Busteni-V Glajeriei-Malaiesti-Hornul Mare-Meteo Omu-Babele-Busteni (Muntii Bucegi)

Sambata-duminica, 25-26 martie 2006

Iata ca a venit si ziua plecarii. Am asteptat cu nerabdare si ceva scepticism aceasta drumetie, planificata din timp, mult discutata, cu multi participanti, 17 dintre ei cunoscandu-i de abia pe 25. Componenta echipei a fost: Alionte Alina, Barbu Mihaela (mike), Brezean Anca, Catana Corina (corinache), Ciuraru Alois si Corina (kya), Enache Marian (mugur_m), Georgescu Gabriel (gabi) si Cerasela (curls), Gindea Lavinia (lavinia_g), Moraru Razvan (morache), Nicolae Sebastian (comisarul), Nurgescu Silvia (silvique_ns), Petrovici Codrin, Pirvu Cosmin (metalgreu), Popescu Emil, Tudor Ionut (psyche), Vintila Cristi (vintila) (v-am enumerate cam ca la scoala, in ordine alfabeticaJ), in rolul invatatorului: nea Nae (Preda Nicolae nycbv).

Ne-am reunit cu mic cu mare in gara din Busteni si am pornit catre drumul de Gura Diham. Soarele ne zambea binevoitor inca de dimineata, ochelarii de soare fiind la mare pret intreaga excursie. Am spus dinainte de a pleca: nu consider aceasta tura de initiere, dar ma bucuram ca in sfarsit plec cu un grup mare pe munte. Am crezut, pana la aceasta excursie ca un grup mare inseamna o super iesire. Poate sa insemne si asta, daca grupul este foarte omogen, daca are multe excursii la active, daca membrii se cunosc foarte bine intre ei (dar trebuie sa existe un inceput, iar inceputul este mai greoi). Nu vreau sa spun ca nu mi-a placut aceasta drumetie, in final a iesit bine...dar intotdeauna este loc de mai bine. Eu eram obisnuita cu un mers ceva mai rapid, de aceea, pana la Gura Diham mi s-a parut ca de abia ne miscam, si in ritmul asta o sa ajungem la ref Malaiesti pe intuneric.

Ne-am oprit pe drum pentru scurte lectii de geografie predate de nea Nae, bineinteles, cu ochii mintii vedeam deja viitoare iesiri pe V Seaca a Caraimanului, Braul Morarului sau V Galbinelelor. Am hotarat sa mergem intai la Poiana Izvoarelor, apoi Cab Diham, V Glajeriei, ref Malaiesti. Poteca era foarte bine batuta pana in Izvoare, dar pe acest "urcus" de abia s-a acomodat echipa cu "altitudinea". Cu ajutorul lui nea Nae am reusit cat de cat sa ne omogenizam la capitolul "mers", astfel ca, la urcusul spre cab Diham eram ordonati frumos in sir indian. La cabana ne-am oprit pentru pranz si o cana de ceai (si pentru a strange mai bine fasa le genunchi, in cazul meu). A inceput apoi coborarea spre V Glajeriei. Tot auzisem ca pe varianta asta drumul ti se pare foarte lung pana la refugiu, iar valea te oboseste. (stiam traseul spre Malaiesti pe Tache Ionescu, nu pe vale). Era poteca batuta pana la refugiu. Nu ma asteptam insa sa vad atatea ...caderi de zapada ce "intersectau" traseul. O zona era chiar foarte expusa, iar distanta pe care o aveam de parcurs unul cate unul era considerabila.

Am ajuns in Malaiesti in fapt de seara, pe la 18, dupa o zi de mers pe o vreme superba, dar surprinzator de calda si, gandindu-ma la traseul de a doua zi, prea insorita. Valea nu mi s-a parut deloc lunga si obositoare, poate si pentru ca am vorbit o buna parte din drum, iar brazii impodobiti cu zapada stralucitoare te trimiteau intr-un basm al copilariei. Sosirea noastra fusese anuntata din vreme, a fost loc pentru toata lumea la ref, am trecut la incaltarile de cabana (papuci, sandale, tenisi...cine a avut), ne-am schimbat, am baut un ceai fierbinte...din partea casei si ne-am pus pe mancat si comentat ziua ce se incheiase. Noaptea a fost si ea senina ...si plina de stele. Am iesit cu Mihaela si Ionut la poze. Chiar ne-am gandit ca ar fi fain daca am trage o fuga pana la Omu. Nu s-a intamplat, oricum, de la baza hornurilor cred ca ne-am fi intors pentru ca nu am mai fi gasit urme, iar a doaua zi nea Nae si Cosmin aveau sa bata urme la greu. Am vorbit totusi cu nea Nae sa ne trezim cat mai devreme pentru a intra pe vale...la intoarcere, pe la 10, cel tarziu, cel putin asta era calculul meu.

Eu, Mihaela si Ionut ne-am trezit la 4 jumate, cu gand sa mobilizam echipa si sa pornim catre hornuri. Nu am prea avut succes, astfel ca am plecat de la refugiu de abia pe la 6. Pana aproape de baza hornurilor erau urme, dar mai mult am mers pe langa ele, pentru ca zapada era intarita. Am trecut de zonele expuse cu bine, cu toate ca nu toti aveau piolet, dar cate un bat s-a gasit de fiecare. Am mai primit cateva lectii de geografie, nea Nae a aratat pentru necunoscatori cateva tehnici de oprire in piolet si in bete. La baza Hornului Mare am ajuns dupa 2 ore si ne-am aliniat: unul mai "slab" unul mai bine pregatit. Astfel, pe principiul "port-bebe", cu nea Nae la inaintare, inlocuit apoi de Cosmin, am iesit de pe horn. Ne astepta sus un soare arzator, ale carui urme le mai port si acum pe fata, la o saptamana dupa "eveniment", cum v-ati simtit voi, cei care nu ati avut ochelari de soare??? La aproximativ 10 si un sfert iesea ultimul coechipier de pe horn.

Aveam vizibilitate cat ne tineau...dioptriile, asa ca ne-am bucurat din plin de reusita...dar era totusi tarziu, si pana la statia meteo urma sa mai facem o ora si jumatate. La statie am baut un ceai si am mancat de pranz. Speram sa il gasim pe dl George, dar in schimb am dat peste o doamna ...nu stiu cum o cheama; oricum, am intrebat-o daca stie ceva despre starea vailor Cerb si Morar, deoarece acestea doua s-au propus ca variante de coborare. Nu mi s-a recomandat niciuna. Am stat putin si m-am gandit, am "negociat" cu genunchiul din fasa, care se comportase exemplar, mi-am adus aminte de o coborare pe timp de iarna pe Cerb, cand intrasem pe vale la ora 14 si ...numai eu stiu cu cata teama mergeam, incat am propus coborarea prin Babele, si apoi fie cu cabina, fie prin Sinaia, iar dupa un mic calcul cost/eficienta, am ramas numai pentru varianta cabina. Dupa o dezbatere rapida, echipa s-a impartit: nea Nae cu Emil, Cosmin, Ionut, Razvan, Lavinia si Marian au hotarat sa coboare pe V Morarului, iar noi, restul, am luat-o catre Babele.

O parte din cei care m-au insotit se resimteau destul de bine dupa urcarea pe horn, astfel ca am facut de la statia meteo pana la cabina din Babele aproape 3 ore, in conditiile in care vizibilitatea era super si poteca deja facuta...deci foarte mult, parerea mea, dar am ajuns toti cu bine. Ultima cabina pleca la 15:45, domnii de acolo nu erau prea binevoitori, pe langa grupul nostru de 12 persoane mai erau multi ce doreau sa coboare, astfel ca au mai suplimentat cu 2 cabine. De retinut faptul ca nu intotdeauna fac lucrul asta, sunt patita, asa ca atentie la ultima cabina!!! Coborarea cu cabina a fost pentru mine cea mai dificila parte a traseului, mi-am spus ca nu mai vreau sa repet chestia asta, data viitoare mai bine cobor prin Sinaia, senzatia pe care mi-o da cabina cand mai trece de cate un stalp, si mai ales cand intra pe V Jepilor Mici...ingrozitor, dar, in fine...asta e. Coborand de la cabina, in Busteni, ne-am intalnit si cu dl George. Intre timp vorbisem si cu cei ce coborasera pe V Morarului. Ne-am despartit in Busteni si ne-am promis ca ne vom mai reintalni pe carari de munte. Bucurestenii ne-am intors cu personalul de 17, intr-o caldura de nu se poate, si cu supra la controlJ...dar aveam toti bilete.

Concluzii:

1. plecarea la drum cu o echipa atat de mare si de ...necunoscuta presupune o mare responsabilitate, nea Nae a reusit sa ne "omogenizeze" intr-un fel, daca se poate spune asa, dar mai este mult de lucru

2. tura aceasta nu mi s-a parut de initiere

3. data viitoare propun ca inca din gara (de la munte) cei neechipati sa fie sfatuiti sa se intoarca sau sa li se propuna un traseu "potrivit"

4. cred ca sunt "initiatoarea", daca se poate spune asa, coborarii in Babele si mi-o asum, daca cei care au coborat pe V Morarului au ajuns cu bine jos, nu stiu cum ar fi reactionat zapada cu inca 12 oameni

5. am stat cateva minute si m-am uitat la intrarea pe V Cerbului, nu se vedeau urme, iar zapada imi dadea impresia ca de abia se mai tine pe stanca, mi-am zis din nou ca am facut alegerea corecta.

6. imi pare bine ca, desi multi nu au mai fost pusi in situatii similare cu cele din excursia aceasta, s-au comportat super, din punct de vedere psihic, ceea ce conteaza foarte mult

Duminică, 2 aprilie 2006 - 21:00 
Afisari: 3,564 


corinache