Carpati.org la Sambata.ro (Muntii Fagarasului)
Plecarea spre Sambata a intampinat multe piedici, pe care in cele din urma le-am depasit cu muuuult optimism, cu gandul la cei pe care ii voi cunoaste acolo.
Am plecat doar cu John (Nikalai), vineri seara, pentru ca majoritatea plecasera de vineri dimineata sau la pranz... Si a inceput aventura - inca de la benzinarie, unde nu am reusit cateva minute bune sa bagam benzina in masina (de retinut ca este vorba despre o Dacie). In cele din urma, cu ajutorul unor binevoitori, am bagat si bezina si am pornit la drum. Am mers pe DN1, care a fost neasteptat de liber, iar la Predeal am luat-o la stanga, spre Paraul Rece - Rasnov - Bran - Zarnesti. Drumul de la Predeal pana la soseaua ce face legatura intre Brasov si Sibiu a fost "cu denivelari", ca sa ma exprim in termeni stiintifici, iar Janis Joplin si Chris Isaak au sustinut cele mai jalnice "concerte" ale lor. Si desi il cunoscusem pe John abia in acea seara, pot sa spun ca drumul pana in Sambata a fost super... Nici nu ne gandeam noi...
La Complex am hotarat sa mai urcam un pic cu masina, "pana unde s-o putea"... Asa am si facut, iar imediat dupa Floarea Reginei am observat ca situatia devine alunecoasa si am considerat ca ar fi mai bine sa ne intoarcem si sa lasam masina acolo. Cand sa efectuam manevra miraculoasa... simtim o bufnitura. Si cam asta a fost prima noapte in Sambata...
[Am ramas acolo, in ideea ca reusim sa o scoatem, evident ca nu am reusit, am pierdut presul de la masina prin apa, nu mai reuseam sa inchidem capota, John si-a scrantit un deget incercand sa sparga gheata cu betele de ski, din ora in ora am dat drumul la caldura si cam asa a trecut si noaptea in sacii de dormit, la vreo -15/20 de grade.]
Mult-asteptata dimineata... am zarit pe drum doi OAMENI!!! Erau Spirtix si Oana din Targu Mures, pe care inca nu-i cunoscusem. El a avut bunavointa de a ne ajuta, insa evident ca incercarile nu au avut nici un succes. Masina sparsese o bucata de gheata, cazuse cu ambele roti din fata intr-un mic sant, iar masca ramasese suspendata pe o mare bucata de gheata.A venit John cu cineva de la Floarea Reginei, insa din pacate masina tipului abia se mai tinea pe roti ea pe sine, d-apai sa o traga afara si pe a noastra :)) Chiar atunci au aparut trei salvamontisti, care au reusit sa ne scoata din... rusine, ca sa zic asa, cu papucul. Le multumesc tuturor inca o data pentru ajutor...
In sfarsit, sambata, pe la 10 dimineata, am pornit spre cabana, parca simtind ca am renascut. Forestierul a fost infernal, numai gheata, la fel si poteca pana in prima poienita. Dar vremea a tinut cu noi si dupa 2 ore si jumatate am ajuns la cabana.
In prima poienita
John, incarcat cu energie pozitiva (sau... pozitie negativa :))
La 20 de minute de cabana
Pe Ovidiu, Cristi-Antilena, Rox21 si Piscotzika i-am gasit in sala de mese, chinuindu-se cu niste mancare si niste bere... Evident ca nu a mai fost nevoie sa povestim ce patiseram... stia deja tot Fagarasul :) Ne-am instalat in camera, am mancat si ne-am pus pe baut niste vin fiert si pe incalzit soba.
Rox21, Piscotzika si Marian
Am cantat si la chitara si dupa putin timp au venit si cei care urcasera pana in creasta - Nycbv, Urlea_2002, Dorina_fagaras, Metalgreu, Suru, Dan Paun.
Seara am stat putin in camera, iar apoi ne-am mutat in sala de mese, unde John si inca cineva, caruia din pacate nu-i cunosc numele, au cantat pana pe la 2-3 noaptea. A fost o seara frumoasa si linistita, asa cum imi doream.
Bine-nteles ca in camera era o caldura infernala, de ne sufocam... A trebuit sa coboram toti din paturile de sus in cele de jos... Ovidiu si Cristi s-au mai dres cu niste bere, iar pe la 4 a venit Nycbv, pentru a ne imortaliza in ipostaze mai mult sau mai putin "adormite".
Dimineata ne-am trezit si am lungit-o destul de mult pana sa plecam.
Inainte de plecare
Asa-s copiii, se mai joaca si ei...
Putin mai jos de cabana
Fereastra spre... o alta lume
Ovidiu pe forestier
Am efectuat si niste cazaturi artistice pe gheata (in special pe forestier) si am ajuns la Complex, unde am savurat o ciorba, o bere, un ceai - fiecare dupa gust.
La Complex, John si Cristi
Rox21, eu si John
Drumul pana acasa a fost taaare lung, insa nu pot sa spun ca nu a fost placut :)
M-am simtit extraordinar in aceasta iesire, in ciuda unor peripetii de la inceput, iar singurul lucru de care imi pare cu adevarat rau este ca nu am petrecut mai mult timp si cu cei care au stat in camera de sus.
Multumim, Adi, pentru gazduire!
La mai multe iesiri cu astfel de oameni minunati !
Miercuri, 18 ianuarie 2006 - 21:47