Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Bujorii din Măcin (Muntii Macin)


Când reușești să îți pui ordine în gânduri, într-o clipă de răgaz, devii eficient. Și când aplici eficiența în activitățile recreative, strângi un sac mai mare cu amintiri. Asta se întâmplă în principal pentru că dacă ai un program reușești să combați lenea, unul dintre dușmanii noianului de amintiri. 


Ființând, lenea are multe avantaje în fața ta, stând ca în fotoliu pe unul dintre umeri și șoptindu-ți la ureche că tu ești regele sedentarismului, că îți stă în putere să decizi să nu faci nimic, iar canapeaua pe care te întinzi – când te manevrează după bunul plac – este centrul universului. Nu care-cumva să răspunzi la telefon sau la sonerie, ori cine știe pe ce aplicație să dai ce chin – ce caut, că se prinde lumea unde ești și dă buzna! Dacă ai gânduri negre să ieși din casă, deseori îți invocă vremea: nț, e înnorat, stă să plouă, nu pleca nicăieri că te uzi, uită-te-ncoace la mine! Sau mai rău – de e furtună, ninge, ori e soare torid – i-auzi, ia: nu scoți un câine din casă pe vremea asta! Ai pelerină, haine bune de tăvălit în zăpadă, cremă de soare – stai potolit, e mai frumos în hamac la mare sau cu prietenii la un film în mol


Asta se și promovează în ultima vreme, din câte am văzut, prin Media. În ceea ce mă privește, nu am cont de feisbuc sau alte mesagerii, și am de gând să susțin o alternativă la prostul gust al simțului comun.


Acum vreun an, când mi-am dat seama că și-așa trăiesc doar în weekend, m-am gândit că trebuie să sistematizez ieșirile din casă. Am strâns lângă mine un grup de vreo 10 – 20 persoane cu aceleași pasiuni, de care sunt tare mândru :) La început îi târam după mine cât puteam. Apoi a început să le placă să vină și mă întrebau unde mergem săptămâna viitoare :) Pentru a stabili prioritățile fiecăruia, am așternut pe hârtie militărește o listă uite-așa de mare, să pocnim lenea cu ea! Astfel, fiecare știe unde vrea să vină și face posibil acest lucru. Poate în viitor vom fi mai mulți sau poate voi găsi o soluție să insuflu dorința de a vedea cât mai multe locuri noi și altor persoane. Asta este și menirea acestui jurnal.


Cum sunt un bun manager, de sui firma pân’ la cer, am propus ca soluție de combătut lenea vizitarea sistematică sau tematică a locurilor: dacă e iarnă, fă o tură de bulgăreală spre Mălăiești sau bea un ceai rom-aromat la Diham; dacă e primăvară, treci prin Poiana Stânii Regale să vezi puzderie de flori; vine vara? fugi în culmea Ciucașului să prinzi rododendronul; e toamnă – Moeciu de Sus are toate culorile necesare. Asta doar pentru a sumariza câteva opțiuni cu locurile cele mai la îndemână pentru regățeni.


În ideea asta, când altcândva este mai bine să mergi în Măcin decât în luna florarului, când soarele nu este atât de dogoritor și bujorii sunt în floare?!

--------------------------------------------------------------------------------

Prin aprilie a intrat în discuție să încercăm să prindem bujorii înfloriți în Măcin, și prima dată disponibilă în calendar a fost 17 - 18 mai – suntem ocupați tare, nenică! După ce m-am informat temeinic despre trasee, loc de campare, obiective, s-a strâns și grupul de 10 persoane: Oana, Alina, Alexandra, Luciana, Bianca, Letiția, Lucian, Relu, Andrei și cu mine. 5 corturi – să dormim crăciți, ca belferii, scuza-mi-s-ar expresia!


Sâmbătă dimineață am fost cât pe-aci să ajung la ora pe care o stabilisem pentru întâlnire la ieșirea din București! Drumul până la Brăila nu a avut istoric, mai puțin o curbă ratată în Slobozia, care ne-a făcut să întoarcem nițeluș: deh, căpetenia de trib care sunt a ratat un indicator :D Nu-i bai, i se poate întâmpla oricui merge cu mine.


Și am ajuns în port. Să marcăm momentul cu un dans, zic. Dă-i și petrece! 


/Macin/img_3976.jpg

De-aș fi știut eu la finalul liceului ce ușor e să iei bacul la Brăila... :)

Pe vas, memorabil a fost un episod când căpitanul s-a oferit să îmi dea voie să conduc bacul dacă îi dau lui basca mea de ploaie, că avea numele lui impregnat deasupra cozorocului. Nu m-a convins, așa că a insistat pentru șepcălie. Am rezistat presiunilor ca orice bărbat veritabil, ascunzându-mă după fusta Oanei :)) 


/Macin/img_3984.jpg

Drumul de după bac și până în Măcin a fost foarte frumos, cu terenurile inundate până aproape de drum (dig) și cu macii roșii împânzind marea de verde. 


/Macin/img_3988.jpg

La ieșirea din Măcin intenționam să facem o vizită cramei Alcovin, pentru că sunt câteva sortimente foarte apreciate aici, să le aprecieze și gura noastră, însă norocul nu a ținut cu noi, crama fiind închisă în weekend – aviz amatorilor: dacă aveți de gând să plecați fără alcool de acasă, sunați înainte!


Peste alte câteva minute am ajuns la capătul drumului prăfuit, lângă mănăstirea Fântâna de Leac. În imediata vecinătate a lăcașului de rugăciune, în păduricea de salcâmi, este amenajat loc de camping cu măsuțe. Pe pajiște puteți fi plăcut surprinși să vedeți zborul jos al berzelor pe deasupra voastră. 


/Macin/img_4015.jpg

Ne-am echipat cu pantaloni lungi și parazăpezi ca să nu excităm căpușele, iar eu am înghițit câteva guri serioase de Autan de la ceilalți care se spreyau lângă mine prin locuri nebănuite cu toată anvergura brațelor, declanșând în pajiște un adevărat Cernobâl al insectelor.


/Macin/img_4004.jpg

Ne-am așezat apoi pentru picnic sub salcâmii înnebuniți. 


/Macin/img_4012.jpg


În timp ce înfulecam cu cinci guri, am primit vizita administratorilor parcului, care ne-au adus în vedere că pentru accesul în parc se achită o taxă de 6 lei/persoană. Am plătit suma și mi-am lămurit câteva necunoscute în ceea ce privește timpii de mers, precum și situația locurilor de campare. 


De obicei, nu sunt de acord cu plata taxelor nejustificate. La vulcanii noroioși am ocolit gărdulețul plantat la intrare, am dat cu bună ziua – că sunt și politicos – și am grăbit pasul spre târmoacă, cu ocările portărașilor în urma mea. Când achit contravaloarea unui tichet îmi place să am măcar o vagă idee unde vor ajunge banii. Traseul banilor din taxa pentru a călca pe iarba de acolo-șa nu-mi este clar. Mai ales când pe iarba de aici-șa nu e nicio taxă. Mărturisesc că am plătit doar pentru a da exemplu de responsabilitate în fața celorlalți și, ce-i drept, aici m-am mințit că particip și eu la salvarea ecosistemului din această zonă.


/verticale/img_4006.jpg

Numai după ce am putut zdropși puricele pe burtă de sătui, ne-am hotărât să pornim la drum.

Traseul începe pe o cărare umbrită de salcâmi. Fetele au pigulit câteva flori pentru a le gusta petalele dulci.


/Macin/img_4016.jpg

/Macin/img_4017.jpg

Izvorul de la Fântâna de Leac este ultimul loc de pe traseu de unde puteți alimenta cu apă, celelalte surse fiind uscate bine în sezonul secetos. 


/Macin/img_4020.jpg


Deja peste câțiva pași de la izvor dă năvală caligula, nu mai sunt locuri de adăpost în fața soarelui, poteca găsindu-și loc printre bolovani.


/Macin/img_4025.jpg

Pe cărare ne găsim și noi loc printre puzderia de cărăbuși, zâmbind câte un minut întreg după ocolirea fiecăruia: câte o viață salvată la fiecare pas, că sunt și ei sufleței :)


/Macin/img_4029.jpg

Înaintăm rapid, iar senzația de a ajunge în golul alpin atât de curând este fantastică! Acesta este unul dintre motivele pentru care muntele ăsta este atractiv: garantează satisfacția atingerii punctului culminant repede și oferă priveliști de vis de sus.


/Macin/img_4030.jpg

La finalul primei urcări serioase, ne regrupăm. Avem deja vedere spre orașele Brăila și Galați, dar și spre Dunăre în câteva puncte.


/Macin/img_4034.jpg

Culmea Pricopanului este golașă, plină de grohotișuri și bolovani înnegriți, care par arși. La unele bucăți de rocă se pot observa cu ușurință straturile. Acest munte este într-adevăr un munte măcinat de vreme. Spre câmpie se întind însă păduri pitici și de(n)se, greu de pătruns.


/Macin/img_4036.jpg

Ajunși la un vârf însemnat cu o cruce (să fi fost Caramalău oare?), am găsit de cuviință să ne cocoțăm pe bolovani. De aici se auzea slujba ce avea loc în biserica din vale, cântecele popii sunând în difuzoare, să audă toată baba! Iar noi ședeam ca în strană, plini de evlavie.


/Macin/img_4058.jpg

N-a apucat popa să-i dea cu Amin, că am tăiat-o direct prin fâneață spre următorul vârf, dornic să fiu întâmpinat de o broască țestoasă, scuturând serios pâlcurile de flori dimprejur. Reptilele s-au camuflat bine însă, nearătându-și scăfârliile prin zonă.


/Macin/img_4059.jpg

La următorul vârf facem poze la minut. Cum era: Ia-o acuma cât e caldă! Stai, asta era la gogoașă... Colorata mâine-i gata!


/Macin/img_4065.jpg

De undeva de sus, se poate vedea un loc de popas cu măsuțe în vale. Dacă mergi înainte spre piscul următor, cum am avut eu inspirația, vei fi întâmpinat de Sfinxul dobrogean.


/verticale/img_4079.jpg

De aici am avut un acces de strănuturi, care s-a înrăutățit la popasul cu măsuțe. Atunci am aflat că sunt mândrul deținător al alergiei de sezon. Cu ochii în lacrimi și mucii împăturiți prin toate buzunarele, am pornit spre vârful Sulucul Mic, strănutând din floare în floare.


/Macin/img_4087.jpg


Oana, într-o poartă a timpului:


/verticale/img_4093.jpg


Flora locului ține de câmpie, cu variații de culoare: măceșul, macul roșu, alb sau galben, volbura (sau rochița rândunicii) în varianta roz, coada șoricelului, pelinița galbenă, bozul galben, ori ocrotitul clopoțel dobrogean. Eu – fotograf de seamă – am găsit de cuviință să pozez doar ochiul-boului, că seamănă cu mușețelul lui Birlic. 


/Macin/img_4048.jpg

E ciudat oarecum să vezi alte culori ale florilor pe care le știai deja cumva :) E ca atunci când vezi că un copil a colorat într-o carte căprioara în verde, cu coarnele roșii.


Sub vârful Sulucul Mic e o porțiune de vreo 10 m de piatră spălată, pe care pare că se poate face escaladă.


/verticale/img_4111.jpg

/Macin/img_4096.jpg


Urcarea spre Sulucul Mare ne-a umplut tricourile de sudoare, în speță băieților de transpirație, fetelor de perspirație. Care este diferența? Transpirația duhnește, perspirația este doar rouă caldă. Tuturor însă ne-a prins bine popasul de sus, în adierea vântului. Traseul nostru din Pricopan a atins aici apogeul, la aproape 3 ore de la plecare.


/verticale/img_4094.jpg


După ce am admirat panorama, am avut parte și de o repriză scurtă de panaramă pe seama lui Relu, al cărui nume poate fi un sufix bun pentru multe epitete: fermecă-Relu, călăto-Relu, ochelă-Relu, descurcă-Relu, mâncă-Relu și lista rămâne deschisă. În imagine, boscorodind ca o țață în gura porții, Bârfi-Relu:


/verticale/img_4089.jpg

În apropiere – cine știe să citească în cafea mă înțelege – se putea citi în stâncă: mi s-a părut că văd o femeie cu două capete, șezând :)


/verticale/img_4121.jpg

O scurtă ședință de imortalizare: draga de Oana :)


/Macin/img_4107.jpg


... și spectacolul naturii.


/Macin/img_4114.jpg


De aici am decis să coborâm pe nemarcat, pentru că părea o alternativă mai scurtă la traseul care continua înainte spre vale și apoi în buclă; practic ar fi trebuit să ne întoarcem mai jos. Având întreaga câmpie la picioare, drumul din vale fiind vizibil din aproape orice punct, este greu să te rătăcești aici. Este necesară însă atenție pentru a nu călca greșit.


/Macin/img_4130.jpg

La puțin timp de când am început boschetăreala, când nu mai credeam într-o minune în viața mea, am găsit prima țestoasă, pornită cu avânt în aventura vieții din vale spre vârf. Era autobuz pentru căpușe, care se prinseseră bine pe brațe. Am speriat-o probabil cu entuziasmul nostru, dar i-am dat pace în scurt timp. Sper că am așezat-o cu fața în sensul în care mergea!


/Macin/img_4136.jpg

Prin iarbă am zărit și un greiere imens, hrănit – la fel ca florile în culori dubioase – cu aerosoli de Cernavodă.


/Macin/img_4140.jpg

Când am ieșit pe potecă, ne-a pus Dumnezeu în cale câțiva corcoduși, și cu buzunarele doldora de boambe ne-am sterpezit dinții până la drumul prăfuit. În ultima parte a traseului ne-am intersectat cu un pârâiaș ce gonea la vale.


Pe drumul de mașină din vale am avut noroc de umbră, norii strângându-se ca o umbrelă răcoroasă.


/Macin/img_4159.jpg

Am ajuns la timp la păduricea de salcâmi pentru a nu pierde muzica bună propusă de un grup strâns în jurul unui grătar. Bailamos, ombre! 

Mesenii au fugit ca muștele când au dat primii stropi grei de ploaie. Am pus și noi mașinile în mișcare spre comuna Greci, pentru a doua parte a traseului.


...............................................................................................................................................................


Fetele au fost năpădite de gândul reconfortant că urma să doarmă la cort pe ploaie torențială și au început să scotocească Internetul după hoteluri înstelate în comuna Greci. Distracția din mașini ar fi durat mai mult dacă ploaia de vară nu s-ar fi oprit atât de curând. Când am ajuns în comuna de la poalele Țuțuiatului, colbul deja se uscase.


Ne-am oprit la cofetăria Angelo, care este poate singura cofetărie marcată pe o hartă montană. Am găsit repede o farmacie deschisă, de unde mi-am umplut trusa medicală cu Aerius pentru nou-dobândita mea rinită. Inițial, am aruncat pe gât două pastile, dar la recomandarea fetelor, am mai luat două: să fie doză de șoc!


Am dus apoi mașinile până la capătul uliței, lăsându-le în apropierea pășunii, lângă niște clădiri/grajduri dărăpănate. Ne-am luat de această dată rucsacurile mari, pentru că urma să campăm sus, cu casă și masă.


Traseul este marcat cu triunghi albastru și parțial cu punct roșu, fiind parte a traseului turistic Cozluk, unde în această perioadă a anului se găsesc în abundență bujori sălbatici înfloriți.


Peisajul acestor munți nu îmi seamănă cu nimic din ceea ce am mai văzut la noi. Mi se pare că arată foarte mult ca relieful insulei Thassos din Grecia: pomi rari și pitici, rezistenți la temperaturi mari, cum sunt corcodușii, pinii, un fel de salcie de uscat (pe care când eram copil o numeam mierea ursului, care făcea niște fructe mici și înecăcioase), multe tufișuri, dar și flora din zona aridă a Bărăganului și Dobrogei.


Știe toată suflarea cum arde soarele de vară după o scurtă ploaie torențială. Noi atunci ne-am găsit să urcăm golgota foarte puțin înclinată, dar interminabilă, ca hamalii. Fetele ne încurajau, gâdilând orgoliul Greucenilor din noi!


/Macin/175-_2_.jpg

Când am ajuns la prima umbră mi-am mai revenit. Bun sistemul ăsta de apă camelback (pentru mine era camelfront, având un rucsac mare în spinare și unul mic în față :) ), să tot mergi cu țuțuroiul în gură. Singurul dezavantaj pe care îl văd eu este că nu știi câtă apă ți-a mai rămas în rezervor. 


Drumul în sine nu este lung, până la prima fântână cu apă captată am făcut maximum 3 sferturi de oră. De acolo, răcoriți, am mai făcut o jumătate de ceas până sus.


Până la a doua fântână (cea a italienilor), unde este și zonă de campare, urcușul este ceva mai susținut, dar nu este greu. Aici era stabilit în mai multe corturi un grup de montaniarzi din (dacă îmi amintesc corect) Galați, care îi învâțau pe elevi orientare în teren. De la ei am aflat că teoretic nu este permis să campăm pe vârf, că este un ranger mai puțin indulgent și ne amendează, dar am decis să urcăm și să găsim la fața locului o zonă în care să ne punem corturile.


Nu cu mult timp înainte de apusul soarelui am ajuns pe cel mai înalt vârf din masiv. 


/Macin/img_4160.jpg


Sentimentul care ne-a încercat a fost contrastant cu cel avut în culmea Pricopanului. Aici este multă verdeață, o poiană și o pădurice în spate, iar din iarbă scoteau capul bujorii sălbatici înfloriți. Ai impresia că în Pricopan lumea a încremenit în piatră, în timp ce aici mișună tot felul de viețuitoare :)


/Macin/img_4189.jpg/Macin/img_4190.jpg

Zona din vârf pare a fi una de campare, terenul fiind plat și degajat de pomi. Se pare că în trecut a fost un gard de sârmă ghimpată acolo, care nu știu ce anume delimita, dar acum au rămas doar stâlpii de lemn.


Ne-am așezat corturile, fiind suficiente locuri în care se puteau monta, din moment ce eram singuri acolo.


/Macin/img_4164.jpg/Macin/img_4165.jpg/Macin/img_4166.jpg

Am ieșit apoi să vedem lumina caldă a ultimelor raze de soare.


/Macin/img_4172.jpg

Am așternut o masă câmpenească în toată regula...


/Macin/img_4187.jpg

... moment în care Andrei a ținut să ne demonstreze cum se poate încălzi o conservă de făsui și jumări cu autogenul. Nu-i nevoie să dai bani pe primusuri când ai în debara o astfel de sculă.


/Macin/img_4209.jpg

Nu departe de locul de campare se deschidea o perspectivă asupra văii de sub noi, și am mers să văd traseul pe care am venit. Punctul roșu din poză este prima fântână întâlnită.


/Macin/img_4205.jpg

Am fost surprins de fuga unei vulpi pe o potecă de sub peretele unde eram. Din nefericire, lumina era difuză și nu aveam aparatul setat pentru o astfel de captură, așadar imaginea este neclară, dar am reușit să prind blănoasa înainte să se afunde în pădure.


/Macin/vulpea.jpg

În lumina slabă de după apus, a fost loc de joacă...


/Macin/img_4250.jpg

... și chiar de momente mai tandre :)


/verticale/img_4241.jpg

Din nefericire, trepiedul pe care îl aveam în dotare a crăpat și nu am mai putut face fotografii noaptea cu timpi lungi de expunere. Am aflat că nu-mi mai este de folos după ce l-am cărat până sus în spinare. Garantez însă pentru momentele de vis pe care le poți trăi acolo, deasupra luminilor orașelor și sub cerul înstelat.


/Macin/img_4263.jpg

Nu mai știu a cui a fost ideea, dar parte din cauza frigului care se lăsa și parte pentru a ne aminti de vremurile bune când ieșeam la cort prin munți, am decis să ardem câteva lemne în vatra amenajată. Dacă sunt pasibili de amendă, iată-i pe vinovați! Menționez că eu nu am ars niciun vreasc, ci doar am făcut poza, așa că fac apel la clemență.


/Macin/img_4276.jpg

Am cântat, am glumit, am povestit, până când Aeriusul luat în exces mi-a retezat picioarele și am intrat în cort la somn. Da, pastilele astea au efect advers de somnifer, lucru pe care fetele nu mi l-au menționat când îmi făceau galerie să le azvârl pe gât.


Noaptea a fost liniștită, auzindu-se de câteva ori cântece de păsări, întrerupte de două sunete distincte de sforăială, pe care nu știu ce animale le-a produs, dar bănuiesc că unul era chelios.


A doua zi dimineață ne-am băut cafeaua la autogen și după ce am pus ceva în gură, cu greu ne-am urnit să strângem corturile. Un model în sensul ăsta a fost însă Hărnică-Relu:


/Macin/img_4306.jpg


Planul era să coborâm pe cealaltă parte a vârfului - intersectându-ne din nou cu traseul Cozluk - și să ne îndreptăm spre mașini.


/Jurnal/img_4303.jpg


La nici două minute după ce am plecat, am intrat într-o poiană plină cu bujori înfloriți. Erau o splendoare! 


/Macin/img_4309.jpg

/verticale/img_4315.jpg

Cu o săptămână în urmă, văzusem la televizor imagini de la sărbătoarea bujorului sălbatic, care avea loc într-o pădure de lângă Plenița, județul Dolj. Oamenii veniseră în număr foarte mare la grătare (nu la picnic, cum spunea primarul localității în interviu) și ceea ce au lăsat în urmă este de coșmar. Rupseseră bujorii, deși protejați, nu doar pentru a-i lua acasă, ci și pentru a-și împodobi capotele mașinilor ca la nuntă și pentru a se lupta cu ei (!). 


Mă gândeam că acești bujori, de aici, au poate mai mult noroc pentru că trebuie să faci un oarecare efort fizic pentru a ajunge să îi vezi. 


/Macin/img_4316.jpg

Noi fiind mai fraieri, ne-am mulțumit să mirosim florile, și pe măsură ce înaintam prin acest Eden, am fost întâmpinați și de o broască țestoasă, ieșită la șuetă pe o stâncă.


/Macin/img_4311.jpg

/Macin/img_4319.jpg


După ce am ieșit din pădure, pâlcurile de bujori s-au risipit, luându-ne în primire păpădiile și alte buruieni :)


/Macin/img_4322.jpg

Pentru că aici drumul nu era marcat, am coborât pe unde ni s-a părut că panta este mai lină. 


/Macin/img_4326.jpg

În fine, în pajiștea lângă care ne lăsasem mașinile, ne-a făcut cu ochiul un gușter...


/Macin/guster.jpg


... ne-au sâsâit câteva gâște...


/Macin/img_4335.jpg


... și am zărit a treia țestoasă; părea tânără, avea doar câteva zeci de ani, însă trebuia să urce câțiva ani buni pentru a ajunge la vecinele ei muntomane.


/Macin/img_4333.jpg


Fiind destul de devreme, am ales să ne petrecem a doua parte a zilei vizitând ruinele cetății getice Troesmis. 


/Macin/img_4345.jpg


Drumul până acolo a traversat zone întinse cultivate cu viță de vie, printre care creșteau maci. 


/Macin/img_4340.jpg


Imaginea m-a dus cu gândul la zona Toscanei, unde la capătul fiecărui rând de viță era plantat un trandafir, cultivatorii punând astfel dragoste în tot ceea ce fac. 


/Macin/img_6368.jpg


Aceeași armonie a făcut-o aici natura.


/Macin/img_4353.jpg

De acolo am pornit către lacul Iacobdeal, un lac interesant prin modul de formare: a apărut într-o carieră de granit după ce prin forare s-a străpuns pânza freatică. Arată ca un lac glaciar, fiind de altfel alimentat doar din izvoare subterane.


/Macin/img_4364.jpg

Lungul drum spre casă nu a fost atât de lung pentru mine, ci a fost mai degrabă un somn liniștitor, pentru că nu am fost capabil să stau treaz în mașină.




Cu ce ați putea rămâne după o astfel de tură? Pentru mine, Măcinul este un munte care se urcă ușor și se uită greu.Renunțând însă  la clișee, este dificil de sintetizat în câteva cuvinte. Dar dacă ne gândim că muntele ăsta se ridica semeț când Himalaya era doar o câmpie; ori dacă ne imaginăm doar câte specii de dinozauri au umblat pe aici... ar fi numai câteva date despre cât este de aparte. Altfel, doar cutreierându-i crestele îi puteți afla tainele. Muntele ăsta a avut și are în continuare multă răbdare. 

Dacă vă macină gândul să-l vizitați, nu vă gândiți de două ori. Porniți la drum îmbujorați într-o dimineață de mai, și veți fi răsplătiți. Și nu uitați să ni-l povestiți și nouă.



                                                                                                                                                     Cristi Iliescu




Sâmbătă, 30 august 2014 - 00:16 
Afisari: 10,587 


Postari similare:





Comentariile membrilor (5)

pif
pif

 
1
Frumos scris, superbe poze! Felicitari, si la cat mai multe ture de-astea!


Sâmbătă, 30 august 2014 - 15:04  

cristi.iliescu
cristi.ilies..
Busola
 
2
@Claudiu: din păcate, pozele nu mai au același farmec la o rezoluție atât de mică, dar astea sunt regulile Carpati.org
Îți mulțumesc pentru mesaj!


Miercuri, 3 septembrie 2014 - 12:20  

senty
senty
(admin)

 
3
Pozele sunt ok; jurnalul este o lucrare scrisa unde fotografiile au rol de a completa si/sau confirma ceea ce exprimi prin text. Pe acest motiv un jurnal optim ar trebui sa aiba cel mult 1/3 poze si restul text.


Miercuri, 3 septembrie 2014 - 14:26  

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
4
Deci câți km are până la urmă traseul Pricopanul? 15 km cum scrie în fotografia 7 din jurnalul tău? 13 km cât a măsurat GPS-ul meu? Sau 8 km cât scria în octombrie pe panoul de la intrarea în traseu (https://1.bp.blogspot.com/-mJ5uCgBzZyM/Wf3Drl_IUQI/AAAAAAAAEp4/j
vIm6vZbescNTWgVYjOvB19WqCvk6P0nQCEwYBhgL/s1600/IMG_3825-%2BDetali
i%2Btraseu%2BPricopan.jpg)?
Și, până la urmă, de unde până unde se măsoară traseul? Oricum, la un ritm de mers superlent (ritm de drumeț neantrenat plecat cu casa în spinare), pot spune că circuitul ăsta (închis la Mânăstirea Izvorul Tămăduirii) mi-a luat cam 8 ore.

La Fântăna de Leac voi ați prins debit bun. Eu, acum câteva săptămâni (am fost pe acolo în a treia săptămână a lui octombrie) abia reușeam să iau un litru și un pic în vreo 30 de minute. Asta în condițiile în care am ajuns la câteva zile după o ploaie torențială.

Altă diferență: dacă voi ați mers printre cărăbuși, eu am mers printre șopârlițe și roiuri de muște.Țestoase n-am văzut, cred că revin în Măcin la primăvară pentru ele. Spre liniștea mea, n-am văzut nici vipere. Vulpe ai văzut și tu, diferența e că eu am văzut-o la baza Pricopanului. Am tras o sperietură teribilă din cauza vulpii ăleia… Carpati.org

Sfinxul l-am ratat deși citisem despre el și ar fi fost logic să-l caut. Nu regret, doar adaug încă un motiv pentru revenire.

Cât despre a doua parte a jurnalului tău, cea cu urcarea pe Țuțuiatu, hai să te fac invidios un pic. Dacă tu ai mers cu mașina între Fântâna de Leac și islazul satului Greci, folosind asfaltul pentru vreo 15 km și drumuri nemodernizate pentru încă vreo 4 km, eu am mers pe jos direct pe sub munte, pe drumul de bicicletă lung de vreo 8 km, care mi-a oferit imagini faine spre partea neparcursă de marcaj a Culmii Pricopanului. E adevărat că asta m-a costat câteva ore din viață dar nu-mi pare deloc rău.

Camparea pe Țuțuiatul e de poveste. Am experimentat-o și eu, pe un vânt cumsecade dar care a zdruncinat cortul din când în când. Partea bună e că, astfel aerisit, n-am avut deloc condens în cort în noaptea aia. Eu am găsit mai puțină sârmă ghimpată în zona vârfului, era doar o line la începutul coborârii triunghiului albastru spre Valea Seacă.

Eu am coborât de pe acoperișul Dobrogei pe poteca de legătură cu Dealul cu Drum. Cozluk-ul a rămas pe altă dată... De fapt nici tu nu ai mers pe Cozluk, din ce înțeleg eu. Pe unde ați coborât voi de pe Țuțuiatul nu prea înțeleg dar poiana aia cu bujori mă face să studiez hărțile în speranța că-ți voi putea călca pe urme data viitoare.

Voi n-ați avut dificultăți de orientare între izvorul de jos și Izvorul Italienilor?

Să-ți meargă bine și în turele următoare! Carpati.org


Miercuri, 8 noiembrie 2017 - 18:05  

cristi.iliescu
cristi.ilies..
Busola
 
5
Noi am revenit în Măcin în primăvara anului trecut și l-am găsit la fel de frumos, cu bujori și țestoase. Pe Pricopan sunt puține țestoase la vedere, se ascund și ele de soare. Mai degrabă le găsești în păduricile din zona Țuțuiatului.

Sfinxul Dobrogean se află în zona vârfului Vraju, înainte de coborârea spre popasul cu măsuțe cum vii dinspre Izvorul de Leac. Dacă nu îl cauți cu atenție îl ratezi fiindcă nu se află în traseu, ci în capătul muchiei.

De pe Țuțuiatu poți merge până în capătul muchiei stâncoase a vf. Ghinalțu, de unde se vede foarte frumos întinderea verde dimprejur. Sunt acolo și câțiva pereți de cățărare, am văzut câțiva băieți la treabă. Pe sub culme trece un drum ce coboară spre Greci, pe care l-am folosit și noi.

Cu orientarea nu e așa dificil, ții poteca în sus, doar trebuie să ajungi în cel mai înalt punct. E vizibilă chiar dacă marcajul apare mai rar.

Mulțumesc pentru urări!


Joi, 9 noiembrie 2017 - 09:35  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0739 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org