Cabana din Valea lui Ivan, Valcelul Cabanierului, Poiana Inchisa (ora 11), Braul Rosu. (Muntii Piatra Craiului)
Piatra Craiului, un pic altfel a fost propunera lui Eugen de tură.
Link : http://www.carpati.org/planificator_ture/piatra_craiului_un_pic...altfel./2328/
Data turei 05.10.2012
Tura stârnește interes, peste 2266 accesari, dar oficial a rămas un singur participant la tură, Vlad.
Eu m-am tot uitat la tura dar nu m-am înscris pentru că nu știam dacă pot ajunge și nu vroiam sa ocup un loc.
Traseul era foarte incitant, vazusem jurnale și stiam cât de cât zona.
Vorbesc cu Eugen dacă pot să particip și dacă trece prin Brașov sa mă ia și pe mine, raspunsul e da
și vineri pe la ora 15 suntem în masină cu destinația Satic , spre cabana din Valea lui Ivan, cabană fostă de vânători, reamenajată și reintrodusă in circuitul turistic.
Vremea e foarte bună dupa o dimineață cu cer înorat, pesajul văzut din mașină este și el mirific.
Eugen puțin suparat ca trebuie sa fie atent la șofat si nu-și poate pironi ochii pe Piatra Craiului.
La intrarea pe drumul spre Sătic , cheile Dâmboviței lucrurile se schimbă, drumul pietruit și foarte rău, peisajul foarte prăfuit, păcat,... mare păcat ca nu ne permitem să avem infrastructură.
Drumul se strecoară pe marginea apei, satul cu case modeste dar apar si vile care nu se încadrează în peisaj, nici în marile orașe planurile de urbanism nu sunt făcute cum trebuie sau sunt lăsate să se întample așa cum își dorește cel cu banii, ce să ne așteptam aici.
După centrala de apă, traversăm un pod, e o exploatare forestieră.
Lasăm mașina la barieră, nea Gogu cabanierul ne aștepta cu un 4X4.
Eugen stabilise o ora să ne aștepte, eu nu știam de acestă înțelegere și mi-am pus in rucsac mai puține lucruri pentru o așa tură.
Ajungem la cabană, o surpriză foarte placută, eu nu am mai fost în zonă.
Cabana este într-un peisaj superb, curtea este inconjurată de brazi și pomi fructiferi, in interior este amenajat un curs de apă, cu legăn, loc de servit masa, grătar și multe altele.
Cabana dispune de apa caldă, sunt camere cu 2-4 locuri, foarte comode, covoare și parchet pe jos.

Preț 25 lei locul, ideal de stat aici și cu familia.
Nu este semnal de telefon, dar cabanierul are telefon.
In perioada in care am fost noi a fost o problemă cu telefonul.
Cabana se numeste de fapt Dragos Bejan, altitudine 1090m.
Tel. cabanier 0742 781 958.
Coordonate GPS: 45°29'43"N 25°10'26"E


Rezerva de lemne e consistentă.

La cabană nu se servește mâncare sau băutură.
După ce ne cazăm ieșim afară să identificăm locurile, central un horn ce ne stârnește intersul.

A doua zi 6 oct. 2012 reușim să plecăm de la cabană la ora 7.45.
O luăm la pas către Crucea Grănicerului,


Mai aruncăm câte o privire asupra M. Păpușa.

Ajungem la Cerdacul Stanciului.

-


-

Dacă privim atent la vale se vede și cabana Garofița.

La Cerdacul Stanciului s-a montat și o scară metalică, ma uit cum s-ar fi urcat la liber ...

Eu urc sa fac poze, cine știe cand mai ajung pe aici.

-

Peisajul este superb.

Peștera are accesul blocat pentru conservare.


Ajungem la Marele Grhotis, se indică locul pe unde se coboară din Poiana Inchisă,
aproape de intrarea in Brâul Roșu.

Ne uităm la vâlcelele pe care le depășim , încercăm să ghicim ce se poate face și pâna unde.

Ajungem și la Padina Lămcii.

Firul Secundar al Padinei Lăncii ce se termină în perete.


Vâlcelul Cabanierului. Am sa trasez pe imaginea lui Mugurel cele două variante de traseu facute de noi aici.
Cea figurată cu roșu este ieșirea lui Eugen, cu albastru pe unde am iesit eu si Vlad.
Grad de dificultate 1A, poate varianta lui Eugen a avut 2A, nu știu exact.

Pe aici este varianta de ocolire a intrări folosită de Mugurel si Adi , ultimul i-a dat și numele.
Când l-am întrebat pe Eugen de ce vrea acest traseu mi-a zis că-i place numele.

Suntem la intrarea pe vale, Eugen o abordează direct pe partea stângă, nu are foarte multe prize, îl conving că e foarte expusă. Cred ca avea un grad 3A sau 3B și nu merita riscată la liber, îi zic ca o sa-l asigur de sus și o va face dacă insistă.
Renunță și încearcă cap o altă variantă ce mi s-a parut mai accesibilă.

Varianta pe care a urcat Eugen figurată cu roșu.

Aici cu galben Eugen, pe varianta cu roșu am urcat eu, e cea mai ușoară si coborârea în vale se face folosindu-te de jnepeni.

A treia variantă urcată de Vlad asigurat de această dată in coardă de Eugen ce s-a
ocupat pe tot parcursul de asigurări.

Vlad la ieșire.

De aici lucrurile sunt mai simple.
Intrarea mi-a pus semne de întrebare, nu puteam urca pe unde a urcat Eugen asigurat, poziția nu permitea.
Pentru mine la liber avea un grad de risc pe care în mod obișnuit nu mi-l asum.

-

Pe aici lucrurile sunt simple și frumoase.

Dar se întrevad și pasaje interesante.

-

-

Incepem sa recunoaștem puncte din traseu.

-

Eugen își dovedește calitățtile, dacă vedeți o poză cu un grup ce urca pe o vale relativ dificilă
și mai vedeți pe cineva ce urca pe pereți , e sigur Eugen.

M-am bagat și eu la un moment dat dupa el, când era o porțiune pe unde se putea urca lejer lateral și
am ajuns sa-i cer asigurare :), chestia aia cu gradul de risc asumat.
Stiam că la un moment dat trebuie să o luăm la stânga, aici s-au dus sa vadă cum este,
au zis ca e foarte rău. Văzusem mai jos cu 50 m diferență de nivel o brână generoasă cu un brad,
și acum îmi părea rău ca nu m-am dus sa vad ce face.

Ajungem la o nouă porțiune frumoasă de cătărare, aici cer asigurare din start. Cand am ajuns sus mi-am dat seama ca era generoasa cu prizele si nu pune probleme, dar de jos pare dificila.

A mai fost o porțiune cu iarbă, pămant cu pitricele foarte înclinată, la urcare era ok,
dar ma gândeam dacă se blochează și trebuie să cobor, în ce să asiguri nu aveai, nu era deloc plăcut.

Am ajuns la Brâul de Mijloc.

Mergem o foarte mică distanță pe el spre nord.

-

Incepem din nou să urcăm pe o porțiune ușoară cu iarbă, jnepeni si grohotis și ajungem foarte curând la
Brâul de Sus.

La Brâul de Sus ne despărțim de Eugen care alege sa urce pe creastă și să coboare in firul matematic al
vâlcelului pe care am urcat.

Cu Vlad alegem o abordare mai domestică.


În centru peretele pe unde a ieșit Eugen, o fisură frumoasă cum a zis el. :)
În timp ce noi așteptam la soare să apară pe lânga noi, am vazut ca întârzie am început să-l strig, nu vreau să ma gândesc la nimic rău, dar gândurile sunt cel mai greu de controlat, îți trebuie mult execițiu să o faci. Cine o poate face știe de ce și cum.
După un timp ne strigă din creastă.

În centru peretele pe unde a ieșit Eugen.

Noi am ieșit în creastă pe traseul de mai jos.

-

-

Suntem aproape în creastă.

Vlad la ieșirea în creastă.

Suntem în creasta sudică, unul din cele trei trasee a fost făcut.


Pe traseul marcat avem o companie plăcută.


-

Tot ele , ne așteaptă.

Timpul trece ușor cu așa o companie . Ajungem la intrarea în cel de-al doilea traseu, Poiana Închisă,
intrarea de la ora 11. Nu o sa dau detalii despre acest traseu, este foarte tehnic și expus, cei care pot sa-l facă
au suficiente informații.

Una din intrări este relativ simplă. Se coboară aprox. 5m.

Se ajunge la un prim piton, nu e cel mai sigur piton vazut. Facem asigurare în el, Eugen si cu mine coborâm
asigurați de Vlad pe picioare pâna la al doilea piton, respectiv piton 3 , nu e loc la pitonul 2. Vlad coboară
în rapel dirijat de Eugen.

Coborârea pe picioare.

De aici am facut rapel toti trei.

-


Cineva din creastă se uita la mine, ne fotografiem reciproc.

Coborârea in rapel.

Urmează o porțiune expusă, dar acceptabilă.


-

-

-

-

Ma uit la coborârea de la ora 9, am coborât o data pe aici la liber și am zis ca nu am să o mai fac, nu este foarte dificila , dar este foarte expusa, fara posibilitati de asigurare.
Nici coborârea de la ora 11 nu o recomand celor ce nu sunt dispusi sa-si asume riscuri.

Ajungem la marele Grohotiș și vedem cel de-al treilea traseu pe ziua de azi, Brâul Roșu.

-

La intrare este placa comemorativă Nae Anghelide, locul Muchia Roșie.

-

Roca roșie de unde vine și numele brâului.

Ne uităm la Marele Grohotiș.

Destul de aproape este un loc foarte, foarte expus. O porțiune de brâu îngustă, de aprox. 2 m lungime, cu pământ si piatră ce nu mi se pare sigur sa o încarci cu greutatea unui om, sub el un perete de zeci de metri.
Eugen urca destul de greu pe o porțiune friabila să ocolească zona, ne asigură si pe noi la un brăduț ,mai mult de moral.
Acest traseu are 1A, nu stiu cum a arătat cănd a fost dat acest grad, dar ....
A mai fost un singur loc cu pamânt și pietricele, făra prize, destul de expus, in rest nu sunt portiuni tehnice , dar este foarte frumos.

După ce trecem de locul menționat se vede și ...

O sa las pozele sa vorbeasca.

In rest brâul este frumos, chiar după un numar de 9-10 ore de traseu ne place.


Imaginile sunt sugestive si nu mai trebuie comentate.


-


-

-

-

-

-


Sunt și porțiuni cu jnepeni dar nu foarte deși și este urmă de potecă printre ei.


-


Avem și aici companie.

-

-

O cască galbenă in jnepeniș.

Ne-am apopiat de Valea Urzicii, pe unde vine traseul marcat din Seaua Funduri.

-

De aici am intrat în traseul marcat și am mers la cabană.
Am ajuns la cabană dupa aproximativ 11 ore de traseu, dar fericți, bateriile au fost încarcate pentru zile bune.
Colegii aveau pregatite de seara bunătățile pentru grătar, iar frigiderul nu era gol.
A fost o tură reușita pentru care îi multumesc în mod deosebit organizatorului și lui Vlad.
Poate ca era mai bine să fac din acest jurnal trei, sau cel mai bine era să nu-l scriu deloc.
Îi înțeleg pe cei ce susțin asta și au dreptate intr-un procent de 50%
Si noi am folosit un jurnal pentru o parte din traseu, cred ca e normal să dăm și altora ce caută informații.
Avertizez încă o dată ca au fost trasee expuse ce prezintă grad de risc ridicat și se adresează celor ce au
experiență pe astfel de trasee.
Numai bine și ture faine în siguranță.
Florin
Duminică, 14 octombrie 2012 - 02:05
Afisari: 15,760
mihai_fl
Cu subiectivismul de rigoare, cred ca jurnalul va stimula curiozitatea iubitorilor de Crai "un pic...altfel"
Toate cele bune!
Duminică, 14 octombrie 2012 - 08:45