Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Mai 2024
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2024
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Mircii
Muntii Fagarasului

Busteni – Babele (prin Jepii Mici) – Cab. Padina – Cab. Omu – Busteni (19-20 iulie 2008) (Muntii Bucegi)

Echipa:

Andrei (onyx.hack)

Cezar (cezy)

Simona (simonav)

Stefan (tesla4536)

Motto: "Trage-mi o poza sa pun la avatar"

Autorii pozelor: Cezar, Andrei si Stefan

Ziua 1: Busteni – Jepii Mici – Cab. Caraiman – Cab. Babele – Pestera Ialomitei – Cab. Padina – Cheile Tatarului

Dupa o plimbare solitara duminica trecuta din Busteni pana la cabana Piatra Arsa, mi s-a deschis apetitul de munte, asa ca am postat o intrebare pe forum legata de traseul Busteni – Padina – cabana Omu – Busteni. Mi-au raspuns mai multi, printre care si Cezar, care planuia acelasi traseu in aceleasi zile. Cum pe munte o echipa face mai mult decat suma membrilor sai, am hotarat sa il parcurgem impreuna.

Am stabilit pe mess toate detaliile, si sambata la 7:10 eram in fata ghiseului de informatii din Gara de Nord; in cele cateva minute cat am asteptat au trecut pe langa mine vreo doi cocalari echipati „de munte”, cu adidasi si tricouri mulate pe burti, care m-au fixat de parca ma cunosteau. Tocmai ma treceau sudorile intrebandu-ma daca nu cumva am nimerit peste vreun pantofar care a confundat forumul Carpati cu hi5, cand apare Cezar in fuga si rasuflu usurata: e bine echipat si arata de parca a mai vazut ceva munti pana acum Smiley

Pe drum, dezamagire: ploua de pe la Ploiesti si am inceput sa luam in considerare planul de rezerva, si anume telecabina. Totusi, pana la Sinaia s-a oprit ploaia, iar la Busteni era chiar oleaca de soare. Varfurile muntilor insa nu se vedeau, erau acoperite de ceata, o imagine superba, de altfel.

Carpati.org

Carpati.org


Pornim voiosi pe traseu, prin Jepii Mici, bucurosi ca plouase si sperand ca acest minunat act al naturii va descuraja pantofarii si vom avea parte de un traseu frumos si linistit. Din pacate, nimic nu-i poate opri pe unii, asa ca ne-a fost dat sa vedem adidasi, blugi, plase, posete si ambalaje aruncate fara jena. Cam un sfert din oamenii de pe traseul pana la Babele aveau macar bocanci in picioare. Mai era un grup de tineri, echipati prost, dar cu suflet de munte, cu care ne-am intalnit si a doua zi, la Busteni.

Pauze numeroase pentru poze pe traseu.

Carpati.org


Carpati.org


Momentul care a declansat ceea ce urma sa devina motto-ul echipei s-a produs la o oprire pentru apa, la unul din paraiasele din prima portiune a traseului. Un grup de tineri din specia pantofarus cocalarus se oprisera sa faca poze; unul din ei, pufos si imbracat in maieu semi-transparent, bermude si adidasi ii spune altuia cu o voce pitigaiata: „trage-mi, ma, o poza, sa pun la avatar!”. Am schimbat zambete amuzate cu Cezar. Intamplarea a facut ca in acel moment sa fie acolo si Andrei si Stefan care urcasera separat si cu care ne-am intersectat tot traseul pana sus (ne depaseam unii pe altii la popasuri Smiley). I-am remarcat mai ales pentru ca erau echipati de munte. Mai tarziu, cand am intrat pe portiunile de stanci, ne-am intersectat cu grupuri care coborau; cea mai stridenta era o domnisoara care cobora in blugi stramti, adidasi si cu o poseta pe umar. Ne-am dat seama ca, paradoxal, noi eram cei imbracati ciudat, minoritatea.

Cel mai fascinant element mi s-a parut ceata, care dansa parca printre munti; a coborat sa ne intampine in timp ce urcam spre cabana Caraiman, apoi a urcat odata cu noi, ca sa coboare iar, probabil dupa alti „intrusi”.


Carpati.org

Dupa o pauza scurta la cabana Caraiman, am continuat drumul spre Babele; portiunea aceasta e deosebit de frumoasa si iar ne-am oprit des pentru poze.

Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Zona Babele e raiul pantofarilor, care urca cu telecabina in 15 minute si spun ca au fost pe munte. Cabana nu mai e, de fapt, o cabana, ci un fel de hotel-restaurant, in care taxa de toaleta e 3 lei si nu ai voie sa consumi produse din afara. Am stat putin afara, desi batea un vant care m-a obligat sa iau al treilea strat de imbracaminte (jacheta peste tricou si bluza). Am incercat sa fotografiem Sfinxul, insa era imposibil din cauza hoardelor de turisti care urcau pe acest monument, un loc sacru al dacilor, ca pe acoperisul unui grajd. Am fost revoltata sincer si ma intreb cand vom vedea aceste locuri pazite...

Am coborat, apoi, catre Pestera, facand popasuri din cand in cand; e atata liniste pe pajistea aceea si sunt atat de frumosi muntii din jur, ca as fi ramas acolo pana seara. Am mers agale, fara sa grabim pasul, admirand peisajele. Aveam timp, era abia in jur de 16 si nu aveam nimic planificat dupa cazarea la Padina.

In drum spre Padina am decis sa ne oprim si sa vizitam Pestera Ialomitei, ca sa nu ne mai intoarcem de la Padina. Este, intr-adevar, un loc impresionant, mai ales prin manastirea construita chiar la gura pesterii, de parca ar incerca sa blocheze o poarta intre doua lumi. Platim taxa de intrare (ne-a dat chiar si bilete, nu ma asteptam), ne lasam rucsacii la intrare si ne instalam frontalele. Pestera e luminata (teoretic), insa e mai comod asa.

Inauntru, plin de oameni, majoritatea incaltati in adidasi albi (au unii o predilectie pentru culoarea asta, si nu renunta la ea nici macar in situatii extreme). Inaintam cateva zeci de metri si se ia lumina. Nici n-am observat, absorbita fiind de examinarea unei inscriptii antice pe una din stanci: „Andi + Tina”. Trece un freamat prin pestera. Ajungem la capatul unei scari si ne ia la rost un tip intre doua varste: „Haideti odata, reparati-o, ca au ramas cu copii mici acolo jos!”. Ne uitam unul la altul, apoi la domnul iritat, si ii explicam amuzati ca nu suntem responsabili cu lumina, ci vizitatori ca el. Pe trepte urcau oameni facandu-si lumina cu telefoanele mobile; altii, mai prevazatori, venisera echipati cu lanterne-pix, care ii ajutau cam la fel de mult ca telefoanele. Am facut luminat treptele pentru grupul cu copii mici, apoi am continuat explorarea, bucurosi ca se mai golise pestera. Din pacate, la Galeria Apelor se oprea drumul podit cu scanduri (adica tocmai in locul unde era mai mare nevoie de el). Scandurile si treptele sunt subrede peste tot in pestera, iar acolo s-au rupt de tot. N-am mers mai departe, pentru ca apa era destul de adanca si nu vroiam sa ne udam interiorul bocancilor.

Am iesit si ne-am dus la Padina; facusem rezervare de vineri, si eram linistiti. Pe pajiste, in fata cabanei, zeci de corturi, fum, si miros de gratare. Incredibil cat de inconstienti pot fi unii. Venisera familii cu copii, nu i-a oprit nici placutele cu „Atentie! Zona frecventata de ursi”, nu s-au informat deloc despre conditii.

Carpati.org


La cabana, asa cum ne asteptam, era plin; se cazau doar cei care aveau rezervare. Preturi decente, mancare buna. Dam comanda si ne asezam; la masa alaturata, studiind harta de pe perete, Stefan si Andrei. Din vorba in vorba, aflam ca si ei au planuri de Omu pe a doua zi. E ora 19 si ne intrebam ce sa facem: stam pe terasa si pierdem vremea la un ceai / o bere, sau facem o plimbare de seara, ca sa dormim mai bine?

In 10 minute eram pe drum catre Cheile Tatarului; punctul e la doar 20-30 de minute de cabana Padina, insa am reusit sa ne ratacim. Da, veniseram 8 ore pe un traseu destul de dificil, prin padure si pe stanci, fara nici un fel de probleme, si ne-am ratacit pe drumuri forestiere Smiley Ne-am dat seama curand, si am corectat eroarea, lipsita de importanta, de altfel, pentru ca era inca lumina si nu ne abatuseram decat vreo 10 minute.

Chiar la intrarea in Chei exista o grota, cam la 1,5 m. de la sol; e o grota ciudata, mai curand un tunel rotund, cam de inaltimea unui om, care isi pastreaza forma cel putin pe cei 20-30 de metri cat i-am strabatut noi; in perete are piroane de fier infipte ca niste cuiere, cam la distanta de un metru unul de celalalt. Tunelul face cateva cotituri, si in curand nu mai vedeam iesirea. Baietii incepusera deja sa povesteasca filme de groaza cu maniaci care traiesc in pesteri si omoara intrusii cu pioleti, se intuneca, iar tunelul parea ca poate sa continue la nesfarsit, asa ca am decis sa ne intoarcem; am facut cateva poze „de avatar”, apoi am iesit. Incepea deja sa se intunece, asa ca dupa cateva minute de poze la coada lacului Bolboci am pornit inapoi spre cabana.

Carpati.org

Seara am stat de vorba cu alti muntomani la o ciocolata calda si am aflat ca tunelul respectiv se termina intr-un sifon care coboara pana in Sinaia, si ca nimeni nu stie de ce are o forma atat de perfecta si daca a fost sapat de om sau de natura. Ar fi interesant de explorat, cu echipament adecvat, bineinteles.

Pe la 23:00 ne ducem la culcare; reusesc sa atipesc, dar in jur de 00:30-1:00 sunt trezita de cativa colegi de camera care evident nu urcasera toata ziua si aveau chef de vorba. Cu ocazia asta, aud urlete pe-afara, dinspre corturi. Hmm... oare de ce? N-a fost nimeni ranit, dar ma intreb cum aratau corturile „despachetate” de Mos Martin.

Ziua 2: Cab. Padina – Cascada Obârșiei – Cab. Omu – Valea Cerbului – Poiana Costilei – Busteni

Plecam de la Padina pe la 9 si ceva, dupa un mic dejun consistent si ne oprim din nou la Pestera, pe care Stefan si Andrei n-o vazusera cu o zi inainte. Planul era sa urcam pana la Omu, apoi sa coboram si sa ajungem la trenul de 18:07. Teoretic, era posibil. Practic, insa, am plecat de la Pestera abia in jur de 10:30 apoi ne-a furat peisajul si am inaintat din poza in poza.

Carpati.org

Carpati.org


Carpati.org


Zona este, intr-adevar, superba; am urcat pe o pasune alpina populata de oi si cai, baietii au fotografiat scene idilice, si chiar o idila cabalina Smiley Daca n-ar fi trebuit sa ajungem, totusi, pana la Omu si apoi la Busteni in aceeasi zi, cred ca as fi stat acolo cu orele. Ne-am intalnit cu foarte putini turisti pe traseu, si era o liniste insorita si racoroasa, datorita vantului care adia numai cat sa nu ne arda soarele (de fapt, ne-a ars fara sa ne dam seama, cel mai tare pe baieti, care refuzasera barbateste lotiunea cu SPF 50+ pe care le-o oferisem Smiley).


Cand ne-am intersectat, pe creasta, cu traseul care vine de la Babele spre Omu, se lasase o ceata deasa, incat Valea Cerbului nu se mai vedea deloc. Dar, la fel ca in ziua precedenta, ceata s-a ridicat si s-a lasat din nou in cele 10-15 minute pe care le-am mai avut de parcurs pana la cabana Omu. Ajungem in jur de ora 14.

Carpati.org


Carpati.org

Carpati.org

La cabana, surprinzator de multa lume; usurinta traseului pana la Babele (cu telecabina) o face mult prea accesibila. Din fericire, inca mai arata a cabana, iar preturile sunt acceptabile. Am baut o ciocolata calda, am mancat, ne-am „tras poze de avatar” si am inceput coborarea. Pe scurtaturi, bineinteles, pentru ca mai aveam doar trei ore si un pic pana la plecarea trenului; asta nu ne-a impiedicat, insa, sa facem sedinte foto cu o familie de magari care au stat cuminti, ademeniti de madlenele mele (am preferat sa le dau lor decat sa atrag vreun ursulet pofticios). Mai tarziu am vazut si capre, pe cealalta parte a vaii, motiv pentru noi momente artistice care au pus la grea incercare capacitatile de zoom ale camerelor.


Carpati.org

Carpati.org


Cu putin inainte de a intra pe portiunea impadurita a traseului, constat cu stupoare ca bocancii mei, pe care ii laudasem chiar in dimineata zilei respective, dezertasera: talpa exterioara era dezlipita la ambii, insa se tinea destul de bine in varf si la calcai. Adio sarituri sprintene pe stanci; noroc ca urma aproape numai poteca de padure, cu mai mult pamant decat pietre.

Pe poteca, vorbim ca sa avertizam stapanii teritoriului de prezenta noastra in zona; trec pe langa un „produs fiziologic” ce trona in mijlocul potecii, ca o piatra de hotar. Stefan, din fruntea grupului, nu-l observase, si spune pe cel mai senin ton cu putinta: „Stati linistiti, cat timp nu e negru si proaspat, e ok”. Incerc sa-mi pastrez calmul in timp ce spun: „E negru si proaspat”. Grabim pasul. Nu ne intalnim cu ursul, insa timp de cateva secunde ii simtim mirosul. Era undeva aproape, in padure, probabil se gandea daca merita sa ne exploreze rucsacii; din fericire, nu aveam mancare in ei (doar cateva batoane de cereale, bine sigilate), asa ca ne-a lasat sa ne continuam drumul.

Ajungem fara peripetii in Busteni, la o ora dupa plecarea ultimului tren spre Bucuresti. Facem autostopul vreo jumatate de ora, pana opreste, intr-un final, un microbuz de cursa, deja plin, care ne duce, claie peste gramada (intre timp mai coborase un grup de vreo 7-8 tineri – cei de pe Jepii Mici, din prima zi), pana la Sinaia, de unde urmeaza sa luam un tren in jurul orei 9 pm. Trenul ajunge, in bunul stil balcanic, cu vreo 40 de minute intarziere. E plin, si stam pe trepte, rezemati de usa toaletei. Imediat ce opreste in Gara de Nord, o luam la goana spre metrou. Il prindem pe ultimul.

A fost o tura buna, din primul pana in ultimul moment; singurul lucru pe care-l regret e caderea la datorie a bocancilor, prieteni vechi si dragi. Asta e, nimic nu e perfect, poate cu exceptia peisajelor pe care le-am vazut in cele doua zile...



Luni, 19 ianuarie 2009 - 23:46 
Afisari: 6,036 


Postari similare:





Comentariile membrilor (39)

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
1
FELICITARI.Foarte frumos


Duminică, 27 iulie 2008 - 22:30  

simonav.
simonav.

 
2
Multumesc, Mastroiani, chiar a fost, si cel mai mult mi-a placut spontaneitatea cu care s-a format grupul Carpati.org


Duminică, 27 iulie 2008 - 22:34  

satov
satov
Caraba
 
3
He heh, tocmai atunci ajungeam si noi in bucegi la costila, dupa o saptamana de crai. Felicitari pentru iesire, la cat mai multe. Acum asteptam schimbarea pozelor de la avatar la participanti ? ;Carpati.org


Duminică, 27 iulie 2008 - 23:10  

sufletmontan
sufletmontan..

 
4
frumos narat


Duminică, 27 iulie 2008 - 23:19  

oleg
oleg
Caraba
 
5
Minunat! File de poveste. Felicitari


Duminică, 27 iulie 2008 - 23:35  

cezy
cezy

 
6
super bine scris ... il asteptam si pe urmatorul .... poza de avatar ...cat de curand


Duminică, 27 iulie 2008 - 23:43  

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
7
Dintr-o oarecare graba am omis sa-ti transmit ca totul e ,,super tare" (ca sa ma exprim in termeni elevati Carpati.org ) cu exceptia pasajelor in care descrii foarte hazliu invazia Bucegilor de catre acei ,,iubitori de munte"din specia ,,cocalarus pantofarus".Se pare ca acestia au devenit o normalitate in special pt. Bucegi.Carari cu soare.


Luni, 28 iulie 2008 - 00:08  

leasing
leasing

 
8
la mai multe urcari pe Omu..in general sintagma Jepii Mici a fost extinsa de la varful ce se afla in vecinatatea vaii pe care ati urcat voi si care poarta denumirea de Valea Jepilor..mai multe amanunte veti gasi in cele scrise de dl.Mircea Ordean,un impatimit al Bucegilor..din cate stiam eu..in rest , f.frumos..daca n-ar fi pantofari ar trebui inventati..sper ca maine sa postez ceva despre intamplarile mele cu ei!


Luni, 28 iulie 2008 - 01:38  

silvique_ms
silvique_ms
Caraba
 
9
Felicitari pentru tura si pentru jurnal! La cat mai multe iesiri la munte Carpati.org!

Carari cu soare!


Luni, 28 iulie 2008 - 09:56  

ultrasro
ultrasro
Busola
 
10
Intarzierea trenului putea fi si mai mare ... noi am prins una de 80 de minute. Felicitari pentru tura, mi-a placut descriere mult. Avatarul banuiesc ca era pentru Hi5?


Luni, 28 iulie 2008 - 10:05  

simonav.
simonav.

 
11
Probabil ca da, Hi5 cere un avatar bun, nu-i asa? Carpati.org

Despre tren: am avut acum cateva saptamani 8 ore intarziere de la Podgorica la Belgrad, asa ca, la "doar" 40 sau 80 de minute, putem spune ca am intrat in UE Carpati.org


Luni, 28 iulie 2008 - 10:21  

dan_golopentia
dan_golopent..

 
12
Scurtaturi, bineinteles. Daca iubiti muntele evitati scurtaturile. Ele ofera apei un canal de scuregere cu inclinare mare, eroziunea cauzata de apa este si ea corespunzator mai mare. Exemplele abunda, Valea Jepilor, Valea Cerbului.... In general folosirea scurtaturilor nici nu economiseste timp. Cu toate ca pare foarte simplu lucrul acesta nu este evident pentru multi tineri montaniarzi. Daca vreti sa ramana ceva si pentru nepoti evitati-le.


Luni, 28 iulie 2008 - 11:01  

simonav.
simonav.

 
13
Aveti dreptate, si in general le evitam, din motivele pe care le-ati expus, insa atunci ne grabeam pentru ca speram sa mai prindem trenul; ceva timp am economisit, insa nu destul.


Luni, 28 iulie 2008 - 11:04  

miparv
miparv
Rucsac
 
14
Felicitari pentru primul jurnal, tine-o tot asa.


Luni, 28 iulie 2008 - 11:48  

mihaiburo
mihaiburo
Busola
 
15
Bravo pentru jurnal si tura !
Pana la urma ati reparat lumina Carpati.org
Ati intrebat daca a fost "mosul" la corturi sau a fost doar o petrecere?

Incearca Floare de Colt si evita Babele.


Luni, 28 iulie 2008 - 12:44  

cezy
cezy

 
16
Nu cred ca a fost "mosul " pe la corturi ...cei cazati acolo erau prea bine dispusi dimineata Carpati.org


Luni, 28 iulie 2008 - 14:59  

simonav.
simonav.

 
17
Inseamna ca a fost un chef... Ce alt motiv poate exista ca sa te duci la munte? Carpati.org


Luni, 28 iulie 2008 - 15:16  

mihaiburo
mihaiburo
Busola
 
18
Sa faci mici si friptura la gratar si sa te "cherchelesti". Iar luni sa le povestesti vecinilor si colegilor ca ai fost la munte Carpati.org


Luni, 28 iulie 2008 - 15:35  

onyx.hack
onyx.hack

 
19
Hehe, super! Ai facut o lansare promitatoare cu RT-ul asta. Foarte frumos povestit!

Sper sa "schimbam pozele la avatar" mai des Carpati.org

Intre timp Take Care!


Luni, 28 iulie 2008 - 18:45  

alpinistul280
alpinistul28..
Caraba
 
20
am facut si eu traseul asta da un pic diferit..oricum e foarte frumos.. pacat insa ca nu ati facut mai multe poze ( sau poate ati facut dar nu ati postat ) oricum felicitari.. este un jurnal foarte frumos


Luni, 28 iulie 2008 - 22:26  

simonav.
simonav.

 
21
Poze au facut baietii cateva sute, probabil ca le vor posta la sectiunea Fotografii. Eu cu scrisul, ei cu imaginile Carpati.org


Luni, 28 iulie 2008 - 22:29  

alpinistul280
alpinistul28..
Caraba
 
22
aha..pai sa le posteze..nu stii daca au fotografiat si mecetul turcesc.. e exact izvorul ialomitei sub vf.ocolit


Luni, 28 iulie 2008 - 22:44  

simonav.
simonav.

 
23
Te referi la cascada pe langa care am urcat spre Omu? Daca da, atunci sigur au fotografiat-o... de multe ori Carpati.org


Luni, 28 iulie 2008 - 22:46  

alpinistul280
alpinistul28..
Caraba
 
24
nu chiar cascada respectiva.. ceva mai sus este un promotoriu..foarte frumos pe verticala..exact langa jonctiunea cu traseul care vine de la babele


Luni, 28 iulie 2008 - 22:50  

simonav.
simonav.

 
25
Nu-mi amintesc locul, insa pe acea portiune era o ceata deasa, incat nu se vedea la cativa pasi distanta, asa ca nu prea au iesit poze acolo...


Luni, 28 iulie 2008 - 22:53  

simonav.
simonav.

 
26
Carpati.org Intotdeauna e cel mai bun lucru


Luni, 28 iulie 2008 - 23:04  

onyx.hack
onyx.hack

 
27
Vin si pozele! momentan fac o selectie... am fost plecat si n-am apucat inca... pe maine as zice eu Carpati.org

Totusi sunt dezamagit ca trebuie sa stau sa le scad rezolutia la fiecare in parte pentru a putea face upload...


Luni, 28 iulie 2008 - 23:14  

cezy
cezy

 
28
ceva fotografii urcate acum :http://www.carpati.org/album/tura_bucegi_19-20_iulie_2008/4580/


Marți, 29 iulie 2008 - 13:28  

onyx.hack
onyx.hack

 
29
Intr-o cursa contra conometru am reusit sa fac upload la poze pana in ora 12 Carpati.org deci dupa cum am spus, am respectat termenul Carpati.org
http://www.carpati.org/album/prima_tura_sanatoasa_dupa_mult_timp/
4586/


Marți, 29 iulie 2008 - 23:56  

eaglefree
eaglefree

 
30
Imi place cum ai povestit jurnalul.La cat mai multe ture de gen.

In legatura cu bocancii...tot raul spre bine:musai sa-ti cumperi unii noi si (mai) performanti Carpati.org


Miercuri, 30 iulie 2008 - 12:20  

geo_graful
geo_graful
Caraba
 
31
Frumos. Valea Ialomitei e deosebita in mod special. Eu am facut un traseu de la Pietrosita pana la Varful Omu, de la sud la nord, cu intoarcere la Padina si coborare a doua zi la Bran. Ne-a vizitat si penoi ursul, dar nu a fost nimic grav. Carari insorite!!


Joi, 31 iulie 2008 - 23:56  

shatterhand
shatterhand

 
32
frumos jurnal aduce aminte traseu similar am facut si eu printre primele iesiri tin minte caratul de zeci de inutilitati pe traseu ( ex disc de facut gratare ) dar eh ce demult pare si numai amintiri placute.

/numai bine dani


Vineri, 1 august 2008 - 11:38  

terkel
terkel

 
33
cuvantul definitoriu pt jurnalul tau este:CAPTIVANT
si de poze ce sa mai zic......sunt fffff.originale si reusite
tine-o tot asa ca mergi bine


Marți, 12 august 2008 - 15:43  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
34
Foarte frumos rt.pacat pentru poze ca s-au pierdut! Carpati.org


Marți, 9 decembrie 2008 - 22:40  

simonav.
simonav.

 
35
Sunt pe undeva prin calculatorul meu, doar ca n-am avut timp sa le caut si sa le pun inapoi. Dar promit sa-l reintregesc cat mai curand Carpati.org


Miercuri, 10 decembrie 2008 - 00:11  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
36
ar fii super Carpati.org


Joi, 11 decembrie 2008 - 23:56  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
37
superbe pozele Carpati.orgun jurnal frumos pe care l-am recitit cu placere!


Marți, 10 martie 2009 - 14:42  

simonav.
simonav.

 
38
Imi pare bine ca a facut impresie. Pozele nu sunt meritul meu, dar tocmai in asta sta frumusetea muncii in echipa Carpati.org


Marți, 10 martie 2009 - 14:47  

fericire71
fericire71

 
39
Frumos ...adanci carari de munte scaldate in cuvinte de drumeti...frumoase poze asteptam si altele ...Carpati.org


Duminică, 16 august 2009 - 17:26  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0718 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org