Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Cheile Carasului (20-22.aug.2010) (Muntii Aninei)

Si a venit si ziua mult asteptata, vineri 20 august 2010. Este ziua planificata plecarii spre Cheile Carasului, ora 15.30. Ora a depins de Rares, adica cat de repede a putut sa o stearga de la job.Avem de gand sa ajungem in Poiana Lilieci macar la ora 19.00, ca sa avem timp suficient sa ne instalam corturile, si sa studiem putin imprejurimile. Planul de bataie: vineri ne instalam tabara, sambata plecam in tura pana la Pestera Tolosu, duminica explorarea Pesterii Liliecilor, iar apoi plecarea spre Arad.

Echipa este formata din 4 copii: Adnana, Malina, Miruna si Cristina si 6 oameni mari: Raluca, Claudia, Andreea, Adi, Rares si eu (tricou rosu). Din tot inventarul insirat mai sus Cristina (11 ani) si Andreea (22 ani) sunt fiicele mele, Adnana (4 ani, fiind cea mai mica membra) este fiica lui Raluca si Adi, iar Malina (6 ani) si Miruna (8 ani) sunt fiicele Claudiei si ale lui Rares. Cam atat despre echipa. Voiosi, nerabdatori sa ajungem odata la destinatie si cu rucsacii indesati in portbagajele celor 2 masini, la ora 16.00 am reusit sa parasim Aradul. Drumul pana la Carasova e de circa 180 km via Timisoara, respective Resita si a durat in jur de 3h15’ cu tot cu pauzele de tigari. Soseaua este mai mult decat satisfacatoare, asa ca am mers bine si fara probleme. Pardon, Rares a patit-o totusi cu un radar. A fost penalizat cu 120 RON pentru depasirea vitezei legale prin nu stiu ce sat…Nasol. La ora 19.00 am ajuns in parcarea in care urmeaza sa parasim masinile, la intrarea in Carasova. Ne-am aruncat rucsacii in spate, am facut recensamantul echipei (sa fim siguri ca suntem toti), ne-am aliniat sa ne traga Rares in poza si in sfarsit am taiat-o pe sub pod, spre Chei. Eram nerabdatori sa ajungem in Poiana Lilieci, caci acolo urma sa campam si sa ne integram in natura.


/Cheile/dsc01651.jpg

Pregatiti pentru aventura mult asteptata...


/Cheile/dsc_0489.jpg

Coboram panta ce duce din parcare, jos la Caras, la intrarea pe Chei.


/Cheile/dsc_0491.jpg

Am ajuns sub pod, pe betonul pe care vom traversa Carasul.


/Cheile/dsc_0492-1.jpg

Aproximam cam de cat avant avem nevoie pentru sariturile pana pe malul celalalt.


/Cheile/dsc_0498.jpg

Barajul.


/Cheile/dsc_0497.jpg

Rares, facandu-ne poza...urmatoare...:-)


/Cheile/dsc01655.jpg

Cristina, Andreea si eu, undeva in spate.Andreea verifica poza facuta...mai sus, lui Rares


/Cheile/dsc01658.jpg

Urcam scarile din beton, din dreptul barajului. Binenteles, lipsesc primele 5 trepte...:-)


/Cheile/dsc01671.jpg

Eu si Cristina.


/Cheile/dsc01676.jpg

Miruna si Malina.


/Cheile/dsc_0501.jpg

Spre Poiana Lilieci, in pas alert.


/Cheile/dsc_0504.jpg

Ne tragem putin sufletul, atat cat sa ne ajunga cei ramasi in urma


Pana acolo (in Poiana Lilieci) nu ne-a trebuit mai mult de 30...35 min. Odata ajunsi in poiana ne-am instalat corturile si am studiat putin imprejurimile, fiind veniti pentruprima oara in Cheile Carasului. Am gasit foarte usor cateva crengi mari si uscate pentru foc, iar cina din prima seara a constat din cele cateva sendvisuri facute acasa. Am facut focul, ne-am instalat in jururl lui si incalziti de vinul adus cu noi (se facuse destul de racoare afara) atmosfera a fost impecabila.Stiti cu totii ce reconfortant este un foc bine facut...


/Cheile/dsc_0506.jpg

Cristina si Miruna. Tocmai am ajuns in Poiana Lilieci.


/Cheile/dsc_0515.jpg

Cele trei corturi, in ordinea apropierii: al meu, al lui Rares si al lui Adi.


/Cheile/dsc01697.jpg

Relaxare la un foc bun si un pahar de vin. Eu cu Adi.


/Cheile/1.jpg

Rares...Nu, nu e in flacari !

/Cheile/dsc01693.jpg

Copiii in jururl focului, bucurandu-se de caldura lui: Adnana, Miruna, Cristina si Malina.


In prima noapte am dormit cu totii bustean, cu toate sforaiturile lui Adi ce razbeau din cortul lui. Ca sa va dati seama cam cat de zgomos e, isi pune dopuri in urechi, ca sa nu il trezeasca propriul sforait...

Cand am fost la Detunatele a trebuit sa dormim in barul lui Vetalau, sus, la refugiul lui Fefeleaga Am ajuns acolo noaptea, pe la 23.00 pe o ploaie torentiala si am renuntat la ideea de a ne monta corturile atunci si in conditiile alea. Asa ca am amanat manevra pe a doua zi, dimineata si ne-am raspandit prin locurile unde erau conditii cat de cat de pus sacul de dormit. Eu am avut ghinionul sa am in imediata proximitate sacul de dormit al lui Adi, iar pana pe la ora 02.00 am stat treaz, motivul il puteti intui si voi. Apoi, dimineata, mi s-a spus ca dupa ora 2, sforaitul lui Adi a fost nocturna lui Chopin fata de concertul dat de mine...Nasol pentru Rares, care ne-a audiat pe amandoi.

Mai tarziu am aflat ca locul ales de noi pentru campare, in Poiana Lilieci, nu a fost cea mai buna alegere, acolo tragand tot timpul curenti de aer destul de reci. Iar la nici 5 minute mai in amonte este “Poiana Nuci” mult mai incapatoare si mai primitoare pentru cei dornici sa instaleze chiar si pana la 6…7 corturi. Data viitoare vom campa aici, categoric.

Buun. A venit si ziua de sambata. Ca de obicei, am fost primul care a facut ochi, la 07.00 dimineata si am fost destul de galagios ca-n in scurt timp sa-i trezesc si pe ceilalti. Hotarasem, cu o zi inainte, ca la ora 09.00 cel tarziu sa plecam in tura, pe chei, pana la Pestera Tolosu. Stiam, cu aproximatie, ca urma sa facem cateva ore bune, dus intors.Traseul este lung, insa usor de parcurs, diferentele de nivel fiind mici. Aveti nevoie de surse proprii de lumina daca va planificati sa intrati in pesterile la care aveti acces de pe traseu. Desigur, apa potabila si hrana macar pentru o masa.


/Cheile/dsc00001.jpg

Cortul meu si al lui Rares in care tot clanul lui inca doarme...dar nu pentru mult timp


/Cheile/dsc00004.jpg

De la corturi se poate observa usor intrarea in Pestera Liliecilor. O vom vizita maine. Deabea pe la 09.00, cand am pornit pe tura, soarele a catadicsit sa-si arunce razele peste corturile noastre.


/Cheile/dsc01710.jpg

Adnana cu Malina.


/Cheile/dsc_0542.jpg

Cainele Ursu.


Cand m-am extras dimineata din cort, dornic sa ma dezmortesc, sa-mi fac toaleta de dimineata si sa-mi savurez apoi cafeaua, aproape ca am dat bot in bot cu un caine mare, alb si bland. Cainele asta ne-a insotit aproape toata ziua, pe tura pana la pestera Tolosu si inapoi, pana in Poiana Prolaz, unde ne-a abandonat in favoarea altui grup, mult mai numeros de tineri proaspat ajunsi si instalati acolo. Cat timp ne-a insotit il strigam cu apelativul de "Ursu"...la dimensiunile lui, asta mi-a venit in minte. Trebuie sa mentionez ceva: a fost o companie absolut placuta, s-a catarat (la propriu) peste tot cu noi, pana in gura pesterii Tolosu unde ne-a asteptat la umbra.

Este destul de rece si se simte un curent de aer rece. A trebuit sa tragem hanoracele pe noi pana la plecarea in tura, caci soarele a ramas ascuns pana atunci.


/Cheile/dsc_0673.jpg

Sunt extraterestru !!


/Cheile/dsc00008.jpg

Incadrat de fetele mele: Cristina si Andreea.


Am reusit sa ne mobilizam cu totii in asa fel incat la ora 09.00 am pornit spre Pestera Tolosu. Nu ne-am intins prea mult cu micul dejun, ca sa ne fie traseul mai usor si urmeaza oricum sa mancam mai consistent in pauza de masa ce urmeaza sa o luam in Poiana Prolaz. Ne-am plasat apa pentru dusuri la soare, pentru cand vom ajunge inapoi. Nu sunt foarte incantat sa ma spal direct cu apa din parau. Ma refer la temperatura ei. Plasticurile astea negre, luate cu 20RON sunt foarte eficiente, la intoarcerea din ture, pe unde am umblat in vara asta, asigurandu-ne o apa, mai mult decat placuta, cu care sa ne spalam.

Fiind prima oara pe traseul asta, ne-am luat si corzile cu noi, in cazul in care, la urcarea spre Pestera Tolosu, va trebui sa asiguram copii. Nu a fost cazul, accesul prin dreapta marmitelor (sau stanga lor, cum te uiti din gura pesterii in jos, spre rau) fiind suficient de facil. Asa ca le-am carat degeaba.

Cu rucsacurile burdusite cu apa, conserve, frontale, lanterne, corzi, etc am pornit la drum. Buna dispozitie este la cota maxima.

La circa 5 minute dupa ce am parasit corturile, am dat de Poiana Nuci. O minunatie de poiana! Imediat am regretat ca nu stiusem de ea. Daca nu am fi avut in plan ca dimineata de duminica, pana la plecarea spre casa, sa ne-a petrecem la Pestera Liliecilor, ar fi fost sanse mari sa mutam tabara aici, la intoarcerea din tura.


/Cheile/dsc_0546.jpg

Poiana Nuci. Loc ideal pentru campat cu corturile: teren neted si drept, inclinatie cat sa nu balteasca apa, iarba scurta si deasa, iar nivelul ei fata de al apei e suficient de inalt ca sa nu fie inundabila decat in conditii de ploi deosebite.


/Cheile/dsc_0545.jpg

Parasim Poiana Nuci. La urmatoarea expeditie in zona asta, aici vom aseza corturile.


/Cheile/dsc00023.jpg

Andreea, Miruna si Cristina.


/Cheile/dsc00026.jpg

In drum spre Poiana Prolaz.


/Cheile/dsc00033.jpg

Andreea.


/Cheile/dsc01725.jpg

Rares cu Claudia.


/Cheile/dsc00036.jpg

Cristina si Andreea.


/Cheile/dsc01731.jpg

Rares cu fiica sa mai mica, Malina.


/Cheile/dsc_0548.jpg

Carasul curgand sub noi.


/Cheile/dsc_0549.jpg

...eu, in armonie cu natura.


/Cheile/dsc_0562.jpg

Andreea asigurandu-ma ca suntem pe drumul cel bun...de parca te poti rataci pe aici...:-)


/Cheile/dsc00039.jpg

Ajunsi in dreptul Poienii Prolaz 1


/Cheile/dsc00041.jpg

Cristina si Miruna.


/Cheile/dsc01746.jpg

Podul suspendat peste Caras, pe care se face accesul in Poiana Prolaz 1.


Pana in Poaiana Prolaz, ne-am cam rasfirat pe drum, eu cu Cristina, Miruna si Andreea luind-o mai in fata. De aici a aparut o mica neintelegere. Noi nu ne-am facut nici o problema luind-o inainte fata de ceilalti, stiam ca primul popas il vom face in poiana Prolaz si ca acolo ne vom strange cu totii pentru o pauza si apoi, continuarea drumetiei. Mica divergenta a constat in faptul ca fiecare grup a considerat ca a ajuns in Poiana Prolaz, fiind practic 2 poieni cu acelasi nume: prima imediat dupa traversarea podului de lemn (Poiana Prolaz 1) si cea de-a doua la cateva minute mai in amonte, 5 zic eu (Poiana Prolaz). Ulterior am observat, uitandu-ma la pozele facute de mine si la cele facute de Rares, ca timpii coincideau: momentul in care am facut eu prima poza in poiana in care am oprit noi, mai in amonte, erau aproape identic cu cel in care a facut el prima poza, in poiana in care au tras ei.


/Cheile/dsc00043.jpg

Am ajuns!!


/Cheile/dsc_0575.jpg

In Poiana Prolaz.


/Cheile/dsc_0579.jpg

In Poiana Prolaz.


/Cheile/dsc00045.jpg

Andreea, scapata din bocanci.


/Cheile/dsc00051.jpg

Cosas din Prolaz, odihnindu-se pe glezna Andreeii.


/Cheile/dsc00053.jpg

Gata pauza


Ne-am adunat cu totii in Poiana Prolaz de unde, dupa o scurta pauza in care copiii s-au jucat prin apa, am luat-o din nou la picior. Conform informatiilor ce le aveam de pe internet, mai aveam cca. 1h...1h30' pana la pestera ce o aveam ca si tinta. Ca sa evitam alte discutii aiurea am stat cat mai grupati... aproximativ. 

Raluca a hotarta sa ne astepte in poiana asta, cu Adnana si Malina. Stiam ca traseul va deveni ceva mai accidentat, asa ca toata lumea a fost de acord.


/Cheile/dsc01751.jpg

Cheile Carasului.


/Cheile/dsc_0589.jpg

Cheile Carasului.


/Cheile/dsc00057.jpg

La pas pe cararea ce copiaza Cheile.


/Cheile/4.jpg

Cheile Carasului


/Cheile/3.jpg

Claudia, Rares si Adi


/Cheile/5.jpg

Ursu...:-)


/Cheile/6.jpg

Foarte aproape de marmitele Pesterii Tolosu.


/Cheile/dsc_0605.jpg

Cand am ajuns jos, in apa, am realizat ca mai bine o taiam 7m prin apa pana deasupra genunchilor, decat sa escaladam stanca de pe care tocmai ma dau jos.


/Cheile/dsc_0607.jpg

Adi a fost mai istet, vazandu-se spanzurati pe stanca descrisa mai sus, a luat-o la pas prin apa.


Am ajuns la poalele versantului spre pestera Tolosu, la baza celor 3 marmite. Le-am gasit total uscate si ne-am bucurat gandindu-ne ca primul sifon nu va fi inundat complet, si vom putea trece de el.


/Cheile/dsc_0611.jpg

Cristina, in stanga marmitelor


/Cheile/dsc_0612.jpg

Asteptam sa ne strige Rares pe unde sa urcam.


/Cheile/dsc_0614.jpg

Rares, dupa ce a explorat versantul din stanga marmitelor a ajuns la concluzia ca trebuie s-o luam prin dreapta.


La sfatul lui Rares, care o luase in fata ca sa evalueze posibilitatile, am escaladat prin dreapta marmitelor. Am fost tentati sa urcam direct prin ele, insa sunt atat de adinci incat ar fi foarte dificil. Dupa depasirea lor, am luat-o prin torentul format de cascada si in scurt timp am observat o carare ce o ia prin stanga, prelingandu-se pe langa perete pana la gura pesterii. Va sfatuiesc sa o luati pe acolo, economisiti energie si timp.

/Cheile/dsc00058.jpgCristina, deasupra marmitelor


/Cheile/dsc00059.jpg

Cristina


/Cheile/dsc00065.jpg

Claudia


/Cheile/dsc00068.jpg

Cristina si Andreea


/Cheile/dsc00079.jpg

Andreea


/Cheile/dsc00083.jpg

Andreea si Cristina


/Cheile/dsc_0624.jpg

Eu


/Cheile/dsc01802.jpg

Cristina, odihnindu-se la intrarea pesterii


/Cheile/dsc01803.jpg

Eu, bucurandu-ma de natura


Obositi dar entuziasmati de tot ce-am vazut pana acolo, am ajuns in gura Pesterii Tolosu. Schimbam hainele, tragem pe noi geci care sa ne tina de cald, cu frontalele in freze si aparatele foto dupa gat pornim in jos, pe nisipul fin depozitat pe partea dreapta a galeriei de acces. Odata ajunsi jos, dezamagire:  primul sifonul, singurul de care eram interesati sa fie liber, cat de cat, este complet inundat. Vedem o galerie ingusta ce se deschide in fata-stanga, insa conform hartii studiate stiam ca e scurta si nesemnificativa. Nu am pierdut vremea, ne-am reechipat pentru drum si am pornit inapoi, spre Poiana Prolaz, unde ne asteptau Adnana, Malina si Raluca.


/Cheile/dsc01784.jpg

Ne echipam cu strictul necesar pentru intrarea in pestera Tolosu


/Cheile/dsc_0628.jpg

Iesim dezamagiti din Tolosu


/Cheile/dsc01822.jpg

Cobaram, tot prin dreapta marmitelor


Ajunsi inapoi, in poiana, am mancat din nou si ne-am refacut putin puterile. Ne pregatim pentru urmatoarea noastra tinta, aflata pe drumul de intoarcere la corturi: "Pestera de sub Cetate 2". Stim despre ea ca este usor accesibila si ca se disting foarte clar straturile de calcar si silex.

Acum, sincer sa fiu, cu Pestera Tolosu accesibila sau nu, traseul pana acolo merita facut. Este un scop in sine, atat e de frumos.


/Cheile/dsc01832.jpg

Ne pregatim de masa


/Cheile/dsc01857.jpg

Perspectiva asupra unui versant al Cheilor din Poiana Prolaz


/Cheile/dsc_0633.jpg

Pauza bine meritata inainte de a porni din nou la drum


/Cheile/dsc_0636.jpg

Cristina este pe punctul de a atipi. Se lupta cu somnul ce vrea s-o cuprinda, stiind ca in scurt timp urmeaza sa pornim


/Cheile/dsc01859.jpg

Imi refac rucsacul


/Cheile/dsc_0640.jpg

Iesim din Poiana Prolaz


/Cheile/dsc_0645.jpg

Pe drumul de intoarcere, insotiti de cantecele Adnanei si Malinei


/Cheile/dsc_0651.jpg

Aici se vede ca suntem oameni seriosi: tot gunoiul e adunat in 2 pungi din plastic, iar una e legata de rucsacul meu


Si iata-ne ajunsi la indicatorul ce ne indruma peste Caras, sa vizitam "Pestera de sub Cetate 2". Aici facem un nou popas ca sa ne odihnim picioarele si sa-i asteptam pe Raluca, Adi si Adnana care au ramas cu cca. 12 minute in urma. De pe partea asta nu avem nici cea mai vaga idee unde este intrarea pesterii.


/Cheile/dsc01882.jpg

Miruna si Cristina, intr-o scurta pauza, inainte de "atacarea" pesterii


/Cheile/dsc01887.jpg

Claudia


/Cheile/dsc01881.jpg

Miruna si Cristina


/Cheile/dsc_0654.jpg

Malina


/Cheile/dsc_0656.jpg

Asteptandu-i pe cei lasati in urma


/Cheile/dsc_0658.jpg

Andreea, afara din bocanci


/Cheile/dsc_0659.jpg

Am inceput traversarea apei, distractia copiilor...de fapt, a tuturor


/Cheile/dsc_0660.jpg

Rares, pionierul explorarilor noastre :)


/Cheile/dsc_0662.jpg

Cristina, nerabdatoare sa intre in pestera


/Cheile/dsc01899.jpg

Noi


Am inceput aventura subterana! Cum in fiecare pestera mi se intampla cate o tranta, desigur ca a fost momentul s-o fac si de data asta. Am alunecat de pe panta ce se vede, dar am aterizat destul de ok, in apa de 2 palme de la picioare. M-am udat...minimal.


/Cheile/dsc01900.jpg

Eu, escaladand din nou mica panta


/Cheile/dsc01905.jpg

Adnana facand "ciiiiz" catre aparatul foto


/Cheile/dsc01906.jpg

Cred ca se vad destul de bine straturile de roca succesive


/Cheile/dsc01909.jpg

Cristina strecurandu-se prin fanta libera dintre roci


/Cheile/dsc01915.jpg

In sfarsit, un loc in care ne-am indreptat salele...ce bine e !


/Cheile/dsc01923.jpg

Iesiti din pestera, ne echipam si o luam din nou la picior, spre corturi


Intr-un final, am ajuns cu bine la corturi. Este deja ora 19.45 Dupa alte 10 minute ajung si Raluca, Adi si Adnana. Suntem franti, dar fericiti. Am avut o zi insorita, nu foarte calda si un traseu superb. Categoric il vom reface la anu'. Spre sfarsit, pe cum ne apropiam de corturi, pasi ne-au fost tot mai mari si mai rapizi. Cat timp am cutreierat Cheile Carasului ne-am intersectat cu cel putin 4 grupuri, ce inevitabil au trecut prin tabara noastra. Sincer, am avut ceva emotii, legate de integritatea corturilor noastre. S-a dovedit, odata ajunsi "acasa", ca emotiile au fost fara temei.

Ne-am primenit cu apele lasate la soare la incalzit, pe care ni le-am atarnat de crengi la inaltime. A fost o adevarata binecuvantare.

Odata improspatati cu haine curate, ne-am ocupat de cina si nelipsitul foc. De altfel foarte curand ne-a doborat somnul si ne-am retras in corturi mult mai repede decat am planificat...nu mi-a ars nici macar de un pahar cu vin, m-am tarat in cort, mi-am dat drumul la Pink Floyd in surdina si m-am abandonat aproape instantaneu in bratele lui Mos Ene. 


/Cheile/dsc01930.jpg

Ne pregatim pentru dusurile montate prin copaci 


/Cheile/dsc_0669.jpg

O supa calda, dorita de toata lumea


/Cheile/dsc00087.jpg

Noaptea a doua, ne prgatim de nani. Cristina tine neaparat sa imortalizeze momentul, cu toate protestele mele


Si a venit si dimineata de duminica. Ma trezesc si ma uit la ceas; mi se pare ca este vreo 06.00, insa este deja 08.30 Nu am fost primul, celelalte corturi deja facand-o de ceva timp...Mai ales Miruna si Malina. Fetele lui Rares sunt in acelasi cort, la cca.15...20cm una de cealalta, insa comunica intre ele de parca una ar fi aici, iar cealalta in Poiana Nuci ! Desigur, putin imi pasa, ma extrag din cort, salut frumos pe toata lumea bipeda si ma precipit cu peria de dinti in coltul gurii spre apa lasata spanzurata undeva de-o craca. Sistemul locomotor imi reprima orice tentativa de a ma indrepta spre parau cu prosopul dupa gat.

Ma primenesc, ma schimb in haine decente si ma pregatesc cu Rares sa trecem dincolo, spre Pestera Lilieci, sa pregatim terenul. Stim de pe internet ca accesul in pestera se face incepand cu o escalada pe un perete de cca. 10m.

/Cheile/dsc01938.jpg

Un moment oarecare al diminetii


Am ajuns la peretele cu pricina si ne dam seama ca este neaparat nevoie sa instalam corzi de asigurare si rapel ca sa depasim fara riscuri inutile acest perete. Rares si-a pus hamul, s-a agatat de capatul corzii si, asigurat de mine, s-a catarat pana sus. Peretele are 4 pitoane, insa doar al 2-lea se poate folosi, celelalte 2 fiind mult prea scurte ca sa putem asigura placutele cu piulita. Rares a ajuns insa fara probleme sus, a legat corzile si a coborat in rapel. S-a descurcat impecabil. A folosit un opt si a dublat coarda statica.


/Cheile/dsc01941.jpg

Rares escaladand peretele spre intrarea pesterii


/Cheile/dsc01949.jpg

Rares in rapel


/Cheile/dsc01952.jpg

Toata lumea spre Pestera Lilieci


/Cheile/dsc00090.jpg

/Cheile/dsc00089.jpg

Eu, escaladand peretele


/Cheile/dsc00106.jpg

Rares pregatindu-se sa asigure urmatorii amatori de escalada


/Cheile/dsc00096.jpg

Cristina, in drum spre pestera


/Cheile/dsc01961.jpg

Andreea, aproape sus


/Cheile/dsc00109.jpg

Eu il asist pe Rares, la derulatul corzii asiguratoare


/Cheile/dsc00103.jpg

Miruna si Cristina asteptand momentul intrarii


/Cheile/dsc01965.jpg

Raluca


/Cheile/dsc00114.jpg

Hopa sus!


/Cheile/dsc00122.jpg

Cristina, Rares, Miruna, Raluca  si Andreea


/Cheile/dsc00125.jpg

Andreea


/Cheile/dsc00126.jpg

Pestera Liliecilor


/Cheile/dsc00239.jpg

Adi, omul paianjen


/Cheile/dsc00128.jpg

Rares si Raluca


/Cheile/dsc01981.jpg

Cristina si Miruna


/Cheile/dsc00133.jpg

Cristina


/Cheile/dsc00150.jpg

Aici suntem toti cei intrati in pestera Liliecilor: Andreea, Miruna, Rares, Claudia, Raluca, Cristina si eu


/Cheile/dsc01973.jpg

Raluca si Miruna


/Cheile/dsc01976.jpg

Rares


/Cheile/dsc01980.jpg

Cristina


/Cheile/dsc01993.jpg

Miruna


/Cheile/dsc00148.jpg

Mici stalactite


/Cheile/dsc00139.jpg

Eu cu fetele mele


/Cheile/dsc00156.jpg

Cristina


/Cheile/dsc00143.jpg

Andreea si Cristina


/Cheile/dsc00157.jpg

Raluca trecand fara probleme prin mica gaura dintre coloane


/Cheile/dsc00163.jpg

Andreea, trecand prin aceiasi gaura


/Cheile/dsc02005.jpg

Raluca


/Cheile/dsc02006.jpg

Claudia si Raluca


/Cheile/dsc00169.jpg

Din nou, in gura pesterii


/Cheile/dsc00176.jpg

Un scurt ragaz inainte de coborare


/Cheile/dsc00188.jpg

Rares, pregatit sa ne asigure coborarea


/Cheile/dsc00179.jpg

Ma pregatesc sa cobor


Am hotarat sa fiu eu primul ce face rapel pana jos. Adevarul e ca am descoperit 2 pitoane de care sunt atasate cate o carabiniera asigurata si a fost o buna ocazie sa le verific. Asa ca am trecut coarda statica prin ele, lasand capete sa atarne in gol, in felul asta putand recupera coarda dupa ce va cobora si Rares.

Odata ajuns jos, unul din capete l-am legat de un copac solid, astfel rapelul putandu-se face pe o singura coarda. 

Toata lumea a fost asigurata de Rares!


/Cheile/dsc00180.jpg

Soparla de stanca


/Cheile/dsc00182.jpg

Ok, imi dau drumul pe spate. Recapitulez in gand cam care sunt miscarile, astfel incat sa ajung intreg jos


/Cheile/dsc00187.jpg

Miscarile mi-au iesit


/Cheile/dsc00196.jpg

Raluca


/Cheile/dsc00207.jpg

Miruna


/Cheile/dsc00218.jpg

Claudia


/Cheile/dsc00248.jpg

Adi


/Cheile/dsc00249.jpg

Acelasi Adi


/Cheile/dsc_0674.jpg

O ultima privire asupra Poienii Lilieci


/Cheile/dsc_0682.jpg

Am ajuns sus, la masini. Ne facem comozi schimband sandalele de trekking cu sandale uscate


/Cheile/dsc_0686.jpg

In drum spre localul ochit peste pod, cu gandul la o apa minerala rece


/Cheile/dsc_0690.jpg

Relaxare cu sucuri, ape minerale, cafele si ceva chipsuri inainte de a demara spre Arad...toate la preturi rezonabile


/Cheile/dsc_0692.jpg

Andreea si Cristina


/Cheile/dsc_0700.jpg

...noi


/Cheile/dsc_0702.jpg

Andreea


/Cheile/dsc_0703.jpg

Cristina, deja regratand plecarea de pe Chei


/Cheile/dsc_0705.jpg

Cristina adormind pe drumul spre casa


Drumul de intoarcere a durat cca. 3 ore. Tuturor ni se pare ca timpul s-a scurs mult prea repede si suntem incantati de expeditia noastra pe Cheile Carasului. Este un loc superb, usor accesibil si la care in mod cert vom reveni.





Sâmbătă, 28 august 2010 - 15:03 
Afisari: 4,588 


Postari similare:





Comentariile membrilor (7)

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
1
In afara de ”pauza de tigari” si tigara din poza de jos (eu nu prea suport ideea de fumat, mai ales in natura), mi se pare super tare sa faci o astfel de excursie, cu copii! Mi se pare foarte important sa invete de mici sa iubeasca si sa respecte natura, si e o ocazie foarte buna ca sa se apropie de ea si sa o indrageasca. Dormitul la cort si statul in jurul focului sigur trebuie sa fie o mare aventura pentru ei, pe care sa nu o uite! Asa ca pe viitor, nu-i lasati la bunici! Carpati.org


Duminică, 29 august 2010 - 14:28  

rascoroco
rascoroco

 
2
In primul rand multumesc pentru comentariu.
Pauza aia de tigari a fost de fapt pauza ceruta de copii pentru ...Carpati.org... si in care singurii 2 fumatori au profitat de ea ca sa traga o tigara. In masinile noastre nu se fumeaza Carpati.org


Duminică, 29 august 2010 - 20:48  

rares.cilibia
rares.cilibi..

 
3
Astept si celelalte jurnale, de pe celelate ture.
Intr-adevar Cheile Carasului au fost deosebite, visam la tura asta inca de anul trecut si chiar a meritat.


Miercuri, 1 septembrie 2010 - 12:20  

leovit
leovit
Busola
 
4
Frumoasa tura ...am fost foarte incantat cum i-ati echipati pe cei mici [adevarati exploratori].Pe 15 Aug 1010 am fost citeva zile [Valiug,Semenic ]si vroiam doar o recunoastere a intrarii in Cheile Carasului dar niste nori mari si negri mi -au schimbat planul.Am ajuns la Sasca Romana macar sa am ideie despre Cheile Nerei care raman in plan cu alta ocazie .Multa sanatate tuturor.....


Vineri, 7 ianuarie 2011 - 13:42  

leon37
leon37
Busola
 
5
Frumoase locuri,frumoasa tura dar si un obicei frumos acela de ainvata copii ceea ce inseamna muntele si natura.De ce nu o tura impreuna in vara pe aici...?


Marți, 8 februarie 2011 - 10:48  

rascoroco
rascoroco

 
6
ar fi o idee...


Marți, 8 februarie 2011 - 13:11  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
7
Frumos jurnal !


Luni, 4 martie 2013 - 23:26  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0686 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org