Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

August 2022
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Septembrie 2022
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930

Online

Vremea
Varful Turnu
Muntii Piatra Craiului

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Ceahlau-prima tura singur- (Muntii Ceahlau)

Hmm...este o tura cu care as putea sa ma laud. De fapt pana acum este singura tura cu care as putea sa ma laud, fiind facuta singur, si scurtand semnificativ timpii de mers.

Povestea primei mele aventuri montane incepe la inceputul verii (de urcat, am urcat la sfarsitul lui August) cand am inceput sa imi fac constiincios "temele", adica sa planuiesc in de'amanuntul excursia... De retinut este ca atunci cand am ales traseul nu imi aminteam foarte exact cat de abrupte erau pantele asa ca planul meu initial a fost sa urc din Durau la Duruitoare, apoi in platou (popas la Dochia) si sa cobor pe langa Panaghia, Caciula Dorobantului etc. Plan pe care aproape l-am respectat.

In dimineata cu pricina in Iasi era o vreme urata...Am luat primul autobuz inspre Durau, m-am asezat in spate, si cum am parasit orasul am inceput sa verific obsesiv vremea in Durau facand tot felul de calcule ca sa ajung in platou pe soare, nu stiu daca au ajutat la ceva calculele mele, dar cat timp am fost sus a fost frumos.

In microbuz mai era un grup cam tot de varsta mea care se duceau la o pensiune in Durau...Am avut satisfactia ca in timp ce ei isi cumparau tigari si bautura de la alimentara din centru eu sa imi iau o apa plata si ciocolata, intreband vanzatoare despre vremea de sus.

M-am oprit la intrarea in PNC sa latesc taxa, si am aflat ca nu prea sunt "copii" de varsta mea care urca singuri:

'Doua bilete, da?'

'Nu, doar unul, sunt singur'

'Siingur?'

Discutia a continuat pe subiectul lipsei de fonduri pentru imprimarea unor harti (cat de trist, bine ca avem nocturna la stadion >.< ).

Am inceput urcusul pe cruce rosie. Nu dupa mult timp, m-am intalnit cu un domn care, cu camasa si pantalonii verzi si un rucsac militaresc in spate, reprezinta pentru mine imaginea montaniardului de moda veche. Dintre toate persoanele cu care m-am intalnit in ziua aceea el a fost singurul care nu s-a mirat, ba din contra, i s-a parut perfect normal ceea ce faceam eu. M-a anuntat ca mai era un grup in fata si ca as putea sa ii prind din urma si apoi ne-am continuat fiecare drumul sau. Am urcat destul de repede, facand popasuri dese pana m-am obisnuit cu ritmul (undeva inainte de indicatorul cu Poiana Viezuri, are legatura si cu faptul ca era mai rara padurea si am vazut soarele). Intr-adevar m-am intalnit cu grupul de care imi spusese 'nenea in verde' (regret ca am uitat cum il cheama), dar nu am mers cu ei ci i-am depasit. Depasit e impropriu spus, caci era un grup de vreo 4 familii "imprastiate" de-a lungul potecii. 

Nu dupa mult timp am ajuns la Cascada Duruitoarea, unde nu mi-a prea priit popasul din doua motive: unul era frigul de langa cascada si doi grupul care intre timp ajunsese si el. In timp ce femeile ma asaltau cu intrebari despre planurile mele in eventualitatea unei intalniri cu lupi, ursi si alte salbaticiuni, barbatii ma intrebau alte detalii tehnice: 'pana unde te duci?' 'cat stai?' 'cum e urcusul?'. In mod compensator am aflat si eu ca erau din Constanta si ca venind la Piatra Neamt au tras o fuga si pe Ceahlau. Cand eu am inceput sa urc scarile, doua femei, trecute de o anumita varsta coborau, desi atunci nu le-am dat foarte mare importanta, una din ele are cel mai important rol in povestirea mea asa ca o voi numi de acum Doamna in Alb.

Cum spuneam, am inceput sa urc si nu dupa mult timp am realizat de ce de fiecare data cand veneam cu tata aici, coboram pe traseul asta, nu urcam. Am vazut ca veneau din spate doi baieti care in mod indirect m-au motivat sa urc aproape trei sferturi de drum fara oprire. Pana la urma m-am oprit pe o ferestra sa fac poze, si sa beau apa, loc unde m-au depasit. Apoi nu m-am mai oprit decat cand am dat de un loc de unde puteam sa vad toata valea. Stand acolo, cococat pe o bucata de stanca, vine inspre mine un ciobanesc german cersind niste biscuiti si m-am inrosit de rusine cand am realizat ca stapanul m-a auzit cum ii explicam foarte politicos catelului ca vreau sa desfac pachetul doar la cabana. Avand finetea sa nu aduca in discutie scena la care tocmai asistase, m-a intrebat cat e pana jos, si ca sa ma fac de doua ori de ras am inceput sa ma balbai si sa il bag pe bietul om in ceata.

Dupa vreo 10 minute am iesit in platou, am aruncat rucsacul sub indicator si m-am dus sa culeg afine. M-am intors la rucsac cu amandoua mainile si gura pline, m-am intins, si am pierdut tot timpul care il castigasem pana atunci. Pana la urma am regretat ca am stat atat pentru ca mi-am iesit din ritm intr-o oarecare masura.

Dupa ceva timp am plecat din nou la drum, lucrurile parea foarte okay, vedeam varful, schitul, cab. Dochia (aveam sa aflu mai tarziu ca aia e cabana de la statia meteo) unde aveam sa mananc. Am spus mai sus ca imi iesisem din ritm, asa ca aveam ochii atintit doar spre presupusa cabana Dochia si cand am observat in dreapta un acoperis am spus ca nu mai are rost ocolesc aia 50 de metri.

Da... aia era cabana Dochia...de asta am mentionat mai sus ca nu am respectat  planul in totalitate.

Ehh... nu am regretat foarte mult eroarea intrucat am avut ocazia sa iau pranzul sub varf, avand in fata tot platoul masivului. Mi-am lasat rucsacul in jnepenii de la baza si am urcat pe Vf. Toaca doar cu aparatul la mine. Ajuns sus, am facut cateva poze si am inceput sa ma uit mai indeaproape la obiectele de langa mine... In dreapta aveam statia meteo, care din fericire a dat gres in ziua respectiva, iar in stanga, am vazut trei generatii ale familiei mele (bunicul, tata, si cu mine peste cativa ani) intrupate intr-un grup de tineri, pletosi, desculti, care dormeau la soare cu un pai in gura. Am coborat si le-am urmat exemplul, dar la baza varfului si invelit cu geaca.

Am inceput coborarea in viteza, neavand un motiv anume, dar imi placea...Am ajuns pe nesimtite la bancile de la curmatura La Morminte, unde mi-am pus geaca in rucsac si am facut cateva poze. Apoi din nou am inceput sa cobor, cu un pic mai multa atentie pentru ca mai erau niste oameni pe poteca.

Pana la un moment dat, cand intr-o portiune cu serpentine am dat de Doamna in Alb si prietena ei. Vreau sa redau cat mai exact replica, care poate pentru unii poate parea banala, dar pe mine in acel moment m-a emotionat profund:

E:"Buna ziua!"

DiA: "Buna, tu esti baiatul de 15 ani care urca singur?" pana acum nu m-a crezut nimeni cand i-am marturisit ca eram emotionat pana la lacrimi. Nu am fost in stare sa ii dau un  raspuns pe masura:

E: "Mda, mi s-a dus vorba vad?"

DiA: "Da, lasa si eu tot la varsta asta am inceput"

Tot drumul pana la cabana Fantanele m-am gandit doar la acest dialog, nevrand sa uit vreo particica din el. Ajuns la Fantanele, am luat o cana cu ceai, m-am asezat pe o banca si cu ochii inchisi am ascultat muntele si am realizat ca el este cel mai sever examinator al nostru ca si sportivi, dar mai ales ca si oameni.

Pana in Durau m-am mai intalnit cu o doamna care se interesa de planul meu in eventualitatea intalnirii cu un urs.

In statiune am mancat o ciorba, la primul restaurant intalnit, si m-am urcat in autobuzul spre Iasi.

Cum am spus, asta a fost prima mea tura fara parinti, dar si prima tura pe Ceahlau unde nu m-a prins ploaia...deloc!



Joi, 2 ianuarie 2014 - 21:53 
Afisari: 1,074 


Postari similare:





Comentariile membrilor (0)

Nu exista niciun comentariu
 

 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0651 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org