Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2020
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Decembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Bucegii din Sinaia - Valea Pelesului si Valea cu Genune (Muntii Bucegi)

AVERTISMENT !

"Siguranța este o preocupare importantă în toate activitățile montane.

Trebuie să fiți conștienți că alpinismul, în toate formele lui de manifestare, este o îndeletnicire umană periculoasă.

Parcurgerea în siguranță a unor trasee nemarcate în abrupt necesită o înțelegere realistă a îndemânărilor și limitărilor personale.

Chiar dacă faci totul corect poți fi rănit sau poți muri.

Starea de sănătate bună, atât fizică cât și mentală, antrenamentul, experiența, echipamentul de profil, consultul unor ghiduri competente precum și eventuala companie a unui cunoscător al locurilor reduc din aceste riscuri.

Nicio descriere nu te poate avertiza cu privire la fiecare pericol și nu poate anticipa limitările fiecărui cititor. Acest text conține doar opiniile personale ale autorului și nu este o descriere exhaustivă a parcurgerii unui traseu nemarcat în abrupt. Aceste informații pot fi greșite, inexacte sau depășite, iar condițiile în care se prezintă traseul pot fi mult diferite de cele întâlnite de autor în ziua parcurgerii acestuia.

Folosirea acestui text implică faptul că acceptați responsabilitatea pentru propria siguranță și vă asumați riscul rănirii sau al morții."



"Data: 14.05.2011

Traseu: Sinaia (BA) – Valea Pelesului – Valea cu Genune (nemarcat) – Saua Calugarului – Cota 1500 (BG partial si nemarcat) – Cota 1400 (BR) - Sinaia

Participanti: Mugurel, Tudor si Adrian

Echipament: noi am avut casca, cordelina, piolet si bete telescopice. Ar fi bine sa aveti in plus la voi o semicoarda, ham, dispozitiv de coborare, ciocan si pitoane.

Grad de dificultate: 1A per ansamblu, cu unele portiuni mai dificile.


E vineri seara, e trecut de ora zece si e timpul sa rasara steaua mea norocoasa. Suna telefonul si la celalalt capat e Mugurel, impreuna cu o invitatie la o tura de o zi in abruptul Bucegilor. Prima varianta de traseu, scoasa dintr-o turbinca indesata bine in 20 si ceva de ani de bucegit, e abruptul Morarului, pe brane si pe la Manusa.

Sambata dimineata Mugurel ne culege la 6.15 de la locul obisnuit de intalnire. Pe drum apare a doua varianta de traseu, sa urcam din Sinaia pe valea Pelesului. Marius ne trimisese cateva poze de pe vale, pe care fusese in week-end-ul precedent și, prin urmare, eu, care nu parcursesem nicio portiune din traseu, aveam ceva idei despre podoabele acestuia. O trecusem pe lista lunga a zonelor de abrupt din Bucegi unde e de mancat o paine. Nici prin gand nu-mi trecuse ca voi ajunge acolo chiar sambata urmatoare.


Cea mai veche harta, din biblioteca virtuala proprie, pe care am gasit atat denumirea Valea Pelesului, cat si Valea cu Genune, e cea editata de Touring-Clubul Romaniei – Sectia alpina Brasov: Harta turistica a masivelor Bucegi – Garbova, Regiunea Sinaia Predeal, tiparita la Institutul Cartografic Unirea Brasov, 1 Martie 1934. (cu rosu e marcat o parte din traseul urmat):

/Peles/1tcr.jpg

Mai jos aveti un fragment din harta atasata monografiei din 1961.

/Peles/2bta.jpgDupa cum lesne se vede, dupa trezeci de ani, o noua harta nu preia informatii deja disponibile.


In Sinaia am parcurs prima parte a traseului 2 - Sinaia - Piatra Arsa (BA, BG) – descris in monografia Bucegii turism-alpinism (N. Dimitriu, E. Cristea - 1961): „... de la capatul de sus al strazii Furnica si urmeaza strada Sportului, ce se continua cu soseaua spre Hotelul Alpin ,,Cota 1400" si Poiana Stinei. Dupa ce lasa in stinga ,,Cabana Schiorilor" si trece de ultimele cladiri ale Sinaiei, soseaua face, nu departe, o cotitura brusca spre stinga, de unde o parasim, prinzind spre dreapta poteca marcata care, dupa un scurt coboris, traverseaza V. Pelesului.”


E ora 09.00. Incepem sa urcam pe versantul drept (stang geografic) al vaii si trecem pe langa/peste 2 ziduri – amenajari ale albiei. Valea e ca un sirag de margele – zone in care albia e larga, urmate periodic de mici gatuiri. Din loc in loc intalnim mici cascade. Vara probabil nu ratezi o cufundare a talpilor in apa rece. Ceea ce e cu adevarat minunat in perioada asta la munte e ca te bucuri de inca o primavara si parca o traiesti mai din plin decat cea din parcul din oras. Aici gradinar e mama natura si nu primaria.

/Peles/11.jpg

In functie de configuratia terenului parcurgem valea cand pe un versant, cand pe altul. Betele de trekking sunt cat se poate de utile.

/Peles/12.jpg


/Peles/13.jpgPe aici pe undeva cred ca e primul perete unde au fost amenajate trasee de escalada. Mai e o zona pe versantul drept si una pe cel stang.

/Peles/46.jpgLa 09.30 trecem de confluenta cu valea Peleselului, care vine din stanga, iar peste 20 de minute ajungem la cascada cea mare, unde toata lumea face poze, mai mult sau mai putin reusite, in functie de echipament si talent. Asta e, in fiecare dintre noi zace un mic japonez. Versantul stang are o panta mai domoala si e preferabil pentru ocolirea cascadei.

/Peles/38.jpg

Soarele ne zambeste printre nori si ne indeamna sa intindem crema de protectie. In apropiere de pod, treptele de stanca pe care curge paraul sunt ceva mai inalte ca in aval si par resturi de ziduri incase.

/Peles/31.jpg

Pe sub pod nu se poate trece, asa ca noi urcam in diagonala pe versantul drept. In dreapta zidului cel mic de dincolo de sosea gasim un marcaj TA vechi si o sageata albastra. Inainte de a junge la „zidul cetatii”, am sarit un mic zid pe firul vaii, unde in drepta era un TA cam sters si o sageata spre stanga.

Ce e cu marcajul respectiv am aflat din Calauza turistului - Bucegi 1958: „Daca se urmeaza soseaua de masini [...], drumul duce in lungul Văii Pelesului, [...]; apoi urca si in curand se angajeaza, in serpentine, spre stinga. Din acest punct spre dreapta pleaca marcajul banda albastra spre Poiana Stînii, pe la Stinca Clopotelu. Mai sus pe șosea întilnim pe stinga o stinca — Sf. Ana, [...]. Apoi soseaua se bifurca si din nou avem o despartire a marcajului: spre dreapta pleaca marcajul triunghi albastru, care duce tot spre Poiana Stinii — drum de masini.”

Marcajul respectiv e reprezentat si pe harta. (Il mai gasim si pe harta din colectia MN ONT) Peste 50 de ani pe harta Bel Alpin marcajul nu mai apare.


De la pod in sus incepe valea seaca a Pelesului, vale de abrupt in toata regula, un deliciu neasteptat in aceasta parte a Bucegilor. Oamenii au inchis-o dintr-un mal in altul cu un zid crenelat ca de cetate, de doi metri grosime la baza. Trecand prin zid dai de primul obstacol, o ingramadire de bolovani si trunchiuri de copaci, inalta de vreo 2 metri, menita sa testeze determinarea invadatorilor. Cu ceva contorsionari printre trunchiuri depasim acest prim obstacol, de deschidere a apetitului.

/Peles/20.jpg

Mai faci un minut pe albia plata pana la obstacolul urmator, un gratar vertical din sine de cale ferata. Incalzirea continua.

/Peles/25.jpg

Ajunsi deasupra gratarului, aruncam o privire in urma.

/Peles/18.jpg

Ca sa te cucereasca si sa te indemne sa revii si sa povestesti si altora, o vale de abrupt cumsecade (cu stanca uscata) iti umple inima de bucurie putin cate putin. La 5 minute dupa poarta cetatii ne incercam abilitatile de cataratori pe prima saritoare, cam 5 m inaltime. Intr-un moment de neatentie l-am scapat din vedere pe Tudor și astfel a ajuns sa urce primul toate saritorile vaii. Domnul profesor, un bucegist pasionat, are cu 20 de ani mai mult ca mine si e cu cel putin 20% mai sprinten. Chapeau bas! Saritoarea se trece cam in diagonala spre stanga.

/Peles/51.jpg

Dupa acest prim obstacol natural, valea pare ca s-a cumintit, insa doar se preface. Urmeaza canionul din cotitura., care ne intampina cu o limba de zapada, parca prima pe ziua respectiva. Ca sa aflam ce e sub ea, trebuie sa asteptam un sfarsit de vara. 

/Peles/52.jpg

Cotim la dreapta. Prima parte se urca destul de usor, apoi vin e o bucatica de plat, urmata de un plan inclinat tapetat cu un strat de pamant pe stanga si in centru.

/Peles/27.jpg

Acesta se termina cu un horn in dreapta

/Peles/19.jpg

si cu o saritoare in centru. Daca e stanca umeda, s-ar putea sa-ti faca cu ochiul hornul. Mie de sus mi s-a parut, pe moment, ca la iesirea din horn traversarea e cam expusa.

/Peles/33.jpg

Aruncand o privire mai la vale am zarit si limba de zapada. Vara vizibilitatea va fi micsorata de frunzele copacilor, care acum lipsesc.

/Peles/23.jpg

Distractia continua. O noua limba de zapada cuplata cu o saritoare. Zapada intarita e o buna rampa de lansare, cum o fi fara ea, ramane sa descoperiti intr-un alt anotimp.

/Peles/54.jpg

Parca n-as descatara neasigurat pe aici

/Peles/28.jpg

Urneaza zona bolovanului cu peruca de iarba verde, dincolo de care e o noua saritoare, pe care nu stiu cum se face ca nu am imortalizat-o inainte de urcare, asa ca pot sa va arat doar cum se vede de sus.

/Peles/14.jpg

Inca un mic hop si apoi valea se largeste, primind din stanga un afluent pasnic, dupa spusele lui Mugurel. E posibil sa fie valea Zadelor. Tudor a mai urcat anterior doar pana aici, eu n-am mai fost niciodata prin zona. Firul nostru, dragul de el, vrea sa ne pacaleasca cu urmatoarea saritoare, sau mai bine zis perete, care trece de 80 de grade si pe deasupra mai are si barba (adica iarba). Noi suntem staruitori si fideli, asa ca ocolim pacaleala pe drepta, pe unde ursache avea toaleta ecologica.

/Peles/15.jpg

Dam de un perete si traversam pe sub el pe o branita, cu atentie si sprijinindu-ne uneori de copaci, pana revedem firul vaii si coboram incet si sigur versantul ei abrupt si pamantos.. Am ocolit astfel cel putin inca o saritoare in afara de cea mare cu iarba, se pare ca bine am facut, de sus pare ca se apropie binisor de verticala.

/Peles/41.jpg

Crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) se aseamana cu popalnicul iepuresc (Hepatica nobilis), frunzele primei au o tendinta fractalica, cei trei lobi (pe care ii are si cea de-a doua) se impart in inca trei lobisori.

/Peles/16.jpgIn amonte noi degustam o noua saritoare. Zona e ca o scara cu trepte inalte, am ocolit noi vreo trei grele, insa urmeaza una usurica si una taricica, mai solicitanta, unde o asigurare e buna pentru moralul coechipierilor  Se traverseaza oblic stanga si in portiunea finala spre dreapta. Mai jos cascuta portocalie urca prima saritoare dupa ce am revenit pe fir.

/Peles/35.jpg

Tudor da piept cu saritoarea, Mugurel se pregateste, iar Adrian huzureste cu degetul pe declansator. Nostim e ca la montaj, parcurgand rapid pozele, Mugurel pare ca a parcurs saritoarea in cateva salturi.

/Peles/47.jpg

O saritoare in trei culori, negru, verde, gri.

/Peles/53.jpg

Continuarea e ceva mai domoala, apoi o mica portiune bolovanoasa si inca o saritoare pe dreapta.

/Peles/32.jpg

Codasul de serviciu iar nu se poate abtine si imortalizeaza si ce a lasat in urma

/Peles/30.jpg

Dupa ce Mugur a urcat saritoarea de mai jos, a batut ora 11.00.

/Peles/45.jpg

Vine la rand saritoarea de la streasina unde niste busteni bine plasati si uscati ne scutesc de o piramida.

/Peles/26.jpg

Ce se vede sub tine cand esti cocotat pe streasina:

/Peles/34.jpg

Ceva mai multa atentie a solicitat saritoarea verde cu fisura pe dreapta (tapetata cu muschi). Are proptit pe stanga un trunchi curbat destul de subtire si a carui capat de jos se misca, asa ca mare atentie, sa nu decolati cu el. Aici am facut un funicular ca sa urcam rucsacii. 

/Peles/36.jpg

 

/Peles/49.jpgVreti sa va trageti sufletul? Puneti-va pofta-n cui, mai e pana pe platou.

/Peles/50.jpg


/Peles/37.jpg

/Peles/42.jpgDupa doua trepte dam pe drepta de un hornulet cu un bolovan incastrat la mijloc. Aici eu am avut ceva de munca.

/Peles/39.jpg


/Peles/44.jpgCand ziceam ca valea s-a linistit, dam de o noua limba de zapada, preludiul unei saritori, destul de spalata si cu un firicel de apa, care necesita un ocol pe stanga. Fata dreapta avea cam prea multa stanca.

/Peles/40.jpg

In legatura cu poza urmatoare mi se sopteste in casca: cam aici (putin mai inapoi) vine din dreapta sus firul vaii Pelesului, peste pieptul puternic de piatra. Firul pe care continuam este valea cu Genune.

/Peles/43.jpgVersantul stang e pamantos si destul de inclinat, asa ca asudam binisor.

/Peles/57.jpg

Deasupra saritorii in dungi valea facea un soi de S si ultima saritoare, cu ceva vegetatie spre final, ne-ar fi pus la incercare.

/Peles/48.jpg

De aici orizontul se largeste. Pe ambii versanti sunt multe zade, in octombrie probabil ca e foarte frumoasa zona.

/Peles/22.jpg

Pe muchia impadurita care apare in centrul imaginii trece traseul BA care vine din Poiana Stanii. Chiar acolo unde se vede un petec de iarba s-ar putea sa fie bancuta (asa imi spun vocile din amonte). Pe harti traseul BA merge si pe versantul drept (cum urci) al vaii Pelesului, fiind desenat destul de aproape de valea respectiva. Noi am iesit din Valea cu Genune in saua Calugarului, aproape de indicatorul BG - 1 ora pana la Piatra Arsa.

/Peles/17.jpg

Dat fiind ca in portiunea asta talvegul era acoperit cu zapada, in care antemergatorul face destule urme incomplete, oricand piciorul se poate scufunda pana la genunchi. S-a cam terminat pentru noi cu saritorile. Acolo unde zapada nu favorizeaza inaintarea ocolim pe fete.

/Peles/21.jpg


/Peles/24.jpg


/Peles/1.jpgIn unele locuri am intalnit rimaye

/Peles/2.jpgSpre final valea mai are cateva zone unde cand nu e zapada imi pare ca ai de munca sa urci direct pe fir.

/Peles/3.jpg


/Peles/29.jpg


/Peles/4.jpgPe partea dreapta brandusele devin tot mai numeroase. Am iesit la plat, am continuat pe BG pe sub Furnica si am coborat pe un picior cu belvedere unde am luat masa. In stanga zaream un tort de frisca in care era infipta o acadea - Costila si Caraimanul, al carui abrupt parea o caldare de vulcan care arunca coloane de cenusa in atmosfera.

/Peles/5.jpg


/Peles/6.jpgPoiana Stanii

/Peles/7.jpg

Incepem coborarea spre Sinaia

/Peles/8.jpg

Suntem in luna lui florar: o reprezentanta a genului Viola - violete si panselute

/Peles/9.jpg

Florile urmatoare imi pare ca sunt din genul Primula, seamana cu Ciubotica cucului (Primula officinalis), insa respectiva are petalele galbene.

/Peles/10.jpg

Coborand pe BR de la cota 1400 am degustat leurda. La 16.00 tura a luat sfarsit. Mi-a placut tare mult tura asta si am de gand sa revin prin zona cand nu mai e zapada.

Multumesc lui Mugurel pentru invitatie, traseu, companie si suport tehnic si lui Tudor pentru companie si pentru ca ne-a descuiat toate saritorile.

Fiind primul jurnal al unui traseu de abrupt pentru mine si, totodata primul jurnal color, multumesc si cititorilor pentru rabdarea de care au dat dovada.



Miercuri, 1 iunie 2011 - 19:22 
Afisari: 6,341 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

timmy
timmy

 
1
Super tare! E o val e mai puțin umblată și cunoscută decât vecinele sale mai din nord și totuși foarte faină. Nu prea avem de ce să ne plângem în legătură cu platoul și drumul de pe acesta cât timp putem să bălăurim prin abrupt. Mai mult, o să putem face autostopul când ieșim, să coborâm și să mai urcăm o vale Carpati.org
Te salut!


Joi, 2 iunie 2011 - 10:21  

mihai_fl
mihai_fl
Caraba
 
2
Faina tura si jurnalul.

Si zici ca domn profesor e cu 20 de ani mai mare si cu 20% mai sprinten ? Carpati.org


Joi, 2 iunie 2011 - 16:14  

andrei.st
andrei.st
(admin)

 
3
Frumoasa tura si buna descrierea din jurnal Carpati.org
Felicitari si la mai multe Carpati.org


Joi, 2 iunie 2011 - 19:51  

mvc
mvc
Caraba
 
4
Bravo domnilor !


Vineri, 3 iunie 2011 - 11:58  

horjeaeugen
horjeaeugen
Caraba
 
5
Foarte folositor jurnalul.Chiar am mers la sigur.La momentul actual in locul limbilor de zapada erau cateva balti cu apa urat mirositoare.In partea superioara a vaii, acolo unde era un strat consistent de zapada, la momentul turei voastre, e doar o aglomerare de bolovani si trunchiuti cazute de arbori. In plus sunt 6-7 saritori mici dar foarte placute.


Sâmbătă, 7 iulie 2012 - 17:04  

gabizero
gabizero

 
6
Ma intereseaza, daca se poate, din harta de la 1934 (Harta turistica a masivelor Bucegi – Garbova, Regiunea Sinaia Predeal), zona Azuga - Valea Azugii - Valea Limbaselului; stiu ca in zona Retevoiu fabrica de hirtie din Busteni a construit, pt exploatarea padurilor, un funicular/plan inclinat in 1891 si incerc sa identific locul/traseul; funicularul si calea ferata forestiera au fost demontate in 1935 odata cu dezafectarea constructiilor exploatarii. Sper totusi sa apara pe harta, atita timp cit despre el vorbeste Mihai Haret in ghidul lui din 1910 iar funicularul aerian din Busteni spre Bolboci vad ca e reprezentat. Multumiri!


Marți, 14 august 2012 - 19:24  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0696 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org