Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Noiembrie 2020
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Cartare Huda lui Papara (Muntii Trascaului)

  Cartarea Hudei lui Papara este activitatea Asociatiei de Speologie Geoda de anul trecut din toamna , asadar am planificat ultima etapa de cartare cu trei saptamani inainte pe data de 29 mai -sambata.


  Este ora 5 dimineata , ma trezesc , iau echipamentul si pornesc spre Targu Mures unde ma asteptau colegii mei : Marius , Marian , Huni , Orsi si prietena mea Ale si alte patru pesrsoane din afara clubului care doreau sa viziteze pestera. La ora 6 pornim din Targu Mures , iar la ora 9.20 ajungem la Pensiunea Sub Piatra aflata la aproximativ 200 m de pestera.

Carpati.org

  Ne echipam rapid si pornim cu gandul ca vom termina toata treaba in 7 ore. La ora 10 eram la intrarea in pestera, umflam barca si pornim.

Carpati.org

  Inaintam destul de greoi datorita celor neexperimantati si aparaturii ( un teodolit si doua prisme , care trebuiau ferite cu orice pret de apa ).Cu ajutorul une scari metalice manuita de mine am reusit sa trecem destul de repede pragurile mai dificile. Dupa aproape doua ore ajungem in dreptul Salii Minunilor unde , dupa mai multe cazaturi in apa se refugiaza doua persoane , asteptand sa ii preluam la intoarcere. Sala Minunilor avand o temepratura destul de ridicata fata de restul pesterii era destul de confortabil mai ales daca ai si un primus pe care poti pregati un ceai cald. Ii "cazam" pe cei doi si pornim mai departe , opt persoane : trei fete si cinci baieti.

Carpati.orgDe la Salal Minunilor pana la punctul de unde trebuia sa reluam masuratorile a fost parcusr in alte 40 de min, de altfel acest traseu fiind usor parcurs in 40 50 de min.Carpati.org  Aici, pe o terasa destul de mare , facem o pauza de masa si pornim la treaba.Carpati.org   In scurt timp, cei care stateau si priveau desfasurarea actiunii au intrat in semihipotermie, incepand sa tremure din toate incheieturile. La insistentele lui Orsi, cei doi vizitatori si Ale pornesc spre iesire , condusi de Huni, el cunoscand foarte bine pestera.Carpati.org  Asadar ramanem , Cristi , Marius si Marian - topograful. Totul decurge normal. Se iau puncte de masurare din toate colturile pesterii pentru a putea crea o harta cat mai detaliata a pesterii. Timpul trece foarte repede mai ales cand ai ocupatie. Cartatul este o treaba foarte frumoasa, Marian manuia teodolitul iar eu si Marius prismele. La  fiecare cotitura a pesterii se luau puncte de statie - intre teodolit si prisma trebuia sa fie un spatiu liber , acest spatiu fiind masurat si inregistrat pe teodolit. Durata de mutare a statie depindea de pestera, iar media era de 30 40 de min. Dupa 6 7 astfel de statii in momentul inaintarii constatam ca apele cresc. Marian ia o prisma eu alta prisma iar Marius teodolitul si sa pornim spre iesire. In 20 de secunde apa era pana la genunchi iar in alte 15 ajunge pana la brau. In acel moment Marian este maturat si dus de viitura , eu si Marius reusim sa ne prindem de o stanca si in 3 sec hotaram ce facem : ne lasam dusi de viitura si la Sala Virgina ne oprim - era cel mai apropiat punct inalt la care puteam ajunge. Imi dau drumu si ma las dus de apa , cu putin efort il ajung pe Marian din urma si incerc sa ii spun planul, ma aude foarte greu datorita galagiei infernale provocate de apa. Reusesc sa il ghidez spre versantul care ducea la Sala Virgina unde urcam pe bolovani ..si asteptam sa vedem ce se intampla. De la cresterea apei pana la adapost a durat 2 min." Sala Virgina e o galerie suspendata greu accesibila , accesul se face prin catararea unui versant abrupt prevazut cu lanturi la o inaltime de aproximativ 20 de m de la nivelul apei ".

  In aproximativ 20 de min apa creste cu 2 metrii, dar noi eram in siguranta, daca mai crestea cu 50 de cm eram nevoiti sa escaladam spre Sala.In scurt timp se instaleaza si semihipotermia , incepe tremuratul. Marian si Marius erau echipati cu neopren fara maneci ,iar eu cu pantaloni scurti tricou si polar peste care aveam salopeta speo. Stoarcem hainele si incercam sa ne incalzim. Marius si Marian au inceput sa faca exercitii : flotari si genoflexiuni , Marius aducand un moment de umor : "... ma pregatesc pentru cursul TSA 1 ... fac conditie fizica..." eu prefer sa stau nemiscat cu maine stranse langa corp si respiram aerul cald in piept. Astfel reusim sa ne incalzim. Notiunea timpului o pierdusem , pentru ca am lasat pe terasa unde am facut pauza rucsacul cu mancare , camera video si o ministatie meteo - prevazuta cu ceas. Au intervenit intrebarile : "...cat a durat de la pornirea grupului spre iesire pana a venit viitura ..." , " ..a reusit Huni sa ii scoata pe toti? ..." , erau intrebari care ne macinau cel mai tare...

  Apa a incetat sa mai creasca si la scurt timp a inceput sa scada! Am montat semne sa observam mai bine evolutia. Duap un timp masuram cu ruleta din dotare cat a scazut. Constatam ca a scazut 30 de cm in aproximativ 20 de min , Marian numarase intervalul dintre cele 2 masuratori. Mai asteptam ......

Apa a incetat sa scada , sau scadea dar foarte incet , in total scazuse 40 50 de cm. Ne hotaram sa pornim spre terasa sa vedem de rucsac daca nu a fost luat de viitura si apoi spre iesire ! Imi iau masuri de siguranta, imi asigur ochelarii, leg bratele cu o panglica taiata de la cordonul salopetei.Astfel nu mai cadeau de pe ochi in cazul in care intram cu capul in apa. Ajungem pe un bolovan care cu ceva timp era acoperit de apa. Imi amintesc ca acolo a fost luat un punct de statie , marcat printrun bat infipt in nisip " ... aici mi-am aranjat hainele...am rezemat prisma de perete si imi amintesc ca batul nu era in apa iar cand am fixat prisma , peste punct crescu-se apa cu 2 3 cm...dar nu am realizat !!!..." -- greseala ce nu se va mai repeta --

  Acum in acel loc apa era pana aproape la gat. Ne pripim oarecum sa inaintam , dar nu puteam ramane acolo si pornim. Sar in apa si ma prind repede de perete, avantajul era ca peretii aveau multe colturi de care te puteai prinde. Ma panichez pe moment, acumulatorul frontalei era in buzunarul salopetei la piept, imi era frica sa nu intre apa sa raman fara lumina -desi la cumparare sa precizat faptul ca rezista la apa, era la prima folosire si nu imi permiteam sa verific-. Constat ca totul e in ordine, . Dupa mine sare si Marian apoi Marius, Marian fiind mai invarsta trebuia sa avem grija de el. Curentul era foarte puternic si te deplasai foarte greu , fiecare pas si fiecare priza trebuiau luate in vedere altfel riscai sa fii luat de viitura. Ne regrupam pe o portiune mai inalta - apa pana la brau-. Aici observam pestera si facem un plan cum sa ianintam in ape cat mai mici. La fiecare cotitura la stanga a pesterii , partea dreapta a cursului era mai agitata iar apa era mai mare , iar opusul cotiturii la dreapta , asadar trebuia sa facem un traseu de Z ceea ce era destul de periculos. Datorita faptului ca am crescut pe malurile raului Mures am reusit sa identific zonele prin care se putea trece mai usor. Eu treceam , intindeam prisma si ii trageam pe Marius si Marian pe cealalta parte a cursului.

  Nu pot aproxima timpul parcusr de la Sala Virgina pana la terasa. Ajungem in cele din urma la ora 20.00....Rucsacul era la locul lui, bucurie mare. Terasa e un loc bun de refugiu dar la o o viitura peste 3 4 metrii nu mai este sigur. Mancam rapid , ne echipam si plecam mai departe spre iesire. Mi-a revenit sarcina sa car teodolitul. Era un calvar datorita faptului ca trebuia sa am grija sa nu intre apa. Parcurgem destul de repede cateva cotituri, Marian fiind mai usurat , avand in mana doar o prisma. Dupa mai multe coborari viteza pe cursul apei, traversari, catarat pe perete pe jumatate ajungem la o portiune unde nu se mai putea inainta, era o zona foarte ingusta unde apa era foarte agitata datorita bolovanilor pe care ii ascundea. Imposibil de traversat , si moarte curata daca te lasai pe firul apei. Se simtea caldura, temperatura era mai ridicata! Eram la 50 de metrii de Sala Minunilor..dar nu mai puteam inainta. Ne refugiem pe malul stang pe o terasa la 10 15 metrii de nivelul apei.

  Era ora 20.20, eram la loc sigur pe un covor de guano. Gasesc o scobitura in perete care poate servi drept pat. Captusesc peretii cu un strat destul de gros de guano, stanca era foarte rece, daca ma rezemam de ea imi era foarte frig , astfel stratul de guano ma ferit de stanca rece actionand ca un izolator, ma asez me el, ma incalzesc putin si adorm, in ciuda infernului ce se desfasura sub noi.La fel procedeaza Marian si Marius.

  21.30 ma trezesc amortit, incep sa tremur! Mi-am revenit destul de bine, dar tremuram, ceea ce era o mare problema, la fel patesc si cei doi colegi. Dau jos salopeta si imi storc hainele. dupa care le iau din nou pe mine si stau in picioare nemiscat respirand aerul cald pe piept. Ma incalzesc si ma asez din nou la loc ,adorm. Marius intre timp a pus cateva semene sa vedem evolutia apei. Peste putin timp ma trezesc din nou ,imi era foarte frig, intre timp Marian se refugiase mai sus intr-un loc mai stramt. Ne trezim toti si urcam mai sus unde gasim o incapere in care sa incapem toti trei.

  Ora 24.20 dupa alte aranjari si atipiri Marius trece sa vada nivelul apei. Era in scadere !  "... a scazut aproximativ 10 cm... pe dimineata la 5 6 iesim daca scade in ritmul acesta..." , eu eram foarte entuziasmat pentru ca puteam ajunge la timp la o nunta ce avea loc in Bistrita. Temperatura a inceput sa scada, inainte Marius a inregistrat pe statie 13 grade , iar apoi 11, 2 grade dar era o diferenta incredibila ,mai ales ca eram uzi si stanca rece.

  A inceput o batalie pentru mentinerea temperaturii! Marius si Marian faceau miscare , eu am luat pozitia de drepti, stateam nemiscat, nu se stia cat vom sta acolo asa ca m-am hotarat sa imi conserv energia cat mai mult posibil. In acele momente iti trec prin minte toate gandurile posibile. Pe mine ma framanta un singur gand si o dorinta : grupul ce a pornit spre iesire sa fie in siguranta.Dupa un timp, convinsi de abilitatile lui Huni ne impacam cu ideea ca a reusit sa ii scoata din pestera la timp pe toti. Nici o clipa nu mi-a fost frica de siguranta mea sau de situatia in care eram, ma simteam sigur pe mine si pe cunostintele mele. De ce imi era frica , sa nu imi pierd ochelarii si sa raman fara lumina. Acestea erau lucrurile importante pentru mine. De inghet nu se punea problema, erau 11 grade, hipotermia se instaleaza de la 3 la 7 grade depinde de organism. Somnul imi era intrerupt de fiecare data din cauza picioarelor, erau prea reci, si nu le puteam incalzi, si imi amorteau. Ma ridicam faceam putina miscare dupa care din nou somn. 1/3 din timpul petrecut de la viitura pana la iesirea din pestera am dormit.

  Ora 6.30, ne trezim si verificam nivelul apei. Conform masuratorilor lui Marius a mai scazut in total 20 30 de cm. Nivelul apei era prea mare sa putem trece mai departe, si ne reluam rutina : dardait si somn cu portia. Facem alte planuri si ne hotaram ca daca apele scad in continuare la 12 iesim. Eu ma si vedeam ca mai ajung la nunta !!

  Ora 11.00 ne trezim. Constatam ca apa de la ora 6 nu a scazut! A inceput sa devina apatic si locul...nu mai incapeam, doream sa plecam, aceeasi sewnzatie o avea si Marius. Eu si Marius ne doream de mult un bivouac, s-a intamplat. Am avut tot timpul moralul ridicat, nu am fost panicati deloc,am acceptat situatia, si ne-am concentrat strict la ceea ce trebuie sa facem sa ramanem in viata, alte ganduri in acele momente fiind inutile.

  Coboram la malul apei... si cercetam zona. Ce aveam de facut era sa ajungem in Sala Minunilor! Iar asta presupunea trecerea canionului. Acum apele erau mai mici , deci avem o sansa mai mare. Dupa o scurta cercetare a zonei propunem : Marius sa ne lasam pe firul apei, era prea periculos, nu stiai ce te asteampta dupa cotitura. Eu am propus sa trecem pe malul drept, ajungem pe o plaja si de acolo coboram o cascada unde se vedea apa mica ,si zona periculoasa o puteam trece pe deasupra. Surade ideea si lui Marius , Marian neavand ce face se conformeaza. Ne echipam si la 11.30 pornim spre iesire, a doua tentativa!

  Sondez apa cu prisma, gasesc un bolovan si ma arunc in curentul de apa care se indrepta spre celalalt mal. Reusec sa ma opresc pe un bolovan, ies si cu ajutorul prismei ii aduc si pe ceilalti doi pe mal. COntinuam fara peripetii trecerea cascadei si catararea, de unde vedem ce se putea intampla daca ne lasam pe firul apei : apa intra pe sub un bolovan imens..sanse de supravietuire ..nu stiu !! Trecem de Sala Minunilor si vedem ca putem inainta, mai aveam 350 de metrii si vedeam lumina zilei care ne-a dat si mai mult curaj.

  Inaintam , eu eram in fata si verificam locul pe unde sa trecem.. eram pe ultima linie dreapta ... se vedea iesirea !!! eram salvati , cand de dupa un bolovan apare o lumina !! Am inceput sa zbier sa ma poata auzi. Credeam ca e Huni prietenul si colegul nostru, dar defapt erau cei de la SalvaSpeo, "niste oameni minunati care isi risca viata pt altii impreuna cu cei de la Salvamont, Tot Respectul pentru ceea ce fac ", care ne cautau de la ora 2 dimineata !

  Din acel punct iesirea din pestera a fost facuta datorita lor !!! Era portiunea cea mai dificila din toata pestera, era imposibil de trecut fara echipament datorita apei foarte mari!

  La iesire am fost intampinati de o multime de oameni si nelispita presa care a aburit si dezinformat tot ce se putea!


  Acesta a fost cel mai frumos si palpitant episod din Cartarea Hudei lui Papara, la care voi reveni imediat ce se opresc ploile si se retrag apele!!


P.S. Pozele sunt facute intro alta etapa a cartarii !


    Cristi Graur.



Marți, 1 iunie 2010 - 21:31 
Afisari: 2,487 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

skantz
skantz
Busola
 
1
Am aflat ieri din presa aventura voastra. Mult mai palpitanta si amanuntita povestirea decat cea din presa. Felicitari pentru sangele rece de care ati dat dovada! Mult succes in continuare la treaba la care v-ati inhamat!


Marți, 1 iunie 2010 - 22:03  

japan
japan
Coarda
 
2
Am vazut pestera doar de la exterior iar intrarea mi-a dat senzatia de maretie. Super poza cu umbrele, frumoasa realizare si mare noroc pe voi la final....


Miercuri, 2 iunie 2010 - 18:25  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0776 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org