Bucegii pentru prima data. (Muntii Bucegi)

Busteni-Cabana Malaiesti-Turnurile Tiganesti-Ciubotea-Bran

      Dupa multe planuri si multe amanari anul acesta am facut prima mea tura pe munte.Cu adevarat pe munte.Planuiam inca de acum doi ani o tura in Bucegi dar din diverse motive am tot amanat-o ramanand doar la ture scurte in Postavaru si Piatra Mare.Prima tura cred ca are un farmec aparte pe care eu l-am simtit pe deplin.Fiecare lucru pe care il vezi e nou,fiecare peisaj te uimeste tot mai mult si cu fiecare pas ajungi tot mai sus,acolo unde pana atunci nu ai pasit.Sunt emotii poate putin amplificate dar sunt sincere si merita traite.Am asteptat mult timp iesirea asta si intr-un final a venit.Acum ca m-am intors acasa imi dau seama ca nu a fost asa greu de organizat precum credeam inainte de plecare.Poate lipsa amicilor cu care sa plec,sau lipsa echipamentului nu stiu ce anume m-a retinut mult timp sa pornesc la un drum mai lung.

     

       Am profitat asadar de zilele libere si am plecat alaturi de prietena mea pe un traseu necunoscut.Am ales traseul doar din relatarile altor membri si am pornit in pas lejer privind totul ca o vacanta departe de lume.Dupa o noapte in care fel si fel de ganduri descurajatoare m-au ametit am plecat cu trenul spre Busteni.La 6.30 eram in Busteni cautand drumul spre caminul Alpin.

Privim de jos spre crestele Caraimanului si speram ca si pe taseul nostru sa avem parte de ceva inaltimi.

       La scurt timp intram in padure unde urmam triunghiul rosu.Pana la Pichetul Rosu poteca urmeaza linia masivului pe la baza acestuia,fiind brazdata de mici poieni cu privelisti foarte frumoase.Drumul pare umblat destul de mult de biciclete si motoare insa noi avem parte de multa liniste perturbata doar de fluierul cu care incercam sa speriem ursii(mai degraba veveritele).Aproape de intrarea pe Valea cerbului ne oprim sa mancam ceva langa o cabana veche de lemn probabil de la o fosta stana.Peisajul e o adevarata terapie pentru sufletele noastre stresate de nebunia orasului.

      Dupa intersectia cu poteca ce vine de la Poiana Izvoarelor peisajul se schimba treptat,urcarea devine mai accentuata solul devine mai stancos si peisajul tot mai spectaculos.Intalnim apoi intrarile pe mai multe vai ce duc spre vf Bucsoiu,locuri in care peisajul e superb oriunde te-ai uitat.Urmeaza cateva portiuni pe lant care fac deliciul turei,nestiind ce ne asteapta mai tarziu ne bucuram de fiecare moment.Trecem de zona La Prepeleac unde incepe si traseul spre vf Bucsoiu si vf Omu si apoi incepem sa cotim stanga tot mai mult spre interiorul muntilor intrebandu-ne mereu pe unde ne va duce oare poteca.

      O urcare mai accentuata unde gasim in noroi ceva urme de civilizatie mai putin omeneasca si apoi urmeaza coborarea spre cabana Malaiesti.Pe alocuri cateva lanturi ne fac sa ne simtim tot mai aproape de creste.Printre copaci zarim pentru prima data cabana Malaiesti.Dupa alte cateva minute ne apropiem si ne trezim in mijlocul unui imens baraj de stanca.Peisaj absolut superb oriunde ai privi.

Ajungem la cabana la ora 13.30 unde ne cazam si ne bucuram apoi de linistea si privelistea din acest colt de rai.Tragem aer in piept si parca nu ne vine sa credem ca dupa atatea planuri in sfarsit putem sa avem parte de asemenea peisaj.Dupa masa fiind inca devreme hotaram sa plecam fara bagaje spre interiorul caldarii unde incep traseele spre Omu nefiind hotarati pe care vom merge a doua zi.

Urcam pe firul vaii in pas lejer,cabana se face tot mai mica in urma noastra,facem poze multe si ne bucuram de peisaj.Desi nu cred ca meritam asa de repede primim din partea naturii si cateva surprize... negre.Reusim sa ne apropiem si sa facem cateva poze.Ajungem pana aproape de intarea pe turnurile Malaiesti.Pe vai inca mai persista zapada.

Ne intoarcem la cabana cu gandul sa aflam mai multe despre traseele ce incep din caldarea glaciara.Mancam o ciorba buna la cabana mai stam putin de vorba pe afara si apoi mergem la somn dupa o zi lunga in care am descoperit o noua lume.Odata cu lasarea serii peisajul se schimba,crestele rosesc (nu de rusine) cand soarele isi arunca ultimle raze peste ele.E incredibil cata liniste poate fi pe munte.

        A doua zi pornim devreme.Bem un ceai si pe la 7.30 vrem sa pornim pe banda galbena spre Bran prin Clincea.Traseul incepe cu o urcare abrupta chiar de langa cabana.Ajungem pe creasta de langa cabana unde se afla crucea de metal,moment in care descoperim o noua caldare glaciara.Poteca urmeaza firul vaii spre interiorul acesteaia pana la Lacurile Tiganesti si apoi urca accentuat.Ajungem la refugiul Tiganesti un loc foarte frumos.Peisajul se deschide spre Bran si in departare zidul craiului.Refugiul e in stare excelenta lucru ce ma face sa ma gandesc la o viitoare tura cu innoptare aici.De aici drumul se bifurca.In dreapta se coboara in Bran prin Clincea pe banda rosie sau pe cresta,in usoara urcare spre turnurile Tiganesti.

Fiind inca devreme hotaram sa mergem spre turnuri si vf Scara atat cat vom putea urmand sa ne intoarcem tot prin Clincea.Poteca e buna urcare usoara desi suntem undeva la 2100m.Peisaj superb,in departare se vede cabana Omu.Treptat poteca devine abrupta,intram in turnuri si dupa un parcurs ceva mai greoi pe lanturi lungi intram in patura de nori pe platou.Aici a fost singurul pasaj unde am inaintat cam tematori datorita abruptului insa cu atentie se trece fara probleme.

Pentru ca o eventuala coborare pe lanturi nu ne suna tocmai placut hotaram sa coboram pe triunghi galben spre Bran prin Ciubotea.Aici intalnim alti doi turisti alaturi de care vom ajunge pana acasa in Brasov,baieti de nota 20 pacat ca nu am pastrat legatura.Coborarea prin Ciubotea e destul de abrupta dar nu pune mari probleme.Coboram asadar in patru intai prin zona stancoasa si apoi prin padure.E un traseu solicitant si destul de lung care ne scoate spre final intr-o poienita frumoasa si apoi pe drum forestier spre Bran unde ajungem in jurul orei 18.Facem cateva poze si privim inapoi de unde am venit.Sentimentul de multumire si satisfactie nu poate fi descris doar in cuvinte.Suntem destul de obositi dupa coborarea accentuata dar deja ne gandim ce tura vom face pe viitor.

         

       Probabil pentru majoritatea traseul este unul uzual pentru noi insa a fost  fantastic fiind indelung asteptat.Desi mi-as dori sa fim mai multi in tura am decis ca si in doi putem face iesiri excelente..Dupa tura asta imi e clar ca am nevoie de zile pe munte de starea pe care o am cand sunt sus.Desi sunt inca la stadiu de pantofar,cum le place multora sa ne spuna,cred ca dupa tura asta am invatat sa-mi leg siretele si la bocanci motiv pentru care am de gand sa-i folosesc mai des.

                           

                                                                                                                     Numai bine.

Luni, 4 iulie 2011 - 17:43 
Afisari: 3,765 


qwerty