Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Martie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Aprilie 2021
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Catarare in zona Vidraru (II) – Arhanghel, o promisiune ținută (08 noiembrie 2020) (Muntii Fagarasului)




          În februarie încercam să deschid, împreună cu Gabriel M, un traseu în cealaltă muchie a vârfului Albina (cea din stânga cum privești din Transfăgărășan), unde nu aflasem de existența nici unei linii. Atunci am avut o primă tentativă, de la intrarea în traseu pornind stânga pe perete, dar după vreo 20 și ceva de metri și 3 pitoane bătute am renunțat și am revenit la punctul de plecare. Așa că atunci s-a ”născut” traseul Venin, care din regrupare pleacă spre dreapta. ne-am promis să revenim.


          În weekendul de 07-08 noiembrie îmi propusem să cațăr niște trasee prin zona Văiuga, dar cum căzuse ceva zăpadă în zilele din urmă, a trebuit să reconfigurez. Așa că duminică ne punem în mișcare spre Vidraru, să mai facem o încercare de a termina prima variantă a traseului.


          În principiu, știam ce ne așteaptă. Ca și în cazul traseului vecin, Venin, cheia succesului este aici cum să găsești o linie destul de primitoare, care să îți permită să cațeri o față înaltă de vreo 90-100 de metri, cu porțiuni verticale, hornuri și diedre lungi și ierboase, pentru ca apoi să continui firesc, pe muchia matematică, peste o înșiruire de țancuri cu aspect sălbatic, unele înalte, iar altele înguste și tăioase.


Foto nr. 1: Zona de joacă de azi, pe cealaltă muchie a vf. Albina.

/Arhanghel/01.jpg



          Luăm rucsacurile din portbagaj și coborâm rapid în vale, nerăbdători să trecem la treabă. Azi ne credem castori. Începem să așezăm în apa Argeșului pietre și vreo 2 trunchiuri firave de mesteacăn, construind 2 movilițe ce de-abia se ițesc deasupra undelor, în speranța că poate de data asta vom face posibilă trecerea fără să ne udăm. Reușim să trecem fără peripeții. Pe celălalt mal cotim stânga, pe poteca bine-cunoscută, e deja a cincea oară când ajung prin zonă anul ăsta. 


          Intrăm pe vâlcelul dintre cele 2 muchii ale vârfului Albina, trecem o zonă cu doborâturi și prindem rapid hățașul firav ce merge spre stânga, spre intrarea în traseul Venin. Ajungem la o treaptă orizontală, cu fagi, unde ne echipăm.


          Primii pași sunt ușori, urc câțiva metri și prind un fel de prag de piatră, care merge spre stânga. Asigur un piton bătut la prima încercare, apoi mai pun un anou la un fel de clepsidră, căci îmi aduc aminte că traseul este destul de alunecos.


Foto nr. 2: Pasajul de debut al traseului.

/Arhanghel/02.jpg


Foto nr. 3: Asigurare ”de moral” la o clepsidră, la debutul primei lungimi de coardă.

/Arhanghel/03.jpg



          Continui traversarea destul de expusă către stânga și ajung la o mică burtică ce te scoate în afară. Spre norocul meu, data trecută am lăsat și aici un piton. Mai înaintez puțin și ajung la baza hornului de unde atunci m-am retras. Vertical, ud, plin de mușchi și pământ. Pitonul cu cordelină, ultimul bătut pe linia asta în februarie, mă așteaptă cuminte. Mă bucur de revedere.


Foto nr. 4-5: Pitoane bătute la prima încercare. Primul este pe un pasaj mai expus de traversare, într-o zonă unde traseul te scoate puțin din perete, iar cel de-al doilea e în hornul cel alunecos.

/Arhanghel/04.jpg


/Arhanghel/05.jpg



          Sunt surpins de cât de repede am ajuns până aici. Îmi aminteam că e mai expus, dar probabil că atunci pasajul a fost mult mai murdar, mai alunecos și asta a schimbat percepția. Și da, mă felicit pentru ideea de a nu recupera pitoanele, astfel aș fi pierdut timp prețios și energie pentru baterea lor încă o dată.


          Evaluez obstacolul și mă hotărăsc că nu merită să risc. Pun o scăriță în piton. Mă ridic pe niște prize, apoi trec pe ultima treaptă a scăriței. Mișcarea asta îmi oferă avantajul de a ajunge suficient de sus cât să ies peste micul bolovan care blochează înaintarea și să mă angajez într-un scurt ramonaj cu spatele în peretele din dreapta. Urc încă puțin și apoi ajung la ieșirea din horn, care este cam fără prize și plină de pământ alunecos și mușchi. Nu găsesc nici o posibilitate să montez vreo mobilă aici, așa că mă gândesc să mai bat un piton, dar cum nu stau într-o poziție prea comodă, renunț la idee și ies spre dreapta, deasupra pasajului, pentru că dacă mai întârziam mult, riscam să mă scurg la vale cu tot pământul adunat în horn. Ajung pe o mică treaptă de stâncă care iese din linia peretelui, ceva mai mare decât ai nevoie să pui ambii bocanci.


Foto nr. 6: Deasupra hornului.

/Arhanghel/06.jpg



         Aici pierd vreo 10-15 minute încercând să bat un piton, pentru că, deși pasajul cu hornul nu este foarte dificil, probabil un 5/5+ (4, A1), este expus și foarte alunecos, iar până la ultima protecție sunt vreo 7-8 metri. Mă muncesc serios să bat pitonul. Nu găsesc fisuri bune, dar trebuie să recunosc și că am greșit când mi-am ales echipamentul. În loc să fac o selecție de pitoane cât mai variată, am pus pe ham doar pitoane mari (probabil din dorința de a scăpa de ele, că sunt grele rău!), plus încă vreo 2 pitoane vechi, pe care le-am găsit tot în Făgăraș, ieșite dintr-un traseu.


          Pitonul intră doar pe trei sferturi, într-o fisură pe partea dreaptă. Poate data viitoare când mai vin pe aici o să încerc să îl bat de tot, dar acum mă declar cât de cât mulțumit. Asigur pitonul și pornesc în sus și ușor stânga, pe unde îmi permite terenul, peste o față destul de verticală de stâncă cu bălării, dar cu prize bune.


Foto nr. 7: Pasaj mai vertical, deasupra pitonului bătut pe trei sferturi.

/Arhanghel/07.jpg



          Mă apropii din ce în ce mai mult de muchia din stânga peretelui. După încă vreo 7-8 metri, deasupra feței, mai ușurez hamul de încă un piton, de data asta unul din cele 2 vechi, reciclate. Îl bat undeva pe partea stângă, deasupra unui mic prag, dar totuși destul de jos, fapt care mă cam nemulțumește, dar din păcate nu am găsit altă posibilitate.


          Din acest punct încep să urc pe partea dreaptă a muchiei, pe pasaje de stâncă bună și mulți boscheți. Mă îndrept spre un diedru care pare că duce în creastă. Pun un friend mediu într-o fisură, continui să cațăr, prizele sunt solide aici. Mai pun un torque nr. 3 într-o fisură orizontală, undeva mai sus, spre capătul pasajului.


Foto nr. 8-11: Imagini de pe diedru.

/Arhanghel/08.jpg


/Arhanghel/09.jpg


/Arhanghel/10.jpg


/Arhanghel/11.jpg



          Ajung la o mică treaptă orizontală. Deasupra mea am un vârf ca o piramidă, dar până la el mai am de trecut un pasaj mai dubios. Pe stânga este un diedru cu o fisură fină, care poate că s-ar preta, dar îmi pare totuși cam spălat. Pun un friend în fisură, îl asigur cu ajutorul unei bucle lungi de cordelină și mă abat către dreapta, într-un pasaj de traversare expus. Încerc să mă ridic pe un prag, dar o bucată de stâncă mai mare decât capul meu se rupe când o încarc, deși o încercasem în prealabil. Eu sunt ok, rămân pe celelalte puncte de sprijin, dar strig cu putere la Gabi să se ferească. Strigătul meu, zgomotul produs de piatra care se rostogolește cu viteză până în albia Argeșului și răspunsul lui Gabi că e ok atrag atenția turiștilor de duminică ce stau la poze pe podul în arc de cerc de pe Transfăgărășan. Na, că acum avem și spectatori!


          Cum însă am fost foarte aproape de o cădere urâtă, îmi ia câteva minute să mă hotărăsc cum să abordez pasajul, care este expus, iar pașii trebuie aleși cu atenție. Stânca nu îmi dă prea multe posibilități. Îmbrățișez muchia din dreapta obstacolului și caut dincolo de ea ceva să mă pot agăța. Găsesc, pe pipăite, o priză ascunsă, o gaură. Ridic piciorul drept pe o priză bună, situată sub pragul pe care vreau să ajung, mă tracționez cu mâna dreaptă în gaura de dincolo de muchia stâncii, apoi întind piciorul stâng în lateral, în perete, cât să mă echilibrez puțin. Agăț cu mâna stângă o priză dispusă destul de sus și reușesc să mă ridic pe prag.


          Continui către dreapta pe pragul de piatră, căutându-mi cu grijă prize de mână pe peretele ușor convex. Pun un friend mare într-o fisură, pentru a evita un pendul nedorit. După câțiva pași ajung la muchia din dreapta a peretelui, pe care o depășesc pe prize cam depărtate și ascunse, apoi cobor cam 1 metru, până într-un fel de copaie cu iarbă și tufe de măceși. Regrupez la baza peretelui din față, la un friend mic și un bolovan.


Foto nr. 12: Pe pasajul cel mai dificil.

/Arhanghel/12.jpg



Foto nr. 13-14: Pe pragul de piatră, spre regrupare.

/Arhanghel/13.jpg


/Arhanghel/14.jpg



Foto nr. 15: Gabi, imediat după ce a depășit pasajul cel mai dificil.

/Arhanghel/15.jpg



Foto nr. 16: Privire înapoi pe traseu, din punctul unde este Gabi în fotografia precedentă.

/Arhanghel/16.jpg



Foto nr. 17-18: În regruparea nr.1.

/Arhanghel/17.jpg


/Arhanghel/18.jpg



          Lungimea are cam 50 de metri și are o dificultate estimată pe la 6+, la pasajul de traversare de dinainte de regrupare, care este de fapt cel mai dificil din tot traseul. Puțin mai la dreapta de regrupare, după o mică muchie, se poate vedea pitonul din prima regrupare din Venin.


Foto nr. 19: Ce drăguțe sunt măceșele astea, nu-i așa?!? NU! În nici un caz! Nu vă lăsați înșelați. Pe noi ne-au chinuit tufele de măceși din copaia unde am regrupat într-un mare fel: ne-au zgâriat cu sălbăticie, probabil supărate că le-am deranjat odihna sub razele soarele blând al zilei și ni s-au agățat de tot ce se puteau agăța – coardă, ham, haine etc.

/Arhanghel/19.jpg



          Din regrupare plec spre stânga, pe un diedru cu stâncă pe partea dreaptă și iarbă cu mici tufe pe partea stângă. Urc vreo 2-3 metri și pun un friend mare pe o fisură, pe partea dreaptă. Pasajul este destul de vertical și prăfuit. Traversez spre stânga vreun metru și prind fisura largă cu iarbă și tufe. Urc vreo 2 metri pe prize alunecoase, pline de pământ. Bat un piton cu inel, cel de-al doilea dintre cele vechi pe care la aveam. Totuși, lucrul asta nu reușește să îmi dea încrederea pe care o doream, așa că peste încă vreun metru mai bat încă un piton sănătos.


          Continui să urc pe zona înierbată. Pasajul este vertical, alunecos și cu prize mici, așa că mă mai ajut de boscheți. După încă vreo 5 metri de urcat ajung în creastă, pe o mică treaptă.


Foto nr. 20-23: Imagini de pe diedrul de debut al celei de-a doua lungimi.

/Arhanghel/20.jpg


/Arhanghel/21.jpg


/Arhanghel/22.jpg


/Arhanghel/23.jpg



          Țin creasta, asigurând cu un anou la un colț de stâncă. Mai sus mă abat ușor către dreapta până sub un diedru cu iarbă și mici tufe. Urc pe el câțiva metri, pe teren destul de ușor, dar pun totuși un friend mic într-o fisură. Diedrul se pierde, așa că mai urc puțin pe unde pot și apoi mă orientez spre stânga, peste o porțiune mai expusă. Pun o nucă Abalak nr. 4 într-o fisură (interesantă invenție aceast tip de nucă, îți oferă parcă mai multe posibilități de montare, dacă poți trece cu vederea aspectul ciudat.... Și, important, de asemenea, se poate folosi într-un mod destul de apropiat de un tricam, dar la un preț fără concurență), mă ridic pe prize, prind muchia peretelui și ies din nou în creastă.


Foto nr. 24-27: Imagini din jumătatea superioară a lungimii a doua: porțiune de muchie și apoi diedrul cu iarbă și tufe.

/Arhanghel/24.jpg


/Arhanghel/25.jpg


/Arhanghel/26.jpg


/Arhanghel/27.jpg



Foto nr. 28: Zonă mai expusă din partea superioară a lungimii a doua.

/Arhanghel/28.jpg



Foto nr. 29-30: Nuca Abalak în acțiune și o creație artistică a’ la Gabi!

/Arhanghel/29.jpg


/Arhanghel/30.jpg



          Urmează o față înierbată, pe care o urc până la o treaptă de pământ, cu copaci. Recunosc zona, undeva mai în dreapta este regruparea a doua din Venin. Eu mai continui spre stânga, fix pe muchie, asigurând la niște copăcei. După vreo 55 de metri regrupez la un copac. Lungimea are o dificultate de probabil 5+, pe diedrul cu iarbă de la debut.


          Luăm o pauză de câteva minute, mâncăm rapid câte ceva și ne hidratăm. Ne-au cam stors de energie aceste 2 lungimi. De aici traseul e mai ușor, nu ne mai pune probleme. Urmează încă 6-7 lungimi pe care le cunoaștem deja de la deschiderea din februarie a traseului Venin. Le parcurgem la început în sistem clasic, cap de coardă și secund, pentru ca mai apoi să mergem concomitent, iar către sfârșitul crestei să renunțăm la coardă.


          Descrierea completă a lungimilor de coardă rămase până la vârf o găsiți aici (lungimi comune cu lungimile 3-8 din traseul Venin): https://www.carpati.org/jurnal/catarare_in_zona_vidraru_i_8211_venin_cealalta_muchie_a_varfului_albina_15_februarie_2020/3592/


          Ne felicităm pentru reușită și ne îndreptăm spre ruta de retragere, care e comună cu cea a traseelor Venin și Muchia Albina. Coborâm rapid spre punctul de plecare, încercând să ieșim din vale pe lumină. La râu ne dezechipăm, apoi ne spălăm fața și mâinile în apa rece și, după senzația de usturime, ne dăm seama cu câte zgârieturi și tăieturi ne-am ales.


          Ajungem la mașină odată cu întunericul. Obosiți, dar bucuroși. Ne felicităm din nou și ne zicem că așa trebuie să arate o promisiune ținută!



          Evaluare generală: ca și celelalte trasee din zonă, (Albina și Venin), Arhanghel are porțiuni cu stâncă friabilă și mai multe pasaje pământoase, murdare și pline de vegetație înțepătoare. Compensează din plin, însă, cu multiplele posibilități de explorare și prin peisajele deosebite pe care ni le dezvăluie.


          Grad de dificultate al traseului (overall): probabil un 3B, cu un pas de 6+ și cu un eventual pas de artificial în prima lungime.


          Echipament necesar: noi am avut ham, cască, 2 carabiniere cu filet, zelb, dispozitiv de filat pentru fiecare participant, coardă de 60m, 5-6 frienduri mici și medii, 1 set de nuci Torque, 1 set de nuci Abalak, 2 chei de nuci, 5-6 pitoane, ciocan, 8-10 bucle echipate (din care jumătate mai lungi), 8-10 bucle de cordelină sau anouri.


          Timp: 4 – 4 ½ ore pentru traseul propriu-zis.


          Lungime: 8-9 LC cu o coardă de 60 m, în funcție de cât de întinse faci lungimile. Dintre acestea primele 2 sunt dificile. Celelalte, comune cu traseul Venin, sunt mai ușoare, dar păstrează caracterul alpin și trebuie abordate cu atenție, pentru că au pasaje expuse și stânca e de multe ori friabilă.


          Asigurări: de-a lungul celor 2 intrări în traseu (tentativa din februarie și reușita din 08 noiembrie) am bătut și lăsat în traseu mai multe pitoane, toate în prima parte a traseului, după cum urmează: 5 în prima lungime, respectiv 2 în cea de-a doua. Cel puțin 2 dintre ele nu sunt bătute complet, așa că trebuie verificate cu atenție înainte de folosire. De asemenea, mai trebuie menționat că traseul este destul de sinuos, așa că la asigurări e bine să se folosească bucle lungi sau anouri.


          Regrupările se fac la colțuri de stâncă sau copaci, cu excepția regrupării de după LC 1, care se face la mobile și un colț de piatră.



          Am denumit traseul Arhanghel pentru că a fost terminat de ziua sfinților Mihail și Gavril, așa că nu cred că greșesc dacă îl consider un cadou pentru toți prietenii mei care poartă aceste nume și, mai ales, pentru persona care m-a încurajat să îl termin.



Sâmbătă, 21 noiembrie 2020 - 22:24 
Afisari: 760 


Postari similare:





Comentariile membrilor (12)

victoranica
victoranica
Coarda
 
1
Felicitări pentru jurnal și pentru răbdarea și plăcerea de a cotrobăi prin alte locuri în afara celor binecunoscute!


Duminică, 22 noiembrie 2020 - 15:35  

markbv
markbv
Caraba
 
2
Mulțumesc Victor!
Da, îmi place să explorez, mai ales că zona îmi e una dragă. Ca de altfel întregul Făgăraș. Și dacă încă se mai găsește câte ceva mai neștiut, mai neumblat, zic că de ce nu?

Toate bune!


Duminică, 22 noiembrie 2020 - 16:28  

mihaela
mihaela
(admin)

 
3
Felicitări băieți pentru premiera ! Poate primăvara măceșii sunt mai prietenoși!

Dincolo de povestea frumos presărată cu fine momente umoristice, as dori sa remarc abundenta de detalii tehnice și lista de echipament lăsată moștenire la final. Ar fi ideal ca orice tura tehnica sa aibă la final o astfel de lista: cu siguranță un ajutor in plus pentru cei ce vin din urma.

Ture faine pe mai departe și cărări cu soare!


Luni, 23 noiembrie 2020 - 14:51  

markbv
markbv
Caraba
 
4
Mulțumesc pentru vizită și aprecieri, Mihaela!
Da, încercăm să lăsăm ceva in urmă, să fim de ajutor eventualilor doritori de aventura in trasee de genul ăsta.
Te invitam la reeditare, în primăvară. Poate măceșii sunt mai prietenoși!

Toate bune!


Luni, 23 noiembrie 2020 - 16:32  

gabrielm
gabrielm

 
5
Marius,iti multumesc frumos pentru ocazia de a participa la aceasta tura, intr-o zona destul de salbatica si faina, a fost o placere sa catar pe acolo.
Multumim pentru acest jurnal cuprinzator, dar si pentru denumirea traseului,o supriza neasteptata Carpati.org!
@Miha, Multumim frumos!! PS:macesele sunt naspa in orice perioada a anului!!

Toate cele bune si ture faine in continuare!


Marți, 24 noiembrie 2020 - 11:06  

robert84
robert84

 
6
Marius, felicitari pt reusita si jurnal in primul rand si in al doilea rand pt faptul ca ai reanimat rubrica de jurnale!

Conditii grele in teren, cam neprietenoase ramul si stanca, ma bucur ca v a iesit!

Numai bine, aveti grija!


Marți, 24 noiembrie 2020 - 18:35  

markbv
markbv
Caraba
 
7
@Gabi - o promisiune rămâne o promisiune! Ne vedem la următoarele.

@Robert - mulțumesc mult pentru rândurile scrise! Da, se pare că râul, ramul, stânca etc. nu sunt totdeauna frate cu românul! Dar am reușit să o scoatem la capăt.

Ture faine in continuare, toate cele bune!


Miercuri, 25 noiembrie 2020 - 19:36  

cristian311
cristian311

 
8
Wow ce traseu!!

Fagarasul ar trebui sa aiba un grad de dificultate aparte din cauza rocilor friabile.El pare prietenos la prima vedere, cu multe prize dar in realitatea este ca si cum te-ai catara pe un teren minat.Daca atingi ce nu trebuie sari in aer de fapt in vale.
Multumim,Marius pentru relatarile detaliate din mijlocul junglei fagarasene!


Joi, 10 decembrie 2020 - 17:23  

markbv
markbv
Caraba
 
9
Mulțumesc de vizită și pentru rândurile scrise, Cristi!
Jungla asta, cum o numești tu, îmi e tare dragă, așa că zic fără nici o ezitare că "minat" sau nu, Făgărașul este muntele meu de suflet.

Te aștept la un traseu prin zonă, că e langa tine!


Joi, 10 decembrie 2020 - 18:02  

cristian311
cristian311

 
10
Yuhuu!! 🙂mulțumesc Vin oricând, cu cea mai mare bucurie!


Joi, 10 decembrie 2020 - 20:51  

markbv
markbv
Caraba
 
11
Poate facem Albina sau traseele armatei. Dar mai prin februarie, încolo.


Joi, 10 decembrie 2020 - 20:57  

cristian311
cristian311

 
12
Ok 👍


Vineri, 11 decembrie 2020 - 11:02  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0737 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org