Bucegiul sudic (Muntii Bucegi)
Aflasem de la meteo si din informatiile nivo de pe Carpati ca in saptamana de la acest inceput de octombrie vremea ne mai ingaduia doar trei zile pentru a urca pe munte.Vroiam sa coboram pe Valea Ialomitei de la Cerdacul Obarsiei pana la Scropoasa si odata cu scaderea in altitudine sa trecem,invers,de la iarna la toamna.
Dimineata am mers doua statii cu trenul,dorind sa incepem tura mai romantic,ca-n vremurile bune si de fapt ne-am trezit intr-un tren murdar,tinand de neorealismul anilor 50.
Apoi se spune ca un optimist e un om neinformat.Spun asta dupa deznadejdea care ne-a cuprins cand am vazut ca telecabina de la Busteni era in reparatie.Bine-bine martea,dar azi e joi?...
Zapada de pe munte ne-a retezat entuziasmul initial de a urca pe Jepi.N-ar fi mai bine sa incercam la Sinaia?Mai bine un Bucegi sudic decat un Bucegi sadic...
Pentru a nu risca o noua deziluzie si la telecabina din Sinaia urcam in primul taxi iesit in cale.,,Oricum va iau jumatate din pretul biletelor de telecabina"ne-a spus soferul.
Cerul plumburiu,apasator ce ne intampina la Cota 1400 nu ne alunga hotararea de a trece peste Varful cu Dor in Valea Ialomitei.Urcam pe platoul din fata statiei de telecabina si cineva din personal iese si ne cheama la cabina pentru 2000 care e gata de plecare.Fuga-fuga...
Sus bate vantul,iar privelistea spre Valea Prahovei e cam lipsita de lumina.
Ne infofolim si ne indreptam spre statia de sus a telescaunului dinspre Valea Dorului.
Coboram in saua de la obarsia Vaii Dorului si ne indreptam spre cabana de la baza partiei de schi.
Cabana Valea Dorului ne intampina ci portile inchise,iar cabanierul ne invita sa luam masa pe terasa exterioara.Inconjurati de vreo 10 caini.
Zona e mai adapostita de vant.Dupa masa ne continuam drumul pe poteca marcata cu CG.
De fapt noi continuam sa mergem pe poiana,pe curba de nivel,in timp ce poteca urmareste cursul meandrat al Vaii Dorului.Probabil ca iarna e mai usor de srabatut portiunea de traseu chiar pe firul paraului inghetat.Acum se pare ca apa e destul de calda.
Traversam un afluent,o vale seaca pe care se insira marcajul BR al traseului spre Cabana Padina.
Firul Vaii Dorului isi schimba brusc directia dinspre V spre S strecurandu-se meandrat printre culmile muntilor Varful cu Dor si Vanturis.
Poteca noastra urca o panta care ne scoate la vastul platou al Bucegiului.
Ne plimbam fara nici un efort pe o pajiste orizontala.Incet-incet ne schimbam directia de mers spre sud si trecem peste drumul alpin ce urca spre Cabana Babele si de aici,mai sus,pana la releul de pe Costila.
Lasam in dreapta Muntele Nucetu.
Spre sud,ceva mai departe,apare Muntele Vanturis,ce ascunde in cotloanele de pe fata estica o frumoasa cascada ce poarta acelas nume.
Luand-o inainte,in joaca lor,cainii au inaintat mult pe drumul alpin sare Saua Dichiu.Ne-am dat seama de asta cand noi am ajuns pe marginea versantului spre Valea Ialomitei.I-am strigat,i-am fluierat si i-am asteptat sa treaca firul adanc al vaii care ii despartea de noi,cel din fotografia de mai sus.Se vede Valea Ialomitei.
In acest loc,cu o perspectiva frumoasa spre intrarea in Cheile Zanoagei,facem un popas pentru regrupare(asteptem cainii),dupa care scoatem cate ceva de mancare din rucsaci si impartim frateste cu insotitorii nostri.
Departe,in dreapta,deasupra padurilor de brad ce se oglindecs in apele Lacului de acumulare Bolboci,vedem culmea calcaroasa din zona Strunga-Colti.Distingem si Refugiul din Saua Strunga pe la care am trecut prin august.
Coboram pe plaiul Muntelui Oboarele.
La capatul poienilor de pe fata Muntelui Oboarele,chiar la intrarea in padure intalnim doua indicatoare.
Noi avem in plan sa inoptam la Cabana Cheile Zanoagei.Pentru a mai scurta din drumul de coborare alegem poteca din stanga,care ne va scoate chiar la cabana.Marcajul e proaspat,dar poteca e ca si inexistenta.
Dupa aproape o ora de orbecait printr-o padure cu cazaturi de brad iesim la un drum forestier.
Drumul forestier da intr-un drum principal pe care noi il intuim a fi cel care urca la Cabana Padina.Ne-am inselat.Urmam acest al doilea drum spre stanga(sud)si descoperim ca ne scoate chiar la baza barajului de la Bolboci.
Deabia aici iesim la adevaratul drum Pietrosita-Padina.Urmam acest drum 2-3 sute de metri spre aval si ajungem la Cabana Cheile Zanoagei.
Suntem intampinati de vreo sase caini mari si rai.De fapt ei erau contrariati de prezenta celor doua ,,fete"ale noastre.Mergem cu harmalaia dupa noi pana la cabana.Suntem refuzati de ingrijitorii cabanei pe motiv ca patronii sunt plecati.Cu ultimile puteri urcam cca.1km pana la Cabana Bolboci.
Gata-gata s-o patim si aici...,,Sefa,avem grup diseara?",,Ce e azi?",,Joi.",,N-avem."Ne primesc.
Dupa cazare iesim sa facem poze pe malul lacului.
O racoreala merge pe orice vreme.
Intorsi la cabana suntem intampinati de adevaratul stapan...
Care s-a dovedit a fi foarte pisicos.
Dupa socotelile noastre ni se mai ingaduia inca doua zile cu vreme buna,dar cerul la Bolboci era deja plumburiu.Doar o fasie luminoasa stralucea la rasaritul de pe Muntele Paduchiosu si Saua Dichiu.
Plecam de la cabana pe la ora 8.
Cautam cainii veniti cu noi ieri de la Cabana Valea Dorului.Strigam,fluieram,chemam...Sa se fi intors azinoapte acasa?!
In cateva minute ajungem din nou la Cabana Cheile Zanoagei.Foarte,,de gasca"un ins de la cabana asmuta cainii pe noi:ia-i! El nu stie ca suntem cunostinte vechi.
Ca de fiecare data cainii sunt inebuniti dupa turistii cu rucsaci.
In racoarea diminetii urcam cateva serpentine ale drumului spre Pietrosita.In jur roua e groasa,semn ca noaptea a fost senina.Cei sase caini merg cu noi pana la intersectia unde se desprinde spre stanga(NE) drumul alpin Saua Dichiu-Sinaia.
Dupa o pauza de respirat,de ajustat echipamentul si asteptat cainii care o luasera inainte spre Pietrosita,prindem drumul mai putin umblat care urmeaza sa traverseze Muntii Bucegi prin partea lor sudica.
Am ales acest traseu de retragere pentru ca el ar fi fost practicabil si in caz de stricare a vremii:ploaie,ceata,vant,zapada...Dupa ,,o dimineata inselatoare"(titlul unui volum din Pumnul si palma,romanul lui Dumitru Popescu-Dumnezeu),vremea da semne de indreptare.Printre crengile brazilor de pe marginea drumului se zareste din nou Creasta Strunga-Colti.
Drumul pana la golul alpin ne pare acum mult mai lung ca data trecuta(acum doi ani)cand l-am facut cu o Dacie papuc4x4 de la Sinaia la Padina.Ne apropiem de golul alpin.Acum drumul se inscrie prin raristi de molizi.
Inca putin si ajungem in Saua Dichiu.
Ajunsi in saua larga studiem indicatorul rutier din intersectie.
Saua Dichiu 1614m alt. Drumul din fata urca la cabanele de pe Platoul Bucegi ocolind mai intai Muntii Paduchiosu si Vanturisu.
Facem popas pe poiana din dreapta intresectiei.O vorba inteleapta spune ca micul dejun sa-l mananci singur,pranzul sa-l imparti cu prietenii si cina s-o dai la dusmani.
Noi zicem ca e micul dejun.Cei trei caini ramasi cu noi spun ca e pranzul,deci sa-l impartim...
Pana aici am facut doua ore si jumatate.In jur totul e pustiu.Stana de sub noi a ramas singura sa infrunte iarna.
Totusi departe,spre Varful Dichiu,se vad patru cai ramasi de izbeliste pe poiana.Cainii nostri se departeaza de masa 4-5m si latra la caii care abia se vad,apoi vin la masa dand din coada.Merg la interes,nu?Strangem masa si dam sa plecam.Gasim doua peturi goale pe poiana si ne amintim de ,,jocul"cuiva de pe Carpati.Au ramas prin masina pana la Galati.Le-am gasit turtite datorita diferentei de presiune.
Ne indreptam spre versantul prahovean al muntelui.
Noi,autorul,adica noi,Stefan cel Mare...
Pe portiunea de coborare transalpina e mult mai spectaculoasa.
In dreapta ramane Muntele Dichiu pe jumatate impadurit.
Vremea s-a indreptat deabinelea ,iar drumul ne poarta prin cotloanele Muntelui Vanturis,la mare inaltime,deasupra Vaii Ialomicioarei.
Drumul e lung si calatorul tot mai ostenit.
La o curba larga se lasa spre dreapta Plaiul Paduchiosu,pe care coboara un sleau de caruta pana la Pasul Paduchiosu,Cota 1000 de pe drumul Sinaia-Targoviste.
Dar privelistile adevarate se deschid spre stanga,spre fetele sudice ale Muntelui Varful cu Dor,Cota 1400 si Valea adanca a Zgarburei.
Intram in etajul foioaselor si culorile toamnei ne impresoara.
Cainii par tot mai obositi.Se tarasc fara chef in spatele nostru.Deodata pornesc spre intunericul padurii ca trei sageti.Se aud chitaituri de frustrare,apoi ii vedem in fata noastra,la 50-60m,traversand drumul in spatele unei vulpi.Sar cu totii in rapa din stanga soselei si...dusi au fost.I-am strigat,i-am chemat,i-am asteptat...Nimic.
Ne departam de locul cu pricina si privim in spate cu speranta.
Trecem printr-o zona mai expusa,valea din stanga,Valea Zgarburei,fiind foatre adanca.Din peretele din dreapta sunt cazute blocuri mari de piatra.Peste Valea Prahovei se vad Muntii Baiului.
Mai jos ne intalnim cu doua masini cu tineri foarte hotarati sa urce.Nici nu banuiesc ce-i asteapta!
Dupa o serpentina gasim Cabana Cuibul Dorului ascunsa la umbra padurii.
De aici parasim drumul care continua pana in Pasul Paduchiosu,ocolim cabana si dam de o bariera vopsita in verde ce inchide accesul pe o scurtatura care ne scoate la drumul asfatat in cca.15 min.
Cand soseste Adriana,ramasa putin in urma,vede prima masina care trece pe sosea.Face cu mana si ne ia.Asa da noroc!
Cartile sfinte(Cristea,Kargel)spun ca drumul alpin Sinaia-Bolboci ar masura cam 26km.Cum pana in Sinaia am mai mers vreo 6km,inseamna ca am parcurs 20km in aproape 6ore.
Drumul se prezinta mai bine decat in urma cu doi ani,dar nu se recomanda autoturismelor obisnuite.Chinui motorul...
Drum bun!
(Jurnalul a fost postat pe 9 octombrie 2008.)
Marți, 1 septembrie 2009 - 18:11
Afisari: 9,344
gigicepoiu
Sâmbătă, 11 octombrie 2008 - 03:11