Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Februarie 2020
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
242526272829

Martie 2020
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Colinde sub escorta. Povesti de iarna. (Muntii Postavarul)


   E hazardat să afirmi că ajungi la sufletul unor locuri, că înțelegi viața unui sat sau a unui oraș de la prima vizită ca turist.

   Colecționar de imagini, senzații și trăiri, între tine și locuitorul autohton se așterne un hotar. Nu un zid ori o prăpastie de netrecut, ci doar vale mai adâncă.

   Locuitorul pe care îl întâlnești în călătoria ta își trăiaște propriul cotidian. El nu ridică ochii să vadă statuia, clădirea ori monumentul de arhitectură pentru care tu ai venit special până aici.

   Peisajul care pe tine te încântă, și-l fotografiezi cu nesaț, nu e pentru el decât o râpă greu de cosit.

   Ciobanul mănâncă, la fel ca ieri și cu siguranță la fel ca mâine, aceeași mămaligă cu caș dulce, ,,delicii” de care, odată invitat, tu te bucuri nefiresc de tare. Nefiresc pentru el, care vede la tine acelaș infantilism la fel ca al orășeanului care a trecut pe acolo mai zilele trecute.

   Totuși timpul petrecut prin străini șterge senzația de disconfort și respingere, iar obișnuințele și automatismele dobândite încet-încet netezește valea de care aminteam.

   Rezultatul bun, starea de spirit finală, ,,karma”cum se spune, e că ajungi să crezi că atmosfera de vacanță e cea firească, că așa ar trebui să fie fiecare zi din viață.

 

   A venit iarna cu cer albastru, brazii verzi și nasul roșu.

 

/Francisca1/img_2806-j1.jpg

 

   De fiecare dată ajung la Predeal ca turist.

   Trebuie să treacă vreo câteva zile ca să pot intra în pielea de localnic.

   După caz, dau la lopată zăpada din parcare, ori pun flori în grădiniță. Sunt atent când vine femeia de la țară cu laptele, ori astept cu ușa întredeschisă sa mă viziteze părintele cu Iordanul, ori cu Boboteaza.

   Aici e de fiecare dată o problemă, pentru ca în blocul nostru locuiesc deopotrivă ortodocși, catolici și penticostali. Și preotul trebuie să colinde cu antemergător, un vecin care cunoaște pe toți cei de-o credință.

   Altfel ar fi ca la alba-neagra: asta are, asta n-are, asta-i piesa marcatoare...

 

   ,,Pantha rei!” Totul curge. Iată că nu prea mai curge, apele sunt toate bocnă.

 

/Francisca1/img_2724-j1.jpg

 

   Plecăm spre Cabana Gârbova și Vârful Clăbucetul Taurului.

   E prima zi a anului 2013 și chiar dacă orele sunt înaintate, aproape de prânz, orașul încă doarme.

   De pe strada din spatele bisericii ne iese în cale un pusti cu un cățel mititel în brațe și urmat îndeaproape de o cățelușă roșcată ca o vulpiță. (,,Feliuță” respectiv ,,Ricuța”, după cum aveau să ne fie prezentați.)

   Puiul nu se simte bine și, îngrijorat, băiatul a plecat cu el la doctor.

   Ajunși în gara taximetriștii îl iau peste picior:

   ,,Nepoate, dă-te mai aproape să punem și noi mâna pe Vasilică!”

   Îl ținem de vorbă pe puști pentru a trece peste ironia șoferilor, dar greu mă stăpânesc și eu sa nu-i zic de la obraz: ,,poate a băut prea mult la revelion...”

   Totuși nu puteam trece în derizoriu grija omului, care e reală devreme ce își închipuie că va găsi la cabinet medicul veterinar în chiar prima zi a anului.

 

   Haida sus, voinicel! Băi, ce față de cățel!...

 

/Francisca2/img_2938-j1.jpg

 

   Aproape de locul unde trecem peste liniile de cale ferată pentru a ajunge la pârtii suntem întâmpinați de un colindător solitar. La ora asta e singura ființă vie pe o rază de o mie de km.

   ,,Primiți cu sorcova?”

   Mi se pare aiurea de tot să stai între linii ca să te sorcovească cineva.

 

   (La intoarcere, pe înserat, colindătorul nostru era tot acolo. Probabil că ne-a recunoscut, căci n-a venit la noi să ne mai întrebe.)

   Păi dacă nu se duce Mahomed la munte, se duce muntele... ,,Ne sorcovești și pe noi?...”

   Poezioara era cea știută, iar copilul era colindător pe bune și nu un țigănus ieșit la cerșit.

   De unde o fi apărut? În Predeal jumătate din locuitori sunt pensionari, iar cealaltă jumătate bucureșteni. A, da, și o altă jumătate gălățeni cu case de vacanță.

 

   Vedere de pe pârtia Clăbucet-variantă.

 

/Francisca2/img_2825-j1.jpg

 

   Trecem de Cabana Gârbova și în gospodăria din spate auzim două-trei bibilici care învinuiesc pe toată lumea, ca niște Casandre: ,,Păcat! Păcat!”

   Probabil că inițiază o mișcare de revoltă: ,,Păcat, păcat, de sângele vărsat!”

   Or fi fost profund marcate de cele văzute în ziua de Ignat.

 

/Francisca1/img_2501-j1.jpg

 

   De pe Vârful Clabucetul Taurului, într-o zi cu soare, privirea zboara spre toate zările.

   Povestea spune ca peste șapte munți și șapte mări, departe, foarte departe, stătea Împăratul Verde.

   Și într-o dimineață dechide împăratul fereastra, se uită în zare și zice:

   ,,Doamne, ce departe stau!...”

 

/Francisca1/img_2551-j1.jpg

 

   Vârful Neamțu și Vârful Ștevia. În spate se zărește cupola Vârfului Paltinu.

 

/Francisca1/img_2538-j1.jpg

 

   Muntele Unghia Mare din capătul sudic al munților Neamțului.

 

/Francisca1/img_2537-j1.jpg

 

   Moraru și Bucșoiu cu contraforții Poiana Izvoarelor și Vârful Grecului.

 

/Francisca1/img_2542-j1.jpg

 

   Dâra de cenușă de la vulcanul Eyjafallajokull din Islanda. Să mai spun o dată cum se cheamă? Nu cred că reușesc.

 

/Francisca1/img_2559-j1.jpg

 

  ,,La ce te gândești când vezi

    Un arhanghel murdar de funingine?

    La poluarea stratosferei, desigur.

    Și la mai ce?

    La obiceiul îngerilor

    De-a se vârî peste tot.

    Și la mai ce?

    La sobele care primavara

    Încep să fumege și să se înfunde.

    Și la mai ce?

    Oh, dacă mă gândesc bine,

    Un arhanghel murdar de funigine

    Poate fi și un arhanghel care

    Și-a dat foc pe o pârtie din Brașov

    Uitând că focul nu-l poate face să piară.”     (versuri: Ana Blandiana)

 

   Dar înainte de a fi un schior în flăcări (2 martie 1989) Liviu Babeș a fost și el, odată și odată, un schior-copil...

 

/Francisca1/img_2786-j1.jpg

 

  

   La întoarcerea pe Culmea Susaiului ne intersectăm cu o pereche de drumeți mai în vârstă decât noi.

   Ne dăm binețe și ne urăm ,,la mulți ani!” cu bucuria pe chipuri că prima zi a anului ne găsște deja pe potecile munților.

   Apoi un alt fel de bucurie ne face inimile să bată mai tare...

   Spun Adrianei și Adriana îmi spune mie în același timp: ,,nu-i așa că era domnul academician Ovidiu Bojor cu soția?”.

   Nu-i știm decât din reviste și de la televizor și m-aș bucura și în clipa asta dacă nu ne-am fi înșelat...

 

/Francisca1/img_2773-j1.jpg

 

   Ajungem pe seară în Predeal.

   Bat clopotele în turlele albe și svelte, atât de neconvenționale pentru o biserică ortodoxă.

 

/Francisca2/img_2945-j1.jpg

 

   Cu siguranță la slujba de astăzi se citesc ,,moliftele Sfântului Vasile”, ocări grele, care, prin puterea lor, stârnesc toți dracii de pe lume.

   Traversăm DN1 printre șirurile de mașini oprite și pe un sens și pe celălalt.

   Imaginea e ca la un cinematograf american în aer liber, din acela în care filmul se vizionează direct din mașină.

   Aici parcă toți șoferii s-au oprit din drum pentru a asculta și ei slujba de Sfântul Vasile. Sau măcar clopotele care bat neliniștite.

   Nu pot să-mi închipui că șoferii au oprit doar ca noi să putem traversa drumul. Două șiruri de români politicoși, de la Comarnic până la Predeal...

 

   De partea cealaltă a drumului ne oprim în fața unui tablou, dacă nu static, atunci totalmente mut și surd.

   O coloană de peste douăzeci de colindători se mișcă cu încetinitorul.

   Din nou neconvențional pentru o ceată de urători, aceștia merg încolonați doi câte doi.

   Toți țigani, dar îmbrăcați cu dichis, în costume populare curate și de acelaș fel. Probabil împrumutate de la un ansamblu folcloric.

   Trec cu ochii peste fiecare pereche (nu neaparat băiat-fată) și bag de seamă că deabia spre sfârșitul coloanei încep sa iasă în evidență ,,personajele”.

   Un colindător are încolacit în jurul șalelor un bici gros, de negară. Un fel de ,,cosmodisc” aprioric.

   Urmează două perechi de urși cu mers vertical, pe labele din spate. Nu mai dansează ca pe table încinse, iar jocul pare să se fi terminat destul de prost pentru ei: au beregățile tăiate și capetele căzute rânjit pe spate. Totuși, ca o speranță, din gâturile rămase răsar, destul de previzibil, căpșoarele a patru țigănuși.

   Urșii sunt urmați îndeaproape de două-trei perechi de dobari. Tobele lor sunt mari în diametru, dar subțiri în carne și apropae transparente.

   Convoiul procesual se încheie cu o țigancă mai purie, mai de-a firea decât toți. Parcă mama tuturor.

   Ca într-o ,,Pietta” de Bruger, țiganca are în brațe un miel alb. Desigur, în aceste împrejurări nu poate fi vorba decât de un Vasilică aducator de noroc.

   Și cum dealungul unei întregi zile pauzele de lucru nu pot fi stabilite împreună cu mielul, acesta este echipat cu... pamperși.

 

   În liniștea serii cred că și Hemingway s-ar fi întrebat: ,, Pentru ce nu bat tobele?”

   Am încercat să deduc.

   Coloana era însoțită în lateral, pe la jumătate, de un polițist înalt și bine-făcut, cu cascheta în mână, semn că avuseseră loc oarece ,,dialoguri”, iar mișcarea asta tăcută de trupe nu era decât ducerea la îndeplinire a unei hotărâri luate în preralabil. Adică o expulzare.

   În spatele coloanei, ca într-un cortegiu funerar, mergea o mașină de poliție. Încet, scoasă din viteză și cu motorul la relanty.

   Mult mai relaxat șoferul se scobea în dinți cu degetul mic și încerca să țină, din frână, o distanță cât mai mică între botul mașinii și fustele de șifon ale colindătoarei cu miel în pamperși.

 

   Și totuși mă încăpățânez să fotografiez peisaje...

 

 

 

 

 

   Deunăzi, în primele zile fără zăpadă ale lunii decembrie, am făcut împreună cu mecanturiștii o tură pe Măgura Odobeștiului.

   Măgură-măgură, dar urci vreo trei ore până pe vârful care se înalță la aproape 1000m.

   Aproape de vârf bâzâie continuu un releu imens. În apropierea lui ți se ridică părul în cap ca țepii de pe spinarea unui porc spinos.

 

/Francisca2/img_2408-j1.jpg

 

   Pe vârf ne adăpostim de vânt chiar în tranșeele unde și-a avut postul de comandă în primul război mondial însuși generalul Makenzen.

   Cu un pahar de vin fiert în mână, abia țârâit de pe fundul termosului, Puiu Eftimie e dezamăgit de alegerea neamțului:

   ,,În locul lui eu mi-aș fi stabilit comandamentul în una din hrubele de la Odobești Și daca românii ar fi început să miște în front rugam o iscoadă să-mi dea și mie ,,o sârmă”.

 

/Francisca2/img_2413-j1.jpg

 

   Sorin Atanasiu e un columbofil împătimit, cu ,,sportivi” lansați tocmai de la țărmul Mării Baltice.

  Ne ține cu gura căscată cu poveștile lui, dar și cu problemele cu care se confruntă în îngrijirea porumbeilor.

  ,,Ce poate fi așa de complicat cu porumbeii ăstia?!” încearcă să-l mai liniștească Dan Tudorache. ,,Îi jumulești, iar pentru tuleie îi bagi oleacă la opărit...”

 

   Dan Tudorache.

 

   /Francisca2/img_2417-j1.jpg

 

   La întoarcere trecem pe la Mânăstirea Tarnița. Maica stareță ne prezintă biserica cea nouă, iar pentru a ne închina la icoane ne invită în paraclisul de iarnă.

   Pe un perete recunoaștem ,,Cina cea de taină”, dar nu pictată, ci pe o carpetă lucrată, cum e și firesc, de un turc musulman de la Istanbul.

   Cineva cere măicuții să ne identifice cei 12 apostoli: care e Iuda, care e Ioan, care e Maria Magdalena?

   Timidă ca o Șeherezadă în fața zorilor și nedorind să gresească, măicuța își declină competența.

   Păi băi, dacă dorești turism de muzee, te duci matale frumos la Milano și vezi originalul lui Leonardo da Vinci la Santa Maria delle Grazie.

 

   Ieșim în curte.

   ,,Galbenă gutuie, dulce amăruie,

     Lampă la fereastră toată iarna noastră.”

 

/Francisca2/img_2392-j1.jpg

 

   Dinspre aleea cu trandafiri încă înfloriți vine spre noi pisica mânăstirii si se opreste în brațe la Adriana.

 

/Francisca2/img_2430-j1.jpg

 

   Nu mai țin minte dacă povestea ei ne-a spus-o pisica însăși, ori tot măicuța-ghid.

   La mânăstirea Tarnița toate vietățile sunt de același gen cu măicuțele: două cățelușe, două văcuțe, două căprițe, o pisică... Așa e rânduiala.

   Dar iată că, minune, deși călugărită și ea în mijlocul pădurii, pisica a adus pe lume... 12 pisoi. Toți cotoi.

 

/Vlascu/img_9446-j10.jpg

 

   Acuma, daca ar ,,afurisi” pisica și ar alunga-o in lume, păstrând totuși cotoii, ar trebui schimbat personalul cu totul: doi căței, doi tăurași, doi țapi și, bineînțeles, 9 călugari.

 

   Părăsim mânastirea fără să aflam dacă s-a luat vreo hotărăre...

  

   Robert Munteanu înghițind o sarma primită de la trapeza mânastirii ca pe o scoică din aceea care se dă pe gât vie.

 

/Francisca2/img_2437-j1.jpg

 

   ,,La mijloc de codru verde

     Micușor focșor se vede,

     Micusor și potolit,

     Tot de haiduci ocolit” (înconjurat)

 

/Francisca2/img_2444-j1.jpg

 

   Robert și George Răuț închinând cu ultimile ,,forțe” rămase pe fundul sticlelor.

   Mai în spate Sorin povesteste cât de mare era zăpada la Mânastirea Tarnița la viscolul din martie trecut.

 

/Francisca2/img_2445-j1.jpg

 

   Povestea spune că s-a făcut următorul experiment...

   S-au așezat la linia de start vreo zece copii de vârstă preșcolară, băieți si fete și li s-a spus că primul care ajunge la coșul cu fructe proaspete le poate lua pentru el pe toate.

   Surpriza nu s-a lăsat mult așteptată, deoarece deîndată ce au înțeles cum stau lucrurile, copiii s-au prins cu toții de mâini, au mers împreuna la cisul cu bunătăți și le-au împărțit frățește.

 

   Recunosc că într-o atare situație eu aș fi fost tentat să ajung primul la coșul cu fructe și, odată intrat înposesia lui, să-l împart frățește cu ceilalți.

   Probabil ca un astfel de comportament ar fi fost lesne catalogat de psihologii cu experimentul.

 

   Subiectul l-am pus în discuție la o întâlnire a mecanturistilor și am înțeles cu toții că trebuie depășit stadiul în care fiecare merge pe munte și aduce imagini și informații pentru ceilalți.

   Trebuie să avem încredere în ceilalți și de la inceput să le oferim totul.

   Să trecem de la ,,unu pentru toți” la formula mai corectă ,,toți pentru toți”.

 

   Fii atent, ăsta face poze cu televizorul.

 

/Francisca2/img_2447-j1.jpg

 

 

   Inspirat de povestea animalelor de la Tarnița voi recita la Revelionul Mecnanturist 2012 urmatoarea poezie:

 

   S-a-nsurat boierul Gică

   Moșier din Drăgășani

   Cu o fată tinerică

   De vreo douazeci de ani.

 

   După ce-au trecut prin vraja

   Dulce-a lunilor de miere,

   Petrecute-n seri de doruri

   Voluptate și plăcere,

 

   Gică și-a luat soția

   Să-i arate, cum să spui

   Moara, vitele, moșia

   Tot ce are-n curtea lui.

 

   Cum ajunseră la grajduri

   Unde caii se adapă

   Tocma-atuncea armăsarul

   Făcea dragoste c-o iapă.

 

   Mai spre deal, un taur tânăr

   Și-a găsit și el de joacă

   Și se înfigea prozaic

   Într-o dolofană vacă.

 

   Mai spre vale-n iarba vrede

   Având martoră-o căpiță

   Țapul își vedea de trebă

   Cu o gingașe căpriță.

 

   Pân-și câinii de la curte,

   Zambilica și Grivei,

   Cam întorși unul spre altul

   Făceau dragoste și ei.

 

   Și-ngrozită de ce vede

   Ea îi spune rușinoasă:

   -E dezgustător aicea,

   Tot mai bine e acasă!

 

   Când să urce în verandă

   Au văzut, ca-ntr-un pastel

   Cum o găinușă tandră

   Zbenguia cu-n cocoșel.

 

   Ciripeau voioși și sprinteni

   Săltăreți pe tot meleagul

   Și se tot pupau în ciocuri

   Că-ți era mai mare dragul.

 

   -Uite, ăștia-mi plac-îi spuse

   Ea cu glasul îngeresc-

   Uite ce frumos se joacă

   Și ce tandru se iubesc!

 

   -Da? Îți plac? întreabă Gică

   Bine, puico, mă supui!

   Și-a chemat la el degrabă

   Pe Sile, vătaful lui.

 

   -Uite dragă vătășele

   De-azi încolo ce-o să faci:

   Priponești toți armăsarii

   Pui opreliște la vaci.

 

   Îngrădești căprițe, iepe

   Și-orice fel de mamifere

   Ca să n-aibe cu masculii

   Niciun fel de apropiere.

 

   Nimeni nu mai are voie

   Ca să-și facă aicea felul

   Fiindcă-n curte aici iubeste

   Numai eu și cocoșelul!

 

   Ordinul e sfânt. Și nimeni

   Nu crâcneste un cuvânt.

   Dac-a poruncit boierul

   Gata! Ordinul e sfânt!

 

 

   Da-ntr-o noapte violetă

   Când nici nu s-a așteptat

   A intrat Sile, vătaful

   Foarte emoționat.

 

   E cam galben și ciudate-s

   Ale lui căutaturi:

   -Coane Gică, coane Gică

   A intrat scroafa-n călduri.

 

   Ce ne facem? mai întreabă

   Plin de spaimă vătășelul:

   Cine potolește scroafa,

   Dumneata, sau cocoșelul?...

  

 

 

 

 

   La petrecere Doina Popa a colindat cu chitara așa de frumos, că i-ar fi provocat insomnii de invidie lui Hrușcă.

 

   Iar Eduard Munteanu a spus și anul acesta un Plugușor:

 

Aho, aho, de anul nou

Moșul vine cu-n cadou.

Dragii mei mecanturiști,

Calfe, ‘scule’ și artiști,

Azi în zi de sărbătoare,

Am sosit cu o urare.


În anul care-a trecut

Multe ture am făcut,

Ture mari și ture mici,

Pe departe și p’aici.

Stai și nu fugi prea tare

Vin c-o scurtă prezentare.


Ia mai sunați măi flăcăi!

Și pocniți din bice măi!

Mânați măi, hăăăi!


Când iarna era în toi

Și totul era un sloi

Unii din noi mai zurlii

Cu idei pe la ‘scufii’

Pe un mare frigălău

Au urcat pe Giumalău.


Și fiind ei pasionați

De – bocancii înghețați

Peste inc-o lună,

zău, Hopa sus și pe Ceahlău!


Ia mai sunați măi flăcăi!

Și pocniți din bice măi!

Mânați măi, hăăăi!


Când a dat de primăvară

Mai p’aici, nu și prin țară,

Hai cu toți cu mic cu mare

Prin Macin la’nviorare 


Aici șeful e Andrei,

Specialist – în ghiocei,

Dar Nelson, expert în kurdă,

Ne-a ‘tradus’ pe toți – pe leurdă!


Ia mai sunați măi flăcăi!

Și pocniți din bice măi!

Mânați măi, hăăăi!


Dar cum mai spre sud e soare

Am plecat cu mic cu mare

La o tura pitorească

Primăvara bulgărească.


Mânăstiri, peșteri și-un dom

Canion Rusenski Lom.

Iar de unu mai – iar minți

Ne-am pierdut prin Mehedinți!


Ia mai sunați măi flăcăi!

Și pocniți din bice măi!

Mânați măi, hăăăi!


Fiindcă am aflat ca-i ‘hard’

Am plecat și prin Suhard.

Iar apoi mai curajoși

Noua “meșteri” mai voioși 


Am plecat în deplasare

Spre o țară cu mult soare

Zeus – cugetă un timp,

Mecanturiștii pe Olimp?

Si prin Pind am mers apoi

Ăsta-i munte, nu pietroi!


Ia mai sunați măi flăcăi!

Și pocniți din bice măi!

Mânați măi, hăăăi!


Dup-o asemenea sudoare

Am plecat cu toți – la mare,

Apoi, măi ce aventură,

Piatra Craiului cea dură!


Expediție’n Părâng

Măi copile, ești nătâng?

Pentru cei mai mari în leat

Minunatul Retezat. 


Iar de Sân Mărie Mare

Șase am plecat calare,

Brânza-i mare, da’ nu-i caș

Chiar cap – coadă Făgăraș!


Ia mai sunați măi flăcăi!

Și pocniți din bice măi!

Mânați măi, hăăăi!


Iar când toamna a venit

Apusenii ne-au primit

Loc de taine și mistere

Ca să mii tot ții măi vere! 


Iar cei de înaltă viță

Au pornit prin Latoriță.

Iară cei cu chef de joc

Au luat Craiul de mijloc.

Și unii mai tari de gură,

Au dat și-n Ciucaș o tură!


Ia mai sunați măi flăcăi!

Și pocniți din bice măi!

Mânați măi, hăăăi!


Cum toamna fu  prietenoasă

Si’n  Bucegi am fost acasă,

Si-am urcat cu tot plutonu’

Până sus pe  vârful Omu’. 


Si într-o zi, să nu va mire

Horia ne-a dat de știre

Măcin – supraviețuire !

Si apoi cu-o trupă mare

De nu se mai vedea în zare

Pe Buzău pe mal la vale

Pe la Colți ne-am făcut cale.

Cum era loc de inc-o boabă

Am urcat și pe Horoabă !


Ia mai sunați măi flăcăi!

Și pocniți din bice măi!

Mânați măi, hăăăi!


Anul care a trecut

Am urcat cat  am putut,

Unii – câte-un pas ori doi

Alții – au fost niște eroi. 


Dar în anul care vine

Frate, hai și tu cu mine

Hai sa’ncingem veselia

Să se audă-n Romania!

Să strigăm toți, optimist

Da, eu sunt MECANTURIST!


La anu’ și la multi ani!

Sărbători fericite, oameni buni!


 

  Am hău-hău-it cu toții la fiecare îndemn, apoi am urlat de-a binelea când în scenă a apărut și Dan Popa:

 

   Aho, aho mecanturisti,

Niciodata sa nu fiti tristi !

La Horia in batatura,

Am sa trag o uratura !


Anul acesta ce trecura,

Am fost potecari in tura.

Veseli nevoie mare,

Cu desagile-n spinare.


Si am fost la Malaiesti,

Catalin ! Sa ne traiesti!

Ai primit cadou o fata,

De-o iubeste lumea toata.


Mos Alex, zambet dulce,

Ce multe licitatii duce…

A stat la birou mult timp

Si n-a fost cu noi in Olimp.


La urechi perciunii creti,

Farfuria cu bureti,

Castronul cu castraveti,

Mecanturistii-s toti isteti !

Manati mai… Hai ! Hai!



Adriana s-a dus la Marathon,

Cu al lui Mos Emil palton.

Cu cinci rosii intr-o punga,

Gigi in varf n-o s-ajunga…


Eu am vazut cu stupoare,

Ca rucsacul bocanci n-are !

Si am mers pe potecute,

Cu ale lui Edi sandalute …


Noroc cu Stefan , suflet mare,

Mi-a pus ghete in picioare.

Si cu pasi mari de urias,

Am pus steagul pe Mitikas.


Traiasca Edi Munteanu !!!

Care ne-a purtat tot anu’

De la Grecii dobrogeni,

Pan’ la grecii cei eleni.


La urechi perciunii creti,

Farfuria cu bureti,

Castronul cu castraveti,

Mecanturistii-s toti isteti!

Manati mai… Hai ! Hai!


Din refugiul Agapitos,

Si prin canionul Vikos,

Am ajuns in Muntii Pind,

Pe nemarcate, marsaluind.


Cu Stefan la dreapta lui,

Ce are un GPS in cui,

Doua la gat ii atarna,

Si alte patru intr-o mana.


Am ajuns in Apuseni.

Tabara mare in Arieseni.

Cu un speolog echipat,

De Coibe ne-am apucat.


Si-am mai fost pe la Bolboci.

Cu Andrei Banu printre roci.

Si-am urcat horoabe grele,

Cu Ingrid privind la stele.


La urechi perciunii creti,

Farfuria cu bureti,

Castronul cu castraveti,

Mecanturistii-s toti isteti !

Manati mai… Hai ! Hai!


Si Atanasiu mai frate,

A schiat la Biro pe coate,

Marlena venea in plug,

Inflacarata ca un rug.


In Craiului ,Robert Munteanu

Trecuse prin chei cu toptanu

’ Dar lasase cu multa bucurie

O cheie-n usa, ca sa fie …


Cu Luminita inca o noapte,

Ca s-o vrajeasca –n soapte,

Cum ar fi sa proiecteze

O bicla cu cinci viteze.


De urat am mai ura,

Dar ne cam doare gura,

Si deja am spus cam multe

Ce n-au fost doar despre munte…


La urechi perciunii creti,

Farfuria cu bureti, Castronul cu castraveti,

Mecanturistii-s toti isteti !

Manati mai… Hai ! Hai!

 

   Amintiri… Astăzi suntem deja în 2 ianuarie. Ne propunem să facem o tură pe la Cabana Poiana Secuilor.

   Odată pentru a ne bucura de ambianța pe care o oferă tipul acesta de cabană veche, clasică, dar și pentru a rededea decorul din interior și exterior unde s-a filmat episodul ,,Șoferul găinilor” din mai amplul serial ,,Amintiri din Epoca de Aur”.


/Francisca1/img_2574-j1.jpg

 

  Povestea ne prezintă un șofer pe o mașină de la Avicola care venea aici la cabană (în film în drum spre Constanța), stătea aici 24 de ore doar pentru a aduna ouăle facute de găini în acest răstimp și pentru a le vinde pe sub mâna șefei de la cabană.

   În film mașina staționa chiar aici, între Golful roșu și bradul de lângă gard.


/Francisca1/img_2583-j1.jpg

  

   Bem pe terasă, la soare, câte o cană de vin fiert și ne continuăm plimbarea pe poteca spre Cabana Timiș de la Cotul Donului. Mai aruncăm o privire peste umăr spre cabana Poiana Secuilor.


/Francisca1/img_2590-j1.jpg

  

   Vremea ține cu noi și în ziua următoare pornim peste Culmea Fitifoi spre Cabana Diham. Din drumul spre Forban, înainte de a intra pe poteca cu punc roșu, privim cununa de argint a Pietrei Craiului.


/Francisca1/img_2604-j1.jpg

  

   La umbră e ger subțire, dar odată ieșiți în Poiana Frăsinetului suntem mângâiați de razele piezișe ale soarelui.


/Francisca1/img_2632-j1.jpg

 

    Ajungem la Diham în tricou.


/Francisca1/img_2643-j1.jpg

  

   Tanti Oara ne ispitește cu ciorbă de burtă și grătar. E așa de cald în cabana că în loc de vin fiert cerem bere rece. E clar ca foamea de lup vine peste vremuri tocmai de la strămoșul acela pus de daci pe steagul lor. Dar și de la ghirlandele de revelion de pe tavan.


/Francisca1/img_2659-j1.jpg

  

   Noi, autorul... Dacă ma gândesc bine o idee mai tânăr decât Dan Puric, Madona, Cristi Minculescu, ori Michael Jackson. Și din câte se vede am mai puține riduri decât ultimul dintre ei...


/Francisca1/img_2663-j1.jpg

  

   Ultimii pași pe care îi facem pe la soare. Cam pe unde stau eu cu aparatul de fotografiat a trebuit să punem gecile pe noi. Brrr! Ce ger! Pădurea e împietrită. Și păsările sunt de piatră...


      ,,Pietrele dau din aripi cel mai incet.

     Pietrele zboară stând pe loc. Mai ales iarna.

     După ce trece apa pietrele rămân să zboare

     Numai în zilele cu soț. În schimb,

     Pietrele prețioase zboară tot timpul.

 

     Pietrele nu se gândesc la altceva decât la piramide.

     Regele păsărilor e chiar aici, înlăuntru.

     Înlăuntrul regelui păsărilor

     sunt păsările,

     înlăuntrul păsărilor sunt mațele lor și capurile lor,

     în gușile păsărilor sunt grăunțele.

     Cine vrea să semene grăunțe

     mai întâi trebuie să spargă pietre.”   (Nichita Stănescu)



/Francisca1/img_2672-j1.jpg


   De la releele din Șaua Baiului prindem drumul din stânga complet înghețat și după aproape o oră de balet pe gheață ca la Balșoi Teatrî ajungem la Cabana Steaua (Forban).

 

   /Francisca1/img_2705-j1.jpg

 

   De la Cabana Forban prindem poteca marcată cu bandă albastră de pe Culmea Brădetului.

   Zăpada tare insinuiază urma unui snowmobil ce a urmat marcajul mai demult, înainte de ultima ninsoare.

   În schimb toată padurea e brăzdată de urme de animale. Căprioarele și ciutele încearcă să calce pe aceleași urme și rezultă o carare cu urme mari, ale unui animal greu de imaginat.

   Urmele de lupi (îi trădează părul de iepure și calciul oaselor din excremente) par a fi fără nicio noimă pe întinderea alba a pădurii, perpendiculare pe urmele căprioarelor, aiurea, în direcții numai de ei știute.

 

   Și bineînțeles că descopăr și urmele pe care le căutam cu atenție: labe și lăbuțe de urs.

   Întrasem în pădurea asta cu o oarecare neliniște, ca un Mobby Dick harponat. În vară văzusem într-o adâncitură mlăștinoasă, cu radăcini de fagi doborâți de vânt spinarea unui urs care s-a făcut nevăzut încet, fară nicio grabă.

   Oare iarna cum reacționează ursul surpins ieșit să bea apă în pijamale și cu fes cu ciucure lung pe cap?

 

   Ieșim în drumul de pe Valea Râșnoavei ceva mai sus de sanatoriu și dincolo prindem poteca peste Gâlma Mare.

   Lângă potecă remarcăm cinci brazi falnici strânși la bază în aceeași rădăcină, ca niște frați gemeni.

 

/Francisca1/img_2733-j1.jpg

 

   Se lasă seara și gerul pișcă și mai tare la obraz.

   Cu toate acestea în potecă descoperim vietăți pe care iarna le-a împins la granița subțire dintre viață și moarte.

   Am luat păianjenul în palmă și l-am suflat cu aer cald. Și-a revenit repede și a început să meargă.

   De mila lui, dacă mi-ar fi mâncat mâna cu totul și parcă nu m-aș fi supărat așa de tare.

   L-am dus într-o zonă cu iarba uscată, probabil mai însorita peste zi.

  

   Dacă aveam o cutie de chibrituri l-aș fi dus la căldură, acasă. Ca maimuțele acelea japoneze care fac baie în izvoarele termale. Caută purici și căpușe pe alte animale și și-le pun în cap, doar pentru a avea motiv de socializare cu suratele, la despăduchere.

 

/Francisca1/img_2760-j1.jpg

 

   Și țânțarul ăsta, dacă m-ar fi pișcat aș fi stat bucuros la o donare de sânge. Dar probabil că avea tubulatura bocnă.

 

/Francisca2/img_2876-j1.jpg

 

   Ieșim din pădure când soarele coborâse de mult după crestele Bucegilor, în spatele nostru.

   Un fenomen curios face ca cerul să fie înroșit în direcție opusă, deasupra Pietrei Mari. De parcă am fi larăsărit.

   În navigația astronomică perioada de la dispariția soarelui sub orizont si până la apariția primei stele se numeste ,,crepuscul civil”.

 

/Francisca1/img_2748-j1.jpg

 

 

 

   Poate că cerul roșu de aseară prevestea cele patru zile si nopți în care a nins ca în povești.

  

   De la Cabana Trei Brazi prindem marcajul triunghi albastru spre Pârâul Rece.

   Pe traseu mă opresc să fotografiez copacul pe lânga care am trecut și cu vreo doi ani in urmă, într-o toamnă.

   Fotografia de atunci e în Jurnalul meu cu ,,Trei trasee de la Cabana Trei Brazi”.

 

/Francisca2/img_2844-j1.jpg

 

   După aproape o oră de înnotat prin zăpada fără potecă ajungem la Mânăstirea franciscană aflata pe o poiană largă de pe Valea Pietroasă.

   Știam din alte ture bisericuța mică din lemn, ridicata de la sol pe câteva trunchiuri de brad.

   Reținem dictonul în latină: ,,Pax et unitas!”

 

/Francisca2/img_2855-j1.jpg

 

   La 30 mai 2010 s-a pus piatra de temelie la noua biserică a acestei mânăstiri numită și Sfânta Treime.

 

/Francisca2/img_2858-j1.jpg

 

   Nu vedem pe nimeni în preajmă și pătrundem cu sfială la subsolul noii biserici.

   Aici e cald și în loc de altar remarcăm numeroase căsuțe și diorame cu Nașterea Mântuitorului.

   Se pare ca biserica e frecventata de credincioși romano-catolici care se roagă aici sfântului Anton din Padova.

 

/Francisca2/img_2862-j1.jpg

 

   Niște reviste cu referiri la Sfântul Francisc și Sfântul Anton ne-ar mai fi potolit curiozitatea, dar n-am îndrăznit să iau vreuna, iar înăuntru era tot mai cald și aparatul de fotografiat se aburise deja.

 

   O statuetă cu tematică explicită.

 

/Francisca2/img_2870-j1.jpg

 

   Mai nou în Predeal există și o biserică catolică. Aceasta s-a sfințit pe 15 august 2012 și are hramul Adormirea Maicii Domnului.

   Pe Cioplea era o capelă mai veche, de lemn, ridicată în anul 1949.

 

   Zice că un creștin stătea de vorba cu un musulman:

   ,,Cum e, frate, să ai 5 neveste în loc de una?”

   ,,Cum să fie? În loc de o belea, ai pe cap 5.”

   ,,Da, dar orișicât...”

 

/Francisca2/img_2915-j1.jpg

 

   Înteresant la noua construcție e că, terenul fiind în pantă, sub nivelul navei principale se mai află încă trei niveluri date în folosință.

   În aceste condiții e limpede că în pronaos nu vor mai fi posibile înmormântări de voievozi ca la bisericile mânăstirilor din Bucovina.

 

/Francisca2/img_2917-j1.jpg

 

 

   De Bobotează suntem serviți de televiziuni cu clișeele atât de știute ale aruncării crucilor în apele Dunării la Galați și în apele mării la Constanța.

   Predealul nu are ape pentru așa ceva.

   Cam așa arată Râul Prahova imediat în aval de formarea sa din pâraiele Joița și Poliștoaca.

   Unde să arunci crucea?

 

/Francisca2/img_2922-j1.jpg

 

   Cum toate traseele sunt deja troenite nu ne rămâne decât să dăm o fugă până la Mânăstirea Predeal.

   Lăcașul a fost ridicat în anii 1818-1819 pe locul schit de lemn datând din anul 1744.

  

   Bisericuța se ridică printre brazii înalți ca o perlă albă.

 

/Francisca2/img_2933-j1.jpg

 

 

   Luăm aghiazmă printre măicuțe și o mână de enoriași și la întoarcere o luăm prin pădure.

 

   Ninge ca de sfârșit de lume...

 

/Francisca2/img_2892-jjj111.jpg

 

 

 

     ,,Acum e târziu

    Și ninge duios

    Și nu-mi vine-n minte

    Decât să aștept

    Lupii flămânzi

    Să le fiu de folos.”      (Ana Blandiana)



Sâmbătă, 12 ianuarie 2013 - 19:46 
Afisari: 4,413 


Postari similare:





Comentariile membrilor (12)

dinac
dinac
Coarda
 
1
Felicitari, GigiCarpati.org! Esti un romantic modern, prin proza si versurile alese, de unde atata inspiratie si fantezie, numai tu stiiCarpati.org! Privitor la Ana Blandiana, nu-mi doresc asa ceva, nici la 120 de aniCarpati.org !


Sâmbătă, 12 ianuarie 2013 - 23:38  

edo
edo
Caraba
 
2
De la lume adunate si-napoi la lume date! Frumoasa colectie de ganduri, impresii, trairi la trecerea in noul an! La multi ani Gigi, si la cat mai multe trairi frumoase!


Duminică, 13 ianuarie 2013 - 10:33  

vtcris
vtcris

 
3
Foarte frumos Gigi! La mulți ani și la cât mai multe jurnale în noul an, în stilul tău inconfundabil de povestitor!


Duminică, 13 ianuarie 2013 - 20:49  

ceceapchi
ceceapchi

 
4
Un jurnal cat o mica enciclopedie mecanturista!
Felicatari, Gigi, te-ai intrecut pe tine si ma astept sa descoperi noi modalitati rafinate
de desfasurare a unui jurnal de drumetie, apt sa retina atentia celor ce iti apreciaza efortul.
La multi ani!


Luni, 14 ianuarie 2013 - 09:26  

mihaiburo
mihaiburo
Busola
 
5
off topic: comentariile cu un limbaj jignitor si cu atac la persoană au fost inactivate.
http://www.carpati.org/conditii/#Q5


Luni, 14 ianuarie 2013 - 11:00  

ultrassudfcd
ultrassudfcd..

 
6
Bine am fotografiat si eu site-ul si vor depune o sesizare la C.N.C.D! E atac la persoana?? Lasa ca aici a fost adusa o mare jignire unei intregi comunitati!!


Luni, 14 ianuarie 2013 - 11:20  

romeo
romeo

 
7
citit (lent), placut (mult), invidiat (nitel).


Luni, 14 ianuarie 2013 - 11:52  

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
8
Felicitari pentru acest jurnal de inceput de an ce se anunta plin de drumetie si voie buna pentru majoritatea carpatistilor! Carpati.org


Luni, 14 ianuarie 2013 - 13:35  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
9
Multumesc prietenilor pentru aprecieri si pentru sprijin!
Cristi: la multi ani si imi doresc sa apari si tu in anul acesta in cat mai multe jurnale ale galatenilor!
Dragos: ai dreptate, la o gluma e greu de sesizat granita dincolo care aceasta nu prea mai e apreciata. Sper ca mi-am reparat greseala... Si una calda: zice ca C. Cioacă e foarte dezamagit de modul in care Stefan Banica jr. tranșează divortul de Andreea Marin...


Luni, 14 ianuarie 2013 - 15:02  

pescar
pescar

 
10
un jurnal ,ca o poveste spusa de bunici la gura sobei,iar noi cu gura cascata asteptind... si mai departe?
Mi-am facut timp sa citesc pina la capat,si mi-a facut placere atit sarmul jurnalului, dar si imaginile surprinse.
Frumoase ar fi bisericile din tara,cele de dupa 90,daca ar fi imaculate si modeste ,ca dimensiune,precum cea de la predeal.


Luni, 14 ianuarie 2013 - 16:08  

jhony
jhony
Busola
 
11
O poveste frumosa! Felicitari!


Luni, 14 ianuarie 2013 - 22:11  

zentai
zentai
Coarda
 
12
Felicitari,domnu' Gigi!Deja nici nu mai mai surprinde calitatea de exceptie a jurnaluluiu (dupa mine,scrierile dv.implinesc orice exigente,caci fiecare gaseste ceea ce doreste...arta povestirii,cultura,finetea ironiei,provocari ale mintii...).As fi usor surprins daca s-ar pierde linia,caci de fiecare data cand va citesc ma mangaie sufleteste respectul dv.pentru cel care va citi ce ati scris!
Cu stima!

PS-comentariul de dupa e super tareCarpati.org...Cum nu face exigenta gestului puterea exemplului,caci si Banica jr.e mare caracterCarpati.org


Vineri, 18 ianuarie 2013 - 12:12  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0771 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org