Cabana din Valea lui Ivan, Valcelul Cabanierului, Poiana Inchisa (ora 11), Braul Rosu. (Muntii Piatra Craiului)

Piatra Craiului, un pic altfel a fost propunera lui Eugen de tură.

Link : http://www.carpati.org/planificator_ture/piatra_craiului_un_pic...altfel./2328/ 

Data turei 05.10.2012

Tura stârneşte interes, peste 2266 accesari, dar oficial a rămas un singur participant la tură, Vlad.

Eu m-am tot uitat la tura dar nu m-am înscris pentru că nu ştiam dacă pot ajunge şi nu vroiam sa ocup un loc.

Traseul era foarte incitant, vazusem jurnale şi stiam cât de cât zona. 

Vorbesc cu Eugen dacă pot să particip şi dacă trece prin Braşov sa mă ia şi pe mine, raspunsul e da 

şi vineri pe la ora 15 suntem în masină cu destinaţia Satic , spre cabana din Valea lui Ivan, cabană fostă de vânători, reamenajată şi reintrodusă in circuitul turistic.

Vremea e foarte bună dupa o dimineaţă cu cer înorat, pesajul văzut din maşină este şi el mirific. Eugen puţin suparat ca trebuie sa fie atent la şofat si nu-şi poate pironi ochii pe Piatra Craiului.

La intrarea pe drumul spre Sătic , cheile Dâmboviţei lucrurile se schimbă, drumul pietruit şi foarte rău, peisajul foarte prăfuit, păcat,... mare păcat ca nu ne permitem să avem infrastructură.

Drumul se strecoară pe marginea apei, satul cu case modeste dar apar si vile care nu se încadrează în peisaj, nici în marile oraşe planurile de urbanism nu sunt făcute cum trebuie sau sunt lăsate să se întample aşa cum îşi doreşte cel cu banii, ce să ne aşteptam aici.

După centrala de apă, traversăm un pod, e o exploatare forestieră. Lasăm maşina la barieră, nea Gogu cabanierul ne aştepta cu un 4X4.

Eugen stabilise o ora să ne aştepte, eu nu ştiam de acestă înţelegere şi mi-am pus in rucsac mai puţine lucruri pentru o aşa tură.

Ajungem la cabană, o surpriză foarte placută, eu nu am mai fost în zonă. 

Cabana este într-un peisaj superb, curtea este inconjurată de brazi şi pomi fructiferi, in interior este amenajat un curs de apă, cu legăn, loc de servit masa, grătar şi multe altele.

Cabana dispune de apa caldă, sunt camere cu 2-4 locuri, foarte comode, covoare şi parchet pe jos. 

Preţ 25 lei locul, ideal de stat aici şi cu familia.

Nu este semnal de telefon, dar cabanierul are telefon.

In perioada in care am fost noi a fost o problemă cu telefonul.

Cabana se numeste de fapt Dragos Bejan, altitudine 1090m.

Tel. cabanier 0742 781 958.

Coordonate GPS: 45°29'43"N 25°10'26"E 

Rezerva de lemne e consistentă.

La cabană nu se serveşte mâncare sau băutură.

După ce ne cazăm ieşim afară să identificăm locurile, central un horn ce ne stârneşte intersul.

A doua zi 6 oct. 2012 reuşim să plecăm de la cabană la ora 7.45.

O luăm la pas către Crucea Grănicerului,

Mai aruncăm câte o privire asupra M. Păpuşa.

Ajungem la Cerdacul Stanciului.

-

-

Dacă privim atent la vale se vede şi cabana Garofiţa.

La Cerdacul Stanciului s-a montat şi o scară metalică, ma uit cum s-ar fi urcat la liber ...

Eu urc sa fac poze, cine ştie cand mai ajung pe aici.

-

Peisajul este superb.

Peştera are accesul blocat pentru conservare.

Ajungem la Marele Grhotis, se indică locul pe unde se coboară din Poiana Inchisă,

aproape de intrarea in Brâul Roşu.

Ne uităm la vâlcelele pe care le depăşim , încercăm să ghicim ce se poate face şi pâna unde.

Ajungem şi la Padina Lămcii.

Firul Secundar al Padinei Lăncii ce se termină în perete.

Vâlcelul Cabanierului. Am sa trasez pe imaginea lui Mugurel cele două variante de  traseu facute de noi aici.

Cea figurată cu roşu este ieşirea lui Eugen, cu albastru pe unde am iesit eu si Vlad.

Grad de dificultate 1A, poate varianta lui Eugen a avut 2A, nu ştiu exact.

Pe aici este varianta de ocolire a intrări folosită de Mugurel si Adi , ultimul i-a dat şi numele.

Când l-am întrebat pe Eugen de ce vrea acest traseu mi-a zis că-i place numele.

Suntem la intrarea pe vale, Eugen o abordează direct pe partea stângă, nu are foarte multe prize, îl conving că e foarte expusă. Cred ca avea un grad 3A sau 3B şi nu merita riscată la liber, îi zic ca o sa-l asigur de sus şi o va face dacă insistă.

Renunţă şi încearcă cap o altă variantă ce mi s-a parut mai accesibilă.

Varianta pe care a urcat Eugen figurată cu roşu.

Aici cu galben Eugen, pe varianta cu roşu am urcat eu, e cea mai uşoară si coborârea în vale se face folosindu-te de jnepeni.

A treia variantă urcată de Vlad asigurat de această dată in coardă de Eugen ce s-a 

ocupat pe tot parcursul de asigurări.

Vlad la ieşire.

De aici lucrurile sunt mai simple.

Intrarea mi-a pus semne de întrebare, nu puteam urca pe unde a urcat Eugen asigurat, poziţia nu permitea.

Pentru mine la liber avea un grad de risc pe care în mod obişnuit nu mi-l asum. 

-

Pe aici lucrurile sunt simple şi frumoase.

Dar se întrevad şi pasaje interesante.

-

-

Incepem sa recunoaştem puncte din traseu.

-

Eugen îşi dovedeşte calităţtile, dacă vedeţi o poză cu un grup ce urca pe o vale relativ dificilă 

şi mai vedeţi pe  cineva ce urca pe pereţi , e sigur Eugen.

M-am bagat şi eu la un moment dat dupa el, când era o porţiune pe unde se putea urca lejer lateral şi

am ajuns sa-i cer asigurare :), chestia aia cu gradul de risc asumat.

Stiam că la un moment dat trebuie să o luăm la stânga, aici s-au dus sa vadă cum este,

au zis ca e foarte rău. Văzusem mai jos cu 50 m diferenţă de nivel o brână generoasă cu un brad,

şi acum îmi părea rău ca nu m-am dus sa vad ce face.

Ajungem la o nouă porţiune frumoasă de cătărare, aici cer asigurare din start. Cand am ajuns sus mi-am dat seama ca era generoasa cu prizele si nu pune probleme, dar de jos pare dificila.

A mai fost o porţiune  cu iarbă, pămant cu pitricele foarte înclinată, la urcare era ok, 

dar ma gândeam dacă se blochează şi trebuie să cobor, în ce să asiguri nu aveai, nu era deloc plăcut.

Am ajuns la Brâul de Mijloc.

Mergem o foarte mică distanţă pe el spre nord.

-

Incepem din nou să urcăm pe o porţiune uşoară cu iarbă, jnepeni si grohotis şi ajungem foarte curând la 

Brâul de Sus.

La Brâul de Sus ne despărţim de Eugen care alege sa urce pe creastă şi să coboare in firul matematic al

 vâlcelului pe care am urcat.

Cu Vlad alegem o abordare mai domestică.

În centru peretele pe unde a ieşit Eugen, o fisură frumoasă cum a zis el. :) În timp ce noi aşteptam la soare să apară pe lânga noi, am vazut ca întârzie am început să-l strig, nu vreau să ma gândesc la nimic rău, dar gândurile sunt cel mai greu de controlat, îţi trebuie mult execiţiu să o faci. Cine o poate face ştie de ce şi cum.

După un timp ne strigă din creastă.

În centru peretele pe unde a ieşit Eugen.

Noi am ieşit în creastă pe traseul de mai jos.

-

-

Suntem aproape în creastă.

Vlad la ieşirea în creastă.

Suntem în creasta sudică, unul din cele trei trasee a fost făcut.

Pe traseul marcat avem o companie plăcută.

-

Tot ele , ne aşteaptă.

Timpul trece uşor cu aşa o companie . Ajungem la intrarea în cel de-al doilea traseu, Poiana Închisă,

 intrarea de la ora 11. Nu o sa dau detalii despre acest traseu, este foarte tehnic şi expus, cei care pot sa-l facă 

au suficiente informaţii.

Una din intrări este relativ simplă. Se coboară aprox. 5m.

Se ajunge la un prim piton, nu e cel mai sigur piton vazut. Facem asigurare în el, Eugen si cu mine coborâm

asiguraţi de Vlad pe picioare pâna la al doilea piton, respectiv piton 3 , nu e loc la pitonul 2. Vlad coboară 

în rapel dirijat de Eugen.

Coborârea pe picioare.

De aici am facut rapel toti trei.

-

Cineva din creastă se uita la mine, ne fotografiem reciproc.

Coborârea in rapel.

Urmează o porţiune expusă, dar acceptabilă.

-

-

-

-

Ma uit  la coborârea de la ora 9, am coborât o data pe aici la liber şi am zis ca nu am să o mai fac, nu este foarte dificila , dar este foarte expusa, fara posibilitati de asigurare.

Nici coborârea de la ora 11 nu o recomand celor ce nu sunt dispusi sa-si asume riscuri.

Ajungem la marele Grohotiş şi vedem cel de-al treilea traseu pe ziua de azi, Brâul Roşu.

-

La intrare este placa comemorativă Nae Anghelide, locul Muchia Roşie.

-

Roca roşie de unde vine şi numele brâului.

Ne uităm la Marele Grohotiş.

Destul de aproape este un loc foarte, foarte expus. O porţiune de brâu îngustă, de aprox. 2 m lungime, cu pământ si piatră ce nu mi se pare sigur sa o încarci cu greutatea unui om, sub el un perete de zeci de metri.

Eugen urca destul de greu pe o porţiune friabila  să ocolească zona, ne asigură si pe noi la un brăduţ ,mai mult de moral. 

Acest traseu are 1A, nu stiu cum a arătat cănd a fost dat acest grad, dar ....

A mai fost un singur loc cu pamânt şi pietricele, făra prize, destul de expus, in rest nu sunt portiuni tehnice , dar este foarte frumos.

După ce trecem de locul menţionat se vede şi ...

O sa las pozele sa vorbeasca.

In rest brâul este frumos, chiar după un numar de 9-10 ore de traseu ne place.

Imaginile sunt sugestive si nu mai trebuie comentate.

-

-

-

-

-

-

Sunt şi porţiuni cu jnepeni dar nu foarte deşi şi este urmă de potecă printre ei.

-

Avem şi aici companie.

-

-

O cască galbenă in jnepeniş.

Ne-am apopiat de Valea Urzicii, pe unde vine traseul marcat din Seaua Funduri.

-

De aici am intrat în traseul marcat şi am mers la cabană.

Am ajuns la cabană dupa aproximativ 11 ore de traseu, dar fericţi, bateriile au fost încarcate pentru zile bune.

Colegii aveau pregatite de seara bunătăţile pentru grătar, iar frigiderul nu era gol.

A fost o tură reuşita pentru care îi multumesc în mod deosebit organizatorului şi lui Vlad.

Poate ca era mai bine să fac din acest jurnal trei, sau cel mai bine era să nu-l scriu deloc.

Îi înţeleg pe cei ce susţin asta şi au dreptate intr-un procent de  50%

Si noi am folosit un jurnal pentru o parte din traseu, cred ca e normal să dăm şi altora ce caută informaţii.

Avertizez încă o dată ca au fost trasee expuse ce prezintă grad de risc ridicat şi se adresează celor ce au 

experienţă pe astfel de trasee.

Numai bine şi ture faine în siguranţă.

Florin

Duminică, 14 octombrie 2012 - 02:05 
Afisari: 15,760 


mihai_fl