Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Colindând pe Piatra Mare (Muntii Piatra Mare)

Eram copil și admiram, din Brașov, acel munte înalt. Bunicul meu mi l-a arătat pe o hartă veche a Țării Bârsei, spunindu-mi că se numește Piatra Mare. Am ajuns acolo, cu prietenii, abia când aveam 12 sau 13 ani. Făceam excursii lungi cu părinții, pe jos, dar numai în zone mai domoale: Susai, Poiana Secuilor, Poiana Brașov etc . Cea mai lungă drumeție mi s-a părut din Poiana Brașov până în Râșnov și retur. Târam, atunci, după mine, legat de o sfoară, un Jeep chinezesc. Eram fascinat cum i se toceau cauciucurile. Mai rău era pentru ai mei, pentru că erau nevoiți să suporte bâzâitul permanent al mașinuței. O mai am și acum :)

Într-o zi, un prieten care tocmai fusese în Piatra Mare cu fratele său mult mai în vârstă, a venit cu propunerea să mergem într-un loc numit 7 Scări. Pe harta mea veche apărea "La Scări". Eram prea mici să mergem singuri, totuși ne-am încumetat, fiind mai mulți. Am luat mâncare într-o pungă de-un leu (pe care am cărat-o pe rând), autobuzul până în Noua, apoi am continuat pe jos până la Dâmbu Morii. Drumul pe lângă gardul negru despre care auziserăm că împrejmuia o proprietate a soților Ceaușescu ni se părea interminabil. Însetați, am băut apă dintr-un izvor, văzând târziu broaștele și mormolocii. Așa i-a și rămas numele: "Izvorul cu broaște". Apoi a urmat urcușul prin pădure, care ni s-a părut istovitor. Am văzut și păr de urs pe un brad, prins în rășină, lângă un marcaj, iar prietenul mai experimentat a și făcut legătura cu Baloo care se scărpina de copaci. Mereu întrebam "Mai e mult?". Au urmat niște trepte din lemn, iar prietenul nostru ne-a spus că am ajuns. Le-am și numărat, dar erau peste șapte. Fusese o păcăleală. Și... am ajuns la vechiul loc de popas, care acum nu mai există, chiar în fața canionului. Toți, chiar și cel care mai fusese, am spus un uaaaaauuuu luuuung. Extraordinar locul, nu mai văzusem așa ceva. În anii care au urmat am mers la 7 Scări de nenumărate ori, ne simțeam în lumea noastră. Ajunseserăm să coborâm scările metalice ca pompierii, lăsând mâinile și picioarele să gliseze pe balustrade, fără a atinge treptele. Când zăboveam mai mult pe munte, de frica întunericului și a ursului, țopăiam la coborâre pe pietre și stânci fără să fi căzut vreodată. 

Acum văd totul altfel, cu alți ochi. U-urile și a-urile din acel "uau" lung s-au mai împuținat, a dispărut emoția copilăriei. Dar 7 Scări și Piatra Mare sunt locuri care nu trebuie ocolite. La propunerea unor prieteni, Mihaela și Lucian, care nu urcaseră pe Piatra Mare, am organizat o drumeție pe site (http://www.carpati.org/planificator_ture/circuit_pe_piatra_mare_dinspre_d%C3%A2mbu_morii/3846/). S-au înscris mihaellaz, criss21212000, marber, grigos și gabrriela. În total, am fost opt, toți oameni faini, cu care aș mai merge oricând pe munte.

La 9:45 am intrat pe forestierul care pleacă de la Dâmbu Morii. Pe drum, ne-am întrebat cum o fi să te dai cu tiroliana proaspăt inaugurată. Am înțeles că ar costa 50 de lei. Intrarea în canion, 10 lei, am plătit-o într-o căbănuță amplasată pe locul alteia, care fusese în paragină ani de zile. Grigos a preferat să ocolească singur canionul, mai fusese recent. 

/Mare/20140928_095230.jpg

O oră mai târziu eram în fața canionului. Nu am înțeles de ce s-a renunțat la locul de popas acoperit, care ar fi fost util și celui care verifica dacă am plătit. Omul mi-a prins brățara de acces pe mână. Mi-am amintit cum, în urmă cu mulți ani, la intrarea într-o discotecă m-am trezit cu o ștampilă pe mână. Am fost foarte indignat, am spus că nu sunt vită la abator :D

/Mare/img_4211.jpg

/Mare/img_4255.jpg

Scările sunt bine făcute, iar culoarea lor se integrează acceptabil în peisaj. Sper să țină cel puțin la fel de mult ca cele vechi. Am observat că sus a fost construit un gard de protecție, care să rețină trunchiurile de copaci aduse de viitură.

/Mare/dscn5374.jpg/Mare/img_4246.jpg

Părerea mea este că prețul de acces în canion este cam mare. 5 lei ar fi fost suficient, pentru că turiști sunt mulți (se așteaptă chiar și o oră la intrarea în canion), se amortizează oricum investiția. Însă, cel mai mult am apreciat faptul că au fost curățați pereții de inscripții, a fost o muncă grea. Spre exemplu, am fost plăcut surprins că a dispărut o inscripție care mă obseda de aproape trei decenii: APAHIDA 1950. Chiar am si o poză din copilărie în care se observă acel înscris.

/Mare/img_4238.jpg/Mare/407703_189016527862528_1678127261_n.jpg

Comparând cele două fotografii, am observat că nu toate scările au fost puse pe același amplasament.

 La ieșirea din canion ne aștepta Grigos. Am continuat urcușul susținut până la cabana Piatra Mare, întrebându-ne dacă o să vedem ceva, aerul era cețos.

/Mare/dscn5418.jpg

Până la cabană am mai făcut cam o oră și jumătate. Mai întâi, prin ceață, am zărit rămășițele fostei cabane. Când a ars, în 1991, incendiul s-a văzut din Brașov.

/Mare/img_4262.jpg

Noua cabană este mult mai mică. Era înghesuială și parcă prea cald înăuntru, așa că am preferac să mănânc afară.

/Mare/img_4323.jpg

În timp ce mâncam dintr-o conservă, am simțit cum cineva mă împingea într-o parte. Era un măgar, care s-a repezit la conserva mea cu pește. Cine-a mai pomenit... măgar să mănânce pește! Apoi, un alt măgar mi-a sustras pâinea din rucsac. La fel mi-a fost furată berea, de pe masă, la fosta cabană (care a ars), dar de un țap, cred că prin 87 era. Stăteam la masă cu un prieten, țapul a apucat sticla cu botul și a dat-o pe gât. I-am mai cumpărat o bere, a fost distractiv. Ulterior, toți copiii din grupul cu care mergeam pe munte cumpărau câte o bere de la cabana Dâmbu Morii (acum în paragină), era mai ieftină acolo (parca 1,75 lei) și o cărau în rucsac, până sus, pentru țapul bețiv 

/Mare/img_4269.jpg

/Mare/img_4272.jpg

De la cabană am continuat până în vârful Piatra Mare. Se traversează o zonă stâncoasă, iar drumul durează 45 de minute. În fotografie apare Cristina, care se simte atrasă de zonele expuse :)/Mare/dscn5461.jpg

În vârf, la 1844 m, ne-am întâlnit și cu alți prieteni de pe carpati org

/Mare/img_4298.jpg

Apoi am pornit către cel mai înalt vârf din masiv: Piatra Scrisă, 1847m.

/Mare/img_4318.jpg

O parte din vârful Piatra Scrisă se va prăbuși într-o zi. Am remarcat o fisură uriașă în stâncă, prin care se putea vedea hăul.

/Mare/img_4312.jpg

De sus, am intuit traseul pe care urma să mergem către Peștera de Gheață, către vf. Piatra Mică (1614m). Vremea a ținut cu noi, plafonul de nori ridicându-se pe măsură ce am urcat.

/Mare/img_4319.jpg

De la cabană până la Peștera de Gheață am făcut 1 h 45 min. Nu toți am coborât până acolo, câțiva au așteptat la intrarea către Șirul Stâncilor. Nici eu nu eram foarte curios să văd peștera, o mai vizitasem în copilărie. Voiam să trec pe acolo pentru a aprinde o lumânare la crucea unui prieten, care a căzut de pe o stâncă în 1996. 

Am constatat că accesul în peșteră este destul de dificil, trebuie să te cațeri un pic. Cristina a fost prima, e foarte sigură pe ea la cățărare, se mișcă rapid și găsește prizele fără probleme. Eu am observat că aceste deprinderi mi s-au diminuat în timp, iar instinctul de conservare primează. Nu-mi amintesc ca în copilărie să mă fi chinuit să urc în peșteră :D

/Mare/img_4340.jpg/Mare/img_4348.jpg/Mare/dscn5502.jpg

Coborârea am făcut-o pe traseul marcat cu PR, numit Șirul Stâncilor. A fost partea care m-a impresionat cel mai mult. Ciudat a fost că nu-mi aminteam nimic despre el. Trecuseră, oare, prea mulți ani sau, pur și simplu, nu-l făcusem?

/Mare/img_4367.jpg/Mare/img_4375.jpg

Interesant cum acești mici piloni susțin o asemenea greutate

/Mare/img_4374.jpg

Am ajuns și la o parte a traseului ceva mai deprimantă, din cauza defrișărilor: Drumul Țiganilor. Am pus o poză în care nu se observă cicatricele pădurii

/Mare/img_4388.jpg

Și, iată-ne, în final, la Dâmbu Morii, de unde se vede și Șirul Stâncilor

/Mare/img_4396.jpg

Traseul a durat, în total, 9 ore. Se poate face și între cele doua trenuri regio de București (3001 și 11032), dar mai in forță, fără pauze.

/Mare/capture.jpg



Marți, 14 octombrie 2014 - 11:57 
Afisari: 5,317 


Postari similare:





Comentariile membrilor (5)

miparv
miparv
Rucsac
 
1
Super tura ! De la "pestera de gheata" e traseuul marcat BA care merge la cabana Bunloc. Ati vazut cumva daca e refacut marcajul ?


Joi, 16 octombrie 2014 - 21:11  

paulu
paulu

 
2
Marcajul era bun pana la Pestera de Gheata, banuiesc ca si pana la Bunloc. Am parcurs de cateva ori acel traseu, mai ales ca scuteai o bucata buna de urcus folosind telescaunul, era foarte ieftin, dar asta era prin anii `80-`90. Este posibil ca poteca sa nu mai fie la fel de bine intretinuta, pentru ca este putin calcata in prezent.
In trecut, telescaunul era folosit mai mult de deltaplanisti (chiar am vazut cum s-a accidentat unul) decat de turisti, acum am inteles ca urca in el doar parapantisti si nu functioneaza mereu.


Vineri, 17 octombrie 2014 - 08:10  

xoreax
xoreax
Coarda
 
3
--În vârf, la 1844 m, ne-am întâlnit și cu alți prieteni de pe carpati org--

Paul, ai cam fortat nota aici, nu toti erau "prieteni" Carpati.org

N-am sa fiu ipocrit sa spun jurnalul a fost unul frumos - e cam anemic, in mod evident, la capitolul text - , dar ce pot sa-ti spun e ca mi-a adus aminte cu placere de acea zi.

Poate mai prindem o tura comuna, sa-ti arat si Horvatca.. Carpati.org


Vineri, 17 octombrie 2014 - 09:51  

miparv
miparv
Rucsac
 
4
@paulu
Sambata am coborat cu telescaunul, costa 15 lei. Urca multa lume (parapantisti si nu numai) iar sus e plin de parapantisti, la ce zi splendida a fost. Carari cu soare !


Vineri, 17 octombrie 2014 - 12:52  

paulu
paulu

 
5
@xoreax: Aha, acum înțeleg de ce prin munți (inclusiv în Piatra Mare) sunt rămășițe ale unor tranșee, se vede treaba că nu toți care urcă sunt prieteni Carpati.org Carpati.org
Legat de jurnal, cine știe, poate îl voi mai îmbogăți dacă voi mai avea timp să revin la el. Oricum, mi-a luat o dimineață întreagă să-l scriu așa cum e.
Mi-ar face plăcere să mergem împreună pe Horvatca, e mult timp de când mă întreb ce-i cu acea potecă nemarcată care apare pe hărți. Mă bucur că ai ținut minte discuția noastră despre acest traseu Carpati.org

@miparv: mă bucur că încă funcționează telescaunul. Cred că a fost și a rămas cel mai ieftin din țară. Ai văzut cumva programul de funcționare? Aș recapitula o tură din trecut, urcând cu telescaunul acela.
În copilărie, imediat ce ieșeam din raza vizuală a angajaților, făceam cascadorii, stând atârnați în gol în afara scaunului, atingând cu picioarele vegetația de dedesubt. Ideea ne-a venit după ce am rămas o oră blocați la înălțime, se defectase ceva. Iar de plictiseală... Bineînțeles că acum n-aș mai face așa ceva Carpati.org


Sâmbătă, 18 octombrie 2014 - 12:52  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0599 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org