Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Noiembrie 2020
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Buhui - sau unde sa stai la 10 grade afara din casa, cand e iarna (Muntii Aninei)

Necesar: O masina (cu portbagaj cat mai mare ca se umple) plina de… chestii. O sa vedeti pe parcurs. Trei oameni pe bancheta din spate: un tip in rosu (Dani),

Carpati.org

Bogdi (adica Ochiu’ de sticla) la mijloc… dar nu din cauza pozei asteia l-am supranumit asa…

Carpati.org

…si altul ciufulit diametral opus, subsemnatul, adica Cipri.

Carpati.org

Mai e nevoie, evident, de un sofer, sau un tip care sa invarta covrigu ala mare si negru. De preferat unul cat mai normal. Noi nu am gasit pe careva care sa respecte specificatiile, asa ca am luat ce am avut la indemana: Petrica.

Carpati.org

Si o dama care doarme pe locul din dreapta, fata: Estera.

Carpati.org

Cand plecam din Timisoara, soseaua curata, evident.. doar traim la oras. Cand ajungem in Anina, nu mai suntem la oras… Drum, ca nu se mai putea numi sosea, plin de zapada. Evident si asta… n-avem lanturi la masina. Rezulta un fel de activitate fizica indefinibila intr-un singur cuvant: impingem masina si sarim in ea din mers, ca sa nu se opreasca pe loc si sa se impotmoleasca din nou in zapada.

Carpati.org

Dupa ce ia putin avant, Petrica uita de noi, plebea, slugile, caii putere… si ii da talpa, cu pretetxul: “Ba, daca va aspteptam trebuia sa impingeti din nou”. Ce om cum-se-cade, s-a gandit la noi, asa ca ne-a lasat sa venim 15 minute pe jos. Sweet.

Oprim la punctul terminus. Si cum muncitorul isi merita rasplata, Petrica tot face avansuri la sticla de vin. Reusim sa ii dam gaura de abea dupa ce Bogdan scoate din tolba cu minuni o brisca tip elvetian, echipata cu tirbuson. Om prevazator. Dimineata ma mirasem de ce avea un rucsac de 80 litri plin pana peste cap. Acum am vazut de ce: avea brisca, dom’le!

Carpati.org

Trecem la echiparea cu neoprenele. O experienta destul de interesanta sa incerci sa te imbraci cu un costum ce aduce a cauciuc si te strange peste tot. Trebe’ antrenament chiar si sa il iei pe tine, asa ca incerc de doua ori.

Carpati.org

Nu, dragilor. Estera nu isi facea pechiciura pe covrigul ala negru. Doar se contorsiona in masina ca sa se imbrace fara sa fie vazuta. De ce avea frontala pe cap ramane o enigma…

Carpati.org

Carpati.org

Daniel reuseste primul sa se introduca in neopren, si e fericit, se vede. Daca avea o coada, o flutura mandru.

Petrica trece si el la aparat. Expresie faciala complet caracterizanta pentru imbracarea in neopren: impingeeeee, ca in sala de nasteri.

Carpati.org

Acum urmeaza sa va explic de ce Bogdi e “Ochiu’ de sticla”, “Hubble Telescope”, what ever: de aia!!! Pe scurt: casca cu 2 mega-sisteme de iluminare si camera video atasata. Un fel de nocturna de stadion portabila. Are niste leduri de putere, si un cooler sub ele, ca sa le raceasca. Pe bune! Aproape de inimioara mai cara o camera foto cu trei picioare telescopice.

Acum pe bune, daca cari asa ceva dupa tine in pestera chiar esti maniac. Aaaaa sa nu uit. In vesta aia are acumulatori. Evident la niste lampi care lumineaza de scot avioanele de pe traseu iti trebe si ceva muschi sa le ti aprinse. Deci acumulatori, total peste 5kg. Inveliti in silicon, bine inteles, ca sa nu se umectifice si sa dansam brakedance in subteran.

Carpati.org

Poza de grup, ca trebuia…

Carpati.org

Gata gluma. Ca “all play and no work” nu merge. Asa ca bagam la talpa o ora pana la intrarea in pestera. Pestera Buhui urmareste practic cursul unui rau subteran. Are 3 deschideri: una pe unde intra apa in ea, una la mijloc, si una pe unde iese apa din ea. Noi pornim din aval. Prin padure pana la intrare, si seara, la iesire din pestera, zapada e pana aproape de brau.

Carpati.org

Si ne bagam. Prima jumatate din pestera e putin sub asteptarile mele. Estera ma tot intreaba: “Na Cipri, ce zici?” Urmeaza pauza, si raspunsul meu: “Ma cam plictisesc…” – in traducere, “nivelul de adrenalina e sub cotele dorite”. Am stat in casa toata sesiunea, asa ca vroiam actiune.

Carpati.org

Zonele inalte si inguste alterneaza cu zone late dar joase, pe unde trebuie sa te apleci sau chiar sa aplici chestia aia cu care ne tortura pe toti proful de sport cand eram mici: mersul piticului.

In prima zona cu apa pana in gat, Petrica rosteste vorbele proverbiale: “Mama, hai sa facem o poza noi doi, ca pentru albumul de nunta”. Famous last words…. Asa ca vine si poza.

Carpati.org

Inaintam destul de bine, cu toate ca Bogdi ramane in urma si mai pozeaza formatiunile. Deh… ochi de sticla…

Carpati.org

Ajungem la o formatiune mai interesanta, numita baldachin: in esenta, apa izvoraste din perete si se varsa in cursul principal, lasand in urma depuneri peste depuneri, care ajung sa formeze o bordura concretionata. Fetele zic: “Ce fain ar fi asa o chiuveta in baie”… Fiecare cu ce il doare…

Carpati.org

Carpati.org

Primul lac mai mare, unde e nevoie sa ne tinem de colaci pentru a inainta confortabil.

Carpati.org

Carpati.org

Episodul “marea stramtorare”. Desi optional pentru parcurgerea pesterii, alegem sa deviem putin de la cursul apei si sa vizitam si o sala uscata: Sala Ursilor. Pentru ca sa ajungem acolo, trebuie sa ne strecuram printr-o gaura asemanatoare cu cea prin care am iesit cu totii atunci cand printr-o palma la fund am facut cunostinta cu lumea si a inceput sa ruleze kilometrajul.

Carpati.org

Petrica se baga in recunoastere in stramtatura si se aud infundat ceva mormaituri. Cu totii am ajuns la cuvintele lui cand am vazut ca trebuie sa ne contorsionam in tot felul de pozitii si sa inaintam cu capul in jos. La intoarcere, revers.

Carpati.org

Dumnealui este un liliac. I-am zis la Daniel ca e un fel de soarece cu aripi, dar el nu, “Batman, Batman”. Asa ca il trage de aripi, il mangaie pe blanita, se uita in ochii lui, si ii trage cateva blitzuri sa il amorteasca de tot. Spre mirarea mea, saracul animal nu face nici o miscare pentru ca sa riposteze. Tace, inghite si indura.

Si ajungem la partea unde incepem sa ne incalzim. Adrenalina curge, si moleseala de la vin incepe sa piara. Yes! Stiu ca a fost pe site nu de mult un articol moralizator al unui venerabil coleg carpatist despre adrenalina si tembeli care strigau pe munte coborand in viteza pe schiuri. Nu sunt adrenaline-addicted. Noi ne-am bucurat de hormonul asta in liniste si civilizat, fara sa deranjam pe altii. Acum ca am precizat-o si pe asta, ajungem la cuvintele Esterei: “Avansati inainte!”. Asa ca da-i ‘nainte, daca asa-i strigarea: ramonaj cativa metri buni.

Carpati.org

Apoi o mica saritoare putin surplombata si cam ingusta, unde manifestam spirit de echipa si ne tragem unul pe celalalt la deal.

Carpati.org

In final, ajungem: Sala Ursilor. O sala magnifica, desi fosilizata. Tavanul inalt, in unele locuri ajungand pe la aproximativ 15m ne incanta cu stalactite si dantele. In podea plantate multe stalacmite, pe care fotograful deabea asteapta sa le imortalizeze. Luminam pe ele cu frontalele, si iese treaba.

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Dam si peste o coloana, adica o stalactita unita cu o stalacmita. Wow… pare ca sustine tavanul.

Carpati.org

Sala se numeste “a ursilor” pentru ca are de ce. Gasim si noi oase de Ursus Speleus.

Carpati.org

Iesim din Sala Ursilor pe aceeasi gaura, si ii dam dreptate la Petrica: “Speologii nu sunt oameni comozi”.

Inaintam cateva minute si incepe sa se auda premiul cel mare. Ai vrut adrenalina?! Cum iti suna la urechiusa vorba asta: ……CASCADA…..?! Inaintea cascadei se formeaza un mic lighean, din care curge mai apoi apa printr-o crapatura in stanca. Caderea de apa are undeva pe la 3-4m, dar de la punctul de ancorare pana jos avem cam 8m. Petrica o ia inainte ca sa instaleze scarita.

Carpati.org

Estera sta de 6 ca in Baywatch cu colacii. Doar ca, pana la urma, ea patineaza si cade in lighean. Dintr-o data vedem ca nu mai este. Ne ie pe toti pe nepregatite, ca nici nu apucam sa facem poze. In cateva fractiuni de secunda apare la suprafata adusa de vesta plutitoare. Pagube 0, doar o sperietura.

Carpati.org

Inspectez cu Petrica coborarea si concluzionez ca as vrea sa las pe altcineva primul ;))

Carpati.org

Carpati.org

La urcarea pe scarita avem ca un fel de sa, asa ca trecerea e mai accesibila.

Carpati.org

Carpati.org

Trecem toti, si Petrica ramane ultimul. Planul de actiune: strange scarita si el sare in cascada. Ok, toate luminile si blitzurile pe el. Estera nu vrea sa se uite, dar trece repede.

Mic dialog in cuplu:

(Ea): Hai mai puiutu, coboara si tu pe scarita si las-o aici...

(El): Cum, mama, sa las scarita aici?! Doar am muncit atat sa o fac si sa o car dupa mine, doar nu o sa o las la altii.

Scor final: 1-0 pt barbat.

Gluga pe cap, casca stransa, vesta la fel si…. baga! Sare in baltoaca si cand iese la suprafata zice ca nu a atins fundul. Imediat vine remarca mea: deci e adanca… dooohhhh! Il cred pe cuvant, bine ca nu a trebuit sa verificam si noi

Carpati.org

Avansam inainte si ajungem la a doua cascada. Mai mica ca sora-sa si cu posibilitate de ocolire prin stanga. Iei colacu pe tine ca la grupa mica si te lasi frumos in jos.

Carpati.org

Bogdi cu vesta lui, chipurile “de salvare”, dar umpluta cu kile bune de baterii, nu sta la suprafata. Asa ca se agata de capul tractor si ma lasa pe mine sa pedalez singur.

Carpati.org

Carpati.org

Cine ghiceste ce e negreala de pe perete, are o bulina rosie.

Carpati.org

Daca nu te prinzi, iti dau varianta ajutatoare: alti Batmen. De data asta multi si grupati compact, asa ca nu se mai avanta nimeni sa ii zgandare.

Carpati.org

Alta poza pentru albumul de nunta: Petrica happy, Estera putin traumatizata. Si-a auzit el acasa legat de cascada aia…

Carpati.org

Traversand o retea de lacuri ajungem la iesirea finala. Apar si turturi pe perete in pestera. A se nota ca si iarna, in pestera temperatura se mentine constanta la aproximativ 8-10 grade Celsius. Asa ca iarna, e fain si caldut acolo :D

Carpati.org

Concluzie: nu am vazut pana acum pe siteul nostru jurnale despre ture speo, si m-am gandit sa contribui putin la diversitate. Dupa cum s-a vazut, merita ;)

V-am pupat. Ture faine !

Cipri & team



Vineri, 20 februarie 2009 - 21:21 
Afisari: 3,872 


Postari similare:





Comentariile membrilor (10)

mihaela
mihaela

 
1
Intr-adevar e primul jurnal de genul asta pe care il citesc pe aici...felicitari echipei...speologia e cam alta mancare de peste decta trekkingul sau drumetia sau alpinismul, insa are farmecul ei; Felicitari mai ales pentru explicatii, foarte utile unui neavizat ca sa inteleaga lumea asta ascunsa.


Vineri, 20 februarie 2009 - 21:51  

dragunov
dragunov

 
2
Foarte fain jurnalul...de fapt unul din cele mai fain scrise pe care le-am citit pana acum. Felicitari!


Vineri, 20 februarie 2009 - 22:16  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
3
Oau si aventura striga ura! Am lecturat jurnalul vostru special despre speo cu un audio de Satriani: Secret Prayer. Au mers strasnic amandoua. Am tresarit olecuta la imaginile cu liliecii dar mi-a placut foarte mult expeditia voastra, speciala intr-un cuvant: underworld!
Cum ati iesit din pestera si cat a durat incursiunea sub pamant in ore?


Vineri, 20 februarie 2009 - 23:10  

mike
mike
Rucsac
 
4
Si cu umor si cu orginalitate legat de subiect,unele poze chiar faine din strafunduri...ce sa mai o placere de jurnal...eu zic sa recidivezi


Vineri, 20 februarie 2009 - 23:46  

andrei
andrei
Busola
 
5
Excelenta contributie la diversitate, mai e loc pentru astfel de jurnale Carpati.org


Sâmbătă, 21 februarie 2009 - 00:56  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
6
O incomparabila expeditie,superb descrisa si cu poze dementiale.Bravo!


Sâmbătă, 21 februarie 2009 - 09:31  

terapie27
terapie27

 
7
Fain, nu ma asteptam. La inceput credeam ca e vorba de niste teribilisti care se duc cu masina la cabana. Abia cand am ajuns la partea cu neoprenele m-am prins. Dragutz si inedit aci pe carpati. Sa mai puneti jurnale. Sper ca n-ati chinuit prea tare liliacu' solitar. :-D Si char, cat a durat traversarea pesterii?


Sâmbătă, 21 februarie 2009 - 15:27  

cipry_balea
cipry_balea

 
8
Multumim pt aprecieri.

Pestera se afla langa Anina. Dupa cum am spus si in jurnal, urmeaza cursul subteran al unui raulet. In unele locuri unde apa a erodat mai mult, s-au format lacuri cu adancimi destul de mari. Nivelul apei variaza tot timpul, adica nu se mentine constant multe zile la rand. Daca e vreme ploioasa, raul se umfla si cascada aia nu mai e asa draguta.

Teoretic, pt pestera asta nu e nevoie de veste sau colaci plutitori. Zonele in care apa trece peste inaltimea unui om sunt relativ reduse. Pe langa asta, costumul de neopren creste considerabil flotabilitatea purtatorului. Trebuie agatate de el intre 5 si 7 kg de plumb pentru a te putea scufunda cu el. Insa pt linistea noastra si pt comoditate, am preferat sa luam veste si colaci. Un motiv intemeiat pt optiunea asta este si faptul ca incaltat in cizme sau bocanci inoti foarte greu. Dai din picioare dar stai pe loc.

Pestera are 3 intrari. 2 la extremitati, si una pe la mijloc. Pentru o parcurgere in intregime, sunt necesare cam 4 ore. Pt Sala Ursilor inca 45 de minute in plus. Noi am intrat in pestera pe la ora 13.30 si am iesit pe la 19.00


Duminică, 22 februarie 2009 - 19:37  

radmar
radmar
(admin)

 
9
Asa da, balaceala din asta iarna Carpati.org


Luni, 23 februarie 2009 - 14:21  

balamihai
balamihai
Caraba
 
10
Foarte frumoasa pestera. Prin ea trece cel mai lung rau subteran din Romania. da si se poate sarii acolo la cascada Carpati.org are in jur de 2 metri jumate


Marți, 9 noiembrie 2010 - 18:48  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0832 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org