Catarare in Cheile Galbenului (Pestera Muierilor)
Gata! Am decis amandoi … eu merg la Pestera Muierilor, in cheile Galbenului
la catarat, la prima iesire serioasa la stanca pe anul acesta si Laura in tura
organizata de Mike in Buila. Si ne mai intalnim inainte si dupa
Vineri pe la 21.30 parasim orasul impreuna cu Nadia si Catalin (romancatalin)
si pe la 1.00 ne bagam la culcarica langa pestera. Dimineata la 8 trezirea,
impachetarea si ... raman singurel, restul fugutza la tura din Buila.
Stiam ca dl Dan Vasilescu este in zona, insa plecase deja sa curete un nou
traseu (pt cei care nu stiu, dl Vasilescu este autorul a numeroase premiere in
zona si unul dintre veteranii inca in activitate ai alpinismului romanesc).
Mananc, ma invart putin prin zona in asteptarea unor amici ai unei cunostinte
...etc ... in fine pe la ora 10.30 ma aleg cu un partener de catzarat.
Peretele Pesterii (schite cu rosu de la stanga la dreapta: Cezarica, Tabara 1989, Pintenul Dorului) - foto preluata de pe www.roclimbing.net

Mergem
la peretele pesterii hotarat sa intram in “Cezarica” [4A; 5+ A0 (6+) – 4 lc, conform
roclimbing.net] despre care
auzisem lucruri frumoase si care se preta si experientei mele tehnice si fizice
de alpinist “de duminica”. Lungimile sunt in general scurte, pe la 30-35 m.
Schita de pe www.roclimbing.net

Accesul se face pe poteca ce trece pe langa intrarea in pestera iar
traseele incep la 2-3 minute de aceasta. Recomandabil sa se poarte casca
deoarece cad multe pietre/pietricele daca sunt echipe in pereti sau se lucreaza
la noi trasee. Peretii prezinta multe muchii ascutite, eu am capatat ceva
zgarieturi.
A urmat o frumoasa catarare cap de coarda, traseul fiind unul variat si cu
destule asigurari, atat pitoane vechi cat si ancore noi. Traseul foarte frumos
per total, cireasa de pe tort pentru mine fiind hornul, care mi-a placut la
nebunie. Scurta descriere:
* Prima lc porneste vertical fara mari dificultati in prima parte dar cu o
mica surplomba pe final; am trecut-o prin dreapta si am iesit pe un platou mare
unde am facut regruparea la ancorele chimice
* A doua lungime incepe prin traversarea acestui platou (cam 4-5m) si apoi
se urca pe un diedru interesant si frumos, am regrupat pe brana de la baza unui
horn (prima regrupare se poate face fie unde am facut noi, imediat dupa iesirea
in platou, fie la baza diedrului)
* Urmeaza hornul, care mi s-a parut partea cea mai frumoasa a traseului, cu
prize diverse, ...o frumusete ... am iesit pe o brana am mers putin stanga pe
ea si la final regruparea la un copacel
* De aici, ultima lungime drept in sus cativa metri pana la o noua surplombitza pe care nu
am reusit sa o trec frontal, am mers un pic dreapta (din pacate, m-am tras de
un piton ... cat sa nu-mi iasa traseul la liber ... asta este .. data
viitoare), am asigurat la un tzanc, am facut o scurta traversare spre dreapta
si apoi am iesit in top.
Privelisti largi, din Parangul inca pastrand zapada pana in Oltenia, peste
Baia de Fier si mai departe totul era de un verde crud combinat cu albul
salcamilor in floare.

Am coborat prin frumoasa padure din spatele peretelui si am revenit la baza
traseelor dupa ce am trecut pe langa privirile curioase si mirate ale celor ce
asteptau sa viziteze pestera.
Ca tot am ajuns la pestera, iata si cateva detalii:
- program de vizitare, vara 9.00-19.00, intrari la fiecare ora (parca as
aam inteles)
- taxa acces: 6 lei adulti, 3 lei studenti, pensionari, elevi in grupuri
organizate
Pentru ca era inca devreme am zis sa mai facem un traseu. Initial voiam
ceva mai usor apoi insa mi-au cazut ochii pe Pintenul Dorului (3B; 6 A0
(6+) – 2lc). Cotatia de ansamblu te poate deruta, traseul fiind unul cu
pasi sustinuti de 6 si 6+, nu prea este loc de odihna pe parcurs.

Am plecat hotarat insa dupa ce am pus 3 asigurari mainile mi-au
cedat si asa am cedat si eu postura de cap de coarda pentru cea de secund fara
prea mari griji. Nici asa insa nu mi-a
fost usor, a trebuit sa ma trag de bucle, simtind oboseala mai ales in degete
(deh, lipsa de antrenament la stanca se vede si mai ales se simte) – se pare ca
deocamdata, gradul 6 este limita mea de mers la liber, pt restul trebuie sa
trag de pitoane, bucle, etc
* Prima lungime urca sustinut
urmand linia unei fisuri, urmeaza o mica burtica, cu o zona scurta cu prize
scurse (dificil pentru mine) continuam pe fisura apoi pe perete pana in prima
regrupare, intr-o mica grota, sub un fel de tunel-fereastra; regrupare cu
destul loc pt echipieri
* Plecarea in a doua lc (de fapt
cam 10-12m) se face fie direct prin acest tunel vertical fie usor prin dreapta
acestuia intr-un mic sprait, apoi inca cativa metri frumosi
Regrupam in varful pintenului
(acolo este si punctul final al traseului „Creasta baietilor”) si retragem cu
un scurt rapel care ne duce intr-un valcel si in 2-3 minute ajungem in poteca
de la baza traseelor. De mentionat ca pe linia unde am facut noi rapelul este
un scurt traseu de escalada („de pasti”, VII) deschis de Cristi Iacob, de
curand ... adica de Pasti.
Gata cu cataratul pe ziua de
astazi, la odihna, la soare, la privit oamenii si copiii care mergeau la
intrare in pestera. Putina conversatia cu alpinistii care mai erau pe acolo,
apare si dl Vasilescu si grupul sau obositi si murdari dupa ce au curatat o
parte a unui nou traseu... ma simt onorat sa stea de vorba cu mine ca si cum
m-ar fi cunoscut de-o viata. Ma retrag pentru a-i lasa sa se odihneasca si sa
manance,
Apare si Mihai, impreuna cu Dinu
si Vali si repede, vor sa faca si ei ceva astazi. Iau din nou echipamentul si
fuga la trasee. E cam tarziu pt ceva lung, toata lumea obosita, hotaram sa
facem ceva de maxim 1 lc. Mihai vrea sa dea „Calin”, a auzit el ca e frumos.
OK, el cu Dinu intra acolo, eu cu Vali facem ochi dulci catre „Lola”, care pare
mai accesibila decat „Calin” (cel putin pentru noi, baietii J).
Acum ce sa mai lungim vorba,
„Lola” ne-a primit cu bratele deschise ... iar „Calin” a facut nazuri cu Mihai
... deh, fie i-am stricat vorba de seara cu d-ra de langa el (pe care o tineam
ocupata pt mine si Vali)fie intr-adevar
are alte preferinte dacat baietii ...hmmm ... pana la urma am facut cumva si la
pasul cheie al traseului (un-7 probabil)
Mihai a trecut si el spre „Lola” si in top a regrupat; eu si Vali am decis sa
mai urcam cei cativa metri pana in varful tzancului. Si aici e momentul
premierelor:
Vali
cap de coarda pe ultimii 4-5 metri pana pe varful tancului
Vali
si Dinu la primul rapel, desi mai catarasera ceva manse pana acum
Sa le fie de bine si la mai mare!
Deja intuneric, baietii hotarati
de gratar, aprindem focul, micii sfaraie, Mihai si Dinu dau o fuga in Baia de
Fier dupa niste vin si se intorc si cu o pizza..mmmm..delicios.

Mihai scoate
chitara dar eu nu mai rezist, ma duc la somnic, este aproape miezul noptii. Ma
gandeam ca duminica nu mai apucam sa facem nimic daca baietii se intind prea
mult la cantari..:)
Dimineata surpriza, Mihai vine pe
la 8 s am aintrebe daca mergem la catarat. Auzi intrebare??!? Pai cum sa nu?
Intru in priza, mancat, impachetat, baietii strang cortul, etc ...dar abia pe
la 9.30 ne urnim. O vreme calduroasa si un soare stralucitor ne-au insotit
...si toropit.
Pastram echipele din seara
precedenta, Mihai si Dinu intra in „Cezarica”,

eu aleg „Tabara 1989” [4A; -6 A0
(6+) – 3 lc] ca sa fim aproape. Traseul, mai dificil decat credeam ... sau
eu mult mai obosit decat ma asteptam.
Intrarea in traseu (in stanga sus zona "decupata")

* Prima lungime pleaca frumos, usor
spre stanga pe zona de unde parca a fost decupata o bucata de stanca (vezi
foto); apoi o zona de grad 6 cam 10-15 metri si urmeaza un pasaj lejer la
sfarsitul caruia se trece in micul horn din care se lasa la vale un valcel;
regrupare lejera
* A doua lungime incepe cu o
interesanta traversare de 3-4 metri usor ascendent, apoi traseul face un cot de
90 grade si urca pe un diedru usor lasat pe dreapta; pt mine a fost foarte greu
sa gasesc prize convenabile asa ca am urcat tragand din greu de bucle si chiar
folosind anoul pt odihna – este partea cea mai dificila a traseului (e cotata
ca 6+ dar mie mi-a adus aminte de diedrul din „Cezar Manea” care e cotat cu 8
in unele descrieri –e adevarat ca e si usor surplombat); Regruparea este
frumoasa, as spune „cu etaj”; eu am regrupat la un copac (la umbra), iar
secundul s-a oprit 2-3 m mai jos pe un balcon lat, prevazut cu ancora.
Eu, la etaj (la umbra)

Vali, la parter, la soare 

Aici deja avem contact vizual cu echipa din Cezarica
Mihaie ne asigura ca totul e OK!

*Lungimea a treia (de fapt nu mai
mult de 25m) este relativ usoara, porneste
vertical apoi usor stanga catre
hornuletul final care iese in creasta, varful fiind cativa metri la stanga
Ooops ! Nevasta ! S-a intors din
Buila ... m-a prins asupra faptului
.

Ce sa fac daca nu pot sta
departe de stanca? Vin imediat! Mai am de adus secundul si cealalta echipa sus si ..gata!
Uite, atata te iubesc! 

In ultima regrupare Mihai care se
simtea obosit si toropit de soare a decis sa nu mai incerce pasul final dificil
din „Cezarica” si facut si el lc 3 din traseul nostru.
Vali la iesirea din hornul final

Apoi Mihai, si la final Dinu

Bucurosi nevoie mare

Eu am avut privilegiul de a ma
bucura a doua oara de privelistile largi din varf.

Capii rautatilor

Bucurosi, ne-am promis ca
vom reveni in aceasta zona deosebita.

Retragerea prin frumoasa padure ce ne astepta si cu floricele.



Zile senine va doresc si la cat mai multe ture!
Marți, 19 mai 2009 - 17:36
Afisari: 4,820
gabicolea
va felicit baietii... daca stiam ca stati la catarat toata ziua ma incumetam sa merg si eu sa "casc gura" ca pana la stanca mai am...
Marți, 19 mai 2009 - 15:14