Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Februarie 2023
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728

Martie 2023
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Straja
Muntii Valcan

Bucsoiul - intaia dragoste - si-o patanie cu ursul - 1994 (Muntii Bucegi)

Acesta este jurnalul unei ture care a implicat folosirea de echipament "special", respectiv tenisi chinezesti si adidasi RoStart, drept pentru care nu trebuie luata ca model.


Tura asta s-a desfasurat prin '94, nu mai tin foarte bine minte. Oricum, aveam cam 18 ani. Asa eram toti cei patru care am plecat din Ploiesti cu gandul sa stam cateva zile cu cortul la Gura Dihamului - pe numele noastre : Alex, Cosmin (denumit si balbaitul mai jos), Costin si eu (Gabi). Eram in vacanta de vara, parca dupa jumatatea lui august. Planificasem de-a fir a par toate cele trebuincioase, in total cred ca peste 60kg de echipament de carat. Numai cortul avea pe putin 20. Aveam cu noi doua genti d-alea mari cu care se facea bijnita la turci si inca vreo doua mai mici. Aveam in dotare gratar, toale, toporisca, o droaie de cutite din care unul cu maner vanatoresc, mancare si doua plapumi. Si toate astea carate cu carca pe tot drumul ala de 4,5km de la gara pana la Gura Dihamului. 

Si am ajuns intr-un tarziu la Gura Dihamului, cred ca dupa 12, dupa nu stiu cate ore de mers pe drumul ala prafos si nu stiu cate popasuri de odihnire a mainilor ce se lungisera ca la maimute. Ajungem asadar in fata cabanei (pe atunci era doar o cabana mai rasarita) si ne tot uitam unde putem pune cortul. In stanga, pe malul paraului, era o casuta ce tinea pe atunci de cabana de vanatoare din cate stiu eu. Ne gandim noi un pic: hai sa ne asezam mai la margine ca deh, suntem baieti, vorbim prostii, sa n-auda toti bosorogii ce debitam. Asa ca punem corul la 5 metri de padure. 

Am facut un gratar, am mancat carnea mai mult cruda - asa de bine ne pricepeam; am baut cate o gura de tuica - p-asta balbaitul a adus-o - ne-am cam machit, si-am pus-o de-o partida de "Lapte Gros si Monopol". Nu stiu cum de ne-am luat si la cearta ca Alex (care statea perna) era cam chior (mai chior chiar si decat mine) si in combinatie cu noaptea ce deja se instalase si cu tuica ce-i cam dilatase pupilele, nu prea vedea bine cate degete i se arata, drept pentru care era banuit ca fura. Acum imi vine sa rad la aceste amintiri, dar atunci ne aprinsesem un pic. Bineinteles, nervosi erau cei calariti :)

In fine, a doua zi pe la 7.30 rasfoim harta Bucegilor cu gandul de a face un traseu. Costin o tine sus si tare sa facem Bucsoiu prin Prepeleag si cum la varsta aia totul e posibil si permis am aderat repede inca doi la ideea sa, respectiv eu si Cosmin. 

Am inceput sa urcam pe la 9. Eu si Costin eram foarte bine pregatiti fizic, dar eram incaltati cu adidasi RoStart, respectiv tenisi chinezesti, in timp ce balbaitul, mai plinut de felul sau, nu statea extraordinar cu conditia fizica, dar era incaltat cu bocanci din piele intoarsa pe care mai scria si 'Insulate". Vai ce-am mai ras de el cand l-am vazut cu bocanci in toiul verii: 'bai ce faci? A venit iarna la tine?". Cam asta era cultura noastra montana din acea perioada; al naibi balbait avea mai multa decat noi.

Si-am urcat noi panta aia mare de la inceputul traseului, cu Cosmin gafaind si oprindu-se la fiecare 10m. Am facut mult pana la Poiana Izvoarelor - cred ca peste 2 ore. Apoi inca o jumate de ora pana am dat in Tache. Nu mai am o amintire foarte clara, dar tin minte ca, la un moment dat, am ajuns la o podisca ca un fel de viaduct, care avea scandurile cam putrezite; marturisesc ca am trecut la cativa ani dupa aceea pe acolo dar nu am mai gasit locul. S-o fi construit altceva intre timp, ori imi joaca mie memoria feste. Cert e ca balbaitul nu a vrut sa treaca pe acolo si s-a intors. 

Am ramas doi pe traseu, vremea era frumoasa, pregatire fizica aveam, mai putin incaltari, dar viata e frumoasa la op'spe ani. Ne apucam de urcat serios caci Cosmin fusese o adevarata piatra de moara. Cred ca eram in traseu de mai bine de 3 ore si inca nu ajunsesem La Prepeleag. In spate se desfasura un peisaj magnific de care ne minunam la fiecare oprire. Eram mandri ca urcam pe munte atat de sus de parca am fi fost si primii si ultimii. Am ajuns la un moment dat la o fereastra de unde se vedea Cabana Malaiesti - a ars 2-3 ani mai tarziu.

Apoi a inceput urcusul dificil. Bucsoiu e un munte greu de urcat, mai ales pentru prima data. Iti umbla mult la psihic. Are pante abrupte care se termina in praguri late - pe care sunt montati stalpi pentru marcaj, astfel ca mereu cand privesti in sus ti se pare ca vezi varful, cand defapt este doar un alt prag.

In spate, spre Postavaru cerul se inegrise; venea un nor la inaltimea noastra. Luasem mult in inaltime dar nu prea stiam noi unde exact ne aflam. Nu aveam nici experienta de a ne orienta in functie de muntii dimprejur - respectiv Postavaru - pentru a ne face o ideea despre altitudine. Incepuse sa bata napraznic vantul aducand cu el si cateva picaturi de ploaie, iar noi eram sus; cat de sus nu prea stiam. Fulgerele biciuiau spre nord, dar nu ne-am gandit atunci la posibilitatea de a muri trasniti pe Bucsoi; acum da, cand privesc in urma, imi dau seama ca poate nu a lipsit chiar atat de mult, insa atunci ne temeam mai mult de vantul ucigator de-a dreptul si de ploaia care s-a transformat repede in grindina. Exact inainte sa inceapa ploaia ne-am bagat amandoi sub o stanca sub care nu intra decat fundul, undeva in partea de vest, cam la 10m sub creasta. Si mazarica asta a tot tinut vreo 40 de minute ca se albise muntele in jos. 

La un moment dat, uzi fleasca si cam infrigurati de ploaia rece si de vantul ce-ti ardea fata, ne-am hotarat sa luam drumul spre Omu in continuare; pasamite, nu prea stiam cat va mai dura ploaia si intrasem oarecum in panica, atata cat poate fi contabilizata panica la 18 ani. Am iesit in creasta intampinati de o pala de vant ce era cat p-aci sa ne arunce in Valea Malaiesti, si-am mai urcat cam 30m in altitudine cand, ce sa vezi: asta chiar era varful!!! Ne-am oprit ca prostii la ultimul prag sa asteptam sa treaca ploaia, cand puteam continua spre Omu; poate nu ne prindea ploaia. Oricum, n-am stat sa ne minunam prea mult de privelistea neguroasa oferita de varful Bucsoiu (2492m) si am coborat in viteza spre sa - deseori pe fund din cauza noroiului si a echipamentului 'special" - si apoi fuga-fuga pana la Omu unde am ajuns pe la ora 15.30. 

Asa cum va spusei mai devreme, aveam in dotare doua genti de voiaj mai mici, asa ca una dintre ele a fost carata, in loc de rucsac, pana sus pe Omu. Nu mai stiu daca luasem in ea apa dar sigur aveam cu noi 1 kil de branza si o paine rotunda. 

Asa de bun-cunoscatori intr-ale muntelui eram incat, ce ne-am gandit noi cand am plecat de la cort: la ce ne trebuiesc noua bani pe munte, ce sa cumperi cu ei, ca nu-s magazine pe munte? asa ca am plecat fara nici o letcaie, macar de-un ceai de-ar fi fost... Si-am ajuns sus la Omu fara marafeti, insetati, infometati si mai ales uzi. Ne-am incalzit un pic langa soba care era pornita. Am mancat niste branza, initial goala caci painea era uda fleasca, mai apoi un grup de unguri ne-au oferit niste paine si mai apoi si cate un ceai (de atunci ii cam am la inima pe unguri care, chiar daca "nem tudom romanok", ne-au oferit atunci un ceai).

Am coborat pe Valea Cerbului cu o pereche de ardeleni ceva mai marisori decat noi (aveau cam 23 de ani), foarte haiosi. 

Am ajuns in plaiul fanului cu RoStarturile descusute cu ceva vanatai pe fund de la cazaturi, dar uscat. Era in jur de ora 20. Colegii de tura i-ai de unde nu-s. Ne pun in teme niste vecini de cort ca au beut ce ramasese din tuica si s-au hotarat sa plece acasa. Duca-se!

Luasera jumate din bagaj insa aveam de carat la intoarcere cortul. Nu prea ne-am batut capul in seara aia cu amanunte atat de putin importante, asa ca ora 21 ne-a prins dormind.

In acea perioada se tot publica pe la tv o stire cum ca la mare sunt hoti care taie corturile si fura din bagaje. Sub influenta acestei stiri se pare ca ne-am trezit la revarsatul zorilor; ne-a trezit zgomotul pe care-l facea cortul rupandu-se. L-am zgaltait puternic pe Costin: " - hotu', hotu'!" N-a avut timp sa-mi raspunda: s-a simtit trepidatia unui galop elastic care se departa. "- Ursul a fost!" m-am corectat eu. Buimaci cum eram de somn si de oboseala acumulata cu o zi inainte,  a trebuit sa mai treaca mai mult de un minut pana sa ne dam seama ca facuse o gaura de vreo 40cm la picioarele lui Costin, acolo unde se aflase si mancarea noastra si din care mai ramasasese o jumatate de paine. O paine taiata de urs pe din doua in graba sa. Costin o lua, o infofoli intr-un pulover si o puse sub cap, drept perna. Marturisesc ca inca nu prea eram speriati de patania noastra, nici nu prea avusesem timp; ursul plecase in graba, chiar pana sa ne dezmeticim de-a binelea. Dupa inca vreo doua minute, pe cand descarcarea noastra nervoasa incepuse sa se transforme in ras, a venit din nou. Eram amandoi intinsi pe spate, doar cu picioarele indoite cat mai departe de gaura din cort. Ne-am spus in soapta: " - S-a intors! - Ah, ce ne facem! da-i painea - Da-mi cutitul! " Costin n-a vrut sub nici o forma sa-i dea painea, si nici sa-mi dea cutitul. Ursul a venit la gaura, i-am simtit respiratia sufland in folia cortului, apoi dintr-o data nimic : " - A plecat?" Dintr-o data aceeasi respiratie in folie in spatele cortului, la capetele noastre : "- Da-i paine, da-i painea!" - asta eram eu :) . Si nu i-a dat-o. Cred ca in total a doua oara ursul nu a stat mai mult de 2 minute, dar a parut o vesnicie. S-a simtit din nou trepidatia galopului elastic, departandu-se. Daca prima data nu ne-a fost frica atunci cand a plecat, acum eram de-a dreptul panicati. Mai trecu un sfert de ceas, ne uitam pe gaura afara, se cracana de ziua, dar inca nu aveam curaj sa iesim afara. In cele din urma ne facem curaj si iesim. Am scapat! 

O punem de-un ceai la gratar, fierbe apa, punem florile, na, ia zaharul de unde nu-i! cauta, cauta! no, ca ursul asta ne-a mancat si zaharul. L-am baut cu paine. Tot la sedinta de dimineata, dupa inventarierea camarii goale, am consimtit sa plecam in aceeasi zi acasa.

Bine, acum puteti sa spuneti multe, ca nu se tine mancarea in cort, ca nu se lasa mancare afera asa cum facuseram noi si cum ne-am dat seama la reconstituirea de a doua zi, dar ce mai, eram incaltati in tenisi. Nici acum nu agata nimeni la Gura Dihamului mancarea in pom. 

Cam asa s-a desfasurat prima mea interactiune mai serioasa cu muntele.


Poze? nu am avut aifonu' la mine. 



Vineri, 12 februarie 2016 - 14:33 
Afisari: 2,456 


Postari similare:





Comentariile membrilor (13)

stefi
stefi

 
1
Sugubat jurnalul tau, Gabi! Mi-a facut placere sa-l citesc si nici n-am avut nevoie de poze, te-am vazut prin cuvintele asezate de tine ca si cum as fi vazut un film. Ai talent la scris si ai un stil aparte. Noi cand plecam in copilarie la munte, in Piatra Mare, pe langa gratar si toporisti de toate felurile, aveam si un casetofon cu baterii. Bineinteles si tenesi. Carpati.org


Vineri, 12 februarie 2016 - 14:57  

zentai
zentai
Coarda
 
2
Mega epic, man! Carpati.org

Am urcat și eu c-o tipă pe Bucșoiu dar de pe la Râșnov, acum foooarte mulți ani. Mi s-a părut un pic ciudat când m-am întâlnit cu doi tipi care ne-au întrebat pe unde urcăm și când le-am spus, că pe la Bucșoiu, s-au uitat cu cel mai deplin dispreț înspre tipa cu care eram ( ca și cum ar fi zis "cu asta?", tipa arăta ca o puștoiacă de gimnaziu, deși eram colegi de serviciu, apoi m-au privit mustrător pe mine), de și-a dat seama și ea, că era o finuță! I-am zis și eu ca s-o liniștesc, că "eeei, așa-i pe munte, te întâlnești cu tot felul de ciudați!" Dar când am ajuns la Prepeleac, a început să plângă...Carpati.org).
Mare bou mai sunt și eu, câteodată! Carpati.org))

Aș putea zice că e unul dintre cele mai faine trasee din Bucegi, din șaua Bucșoilui se vede totul într-un mare fel!
M-am îndepărtat, cu trecerea anilor, de Bucegi, care-mi sunt foarte dragi! Carpati.org

Faină evocare! Sinceră, la bustu'gol, bărbătește! Carpati.org

Să ai parte de cele mai faine ture, ever!


Vineri, 12 februarie 2016 - 14:59  

macaz2006
macaz2006
Caraba
 
3
@stefi , aveam mai si un dublucas "International" cu multe, multe leduri. Vai, asa e! mi-ai adus aminte. Si ce-am mai carat si de ala...


Vineri, 12 februarie 2016 - 15:03  

lawr
lawr
Caraba
 
4
Fain povestit, am ras in hohote. Daca aveai si 2 poze alb-negru de atunci... era deja de jus intr-o carte...


Vineri, 12 februarie 2016 - 15:28  

alexalex
alexalex

 
5
Bineee....felicitari pentru relatare...ce vremuri... Carpati.org


Vineri, 12 februarie 2016 - 19:55  

nemophilist
nemophilist

 
6
Faina patania,aia cu painea pe post de perna e geniala Carpati.org


Vineri, 12 februarie 2016 - 20:01  

macaz2006
macaz2006
Caraba
 
7
Laur, poze nu sunt din tura asta. Obijnuiam sa caram dupa noi un aparat foto rusesc cu film alb-negru, dar atunci l-am lasat acasa din cauza greutatii bagajelor. Cred ca am tras pe aparatul ala mai bine de douazeci role, dar nu am developat decat doua dintre ele: cam 30 de poze mai de doamne ajuta. Culmea e ca nici astea nu stiu unde au ramas. Oricum, amintirile indepartate de la varste mai fragede raman; am observat ca se sterg mai degraba cele recente, cel putin in cazul meu. o fi batranetea Carpati.org

zentai, n-am avut ochi pentru privelistile din saua Bucsoiului atunci; le-am savurat mai apoi cu alt prilej, dar atunci starea aia de spirit ne impunea ochelari de cal


Vineri, 12 februarie 2016 - 20:07  

rododendron
rododendron
Caraba
 
8
M-am regasit in povestirea ta .Asa haiduceala mai zic si eu .Mi-a placut tare de tot si parca citeam Ciresarii.Frumoase amintiri ai si m-au facut sa visez cu ochii deschisi .Pentru asta iti multumesc si carari cu soare sa ai !


Sâmbătă, 13 februarie 2016 - 10:16  

monycata
monycata

 
9
Nu-ți face griji; și acum găsești tot felul de echipe care urcă cu echipament "special", chiar dacă nu le mai zice RoStart. Cu cuțitul acela ce voiai să faci? Să tai o felie de pâine ursului? Carpati.org
Iar primele ture pe munte au întotdeauna un loc aparte, cu totul deosebit în inimile noastre. Mai ales dacă sunt legate de o persoană aparte din viață. Prima ieșire serioasă a fost prin '96 - Izbucul Cernei cu clubul de turism din Turnu Severin. Un autocar Mercedes (pe bune!) ne-a cărat până aproape de locul de campare. Zic până aproape pentru că s-a stricat de mai multe ori și a trebuit să-l abandonăm. Nu se poate uita atmosfera aia faină din autocar în care se cânta la chitară, fumam ca turcii și beam ca rușii.
Greu se poate uita inconștiența aia inocentă,când toți bravam (poate chiar fără să vrem), când aveai impresia că poți face totul și că nimic sau nimeni nu-ți poate sta în față.
Acum? Suntem bine echipați, avem experiență, programăm trasee, luăm în calcul riscurile, nu ne aventurăm orbește. S-a dus inocența.


Miercuri, 17 februarie 2016 - 07:19  

macaz2006
macaz2006
Caraba
 
10
Sa sti ca, chiar si asa cum eram paralizat general creierul mai misca ceva, nu m-am gandit sa omor ursul cu cutitul, ci sa tai cortul daca intra peste noi. <<Cutitul de vanatoare>> cu maner din corn de cerb - al prietenului era - a ramas in geanta cu care fusesem la Omu, alaturi de ceva branza si de painea flescaita, si fusese agatata in varful cortului, bineinteles ca pe dinafara cortului - foarte inteligent!!! Am cautat cu disperare cutitul a doua zi caci Costin isi lua chelfaneala cand ajungea acasa. Ne-am dat seama intr-un tarziu ca lipseste geanta respectiva pe care am gasit-o cam 150m mai sus in padure sfasiata pe-o parte, iar pe fundul ei am gasit cutitul. O luase ursache.

Din cauza acestor ture in care echipamentul special a predominat (caci au mai urmat cateva dupa aceea desfasurate in aceeasi nota), eui nu voi spune vreodata ceva impotriva echipamentului pantofarilor. Faptul ca ii vad acolo sus minunandu-se de peisaj, ma bucura pentru ca stiu ca o parte dintre ei - chiar daca infima - vor indragi muntele si vor sari in barca noastra. Majoritatea asa am inceput sa mergem pe munte, fara echipament si mai ales fara indrumare.


Miercuri, 17 februarie 2016 - 08:42  

bogdan.t
bogdan.t
Coarda
 
11
Foarte tare! Carpati.org


Miercuri, 17 februarie 2016 - 15:07  

henter
henter

 
12
Deci cutitul era la urs Carpati.org


Joi, 18 februarie 2016 - 22:51  

macaz2006
macaz2006
Caraba
 
13
Cam asa. A doua zi am facut noi un fel de reconstituire si am ajuns la concluzia ca ursul venise de trei ori in dimineata aceea. Prima data se pare ca nu l-am simtit si a luat geanta mentionata mai sus plus ce-o mai fi gasit pe afara, caci nici noi nu mai stiam prea bine ce lasasem; a doua oara ne-a rupt cortul, iar a treia oara doar ne-a speriat teribil.


Vineri, 19 februarie 2016 - 08:35  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0785 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2023) www.carpati.org