Bucegi. Albisoara Crucii. (Muntii Bucegi)

Acest traseu NU se adreseaza începătorilor în drumeţia montana, necesită un minim de cunoştinte de alpinism si echipament de alpinism.

Traseul este cotat la 2A. Data parcurgerii traseului 19.07.2009.

Participanţi la tură Mugur, Marius si mihai_fl.

Ne bucuram de un lucru mai rar întalnit, seara a plouat torential in Bucureşti şi Braşov, dar in Buşteni a fost numai vânt, aşa ca am avut noroc de o stâncă uscată şi n-am mai fost udaţi de ploaie dupa mult timp in vara asta.

Ne uitam la ultimii nori care işi iau adio de la munte şi ne lasă pe noi sa le luam locul. ­

Sa incepem prin enumerarea Albisoarelor, nume dat tuturor afluentilor de pe dreapta ai Vaii Albe situati mai sus de poiana La Verdeata

Asa ca dupa ce treci pe poteca de locul unde a fost fostul refugiu / cabana al schiorilor ochii iti sunt atrasi de Creasta Picaturii si vaile care urca pe acest versant abrupt al Picaturii dinspre Valea Alba.

Multa vreme mi-am zis "pe acolo nu se urca".

In fotografia de mai jos in stanga este a Valcelului Spanzurat (ruptura de panta in partea inferioara), iar in dreapta sa ghiceste Albisoara Strungii (zona umbrita)

­

Valcelul Spanzurat, ruptura luata din alt unghi.

"Albisoarei Strungii "

Dupa care Albisoara Turnului, Albisoara Gemenelor, Valcelul Cantuniari si Albisoara Crucii care nu se mai disting clar din valea Alba ele se termina intr-un perete stancos inalt de cateva zeci de metri.

Dupa Albisoara Crucii mai urmeaza Albisoara Braului si Albisoara Rasucita.

Albisoara Crucii este cea mai lunga dintre Albisoare, dar nu si cea mai grea de parcurs.

Numele ii vine de la faptul ca se termina la crucea de pe Caraiman.

Urcam agale pe Valea Alba, mai era zapada multa pentru aceasta perioada.

Ne facem incalzirea pentru ce o sa urmeze.

Dar cum Mugur avea planuri serioase pentru acea zi incepem sa ne orientam si sa cautam o intrare in traseul nostru. Asa ca "intr-un loc cu verdeata" incepem sa urcam din Valea Alba pe o carare slab conturata de capre. Ne orientam spre stanga cum urcam si incercam sa intram in vale.

Dupa ce castigam ceva inaltime vedem si valea cum arata.

Am fi putut intra din acest loc in valcel, dar preferem sa mai urcam prin dreapta unde locul era mai prietenos.

Lasam jnepenii si intram pe Albisoara Crucii.

Deoarece pe traseu mi s-a stricat aparatul foto (Canon SX 100) am folosit o parte din pozele lui Marius pentru acest jurnal, asa ca e posibil ca nu toate pozele sa fie in ordine cronologica.

A trecut si ceva timp intre data turei si scrierea acestui jurnal asa ca nu-mi mai sunt foarte proaspete toate detaliile.

De acum valea incepe sa fie frumoasa, stanca, saritori relativ usoare.

Panta devine tot mai inclinata.

La un moment dat apare o saritoare care stiam ca nu se poate trece, cel putin la nivelul nostru daca nu s-a apucat cineva sa o pitoneze.

Asa ca incepem sa o ocolim pe partea stanga, peretele destul de inclinat, prizele nu foarte sigure si nu aveai in ce sa faci asigurare.

Marius se duce primul, aproximativ in puctul din imagine il vad ca-si da rucsacul jos, semn ca gluma se ingroasa.

Dupa ce-si trece rucsacul peste un prag inalt trece si el, il intrebam cum este, zice ca pare bine si ne arunca coarda pentru asigurare.

Asigurat in coarda lumea pare mult mai roz, acum e drept ca asta depinde de gradul de pregatire al fiecaruia.

Pentru cineva care face un 4B, 5B in mod frecvent normal ca i se va parea foarte simplu, oricum un grad de risc este pentru toata lumea, numai ca la unii poate fi de 1% iar la altii de numai de 0,2%.

Mugur trecand asigurat de acel horn inierbat.

Valea e frumoasa, ne bucuram de peisaj, ne simtim bine impreuna desi cu Marius m-am inalnit prima data acum 2 ore.

Cat de bine iti filtreaza muntele colegii de drum.

­

Dupa un timp se vede o sea din care se pot zari Valcelul Cantuniarii si Albisoara Gemenelor.

­

Marius o pata de culoare in imparatia de stanci ce marginesc Valea Alba. Ne uitam la Fisura Albastra, nu mai e inghesuiala pe pereti, chiar nu am vazut pe nimeni la catarare.

Asa se ajunge in acea sa.

Asta e o vedere din sea asupra Valcelui Cantuniari.

­

Saritoarea ocolita de noi, vazuta de sus.

Dupa sea peretele este inclinat.

Zone frumoase de catarat pentru incepatori.

Tot felul de saritori, nu le-am tinut numarul si cat de dificile sunt pentru ca as fi subiectiv, asa cum am mai spus depinde de gradul de pregatire al fiecaruia.

--

Urmeaza o zona cu mai multe saritori, relativ usoare, unele blocate de bolovani

Numai saritorile mai dificile au piton de asigurare, cam toate aveau bucla de cordelina, dar nu se puteau folosi decat la rapel. Primul nu avea posibilitati de asigurare.

Mugur depasind saritoarea cu bolovan.

Aici ajungem in Braul Hornurilor ce pleaca din Valea Alba , traverseaza Albisoara Crucii, se coboara un scurt rapel in Cantuniari dupa care ajunge in Alb. Gemenelor.

Tot timpul am avut o priveliste superba asupra peretelui opus al vaii albe, ba Fisura Albastra, ba Blidul Uriasilor ca in imaginea de mai jos.

Mugur ne povesteste despre incercarea lui de a urca acest horn si cat de friabil este hornul din Blidul Uriasilor.

Tot respectul si admiratia pentru cei care au coborat pe schiuri Blidul Uriasilor si mai sunt in viata.

Aici iar avem parte de o traversare dubioasa, fara posibilitate de asigurare, dupa ce am ocolit o saritoare inalta, umeda si cu muschi.

­

Asta e prima saritoare din Braul Hornurilor pe Albisoara Crucii, de aproximativ 6-7 m.

Luam o mica pauza, ne uitam in jos pe unde am venit.

Valea este in continuare frumoasa pentru cei care vor sa se catere.

Mai sunt si portiuni dificile, dar nu la fel de expuse.

Incepem sa ocolim o saritoare inalta, umeda si cu muschi care nu arata prea bine.

­

Mugur aruncand cu coarda dupa mine. In general pe toate portiunile expuse mergeam asigurati, chiar daca se pierde ceva timp ar fi fost absurd sa ne asumam riscuri suplimentare dupa ce primul a trecut la liber.

Suntem deja la inaltime, nu mai avem mult.

Marius o ia la pas si face poze, e fericit  aparatul lui  foto inca functioneaza. Al meu aceeasi marca s-a defectat de 2 ori in mai putin de 14 luni, prima data desi era in garantie (service Canon) mi l-au tinut o luna pentru ca magazinul www.dm.ro este in incapacitate de plata si cei de la service nu-si puteau recupera banii.

Asa ca acum am cautat pe net cateva ore si cu informatiile de acolo mi l-am reparat singur.

Cand ma gandesc pentru ce imi cereau 200 roni pe reparatie imi vine sa rad, mai ales ca e o greseala de proiectare/fabricatie a aparatului.

Marius se lasa surprins de aparatul foto.

Releul de la Costila.

­

Iata-ne sus, luam o pauza de masa, ne mai luam de niste turisti ce aruncau cu sticle de plastic.

Coboram pe Jepii Mici.

Ne uitam la un o pata alba, locul de unde s-a desprins un bolovan mare si a rupt Braul mic al Caraimanului, ramurile de jos si de mijloc.

Ca sa nu fie tot jurnalul numai cu stanca mai pun doua imagini  cu flori dragi mie.

Asta nu e de pe platou

Ce a urmat nu mai face obiectul acestui jurnal, sperand ca nu v-am plictisit prea tare cu stilul meu monoton de a scrie, sper ca imaginile si putinele vorbe sa va dea o imagine la ce sa va asteptati daca vreti sa urcati pe Albisoara Crucii. (pentru cei care nu au facut-o inca)

Se pare ca aceasta vale este la fel de frumoasa si primavara, pe zapda inghetata si poate chiar mai usoara daca ai noroc de zapada buna.

Dupa aceasta tura m-am convis ca trebuie sa umblu la pusculita si sa-mi cumpar o pereche de bocanci mai tehnici, cu o aderenta buna si un varf mai rigid.

Partea proasta e ca trebuie sa-mi iau si o pereche pentru drumetie, cele pe care le-am avut  "s-au cam dus pe Albisoara".

Le multumesc colegilor pentru invitatie, companie, atmosfera si asigurari.

E drept ca poate s-a abuzat in acesata tura  de asigurari, acolo unde s-a putut.

Toate cele bune si ture in siguranta.

Florin

Luni, 7 septembrie 2009 - 17:55 
Afisari: 5,598 


mihai_fl