuşi care se pare că tind spre entropie maximă. Partea de întărituri din palmă, cel puţin deocamdată, a atins acest punct. Pentru că am fost mulţumit de ele, au să mai slujească prin gospodărie până când îşi vor da sfârşitul obştesc. Aşadar m-am regăsit în postura de a achiziţiona o pereche nouă, cel puţin la fel de „competentă”. Ca un făcut, Florina este într-o situaţie similară. Nu ajunge că trebuie să adapteze colţarii la dimensiunile bocancului, are un pic de căutat să găsească mărimea perfectă. Între noi fie vorba, îmi pare că a făcut ceva progrese în sensul că nu îşi mai atinge recordul de a avea cinci perechi de mănuşi în rucsac. Îi dau dreptate, ce bucurie este să poţi avea o pereche potrivită de mănuşi. Dacă am făcut această succintă introducere, vreau să spun că era timpul să caut o altă mănuşă, pe cea a Morarului.

Încep prin documentarea temeinică a traseului, găsesc câteva informaţii foarte utile pe internet. Undeva încolţeşte o idee: urcare pe Comorile Morarului, dacă este timp poate până în Brâna Mare a Morarului, coborâre pe Bujori. Am luat track-urile de pe ultimele două şi le-am urcat pe google earth să văd cum arată. Ieşirea din Comori este pe la 1820m, după cum a arătat gps-ul. Mi-am făcut eu planuri că până acolo nu e altitudine mare, că apoi se urcă pe creastă matematic şi nu implică riscuri, dar Muntele avea alte planuri pentru noi.

În ultima perioadă nu a nins foarte mult, dar vântul şi-a făcut de cap. Mă aşteptam să găsesc depozite de zăpadă, dar undeva speram la o zăpadă numai bună de urcat la colţari. Dimineaţa ne întâmpină cu o atmosferă plăcută, ne încălzim bine.

Prin pădure

Drumul de pe Plaiul Munticelu decurge bine. Poiana Coştilei ne oferă un motiv temeinic să ne bucurăm de vreme superbă.

Dimineaţa ne întâmpină cu mult soare

Trecem de intersecţia triunghi roşu cu banda galbenă, urmăm în continuare triunghiul şi în scurt timp trecem Valea Cerbului. Aici ne bucurăm de omul de zăpadă dintr-o mică poieniţă, sperăm să aibă viaţă lungă. Imediat, după o porţiune scurtă în urcare, poteca face un unghi destul de ascuţit, cotim către stânga. Acest aspect îmi pare un punct bun de referinţă. Urmează o porţiune în care poteca curge pe curbă de nivel, traversăm o vale şi dăm de bolovanul indicator al intrării în firul Comorile Morarului.

Bolovanul indicator este prevăzut cu marcaj turistic

O luăm direct în sus, în stânga noastră apare firul văii. Acesta este accidentat la intrare, facem cunoştinţă cu zăpada mare şi afânată. Hotărâm să ţinem malul drept. Valea devine foarte clară.

La intrare

Ne dăm seama că nu avem dorinţa de a ne scufunda prea mult în talveg. Vedem o aglomerare de stâncării mari deasupra cărora vom reveni în fir. Mai sus ne-am dat seama că a fost o decizie înţeleaptă, în faţa săritorii de la intrare sunt câţiva brazi imenşi doborâţi de furtuni, plin de crengi momentan. Revenirea în fir presupune o serie de lupte cu zăpada afânată. De fapt, întrega zi s-a dovedit a fi o luptă în condiţii similare.

Hai la deal

Mai cu spor

Tot mai sus

Cam ce am găsit în talveg? Urmele unor recente mici avalanşe constând în bulgări îngheţaţi bocnă, unii mai mici, alţii cu volum de peste 50l. Aceşti bulgări au fost doar condimentul potrivit, în rest multă zăpadă afânată. Dacă prindeam un pas fără să mă afund până la genunchi, eram fericit. Pioletul se afunda integral, dar ne mai agăţam pe unde se putea. Valea este destul de deschisă şi oferă perspective frumoase. Jos se vede Gura Dihamului, iar pe fundal Munţii Baiului.

Navigare prin marea de zăpadă cu ale sale gheţuri

Ştiu că nu o să primim foarte mult soare pe direct, dar versantul drept o să primească puţină căldură. Vizibilitatea este foarte bună, terenul nu este foarte înalt, găsim vegetaţie multă pe versanţi, pe alocuri şi în talveg. Încep să rulez programul de analiză: nu sunt cornişe, nu sunt pereţi mari, dar sunt câteva vâlcele foarte înclinate pe partea dreaptă, de unde este posibil să vină câte un duş de zăpadă.

Ajungem la o zonă mai îngustă asemenea unui tobogan. Încerc să găsesc prize la bocanci, mă întind cât pot la fiecare mişcare şi caut să înfing bine pioleţii. Se văd ceva tije uscate, semn că e pământ dedesubt, drept urmare lovesc cu putere. Ies sus şi urc până în drept cu un copac parţial îngropat în talveg, parţial dezgolit. Asigur, testez rezistenţa la cască cu o lovitură de piolet, casca rezistă, eu încerc să mă dumiresc de noua performanţă. De fapt, pioletul se agăţase de rucsacul din spate şi îşi schimbase traiectoria. Florina începe să urce, ştiu că la fiecare pas înfinge bine colţarii. Pe când îi apare casca la vedere şi mă gândeam să îi fac o poză, la vreo 20m deasupra se aude un „duş”. După cum era de aşteptat, vine de pe dreapta şi o ia pe talveg. Noi am ţinut partea stângă în urcare, îi strig să bage „capul la cutie” şi tensionez coarda. Duşul trece pe lângă mine, ea se lasă în piolet şi îl ia din plin în primire. După o jumătate de minut, care poate a părut mai lungă, urcă, trece cap schimbat şi asigură mai sus la alt copăcel. Aici facem o haltă bună pentru îndepărtarea stratului protector de zăpadă dintre spatele ei şi rucsac.

Zonă „activă”

În curând ajungem la o bifurcaţie.

Bifurcaţia

O luăm pe firul din dreapta. Date fiind condiţiile din teren şi ora, ştim că nu vom urca foarte sus astăzi, dar ne dorim să ieşim în creastă cât mai sus. În stânga noastră sunt degetele Mănuşii Morarului. În jos valea se aşterne sub călcătura bocancului.

Firul văii văzut din zona superioară

În faţă se vede şaua în care urmează să ieşim.

Șaua generoasă din capătul văii

Bucurie mare. Decizia de a încheia aici este oarecum luată, urcarea în creastă ar lua foarte mult timp ţinând cont de calitatea zăpezii. În plus, nu ştim ce condiţii vom întâlni mai departe. Facem o mică şedinţă tehnică şi hotărâm că întoarcerea pe acelaşi drum este o soluţie viabilă, cel puţin aici cunoaştem condiţiile din teren.

Aşadar avem timp la dispoziţie, ne hidratăm cu ceai cald, mâncăm bine şi trecem la şedinţa foto. Pe rând, asiguraţi în coardă, urcăm câţiva metri pe o mică muchie de unde peretele Coştilei se dezvăluie ochilor. Luăm la puricat văile şi brânele cunoscute. Este un punct de belvedere care ne alungă efortul pe care l-am depus până aici şi face ca lupta cu zăpadă să intre în domeniul trecutului. Cu puţină atenţie identificăm inclusiv Hornul Central, mie îmi pare că am văzut şi Dintele dintre Colţi.

Privirea care face orice oboseală să dispară

La coborâre aplicăm mersul pe călcâie. Dată fiind panta mare, chiar dacă ne afundăm bine, mergem foarte repede. Păstrăm distanţă, suntem foarte operativi. Ajungem la toboganul care ne-a dat singura ocazie a zilei să folosim de zor pioleţii, căutăm un rapel. Până la urmă ne învingem inerţia, scoatem colţarii, echipăm şi descăţărăm fără nici o problemă. De ceva vreme soarele a dispărut, dar între timp se pare că a lucrat să ne ascundă urmele în anumite locuri.

La vale prindem viteză mare

Prind în cadru o imagine perfectă cu ceea ce înseamnă o ruptură a unei plăci de circa 30cm grosime care a măturat sub ea.

Placă ruptă

Sunt împăcat că am ales o zonă fără expuneri mari, care nu poate acumula multă zăpadă. Mai coborâm puţin şi traversăm spre stânga şi căutăm un drum prin pădure. Terenul este accidentat, bolovani mari peste tot, ieşim în poteca marcată puţin mai sus de punctul de intrare. Transmitem telefonic că suntem la „civilizaţie”, adică traseu turistic. Obiceiul de a ne semnaliza poziţia în mod constant este deja o obişnuinţă. La întoarcere am tras de timp cât am putut, la înserare ne-am reîntâlnit cu Căminul Alpin.

Participanţi: Florina şi Edy

Echipament folosit: semicoardă 30m, ham, cască, colţari, piolet, anouri, carabiniere şi dispozitive de filat.

Duminică, 6 februarie 2022 - 13:59 
Afisari: 523 


edy