Cabana Diham-cu bicicleta (Muntii Bucegi)

    ,,Cea mai veche dovada de limba romaneasca pare a fi invocatia: ,,Torna, torna fratre! "

   Mai festivisti, istoricii au interpretat-o ca pe o rugaciune pentru intoarcerea fratelui din lupta.

   Cei care au luat darul băuturii (ce frumoasa e limba romana: au luat darul...) o interpreteaza mai in stilul lui Gica Petrescu:"Toarnă-toarnă, toarnă Leanţo, toarnă!…"

   Eu, frate de pe Carpati.org, cred ca inainte de a deschide gura, a deschis cortul si a vazut potopul: ,,nu ploua, toarna, toarna frate!"

   La Predeal cand ploua-toarna! Pana la noua, cand s-a oprit ploaia, nu ne-am ridicat din pat. Cu toate ca din vai se ridica ceturi zdrentuite, pietrele din caldaram incep sa se zvinte. Ca sa nu ne udam la picioare, iesim la o tura cu bicicletele.

   Intram pe DN1 in dreptul Biserici Ortodoxe, cea cu o arhitectura foarte moderna. Asfaltul bun si panta lina ne face sa plutim la vale.

.

   Dupa 2km, inainte de podul peste calea ferata, facem dreapta pe drumul spre Râşnov.

   Ceva mai sus drumul e invaluit de un strat de ceata, caci din asfalt ies aburi consistenti.

   Intr-o poiana din dreapta drumului, pe malul Rasnoavei (cate Rasnoave!) personajele iesite cam sifonate din corturile ude isi fac curaj dansand si fluierand dupa muzica din masina. Drumul nu are serpentine, urca usor, dar continuu pana in zona "la sipote", sau Crăcănel. Dupa 5 km de la DN1 suflam ca locomotivele. Aerul curat, rece si umed ne reface repede fortele.

   Cotim spre stanga pe drumul pietruit ce urca pe la Cabana Steaua spre Saua Baiului. Indicatorul nu prezinta interes pentru noi, el adresandu-se celor care merg pe jos, ca apostolii.

   La intrare drumul e promitator, cele cateva ochiuri de apa le depasim facand slalom.

   Dupa portiunea dreapta din padure, iesim intr-o poiana aparuta in urma unor defrisari mai vechi. Oprim sa vedem deschiderea spre Depresiunea Rasnovului. Capatul nordic al Bucegilor e acoperit de nori grei.

   La capatul luminisului se desprinde spre dreapta poteca marcata PR ce urca la Cabana Diham prin Poiana Frasinet.

  Urcam pe biciclete, schimbam disperati foi si pinioane, dar dupa prima serpentina suntem nevoiti sa coboram si pentru prima data sa trecem la impins. Mai sus panta se mai indulceste si facem o noua pauza.

   Peste valea adanca a Paraului Beuca vedem Poiana Frasinet, unde se despart potecile de urcare:PR (punct rosu) spre Cabana Diham si CG (cruce galbena) spre Valea Glajeriei si Cabana Malaiesti.

   Lucian crede ca roata e infranata. Eu cred ca panta e de vina.

   Continuam sa urcam pe biciclete si ne apropiem de complexul sportiv de la Forban al Clubului Steaua.

   Pe o pista asfaltata, un antrenor cronometreaza la 100m viteza niste juniori cam plictisiti.

   Putin mai sus, ne oprim sa vedem schimbul de maine al lui Banel si Mirel.

   Lasam in urma Cabana Steaua.

   In continuare, drumul urca in serpentine largi pe golul alpin. Din pacate norii ne inchid orice perspectiva spre Bucsoiu.

   Ajungem pe culmea muntelui si pasajul orizontal ne face sa credem ca ce a fost mai greu a trecut. Mai facem o pauza de odihna.

  Mergem usor prin padurea intunecoasa. In jur totul e ud si norii incep sa atinga varfurile brazilor ca fuioare de ceata.

   In poiana inalta din stanga drumului e o stana. Cainii ne latra invartindu-se pe locul batatorit din fata colibei. Nu se incumeta sa vina spre noi prin iarba uda.

   Pe drum drept ajungem in Saua Baiului, la indicatorul turistic dintre cele doua relee.

   Drumul isi schimba directia spre nord, ocolind amfiteatrul de formare al Vaii Beuca. Putin mai incolo traversam cateva suvoaie de apa care coboara din padurea din stanga. Sunt umflate de ploaie si ne inchipuim ca traversam rauri nestiute din Siberia, asa cum am vazut la National Geografic.

   O panta lina ne scoate pe un picior de munte la Curmătura Armăsarilor.

   De pe aceasta culme zarea se deschide spre Abruptul Bucegilor, dar norii nu lasa sa se vada mare lucru.

   Mai facem un mic popas inainte de a incepe coborarea pe iarba spre Cabana Diham.

   Lasam bicicletele in fata cabanei si urcam pe poiana inclinata din spatele fostei cabane. Facem poze cu noua Cabana Diham-Pheonix, care se vrea renascuta din propria-i cenusa.

  Acum, ca ne-am mai revenit, intram in cabana. Lucian ia ceva de mancare. Pentru el, eu abia pot sa inghit o bere. Parca s-a dus dupa ceafa:nu ma simt in apele mele.

   Cat sta colegul la masa, eu fotografiez un exemplar din fauna cavernicola a cabanei.

   Sala e aproape pustie. Ies pe hol si studiez o plansa cu fotografiile si numele de alint ale unor venerabili oameni de munte din Brasov.

   Sincer sa fiu, la batranete mi-ar place sa seman mai degraba cu Iosif Constantin Dragan decat cu…

   Odata incheiate activitatile de cabana, iesim afara si vedem ce avem de urcat "pe langa" pana in saua de sus, unde vom prinde drumul de coborare.

   Urcam fara graba si doar simtim in dreapta prezenta masiva a Bucsoiului.

   Coborarea a fost mai putin solicitanta, dar pana la Predeal am facut carcei la degetele de pe frana si crampe la coapse, caci daca am fi stat in sa…

   Dupa kilometrajul de la bord am facut 32km dus-intors.

   Acasa a bojit doua zile. Tura asta a pus capac unei intregi saptamani petrecuta pe munte si se pare ca mi-am dat putin ,,pateul" peste cap.

    În concluzie, zilele ploioase sunt pentru odihnă.

           Sănătate şi drumuri netede!

Sâmbătă, 20 septembrie 2008 - 14:29 
Afisari: 10,355 


gigicepoiu