Coltarul buclucas si Vantul Naravas (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

Participanti la tura :
Luci, Dani (shatterhand), Catalin si Alina

18 iulie


Desi initial, planuisem iesirea de vara in Muntii Caucaz, sponsorizarile nereusite au facut sa ne indreptam spre o tura mai accesibila, astfel am ales Alpii. Dupa o asteptare de 3 h a autocarului firmei Ognivia, a sosit in autogara fara aer conditionat, plin ochi si cu motorul subred. Dar cu curaj am incarcat cei 8 rucsaci si am pornit! Ca sa ne oprim ( nedorit ) in Gilau unde am asteptat 4h repararea autocarului.

Ajunsi la vama cu Ungaria, am fost purecati bine la bagaje, chit ca se adunase o mica atentie de la majoritatea oamenilor din autocar pentru imbunarea fratilor de peste granita.

Drum lung, soferi ursuzi, pana la neciopliti, cu evitari de folosire a autostrazilor care ne-a facut sa ajungem in Torino cu un total de aproximativ 10 h intarziere (total 33h) astfel incat am pierdut ultimele trenuri spre Aosta, acceptand minunatele banci din autogara Vitorrio Emanuelle ca locuri de hodina.

Micile bagaje.



Fanta?


Minunatele banci din autogara din torino



20 iulie

Dis de dimineata pornim spre gara Poerta nova din Torino si luam primul tren spre Aosta (7 euro), de o curatenie impecabila, unde aveam legatura spre Chamonix cu schimbare in Courmayer (14 euro), traversarea aceasta facandu-se prin tunelul Mont Blanc.

Ajunsi in Chamonix, am luat trenul pana in satul Les Houches (2 eur), unde ne montam corturile in camping Bellvieu (5.5 eur persoana), cu acces la utilitati (dus, curent, apa potabila). Dupa o masa
copioasa, am plecat la Maison de la Montaigne sa ne interesam de vreme, care se arata promitatoare ca si vizibilitate, doar vantul era problematic.

Luci distractie si show pe tren.


Alt tembel.



Courmayeur





Spre tunelul Mont Blanc.



Camping.



Base camp.



Ze french au si ieduti cu ham.



Clatiteeeeeee (scumpe mai erau)



Cartita halpinista




21 iulie

Dupa cele 2 nopti dormite iepureste prin autogara si bus, somnul primei nopti din camping ne-a priit mult, am decis sa ne plimbam putin prin satuc sa mai facem cumparaturi si ultimele pregatiri inainte de plecare care era programata pe urmatoarea dim.

Dupa o mica plimbare cu Luci, ardeam de nerabdare sa urcam, vremea buna fiind un atu convingator, asa ca am grabit pregatirile si la ora 13 eram deja la baza telecabinei echipati si optimisti. Aceasta
ne-a urcat pana la 1800 m la Bellvue (les houches situat la aprox 1030 m alt), de acolo am pornit pe sinele trenuletului cu cremaliera care mergea pana la Nin D’angle (alt 2346) aici am ajuns in jurul orei 15:30, dupa o mica pauza si o conversatie cu un official (poate Salvamont) care ne-a informat despre campare pe masiv.

Am pornit pe grohotis spre Ref.Rognes alt 2768… pe drum am tot facut mici popasuri pentru a poza peisajul si fauna, mai ales caprele negre extrem de fotogenice si obisnuite cu oamenii. La Ref.Rognes am luat o puaza de masa echipand-une si putin mai gros fiindca temperatura a scazut considerabil de unde pornisem amiaza.

Pe drum, aprox in jurul alt de 2900m am intalnit un grup de salvamontisti care au chemat elicopterul pentru o persoana cazuta undeva de pe grohotis, din pacate elicopterul nu putea sa localizeze echipa si pe accidentat din cauza cetei, outcome-ul nu il stim, dar acest accident ne-a amintit ca trebuie sa avem multa grija pe traseu.

In jurul orei 18 30 am ajuns la Ref. Tete Rouse alt 3167, unde am gasit o mica tabara de corturi, zapada fiind deja omniprezenta. Am admirat superbele seracuri si crevastele care se zareau in cateva directii, ceata disipandu-se spre bucuria noastra.

Am trecut la montarea celor 2 corturi camp milenium si la prepararea cinei (torteliniiiiiiiii :). Ne simteam bine si increzatori, dar mai ales fascinati de maretia peisajelor care ni se aratau. Mai spre
seara am studiat putin traseul de urmatoarea zi, in special Grand Couloir, de care tot auzisem ca impunea probleme din cauza caderilor de pietre.

Echipa (din stanga la dreapta Luci , Dani, Alina si Catalin).



Bellvue.







Trenuletul cu cremaliera.



Spre Ref Rougnes.



Capre fotogenice.







Spre Tete Rouse.



Ref Tete Rouse.



Corturile noastre.



Food.





Maretia muntelui.





Ref Gouter zoom max la aparat.




Apus.



Deasupra norilor.



Cartita strikes back.




22 iulie

Dupa o trezire lenesa, am gatit si mancat bine, ridicand tabara in jurul orei 11, am pornit spre ref. Gouter. Traversarea Grand couloir-ului nu a impus nici o problema, fiind strabatut in aprox 1 min, nefiind atat de aglomerat la acea ora. De aici incolo a inceput chinul, cu imbulzeala, ghizi care trageau pe client in coarda, rezultand in inghionteli si injuraturi. Nu am vazut pana acum atatea persoane pe un singur traseu, fiind inghesuieli si ambuteiaje la portiunile cu lanturi unde se asigura cu selb, fiind tot mai multa lume care cobora, se formau cozi la aceste portiuni. Se putea catara lejer pe langa, noi optand de cele mai multe ori pentru acest mod ca sa scoatem timp si sa evitam ambuteiajele.

Strigatele de « attention » erau omniprezente, majoritatea persoanelor neaplicand niste reguli de baza ca verificarea prizelor de mana sau picior pe o roca asa de friabila.

Am ajuns la refugiul Gouter in jurul orei 13 eu si Luci, cealalta echipa ajungand cam la ora jumate dupa noi din cauza ambuteiajelor si oboselii. Dupa o masa din brisca la caldura refugiului, am asteptat pe coechipieri care s-au fortat sa manance, dar nu prea au reusit, fapt care le-a fost daunator mai incolo.

Preturile din refugiu erau scumpe (50 eur cazarea, redurecea pentru membri Clubului Alpin Roman era de 5 eur, paste cu sos 8 eur, omleta simpla 7 eur si apa 5 eur la 1,5 L, suc la 0,33L 4.5 eur), necalculand prea bine combustibilul, butelia de 0,6 L era pe terminate, am cumparat 2 sticle de apa sa nu mai fortam mult cu topirea zapezii decat pentru prepararea hranei.

Ne-am echipat si am pornit inspre Ref. Vallot (alt 4370m) in jurul orei 15, am cautat locuri de cort la 3900m, in cazul in care vantul care devenea tot mai aprig ne-ar fi pus bete in roate, si vom fi nevoiti sa campam deasupra Ref. Gouter pe o sa. Am continuat spre Vallot, oboseala deja facandu-si simtita prezenta, diminua putin ritmul bun care pana atunci il pastrasem. In jurul alt de 4000m ne-am intalnit cu 3 alpinisti care veneau de pe partea italiana, ei informand-une ca Ref.Vallot era full ochi si vantul foarte puternic la acea altitudine, facand montarea cortului problematica, am mai continuat aprox 20 min pana am mai intalnit o echipa care cobora, nereusind sa atinga varful din cauza vantului, ei impartasind aceeasi problema cu vantul si ocuparea la refuz a Vallot-ului. Am decis toti ca e mai bine sa coboram sa montam corturile deasupra Ref. Gouter, Alina si Catalin fiind foarte obositi.

Coborand, vantul era tot foarte puternic, montarea corturilor a consumat multa energie, mai ales saparea locului de cort si cladirea zidului de protectie la vant. De aceasta data am domit mai departe de Alina si Catalin, nereusind sa gasim 2 locuri bune apropiate si bine protejate la vant pentru corturi.

Dupa ce am montat corturile, am sapat o groapa pentru primus si am pornit la gatirea de ghiciti ce :D (tortelinii reloaded ) care ne-au cazut foarte bine, am consumat o mare parte si din apa clocotita in care le-am gatit ca sa ne hidratam / incalzim. Dupa ce eu am gatit, m-am retras in cort schimband pufoiaca cu Luci, sa prepare el ceaiul, deja dupa aceasta perioada simtind frigul accentuat de vant.

In jurul ore 19:30 am luat o decizie sa incercam varful daca vantul se va domoli, cu rucsacii mari pana la Aguile du Midi, de unde sa luam telecabina pana jos, sau daca vantul ramane la fel de puternic, sa mergem doar light si sa coboram pe unde urcasem.

La ora 21 ne tot foiam in saci, vantul suiera, somnul a fost foarte prost, cu intermitente de sforait a lui Luci. La ora 2 am ne-am trezit, vantul suiera mai rau ca seara precedenta, asa ca am reinchis sacul si am mai incercat sa mai prindem un ochi de somn.

Dupa ora 2:30 am tot auzit pasi si zbierete, primele echipe incepeau sa urce spre varf. Cu greu ne-am mobilizat, chit ca dormisem in suprapantaloni ca sa salvam timp dimineata, fiind precauti am pierdut mai mult timp cu refacerea zidului si reintarit asigurarile cortului. Eu am dat o fuga pana la Cata si Alina afland ca, Catalin a vomat seara si Alina avea dureri musclare si de cap, ei nedorind sa urce.

Vedere de la Ref. Gouter.



Vedere spre Grand couloir.







Traseul fotografiat de la Refugiu.



Auguile du Midi.





Locul de campare deasupra refugiului Gouter.



Deasupra Norilor.

Ref Gouter vazut din saua unde campam



23 iulie

Am plecat la 4:05 am spre varf, majoritatea echipelor deja erau la distanta, unul din cele mai impresionante lucruri pe care le-am vazut fiind acel sir de frontale in noapte, semanand cu un sarpe de foc. Am mers in ritmul nostru lejer, pauza la 150 pasi pe un picior, 100 sau mai putin, in functie de inclinatia pantei, depasind echipe mai codase si solitari. In jurul alt de 4050m am vazut cum Luci se opreste, frontala lui aparand si disparand ....... Astept ...... simteam vantul si gerul cum incepea sa taie la oase dar nu doream sa cobor distanta mica ce o parcursem deja pe panta inclinata.

Zbieram la Luci. Nimic, se auzea doar cate un cuvant, nu intelegeam nimic, el la fel, a urmat un schimb de cuvinte de Duh adresate din ambele parti cum am aflat ulterior. Dupa o perioada, vad ca se porneste incet, pornesc si eu mai grabit sa ma reincalzesc, dupa putin timp astept pe Luci sa vad de ce ritmul era mai incet ca la inceput si sa ii dau termosul sa bea putin ceai. Cand ajunge imi zice ca coltarul lui Grivel se stricase, clema care tinea tija a sarit, nefiind de gasit si dupa o mica discutie am decis sa urcam asa pana la Vallot si acolo vom vedea. Vantul era puternic simteam cum trece prin cagula subtire si parea tot mai sumbru in
continuare pe masura ce urcam.

La ora 6:30 am ajuns la Vallot, am aruncat pioletii sub scara de intrare, si am intrat, unde surpriza: plin ochi, se statea unul langa altul in picioare, loc de miscat ioc. Eu am simtit durere de cap pentru prima data, care cred ca se datora de la lipsa mancarii de dimineata, Luci fiind ok, doar cu ganduri la coltar. Dupa ce ne-am straduit sa mancam o ciocolata fiecare, am stat pana la 7:40. Eu imi revenisem, dar nicicum vantul nu se incumeta sa scada in intensitate, echipele incepeau sa coboare, doar cativa mai sperau sa urce si mai asteptau o perioada.

Cam in jurul orei 8, am decis si noi ca vom cobora, optiunea de a urca si legati in coarda cu un singur coltar fiind prea precara si riscanta pe acel vant (undeva 50 -60 /h). Cu mahnire si regret, ne-am legat in coarda pentru coborare, ca doar daca tot am carat coarda de 10,2 mm grea, sa o folosim. Tot trageam cate o ocheada inapoi si oftam, dar ghinionul se pare ca ne urmarea.

Am mai oprit pentru poze, vizibilitatea fiind foarte buna, coborarea fiind mai inceata pe unele portiuni mai inclinate, ajungand la cort in jurul orei 10 jumate. Am inceput sa adunam cortul si am mers la Gouter, unde soarele ne-a incalzit, vantul aici fiind aproape inexistent, refugiul fiind ferit. Cata si Alina se pare ca pornisera de ceva timp la drum fara nici un biletel lasat sau mesaj. Coborarea cu mamutii de rucsaci a fost
neplacuta pe portiunile de ghohotis, mai ales in unele locuri cu gheata, noi nemontand coltarii sau coltarul, am folosit si noi acum selb-ul pe unele portiuni.

La un moment dat, am auzit iarasi « attention » si vad cum o bucata de piatra de dimensiunea unei oale mici zboara la ceva dist de mine si loveste pe un tip mai jos, in umar, el dezechilibrandu-se si facand 2-3 tumbe pana cineva a reusit sa il opreasca. A avut mare noroc, nu patise nimic, doar o sperietura buna si cateva vanatai si zgarieturi, prostia era ca nici nu avea casca, acest incident a facut sa tinem castile pe cap pana jos, si sa grabim pasul evitand grupuletele si sporind mult atentia!

Odata ajunsi la Tete Rouse am stat la pauza mica de bronzat. Coborarea de la Gouter incepuse sa se resimta, pe rotule simteam lipsa acuta de apa, de la Gouter ramasesem pe stoc zero. Pe parcurs am mai facut ceva poze si inca cateva oftari la ce vreme superba era aici si sus un vant oribil.

Am ajuns la nin D’angle la ora 15 fara cateva min ratand trenuletul, trebuind sa asteptam inca o ora pana la urmatorul, timp in care muream de sete, noroc ca am vazut un englez care a fost de treaba si ne-a servit cu apa, in trenulet am fost inghesuiti ca sarmalele, regretand cei 10 eur pana la 1800 care i-am irosit pe aceasta dif de nivel, la telecabina de la Bellvue alta coada, am ajuns la 18 la cort extenuati de sete, cred ca am consumat cel putin 1.5 l apa in 20 min. Dusul parca a fost rupt din Rai!

Au ajuns si Cata si Alina, care coborasera ultima parte pe pista de mountain bike, nedorind sa plateasca telecabina. A urmat o masa copioasa si fuga dupa bere si papa deja nu vroiam sa mai aud de orez si tortellini.

Vin mascatii sa ne confiste marfa



Rasarit.



Vedere spre saua unde campasem.



Eu.



Luci.



Refugiul Vallot plin ochi.







La vale.





Uite coltarul, nu e coltarul!





Tot la vale.



Aglomeratie la trenuletul cu crealiera.



Frumuseti locale.




24 iulie

Dupa mancare, bere si somn pe saturate am plecat si noi spre Chamonix sa luam ceva cadouri si sa admiram echipamentele. Superb orasel, plin de magazine care iti fura privirea cu tot ce poti sa iti imaginezi din punct de vedere al echipamentului montan, dar nu numai. Am vizitat muzeul de cristale si cel istoriei montane, in jurul amiezii se contura ideea de a reincerca Mont Blanc pe ruta pe care doream sa coboram, folosind telecabina pana la 3800.

Dupa ce am dat o fuga pana la centrul de informare si iarasi studiu de vreme, astazi fiind ok, dar de maine se strica, dupa o mica adunare, eu cu Luci am fi incercat a 2-a oara dar daca vremea era iarasi precara, am optat sa mai pierdem vremea si sa plecam spre Italia sa incercam Monte Rosa.











Si sa te si minunezi.



Bereee.



Si Cartita reloaded.



25 iulie

Plecam dimineata spre Aosta, unde aveam sa ne intalnim cu un prieten vechi de-al lui Luci, noi doi dormim la el, Cata si Alina in camping, neavand destul loc pentru toti, dupa prea multe tortellini si orez, am fost atat de fericiti cand am intrat in supermarket si am cumparat carne, barabule si bere mai ieftina. Demult nu am mai obosit mancand :D .

Cartita making friends



Am vazut si romani fericiti.






26 iulie

Ne trezim de dimneta si luam primul autobus spre Point Sant Martin, de unde vom schimba cu un alt autobus spre Staval, acolo intrebam de ruta si ne decidem sa pornim cat de repede, dar spre surprinderea noastra nu era nici un camping in zona, ci doar la 12 Km mai la vale, in St. Jean.

Si uite asa la 12 ne-am intors pana in St.Jean, unde am montat corturile si am mancat uitandu-ne nelinistiti la norii ce se adunau deasupra noastra. A inceput sa ploua si a tinut-o asa pana aprope a doua zi dimineata.


27iulie

Ne trezim cu gandu de a urca macar azi, timpul era aproape pe terminate, am iscocit un plan de a lasa cortul si inca cateva inauntru ca sa salvam timp cu rucsaci de greutate redusa, dar din nou a inceput sa ploua si vremea se anunta instabila, astfel am renuntat complet la gandul vreunei ascensiuni.

Ziua urmatoare am petrecut-o vizitand oraselul, apoi a urmat alta zi, pana la Torino, dormitul pe cunoscutele banci si drumul cu Ognivia pana la Cluj, care de acesta data a fost mult mai bun ajungand in 23 ore.

Am invatat multe, am iesit si eu peste 2544m, chit ca nu am reusit, vine iarna, vine vara viitoare, poate suntem mai putin ghinionisti de vreme si patanii.





Cartita pregatita de drumul spre Ro va face cu manuta !



Poze majoritatea Luci, restul eu.

Miercuri, 13 august 2008 - 20:53 
Afisari: 2,248 


shatterhand