Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Februarie 2022
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28

Online

Vremea
Varful Setea Mare
Muntii Parang

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Cei 4 care au speriat vestul… si estul Fagarasului (Muntii Fagarasului)

Acest jurnal este un sumar al turei: http://www.carpati.org/planificator_ture/04_-_10_august_creasta_fagarasului_editia_a-lll-a_/3574/

Echipa: Daniel, Cosmin, Oszkar, Fabian.

Ideea de a face creasta Fagarasului, dintr-o bucata, a incoltit in mintea mea inca din vara lui 2012 (cand mi-am facut cont pe ‘carpati’). Mi-a placut tura propusa de Daniel (grizzly_bear) inca de la prima editie din 2012. De ce era diferita tura de celelalte de pe site? Inoptarea se facea la cabane. Nu sunt un impatimit al corturilor. Am inoptat la cort si la 10 m deasupra marii si la 2000 m deasupra marii, insa tot mai placut este la cabana. 

Primele doua editii le-am ratat din diferite motive. Anul asta mi-am zis: “Ma duc orice ar fi”. Cu cateva zile inainte de inceperea turii nu mai eram asa sigur ca vreau sa ma duc. Motivul: Am crezut ca meteoblue are o eroare de soft fiindca pe intrega durata a turei erau prognozate de la prima ora pana la ultima ora: tunete, fulgere si ploi. Dupa ce am negociat cu mine insumi am hotarat sa particip la tura. Insa merg cat se poate pana cand situatia ar deveni prea periculoasa pentru a continua.

Avand experientele anilor precedenti organizatorul a limitat numarul participantilor la 8. Dupa ce toate locurile se ocupasera si echipa se formase, o parte dintre participanti s-au retras din diferite motive. Numarul final: 3 + organizatorul. Aceeasi trei frustrati care nu au reusit sa urce pe Negoiu in tura din vara. Asadar ne cunosteam, mai mult sau mai putin.Ne-am intalnit in Gara de Nord: eu (Fabian) , cos77(Cosmin) si grizzly_bear (Daniel). 

Am mers cu un tren de noapte ‘estival’ pana in Sibiu. Noaptea a fost lunga, trenul a fost aglomerat iar de somn nu prea am avut parte. Era greu sa ne intindem, era cald si nu aveam pe ce sa ne sprijinim capul (scaunele din trenurile CFR-ului nu mai au acel colt pe care sa iti rezemai capul) asa ca am scos izoprenul si il puneam ba sub barbie, ba sub ceafa ba il luam in brate. Cine ma vedea avea impresia ca faceam preludiu cu izoprenul. Intre statiile principale se stingea lumina si mai reuseam sa atipim. Cand trenul ajungea in orase intra Nasu’ in compartiment, aprindea lumina si urla ca de un deal pe altul : ”Urmeaza Pitesti ”, ”Urmeaza Ramnicu Valcea”. Intr-un final ajungem la 7 in Sibiu. 

Urcam spre centrul vechi. Aici erau doar cei de la Salubrizare care curatau Piata Mare dupa unul dintre multele concerte care au loc vara in Sibiu. Mergem pe pietonala pana la capat si coboram pe langa zidul vechi al cetatii intr-un parc unde mancam si ne mai intindem putin. Pe la 10 ne intoarcem spre centru o luam pe langa Biserica Evanghelica, Piata Mica, Scara Aurarilor si ne indreptam spre tren. La 12 suntem in tren, spre Halta Sebes Olt. 

Ajungem in halta la 12.40. Aici castigam un Oscar, mai exact un Oszkar Szoke. E vorba de cel de-al patrulea participant la turei care a venit din Brasov. Acum ca echipa e completa poate inceapa tura.De la gara Sebes Olt pana la Cabana Suru (primul nostru obiectiv) sunt 5 ore. Incepem urcusul lin pe drumul asfaltat apoi prin Sebes Olt pana la marginea satului langa un pod. Aici un indicator era pozitionat de asa natura incat ne indemna sa mergem catre fundul paraului. Un cioban din zona ne sfatuieste sa o luam pe culmea Moasa pentru a ajunge cat mai usor. Drumul nu e greu, insa e lung. Diferenta de nivel e de 1000 m in urcare, se merge prin padure iar din gara pana la cabana sunt cam 13 km. Pe drum ploaia tot facea bascalie de noi si ba ne mai arunca cativa stropi ba facea loc pe cer soarelui. Asa ca hotaram noi sa facem o simulare.“Ploaia intr-un final tot va veni. Hai sa ne punem echipamentul de ploaie (parazapezi, suprapantaloni, pelerina si husa). Cu ocazia asta vedem cat de repede ne schimbam. Nu ar trebui sa ne ia mai mult de 2 minute.” Dupa vreo 10 minute cand aproape terminasem sa ne schimbam atat eu cat si Cosmin constatam ca ne-am pus parazapezile invers. Deci, practic, suntem pregatiti. Nedormiti, nemancati si cu limba pana la pamant asteptam un indicator care sa zica Cabana Suru 15 minute. In schimb apare un indicator pe care scrie Cabana Suru 1 ora. Ne intindem si mancam inainte de a urca ultima parte de drum pana la cabana.


________________________________________________________________________________________________________

Cabana Suru

E vorba de o cabana mica, singura din zona. Din cate am inteles e un fost grajd amenajat ca o cabana. Insa exista un plan de refacere a vechii cabane. Cazarea costa 30 lei/persoana, ceaiul nu e din partea casei (asa citisem) ci costa, in cabana e curat, saltelele sunt foarte moi, mancarea sa zicem ca e buna (ciorba de fasole si mazare cu afumatare), toaleta e la 10 m de cabana, la fel si izvorul, cabanierul e foarte de treaba, a stat cu noi toata seara. Se plateste totul la plecare.

________________________________________________________________________________________________________


Odata ajunsi la Cabana Suru ne cazam ne spalam si ramanem la masa afara la povestit cu cabanierul si alti turisti care, ca si noi, intentionau sa parcurga creasta Fagarasului. 

Inainte de a pleca in tura ma tot uitam pe internet la stiri despre Fagaras: accidente, ursi care ataca, oameni fulgerati si ceea ce am gasit era: turisti cehi atacati de ursi, un turism german a cazut in prapastie, doi polonezi au fost trasniti in Fagaras. Si ma gandeam: “Probabil nu e atat de greu masivul Fagaras. Daca toate accidentele sunt doar cu turisti straini inseamna ca ei vin nepregatiti pe munte. Asa le trebuie.” Cat de amagitoare a fost realitatea. Muntii Fagaras sunt strabatuti in proportie de 80% de turisti straini. Sansa ca un turist straini sa se accidenteze e mult mai mare din moment ce ponderea de turisti straini e mai mare. Oricum limba oficiala a muntilor Fagaras e engleza. 

Inainte de culcare am mai stat la taclale cu alti 4 romani de la cabana. Daniel pregatea meticulous si atent, in camera, planul pentru a doua zi. Au fost si sforaieli (nu zic cine) dar au fost mono.Cel mai mare dusman al acestei ture a fost vremea, motiv pentru care am decis sa ne trezim devreme pentru ca dupa amiaza se anuntau ploi. Astfel parcurgeam mare parte din traseu neplouati.Am plecat la 6 din Suru. Am urcat spre saua Surului. Nu stiu cum am pierdut traseul, desi era marcat bine, si am mers pe vale in loc sa urcam. Niste romani de sus de pe traseu ne avertizau ca am luat-o gresit. Noi urmam mai departe firul vai “n-are cum sa nu fie pe aici”. De ce am pierdut marcajul?

/fagaras/1.jpg

Si asa am luat-o pieptis pe nemarcate pana am ajuns din nou la traseul marcat. Am urcat cu pauze scurte la 15 minute pana in saua Suru. Aici am intalnit banda rosie (traseul de creasta). Pe aici nimic spectaculos. 

/fagaras/2.jpg

Am mers pe sub varful Suru, prin Curmatura Rosiilor, pe sub varful Budislavu si am ajuns deasupra lacului Avrig. Inainte sa plecam de acasa ma gandeam ca vremea rea ii va rentine pe turisti acasa si vom fi singuri pe creasta Fagarasului. Chiar si in aceasta partea mai putin vizitata ne adunasem vreo 40 de insi deasupra lacului Avrig. Pana sa vad lacul Avrig am ramas impresionat doar de lacul Bucura insa Avrig iti taie rasuflarea cu cei doi pereti abrupti dintre vest si dinspre sud. Am aflat mai tarziu ca varful dinspre sud se numeste Ciortea (si merita urcat) si este marcat dinspre est doar pana in varf (dus-intors). Daca vederea de la punctul de sub varful Vartopul Rosu a fost atat de captivanta 

/fagaras/3.jpg

banuiesc ca de pe Ciortea este ametitoare. Odata ajunsi la lac erau doua cai de continuare a traseului: spre varful Scara sau in jos spre cabana Barcaciu. Cum cei trei nu reuseau sa se hotarasca, i-am lasat la punctul de deasupra lacului si am coborat in viteza ca sa imi bag picioarele in apa. Sa nu faceti asta, ca nu e bine nici pentru sanatate nici pentru mediu. Mi-am racorit picioarele si dupa vreo 15 minute ajung si ceilalti langa lac. Mancam si din cauza prognozei care anunta dupa masa ploi se hotaraste sa coboram la cabana.

/fagaras/4.jpg

Oszkar entaziasmat de traseul pe langa varful Garbova vrea sa urcam pe el pana pe Scara si de acolo sa coboram la Barcaciu. Cei drept si pe mine ma atrage traseul pe langa coltul lui Garbova. Hotaram insa sa ne multumim cu atat si coboram spre Cabana Barcaciu pe un traseul lung de 2-3 ore cu o diferenta de nivel de 500 m. 

/fagaras/5.jpg

Nu a plouat, ba chiar a fost cald pana am ajuns la cabana.

_______________________________________________________________________________________________________

Cabana Barcaciu

Am dormit in camera principala la prici. Cazarea costa 30 lei/persoana. Au un dus amenajat, in spatele cabanei (un butoi cu apa incalzita, putin, de soare). Au niste cuve de plastic in care curge apa continuu in care te poti spala si poti spala rufele. Au toalete cu lumina, in afara cabanei. Mancare foarte gustoasa la preturi bune. Oszkar a mancat clatite cu dulceata de afine. Se plateste totul la plecare. Mihai, fiul cabanierului e un almanah al tuturor intamplarilor din Fagaras. Ne-a povestit toata seara intamplari placute si mai putin placute din zona Fagarasului. Ca nivel de ospitalitate: lui Cosmin i s-a rupt partea intermediara de la batul de trekking. Mihai i-a schimbat segmentul cu unul pe care il avea din intamplare pe la cabana. Unui turist ceh, in timp ce cobora o data cu noi spre Barcaciu, i s-a rupt jumatate din talpa de la bocanc. Mihai avea ratacita o pereche de bocanci pe care i-a dat-o turistului pentru a-si continua tura. Sa ma scuze gazdele daca acum toti din Fagaras vin pentru service la Barcaciu dar mie mi sa parut cea mai primitoare cabana.

 ________________________________________________________________________________________________________


Am ajuns pe la 4 dupa amiaza la Barcaciu. Am intrat in cabana si cautam paturi libere in care sa ne asezam. Un domn mai glumet, cu care discutasem si in fata cabanei, zice: “Puteti sa stati intre mine si nevasta mea”. A venit si replica sotiei, prezenta de fata: “Dar pot sa imi aleg eu cine sa stea?”. Am facut un dus si m-am culcat cu o durere groaznica de cap de la soare. Peste o ora m-am trezit in mijlocului unei ploi cu grindina. Ne-am strans pe terasa cabanei unde am stat pana pe la 10. Din cabana o turista vorbitoare de limba germana interpreta un cantec la chitara. Cunostintele mele semi-analfabete de germane m-au ajutat doar sa rup sensul catorva cuvinte din cantec, insa vocea femeii si ritmul melodiei erau calmanate. S-a anuntat stingerea la 11 asa ca ne bagam repede la un joc de carti si apoi la somn. Camera in care am dormit are priciuri. Eram doar vreo 15 persoane in camera insa sforaielile pe ritm de Radetzky March au continuat (nu zic cine), acum full stereo.

A venit si a treia zi in care aveam:

- planul A(cabana Barcaciu – Vf Scara – Vf Serbota – cabana Negoiu)

- planul B(cabana Barcaciu – Vf Scara - Refugiul Scara)

- planul C (cabana Barcaciu – cabana Negoiu PR). 

Urma sa aplicam planul in functie de conditiile meteo. Vremea a tinut cu noi si am reusit sa facem cabana Barcaciu – Vf scara – saua Scara – cabana Negoiu. Am urcat cam 800 de metrii de la cabana Barcaciu pana la Vf Scara insa drumul nu e greu, poate putin mai abrupt in prima parte insa devine tot mai usor pe parcurs. 

/fagaras/6.jpg

Pe varf doua perechi de turisti straini mai aiuriti decat eram noi nu stiau nici macar incotro se indreapta. Cat am facut poze, pana le-am explicat unde merg si ce pot gasi au urcat si norii pana la refugiu si apoi pana la varf. Ne-am pus echipamentul de ploaie (de data asta mai repede) si am pornit spre sa. Acolo entuziasmul lui Oszkar nu a mai putut fi tinut sub control si a urcat singur din saua Scara pana pe varful Serbota prin saua Serbotei. Motivul pentru care ceilalti trei am coborat direct la cabana Negoiu a fost ca norii tot coborasera atat de mult incat nu se mai vedea nici varful Serbota nici Mazgavul Mare. Am facut poze pe valea de sub saua Scara si daca tot nu incepea ploaia chiar inainte de ultima coborare spre parau ne-am dat echipamentul jos si am mancat cam o ora afine. La un moment dat ne-am adus aminte ca nu avem rezervare la Negoiu si teoretic locuri sunt suficiente dar pratic trebuie sa ajungem sa vedem. 

Cand am ajuns la trecerea peste paraul Serbota a inceput sa ploaua brusc. Ne-am echipat corespunzator chiar la intrarea in padure. Din fata apare un grup de copii turisti imbracati ca pentru oras. Grupul s-a oprit la marginea padurii ca sa treaca ploaia. Am mai mers putin. Ne-am intalnit si cu restul grupului de copii care aluneca prin padure, ca o un nufar pe o apa lina catre aceasta infinitate verde a regenerarii si vietii vesnice, intonand cantece evlavioase despre fiul lui Dumnezeu si a fecioarei Maria. Erau in jur de 10 grade, nu aveau echipament de ploaie si cerul era gri spre negru. Pareau ca merg spre Barcaciu pe PR. Sper ca au ajuns. La intersectia cu traseul spre varful Serbota, ne-am intalnit si cu supraveghetorii lor.

________________________________________________________________________________________________________

Cabana Negoiu

E mai mult un hotel cu doua etaje. Are dus cu apa calda, toalete in incinta, mancare foarte buna, preturi bune, vedere excelenta catre munte si multi clienti (am auzit asta chiar de la cabaniera). Nu pierdeti ocazia de a bea ceaiul de aici (nu e din partea casei) dar e foarte bun. Cazarea se plateste la plecare. Masa cand se comanda. Dusul: 10lei/persoana/10minute.

________________________________________________________________________________________________________


Am ajuns la cabana. Am gasit locuri insa doar pentru o noapte fiindca a doua zi urma sa vina un grup mare de turisti. Am coborat la masa. Tocmai ce a ajuns si Oszkar. Dupa ce am mancat zice Cosmin: “daca tot nu ploua hai pana la cascada Serbota”. E putin de mers si e prin padure.

/fagaras/7.jpg

Coboram la Serbota, facem poze, incep tunete. Hai sa plecam. Eu nu aveam haine impermeabile si nici gluga . Am ajuns mai ud decat in oricare alta zi din tura pe un traseu care trebuia sa fie cumva protejat de ploaie fiind prin padure. A plouat fix pana cand am ajuns la cabana. Apoi s-a oprit. Ne-am mai relaxat pe terasa si am coborat in sala de mese unde am jucat whist. Oszkar i-a propus doamnei cabaniere o serie de noi tehnologii pentru a tine mancarea calda mai mult timp (astfel reducand consumul de lemn). Dansa chiar a venit la masa noastra sa ii ceara mai multe informatii. Insa detaliile au ramas in aer fiindca a doua zi dimineata am plecat in graba si nu a mai apucat sa ii scrie denumirile pe o hartie. Pe la 10 ne-am dus la culcare. A doua zi aveam planuri marerete: cam de vreo 2535 metri.

Am plecat la 7 de la cabana si am luat-o de-a lungul Saratii pana la Piatra Pranzului si de acolo spre Acele Cleopatrei. Mult de urcat (in jur de 1000 de metri) insa traseul te mentine in suspans. Pe drum colegii de tura nu mai mai strigau Fabian ci “mai incet”.Dupa Piatra Pranzului traseul devine cu adevarat interesant. Betele de trekking sunt inutile. Pietre ascutite si pante inclinate ne obliga sa ne stragem betele, sa ne legam bine rucsacii si sa crestem atentia pentru fiecare pas pe care il facem. Trecem de muchie si suntem pe partea sudica pe ultima suta de metrii catre varful Negoiu insa pe o ultima suta verticala fiindca atunci cand credeam ca drumul nu are cum sa fie mai abrupt Negoiu isi mai arata inca o data coltii ascutiti. Suntem in sfarsit in varf. 

/fagaras/8.jpg

Desi nu ne asteptam se vede de aici totul, inclusiv varful Moldoveanu. Vremea e senina si nici nu pare sa strice prea curand. Am fost primii pe varf, am facut poze si ne bucuram de priveliste cand din ambele parti vin grupuri de oameni. Si vin, si vin. Nu stiu daca ar trebui sa compar Negoiu cu Moldoveanu, fiecare avand frumusetile sale, insa Negoiu rules. L-as mai urca inca o data cu acelasi entuziasm. Se aglomerase asa ca ne-am luat la revedere si in romana si in enlgeza de la grupurile din varf si am coborat spre Strunga Doamnei. Traseul de coborare e la fel de incitant ca si urcarea. Puteam sa scurtam pe strunga Dracului dar am inteles ca e inchis pentru ca : ”Atentie cad pietre”. Mai mult, Cosmin a zis ca e greoi in coborare asa ca ocolim si ajungem direct in caldarea lacului Caltun. Lacul e la fel de frumos ca Avrig, privelistea e spectaculoasa. 

/fagaras/9.jpg

Coboram langa refugiul de langa lac si ne asezam sa mancam. Era ceva mizerie pe langa refugiu dar nu exagerat. Era ora 1, ora la care prognoza anunta ploaie grea si incepe, deocamdata usurel. Intram in refugiu. Poate se opreste. Si incep sa curga oameni dinspre Negoiu ca sa se adaposteasca. Refugiul e mic. Are loc de dormit pentru vreo 10 persoane. Ne intalnisem pe traseu in zilele precedente cam cu toti cei ce se aflau in refugiu. Eram vreo 20 de oameni pe priciuri, pe scaune, in picioare, pe langa masa in usa refugiului. Ploaia de afara, multitudinea de limbi vorbite si forma refugiului ma facea sa ma simt ca in arca lui Noe. Pe mine ma luase somnul si ma ghemusiem langa zidul refugiului pe izopren. Insa tinta noastra era transfagaraseanul. Ploaia nu parea sa se opreasca si in reufgiu eram ghemuiti ca intr-un borcan cu castraveti murati. In plus multi dintre ei intentionau sa inopteze in refugiu. Asa ca ceilalti decid sa plecam. Ma incalzisem acolo si nu imi venea sa mai plec. Ne-am pus echipamentul de ploaie si am plecat. 

Ploua si parca se auzeau si tunete dinspre Moldoveanu. Asa ca renuntam la creasta Laita-Laitel-Paltinul si o luam pe CA pe sub varfuri spre Salvamont Cota 2000 unde aveam cazare. Coboram repede de teama fulgerelor ce se anuntau. Cand am ajuns in partea cea mai de jos a traseului, pe la 1700 de metri, a iesit soarele. Ploaia era nehotarata insa erau tunete si fulgere. Ceilalti nu aveau nici o problema cu tunetele. Insa eu cum auzem sunetul ma uitam pe cer credeam eu ca daca vine fulgerul spre mine puteam sa il fentez. Am traversat doua culmi pana in ultima valea de dinaintea transfagaraseanului. Eram putin dezamagiti ca nu am facut bucata de creasta dintre Caltun si Balea insa aici, in vale, aveam sa ne bucuram cel mai mult de fauna Fagarasului. La vreao 50 de metri de noi erau capre negre si un iedut. Stateam in ploaie ca niste curci si ne uitam la capre. Insa cireasa de pe tort a fost atunci cand auzim chiuituri printre pietre. Marmote, vreo 5, care alergau spre cuiburile lor. Traseul era de asa natura incat trecea aproape de pietrele pe unde aveau ele cuibul. S-au ascuns toate mai putin una mare, probabil liderul. A ramas langa o piatra si se uita la noi. Cand ne-am apropiat la vreo 10 metri de ea a inceput sa tipe la noi puternic si continuu. Ma asteptam sa ia o piatra sa arunce in noi. Si nu a intrat sub pietre decat dupa ce am trecut de ea. Am trecut de vale si aveam in fata ultima muchie de urcat pana la trasfagarasean. Eram uzi leoarca, nu ne puteam opri fiindca inghetam de frig, Oszkar avea probleme cu tendonul, Daniel cu genunchiul, alunecam pe pietre si iarba. Cu greu am ajuns pe culme si se vedea Salvamontul. Traseul coboara pe curba de nivel pana la iesirea din tunel si merge pe sosea cam 1 km. Cand am ajuns pe sosea era pe margine o taraba cu mancare. Nu am mai mancat sunca de cativa ani insa acum nu m-am putut abtine si mi-am cumparat cea mai grasa bucata de sunca pe care o aveau, pentru ca simteam nevoia sa ma autorecompensez dupa atata efort. Dupa un drum obositor mai mult psihic decat fizic am ajuns la Salvamont.

________________________________________________________________________________________________________

Salvamont Cota 2000

Nu e o cabana, ci cladirea salvamont a judetului Arges. Superbe conditii: lumina si apa calda, dus, frigider si televizor in bucataria comuna, calorifer electric si semnal la telefon. Cazare: (pret mai mult simbolic in comparatie cu conditiile pe care le au) 25 lei/persoana. Cazarea se plateste la plecare. Mancare nu se ofera. _________________________________________________________________________________________________________


Ne-am uscat hainele si tot ce aveam pe noi. Daniel a venit cu o super idee. A confectionat din betele de trekking si niste sfori un gratar pe care a pus, cu talpa in sus, deasupra caloriferului, bocancii. Am ajuns cu hainele fleasca si am plecat a doua zi complet uscati. Dupa ce ne-am spalat si am mancat deja se luminase afara. Asa ca am iesit sa facem niste poze si sa vorbim la telefon cu cei de acasa. Ne-am culcat pe la 10. A doua zi ne astepta un traseu lung cu multe urcusiri si coborasuri. Dimineata am plecat pe la 6 pe trasfagarasean pe langa cascada Capra unde caprele blonde deja isi faceau poze de facebook. Traseul spre lacul Capra incepe putin mai jos de pe sosea si urca progresiv pana la lac.

/fagaras/10.jpg

Aici erau cateva corturi. Cu unii dintre muntomani ne intalnisem si la Suru. 

/fagaras/11.jpg

Ne-am luat apa, am admirat putin locul si am plecat mai departe spre fereastra Zmeilor, fereastra care imi doream sa ma impresioneze. Insa e doar o gaura micuta in piatra, intr-o stare avansata de degradare. In fine, urmeaza “La trei pasi de moarte”. Este unul dintre cele mai dificile portiuni din Fagaras. Cel putin asa am auzit. Nu e chiar asa. Sunt cateva portiuni de urcat si coborat pe lanturi. Urcarea spre varful Turnu (Piatra Craiului) e mult mai greoaia si lunga. Personal mi s-a parut mai periculoasa portiunea de dinaintea Vf Vistea (drumul pe sub Vf Corabia - Saua Orzanelui) unde, desi urca lin, daca aluneci si cazi in dreapta nu te mai opresi pana in vale. Am trecut cu brio de aceasta zona si am urcat pana la monumentul Nerlinger unde am poposit pentru poze, masa, apa, meditatie etc. De aici se vede  superbul lac Buda. Deja se adunau norii. Se apropia ora 1, ora la care incepea sa ploua in fiecare zi, asa ca am plecat spre Vf Mircii unde a si inceput ploia. Avand experienta zilelor trecute ne-am echipat repede de ploaie care devine apoi tot mai puternica pentru ca odata ajunsi in podul Giurgiului sa inceapa grindina. 

/fagaras/12.jpg

Mai aveam putin pana la Podragu si incercam sa ma bucur de peisaj asa ca ma imaginam intr-o casa si priveam prin fereastra afara cum ploua frumos. Doar ca picioarele alunecau pe pamant ba in stanga ba in dreapta. Ploaia s-a mai linistit cand am ajuns in saua Podragului. Privelistea de aici este incredibila. E prima oara cand ajung aici. E o vale inchisa de pereti, destul de abrupti, pe 3 laturi. Are mai multe niveluri. In fiecare se gaseste cate un lac care se scurge in lacul de mai jos si tot asa. Cabana se afla pe fundul caldari. Insa senzatia generala e ca te afli in una din scenele din “Stapanul Inelelor”. Am coborat si ne-am cazat.

/fagaras/13.jpg

__________________________________________________________________________________________________________

Cabana Podragu

Cazarea se face in ordine sosirii: primul venit primul servit. Am ajuns printre primii. Pret: 30 lei/persoana. Apa la chiuveta si toaleta, ambele in cabana. Mancare: ciorba de fasole si pilaf cu ciuperci, ambele gatite ca la spital. Preturile mancarii sunt cam mari. Paturile sunt de asa natura incat ei nevoie neaparat de izopren iar temperatura din cabana te impinge sa iti folosesti si sacul de dormit. Paturile sunt suprapuse si ingramadite. Langa cabana mai mult sau mai putin ascunse si ingradite in tarcuri o sa gasiti mormane de gunoaie. Cazarea se plateste in momentul cand ai intrat in cabana. Mancarea se plateste la comanda.

__________________________________________________________________________________________________________


Dupa ce am mancat ne-am bagat la septica (Oszkar abia invata) pana s-a oprit ploaia. Aflati in sala de mese aveam senazatia ca suntem in alta tara. Erau doua grupuri separate de germani de cate 10 persoane. Romani eram noi patru iar la alta masa un cuplu de romani. Oricum senzatia asta am avut-o si la Negoiu si din cate am auzit si la Balea e la fel. Ploaia a incetat si am iesit pe marginea lacului Podragu sa facem poze. 

/fagaras/18.jpg

S-a starnit intre participanti o dezbatere economico-sociala, politico-administrativa si spiritual-religioasa despre societatea de azi. Se vedea ca eram obositi si psihic si aberam. Desi acordul asupra solutiei era mai departe decat la inceputul discutiei frigul ne impinge in cabana. Era deja 9 si ne trebuia odihna pentru ultima zi care se anunta cea mai lunga de pana acum (Podragu – Moldoveanu – Valea Sambetei)

Trezirea, ca in fiecare dimineata, o face Daniel care se scoala inainte alarmei. Ne-am facut bagajele atat de silentios incat am trezit toata cabana si am urcat catre saua Podragu. Deja soarele mangaia crestele muntilor si in scurt timp am vazut si primul grup de capre negre care urcau spre Vf Podragu. Aproape de saua Podragu niste tineri si-au lasat rucsacii si s-au dus light pana pe Moldoveanu. Din cate am auzit de la cabanieri : ”Nu lasati rucsacii nesupravegheati nici macar pe Vistea daca va duceti pana pe Moldoveanu. Se fura.” Cararea pana la Vistea e lina cu mici urcusuri si merge in mare parte pe curba de nivel. De la baza Vistei urmeaza o urcare pieptis pana pe varf de unde privelistea se schimba brusc. De aici se vede tot masivul Fagaras inclusiv Negoiu. Ne-am bucurat de o zi insorita cu vizibilitate in toate directiile. Foarte frumos si drumul de la Vistea pana la Moldoveanu unde se merge pe cresta. Aproape de Moldoveanu au trecut la 2-3 metri de noi in fuga o capra neagra cu un ied. 

/fagaras/15.jpg

Pe Moldoveanu am ajuns devreme pe la 9. Poze singur, toti, cu crucea, cu muntii, cu steagu etc. Partea estica a Fagarasului inclusiv Moldoveanu mi se pare mai “feminina” cu pante lungi acoperite cu iarba, poteci lungi si aparent nepericuloase. Negoiu l-as numi “barbatul Fagarasului” mult mai incisiv, cu stanci ascutite si pante abrute pe amble cai de acces, mult mai agresiv. Am atins cel mai inalt punct din toata tura si din toata tara. Eram pe tigla Romaniei. In maxim jumatate de ora, pe Moldoveanu era prea multa galagie. Se adunase multa lume. Multa vorba, multe pareri. M-am departat putin spre Vistea ca sa stau in liniste. Auzeam doar vantul care adia usor, apa care curgea in Valea Rea si oile care se perindau pe culme. Departe de forfota oraselor, departe de civilizatie, inconjurat de verde, incalzit de soare nu vroiam sa mai plec. Era atat de bine insa varful devenise prea mic pentru numarul mare de oameni prezenti si care urmau sa urce spre varf. Pe Moldovenau se poate ajunge din mai multe directii insa cea mai usoara este dinspre Nucosara pe Vale Rea, pe unde am vazut si noi urcand carduri de oameni de toate varstele si natiile. Ce a fost ciudat era ca unii venisera cu mana in buzunar adica nu aveau nici macar apa la ei. Coborarea de pe Vistea pe partea cu refugiul e ceva mai lunga decat pe partea vestica. Refugiul arata bine cu tigla metalica, e placat cu polistiren si are o usa metalica ca de buncar. Insa e mic, are cam 8 paturi. Pana la Fereastra Mica am mers incontinuu. Intre Vf Hirtopul Ursului si Vf Galasescu se gaseste lacul Galasescu. Privind dinspre Hirtopul Ursului ti se pare ca vezi in vale ruinele unei cetati.

/fagaras/16.jpg

Drumul coboara si urca destul de putin, apa potabila lipseste insa gasesti turme multe de oi. Ce mi s-a parut ciudat e ca turmele de oi de pana la Moldoveanu aveau cate un caine atat de fioros incat te speriai mai mult de berbec. Dupa Moldoveanu atentie mare la turmele de oi.

/fagaras/17.jpg

Am intalnit turme si cu vreo 10 caini mari ciobanesti. Pe Galasescu traseul trecea printr-o truma de oi. O oaie cretina a rupt-o la fuga dinspre varf pe culme catre turma. Celelalte au urmat-o. Agitatia a starnit un caine cam cat un urs care alerga, latrand, in urma lor catre noi. Eram eu, Cosmin si Oszkar. Ne-am pus unul langa celalalt cu betele infipte in pamant in fata noastra si am inceput sa vorbim pe un ton calm cu cainele. Usor, usor s-a acomodat cu prezenta noastra si s-a calmat. Am trecut incet pe langa el si ne-am cotinuat drumul mai departe. Dupa Galasescu deja norii se chinuiau sa treaca de creasta dinspre nord. In stanga nu vedeam absolut nimic, in dreapta aveam soare puternic. Parea ca suntem pe marginea unui vulcan activ. 

/fagaras/19.jpg

Am ajuns intr-un final la Fereastra Mica. Refugiul este similar cu cel din Saua Scarii. Stuctura metalica pe semirotund, acoperis si pereti din panou sandwich Isobox cu panou fotovoltaic pe acoperis si posibilitatea de a-ti incarca telefonul cu adapator de masina. E spatios si curat in interior. Tind sa cred ca identic a fost si cel de la podul Giurgiului momentan ramanand in picioare doar structura metalica si ferestrele. Am poposit jumatate de ora langa refugiu pentru a manca inainte de a ataca ultima parte a traseului de azi: Ferestra Mare – cabana Valea Sambetei. Din Fereastra Mare, care se afla la 20 de minute de Fearestra Mica, coboram pe Valea Sambetei spre cabana. Aici plafonul de nori era la nivel cu creasta muntelui asa ca am intrat in el, am mers prin el si apoi pe sub el. 


/fagaras/20.jpg

Din Freastra Mare traseul coboara repede intai prin dreapta apoi pe firul vaii pana ajunge la jnepenis. Nu am vazut mai departe de 5-10 metri in fata noastra. Auzeam doar oile pe partea stanga care behaiau incontinuu. In ultima partea a traseului in stanga auzim si apoi vedem o superba cascada inalta ce curge pe peretele abrupt. Partea de sus nu se vedea din cauza norilor. Cosmin propune sa mergem pana aproape sa ii facem poze. Daniel se duce sa vorbeasca pentru rezervare la cabana, ceilalti trei viteji mergem catre poalele cascadei al carei nume nu il cunosc dar care arata mult mai bine decat multe cascade cu nume sonore. Cascada are vreo 50 m inaltime. Ajunsi la poalele ei norii au coborat pana la crestetul nostru asa ca ciuciu poze. Daca tot am ajuns aici hai sa ne bucuram de natura. Am mai stat vreo 15 minute ca sa mancam afine. Incepe sa picure. Satui de afine dar si de ploaie am luat-o din loc catre cabana. Am ajuns la cabana, spre fericirea noastra, uscati. __________________________________________________________________________________________________________

Cabana Valea Sambetei

Cazare: 30 lei /persoana. Mancare buna, variata si ieftina. Toaleta si apa curenta (debit redus) in cabana. Izvor langa cabana. Catei flocosi mici si mari cu care sa te joci. Loc amenajat pentru foc de tabara. E util un izopren, saltele sunt tari. Curatenie si in camera si la toaleta. Cazarea se plateste la plecare. Mancarea la comanda. La 20 de minute de urcat pe munte e chilia Sf Arsenie Boca.

__________________________________________________________________________________________________________

Desi stabilisem ca urcam la chilie, nu am mai avut forta nici fizica, nici psihica si mai mult nici interesul pentru a merge pana acolo. Seara la cabana a fost cea mai relaxanta de pana acum.

/fagaras/21.jpg

Un grup de copii si adulti au adunat lemne uscate si au facut un foc mare de tabara. Alti tineri faceau exercitii de echilibristica in fata cabanei. Noi am iesit la o masa in fata cabanei ca sa mancam. Spre surpinderea noastra s-a asezat la masa noastra D-l Ilie Serbanescu impreuna cu sotia, doi mari iubitori ai muntelui. Si ne-au povestit toata seara intamplari din vasta experienta montana a dansilor. A fost intr-adevar o seara de tolaneala, una de repaus, cu bere si fara program pentru a doua zi. In ultima zi am plecat pe la 7 de la cabana urmand sa ajungem la manastirea Brancoveanu la 10 unde ne astepta un minivan sa ne duca la tren. 

Ajunsi mai devreme la manastire am dat o tura de manastire. Eu mai fusesesm in urma cu trei ani aici si mi-am amintit o intampare. Stateam in spatele manastirii si priveam ganditor catre Fereastra Mare a Sambetei. Si ma gandeam: “Cat de frumos trebuie sa fie acolo sus, dar eu nu o sa pot sa ajung acolo. E greu, iti trebuie echipament si nu am cu cine.” Si trece un calugar pe langa mine si imi zice: “E frumos nu? Dar e mai frumos acolo sus. Ce mai stai? Dute!” Asta se intampla cu 2 luni inainte de a incepe sa urc pe munte. Si acum dupa 3 ani nu doar ca am urcat “acolo” dar am strabatut mare parte din creasta Fagarasului. Daca tragem linie sub tura

______________________________________

as putea spune:

- despre mine: am crezut, la inceput, ca nu o voi termina fie fizic, fie psihic dar nu e chiar atat de greu. Marele inconvenient a fost vremea.

- despre colegi: lume putina, oameni multi.

- despre Fagaras: probabil o sa refac traseul de creasta integral peste cativa ani. E ca un drum initiatic din care nu te poti retrage.

- despre oamenii din Fagaras: oamenii din muntii sunt altfel decat cei din viata de zi cu zi. Interactionezi mai usor cu ei, pasiunea comuna te ajuta sa ai un subiect comun. Si totusi ei sunt printe oameni cu care interactionezi zilnic, din pacate ne intalnim doar in munti.

- despre munte: “Viata e ca o carte. Daca nu calatoresti, recitesti aceeasi pagina la nesfarsit” – Nustiucum II Cheama




Luni, 11 august 2014 - 19:49 
Afisari: 3,069 


Postari similare:





Comentariile membrilor (9)

cos77
cos77

 
1
Salutare!
Felicitari, ti-a iesit foarte bine jurnalul domnu' Fabian. Stau, citesc si-mi dau seama cat de fain a fost, parca imi pare rau ca s-a terminat. Cat despre cel care a sforait...bine ca nu ai dat nume.
Sper sa ne revedem curand intr-o alta tura.


Marți, 12 august 2014 - 12:54  

fabiancc_20
fabiancc_20

 
2
Referitor la alta tura, nu uita ca avem o restanta pe langa Negoiu. Cred ca Oszkar abia astepta.


Marți, 12 august 2014 - 19:22  

boby
boby
Caraba
 
3
frumos jurnal...frumoasa tura....bravo! Carpati.org


Marți, 12 august 2014 - 23:26  

grizzly_bear
grizzly_bear..
Caraba
 
4
Multumesc colegilor de tura pentru participare , multumesc povestitorului pentru cuvintele mestesugite ,desi starile sufletesti traite sunt cu mult mai mult decat reusim noi sa le exprimam. A fost o tura pe cinste. Felicitari pentru jurnal Fabian.


Miercuri, 13 august 2014 - 15:49  

fabiancc_20
fabiancc_20

 
5
Multumesc prentu aprecieri.


Miercuri, 13 august 2014 - 18:06  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
6
Da, sigur revii. Am facut creasta integral acu 4 ani. Anul asta o repet si cred ca nu e ultima data. De Fagaras nu te poti satura.
Comparatia dintre Moldoveanu si Negoiu e f buna, cam asa imi par si mie.
Sper sa am mai mult noroc decat voi fiindca se pare ca vine seceta promisa pt anul asta. Oricum cea mai buna perioada pt Fagaras e sfarsitul lui august inceputul lui septembrie.


Joi, 14 august 2014 - 10:42  

fabiancc_20
fabiancc_20

 
7
Mult succes si vreme buna.


Joi, 14 august 2014 - 12:43  

ruxi
ruxi

 
8
Felicitări pentru tură! Îmi place și relatarea.


Miercuri, 20 august 2014 - 22:55  

fabiancc_20
fabiancc_20

 
9
Multumesc!


Joi, 21 august 2014 - 22:56  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0783 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org