Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2020
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Septembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Ciucas in viteza (Muntii Ciucas)

Sambata dupamasa. Sint in Ploiesti si trebuie sa plec la Tulcea. Invitat la o nunta in seara zilei. Subit raman fara masina. Drumul de la Ploiesti la Tulcea cu mijloace de transport in comun presupune ca daca pleci in seara nuntii , ajungi taman bine la botezul primului copil (hai al doilea , daca au fost gemeni).

Renunt la Tulcea , ma enervez (da’ ce s-o fi enervat consoarta, ca promisesem de cateva saptamani...), impachetez rucsacul in zece minute , ma mai gandesc o ora daca fac bine ce fac , ajung la concluzia ca ganditul prea adanc imi sporeste starea de enervare asa ca ies in marginea Ploiestiului , la Blejoi , la ia-ma nene , directia Cheia.

O juma’ de ora niciun nene nu reactioneaza pozitiv. Ba nu , opreste unul cu ditamai microbuzul gol – ditamai microbuzul, suna ciudat ! – dar merge numa’ pana la Valeni asa ca refuz elegant. Urmeaza sa regret.

            Cu ochii de-a lungul drumului pandesc camioane – in alea zece minute de impachetat bagasem in rucsac cat pentru o expeditie polara care incepe dimineata si se termina seara, dupa sase luni... Urechea mi-e gadilata in mod placut de suier drag de locomotiva. Uraaa, tren! N-am mai mers cu trenul de cand se fuma in vagoane pe culoare , in compartimente , la toaleta , pe tampoane , ce mai , raiul ierbii dracului! (si asta suna ciudat) Alerg (deh , gara nu-i la drumul national , e la drumul de fier), prind trenul pe picior (sau pe roata , ma rog) de plecare , nu intreb unde merge , desi aveam pe cine , din cele sase persoane de pe peron numai eu nu eram ceferist, ma urc si zic la nas ca vreau pana la capat. Da , zice nasu’ , va ducem pana unde se termina sina.

            Intai s-a terminat porumbul , pe urma alelalte culturi , mai de altitudine si impresia mea e ca am luat-o cu sina de-a dreptul printr-o livada (mare) de nuci. La toamna merg la cules de nuci cu trenul. Nu de alta da’ e prima data in viata cand crengile copacilor de pe margine ajung sa bata in geamurile vagoanelor. (de multe trenuri ce trec pe-acolo cracile n-au nici o retinere sa se impreune peste calea ferata) , asa incat culesul se poate face lejer. In ecuatie intra si viteza trenului – factor ajutator , pana te muta cefereu’ la creanga urmatoare ai timp sa culegi , spargi , mananci, digeri nucile de pe creanga curenta.

            Buuun , capatul sinei se dovedeste a fi la Maneciu. Cheia tine de comuna Maneciu. Dar tine de pe la 20 de kilometri distanta. Asa ca pasul urmator : ia-ma , nene!

Intreb in gara un localnic unde-i deneul? Nu stie ce-i aia , explic , prescurtarea de la drum national , imi arata , pe-aci si o iei la stanga... Pozitia soarelui , combinata cu orele de pe ceas, imi zice ca in punctul cardinal spre care ma indreapta manecianul (?)  ma pot intalni cel mult cu DN 2 , Bucuresti – Constanta asa ca fac pe surdul si-mi pun baza in simtul meu de orientare. Aci o nimeresc , gasesc deneu’. Camion nu gasesc. Nervii nu se potolisera , ca sa-i calmez  o iau pe jos spre Cheia. Falfai din maini de parca m-ar ajuta la mers , nici un rezultat pana nu bat primii vreo sase kilometri pe jos. M-am ales cu ceva cadre ale lacului de acumulare si , ca-n copilarie , cu o burta de flori de salcam , dulci , putin prafuite , mirosind a mierea care ar fi putut deveni...

Carpati.org


            Ma pescuieste un microbusist aproape gol si asta si , in faptul serii ,ma lasa in Cheia , pe langa stabilimentul Zaganul. Trag repede cateva poze culmii de la care isi trage numele hotelul (nu-s tare la toponime da’ parca , totusi , hotelul vine de la munte si nu muntele de la hotel...) si intind pasul spre Podul Berii.

Carpati.org           

            Alt toponim care imi creaza nedumeriri si pofte. Da-s aproape sigur ca nu vine de la bere asa ca ma grabesc rezonabil numai cu gandul sa apuc sa ma culcusesc inainte de intuneric . Alta poveste daca era si berea in discutie. Probabil ca m-as fi grabit ca fata mare la maritat si nici nu as fi fost singur-singurel.

            Chiar singur-singurel n-am fost , pana la urma. La vreun kilometru in sus pe Valea Berii am dat de niste flacai care speriau ursul cu muzica din boxele Loganului. Nu chiar manele dar din cate mi-au prins urechile pana am grabit pe langa ei in sus nici departe de genul Salam et co.

            Mai urc pana se face liniste (si cam intuneric dupa gustul meu , frontala mea e in rucsacul sora-mii , prin caldarea Podragului , noroc ca mai gasisem o lanterna in febra impachetarii) si trantesc un cort de zile mari , intre doua paraiase care o sa-mi susure la cap toata nopticica. Poiana in care am adastat , mare cat o batista , are in dotare si o vatra de foc , frumos zidita din pietre si busteni. Mare cat o jumatate de batista. Aprind un foculet si pana spre miezul noptii imi cant usurel , ma holbez spre cerul suprainstelat , ma indop evident cu ce-am apucat sa arunc in rucsac si adorm cu fermoarul sacului tras pana sus. La mai mult de un metru de foc noaptea nu-i cea mai calda din istorie.

            Ceasul suna pe la cinci. Doua cafele facute la fum, masa de  dimineata (de foarte de dimineata) si la drum. La propriu. Drumul forestier din Valea Berii tine pana la cabana Ciucas. Daca ai masina olecuta mai smechera te duci si mai sus. Pana unde , Doamne , ii mai lasi sa se duca?! Noi , pietonii , unde sa mai pasim fara griji? Nu mai intreb de ursi si lupi , p-astia chiar nu-i mai baga in seama decat Proteveu’.

            Trec pe la Fantana lui N. Ioan , frumos reconstruita, (multumiri (sic!)celor ce au facut drumul forestier ca altfel era mai greu cu cimentul si marmura ) , o prind scaldata in razele diminetii , fabulos de-a dreptul, si pasesc voios spre cabana.

Carpati.org

            Voiosia imi trece un pic inainte de ultima serpentina inainte de platoul cabanei. Din pricina rupturilor buldozerului pe sub vreo patru brazi apa a bortelit in asa hal ca se vede cerul printre radacini.Inedit faptul , dar nu mai tine mult, brazii aia o iau la vale cat de curand.

Carpati.org

            La cabana rad a treia cafea (aproape mi-am facut norma) si ghidonez niste flacai din Galati catre Gropsoarele-Zaganu. Se descurcau ei si singuri dar daca tot au crezut ca au pe cine sa intrebe... La cat de nevorbit sint as da indicatii si despre reactia nucleara sau drumul spre Eldorado. (adica nu chiar , treaba asta ultima as tine-o mai pentru mine...)

            Varful Ciucas imi face cu ochiul , fac si eu cu mana cabanei si ma-nfig de-a dreptul in prima turma de oi de pe carare. Aci n-am probleme , nea Stefan trage o tigara langa mine si ma indeamna sa-l pozez pe Buzdugan (maamaa, ce dihanie ). 

Carpati.org

             O jumatate de ora nea Stefan imi tine un curs de economie aplicata de unde iese ce bine era pe vremea impuscatului.  In barba recunosc ca si mie imi placeau mai mult muntii fara ATV-uri. Si eram si mult mai tanar.

            La despartire ma atentioneaza ca dementii de mai sus is beti (la zece dimineata?!?) si ca risc sa ma muste cainii lor. Risc. Is beti. Cainii se reped spre mine cu viteza glontului. Si cu galagie mai mare ca glontul. Recunosc ca m-am infiorat cand distanta dintre mine si ei ajunsese sub trei metri si scadea rapid. Nu m-am infiorat prea tare ca n-a durat  mult pana a scazut la zero. Asa de zero ca m-am trezit , in inconstienta mea , cu mana in ceafa sefului de haita ( sau a sefei , dar chiar atata tupeu sa ma aplec sa vad ce sex are n-am avut). Scarpinandu-l frumos dupa urechi nu-l mai puteam misca din cale , sa mai fac vreun pas in sus spre vajnicii pazitori ai mioarelor. Si ai turistilor.(?)

            Dementii m-au lasat cu cainii si s-au tot dus sa intoarca oile. I-am pozat din toate unghiurile (pe caini , nu pe dementi). Pozele au iesit cam naspa. Vedea-v-as intre zece dulai , singuri prin Ciucas , distrandu-va si facand poze cu mana ferma pe aparat! Naspa, naspa da’ in vreo doua tot se intrevad clar niste colti semnificativi.

Carpati.org

            Astept sa vina dementii , ca nu-i frumos sa pleci de la casa omului ca de la o moara parasita si in plus nici nu sint sigur de consemnul dulailor , daca au ordin sa nu te lase nici sa pleci dupa ce nu te-au lasat sa vii , le imprumut telefonul sa-si sune patronul (dementilor , nu cainilor) si dupa ce asist la o discutie angajat – angajator pe teme de timp de lucru (daca nu ma schimba eu nu mai stau ca sint de ieri singur la animale – cum singur ca ei erau doi , beti , e drept, dar doi) si intind pasul spre culmi.

            Las rucsacul in paza unor boscheti , la baza pantei (rampei , ca panta se zice la coborare – asa te-nvata la scoala de soferi , ptiu , drace! iar am pomenit de masini in varful muntelui) spre varful Ciucas si purced, usor ca pasarea , la facut poze din toate pozitiile. Zaresc Bucegii, Piatra , Brasovul , nu ma mai satur de priveliste. Nici ata nu ma trage inapoi sa ma inham iar la rucsac...

Carpati.org

            Ma mai zbengui printre bujoreii infloriti-trecuti, saptamana viitoare nu stiu daca ii mai vedeti , iau si masa de pranz la intoarcerea la rucsac si pe-aci ti-e poteca! Trec pe sub Tigai , traficul a devenit infernal , pe varful Ciucas parca-i Mecca in vremea pelerinajului, culmea dintre saua Tigailor si varf e un fel de Valea Prahovei vineri seara, care turist nu circula atunci rupe si indeasa in sacose bujorei de munte (de-aia nu-i mai vedeti saptamana viitoare , in mod natural mai duceau oleaca).

Carpati.org

            Benzina mi s-a cam terminat , e o realitate de la o etate incolo, trec pe motorul cu apa..Ecologic dar are efecte secundare. De atatea opriri prin tufisuri incep sa ma intreb daca n-ar trebui sa imit un caine si numai sa ridic cate un crac la fiecare boschet. Nu ma indur sa si amusin dupa aia si nu stiu daca placerea e completa fara asa ca renunt sa incerc. Merg pe varianta clasica dar mi se cam incinge fermoarul de la pantaloni de atata uz.

            Lasa ca ies in saua Tigailor si apoi in culmea Bratocei si ma racoresc : trage un vant care , la suprafata mea velica , cam cat a bricului Mircea , combinata cu masa corporala , cam cat a unei aschiute , imi da mari batai de cap in mentinerea ideii de directie. Navighez in volte , atat cat permite cararea , zici ca am intrat in gasca dementilor ...

            Pe la sase aterizez in parcarea din pasul Bratocea , ma intalnesc iar cu DN1A... Asta n-ar fi nimic dar ma intalnesc si cu un grup de vreo zece flacai si fete cu rucsaci si celelalte... Ma ia ameteala : care sofer e atat de diliu sa opreasca sa ia la ocazie o gasca de purtatori de rucsac? Raspunsul devine clar pe masura ce trec minutele intai si apoi orele: niciunul.

            Colegii mei de stat in parcare nu-s chiar disperati , au chemat masini de-acasa sa ii ridice, ma invita si pe mine , pe la 8.30 , cand le sosesc masinile sa ii insotesc dar cum ei merg doar pana la Valenii de Munte si ma indoiesc ca de-acolo mai am vreun bus ii refuz. Urma sa regret si asta.

            Socoteala mea zice , teoretic , ca daca nu gasesc cu ce sa plec la Ploiesti , n-o fi foc daca mai dorm o noapte sub cerul instelat si ma duc dimineata in Cheia (am programul microbuzelor in buzunar , de la milostivul sofer care ma culesese de pe drumuri in seara trecuta).

            Pe cand imi iau rucsacul de maner si caut din priviri un loc de campare opreste langa mine un coleg de serviciu. Venea cu tirul de la Timisoara. Ne intrebam amandoi daca vedem bine , ne mai frecam o data la ochi , da , noi sintem , salt in cabina si spre Ploiesti!

            Numai spre Ploiesti , nu la Ploiesti , urma sa aflu pe drum...Omul trage spre casa lui asa ca ma debarca la Valenii de Munte (unde as fi putut fi acum o ora daca plecam cu ceilalti) , o face la stanga de-acolo iar eu imi caut un loc de somn.. nici nu mai intind cortul , dupa vreo cinci kilometri de mars ma cuibaresc sub un nuc si adorm cu ochii in stele. Dimineata microbuz si gata.

            Pana peste doua saptamani cred ca mi-am facut portia. Daca o vrea Dumnezeu atunci poate o Portita Vistei si putin Podragu.. Dar asta e alta poveste...



Marți, 16 iunie 2009 - 17:42 
Afisari: 4,490 


Postari similare:





Comentariile membrilor (17)

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
1
Este tare faza asta cu renuntatul la nunta pentru a pleca la munte.
Ai dreptate....a fost cam aglomerat Ciucasul la sfarsitul de saptamana ce tocmai a trecut.


Marți, 16 iunie 2009 - 19:19  

darkhriss
darkhriss
Coarda
 
2
Am ras vreo 15 minute la partea cu trenul si nucile Carpati.org

Foarte frumos jurnalul! Am avut si eu parte de experiente nu prea placute vara trecut cu "oamenii" care isi fac veacul pe acolo. Ziceam sa revin primavara asta intr-un weekend cu speranta sa gasesc putina liniste, dar vad ca nu am sanse. Deci nu vara era pricina...Inainte fugeam pe munte de prostie, acum ne fugareste prostia pe munte. Nici pe cele mai inalte varfuri nu mai avem pace :|


Marți, 16 iunie 2009 - 22:26  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
3
Tare de tot faza cu nunta!Ma gandesc ca asi fi procedat la fel.Carpati.orgSucces, la multe si insorite ture!


Marți, 16 iunie 2009 - 22:47  

multi
multi
Caraba
 
4
Multumesc tuturor. Ma bucur ca zambiti (sau radeti 15 minute) , ma bucur ca va recunoasteti dulcea nebunie care ne face un pic diferiti...


Marți, 16 iunie 2009 - 23:19  

felicia
felicia
Coarda
 
5
Foarte fain si nostim scris!

Tre sa ma grabesc sa mai prind rododendron!
E fain asa, sarbatorirea nuntii prin rododendroni Carpati.org


Miercuri, 17 iunie 2009 - 08:52  

multi
multi
Caraba
 
6
Daca ii ratezi pe astia mai gasesti vreo doua saptamani in caldarea Podragului. Acolo si culegatorii-s mai rari..


Miercuri, 17 iunie 2009 - 09:22  

pufyus
pufyus

 
7
Super "bafta" ai avut cu tir-ul Carpati.org
Sa-mi explice cineva ...rododendronul asta are si alte proprietati decat sa arate frumos pe deal ? Adica la ce bun il culegeau oamenii aia ? Ceaiuri, leacuri , sau doar ca sa-l arunce dupa 2 zile ca s-a ofilit ?!


Miercuri, 17 iunie 2009 - 13:10  

multi
multi
Caraba
 
8
Se face ceai din el. Ceai de bujorei de munte ii zice pe la mine , la Fagaras. Proprietati curative nu cunosc , in copilarie nu prea-mi bateam eu capul cu sanatatea , era din belsug.... De bun, mmm.., il beam pe-acasa si pe la cabanele din Fagaras..., parca la cabana era si mai bun ca la mama! Cu surprindere aflu acum vreo doua zile , de la Corina , cabaniera de la Podragu , ca ea nu-l culege , nu neaparat ca ar fi ocrotit , ci pentru ca , zice-se , n-ar fi tocmai pe placul inimii... Culesul de care vorbeam mai sus se petrecea prin jumulire , ca sa zic asa , nici un fel de pretentii estetice ale gestului. Clar , cu destinatia ceiut.


Miercuri, 17 iunie 2009 - 13:20  

pufyus
pufyus

 
9
Mnoh ...sa-l savureze in pace ...sa-i condamnam ...sa nu-i condamnam ...cine nu a adunat plante pentru ceai in viata lui ... :-?


Miercuri, 17 iunie 2009 - 13:25  

multi
multi
Caraba
 
10
Na , ca m-ai facut curios si pe mine cum e cu ceaiul de bujorei (zis si smardar) .. Wikipedia zice :"Florile smârdarului au proprietăți tămăduitoare pentru numeroase afecțiuni, facând din acesta un adevărat panaceu. Ele sunt mucilaginoase și conțin aminoacizi esențiali. Alți componenți activi sunt cristalele microsublimate și polifenolii. Din florile sale, aidoma petalelor trandafirului se prepară siropuri, dulceață și ceaiuri medicinale. Smârdarul a fost pus in evidență și clasificat pentru prima oara de botanistul austriac Theodor Kotschy (1813-1866), și deasemenea de maghiarul Lájos von Simonkai (1851-1910)."
No, asta-i cu bujoreii.


Miercuri, 17 iunie 2009 - 15:09  

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
11
Ramas cu gura cascata la cata lume era pe Muntele Rosu in cautarea rododendronului am intrebat o doamna pentru ce culege acele flori cu pricina.
Mi-a raspuns ca ceaiul este bun pentru detoate :[
Ajuns acasa si manat de curiozitate caut pe gagal (vorba lui Vanghelie) si constat ca ceaiul de rododendron are efect afrodisiac (sau pentru potenta) si multe alte efecte curative.
Uite asa m-am dumirit de ce biata femeie a ezitat sa-mi spuna adevaratul motiv si abia acum realizez ca femeile cam detineau ponderea celor ce culegeau florile rosii.Pacat ca unii aveau snopuri cu tot cu radacini ( cu siguranta Dumnezeu nu le va rasplati osteneala...sau le va da efectul viceversa )


Miercuri, 17 iunie 2009 - 17:52  

draganicimw
draganicimw

 
12
De apreciat umorul cu care este scris jurnalul. Super! Carpati.org
Am ras de-am crapat Carpati.org


Miercuri, 17 iunie 2009 - 22:00  

andrei_a9
andrei_a9

 
13
exact... ai un simt al umorului remarcabil si un stil de a povesti care starnesste interesul cititorului Carpati.org
mai vrem jurnale de la tine Carpati.org
nota 10 de la mine!


Joi, 18 iunie 2009 - 11:00  

costel2007
costel2007
Busola
 
14
Esti mare, boss! Imi placi tare mult.
Cat despre ceaiul de rododendron eu am aflat ca femeile il dau barbatilor sa le lase sa doarma noaptea.


Sâmbătă, 27 iunie 2009 - 03:43  

multi
multi
Caraba
 
15
Multumesc tuturor! Pentru aprecieri si pentru dezbaterea asupra rododendronului...


Vineri, 3 iulie 2009 - 19:54  

miparv
miparv
Rucsac
 
16
Buna tura cat si pozele.


Duminică, 6 decembrie 2009 - 08:26  

oanafoca
oanafoca

 
17
Super tare, jurnalul! Excelent scris! Faza cu " La cat de nevorbit sint as da indicatii si despre reactia nucleara sau drumul spre Eldorado. (adica nu chiar , treaba asta ultima as tine-o mai pentru mine...)" e comica rau! Deh, dezavantajele mersului pe munte de unul singur...
Ti-am citit toate cele 3 jurnale, a fost o placere datorita stilurilor "comic" si "haz de necaz", adoptate...
Sper sa ne intalnim vreodata intr-o tabara de ecologizare, imi doresc f mult sa particip, eu fac asta de mult timp dar pe plan local.
Felicitari si numai bine! Carari sigure si linistite, oriunde te vei afla!


Duminică, 6 martie 2011 - 08:24  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0784 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org