Bucegi 2009: Noapte,frig,ceata si Narnia (Muntii Bucegi)

30.10.2009/23:45 ajungem (eu,tifos,13 și melv) în Sinaia. Era vineri și aveam totul plănuit. Până duminica trebuia sa ajungem la Padina ,Omu, Crucea Caraiman (cât încă era noapte să o vedem aprinsă) și să coboram la Bran.

La Sinaia ne echipăm și pornim către 1400. Mai opresc câteva mașini la noi din când în când sa ne întrebe dacă am văzut urși, ce facem etc.

Ajungem la 1400 ,mâncăm ceva, ne odihnim și plecam spre cota 2000. Suntem dezamăgiți că ne dam seama că nu a nins deloc de la ultima noastră tura prin zona. Cerul e senin ne luminează luna traseul, ajută un pic și lanternele.

Ajungem foarte greu la 2000. Suntem obosiți.Ne odihnim pe băncile înzăpezite din fața unei cabane.

Eu zic sa mergem până ne cad picioarele și să ajungem în zori de zi la padina, 13 e aproape leșinat și tifos și melv mă aduc cu picioarele pe pământ. Trebuia sa dormim. Trebuia sa ridicam cortul... 13 stătea într-un colt leșinat de somn aștepta, tifos lumina zona și melv... nu mai țin minte, probabil făcea poze .

Era frig. Și noi montasem cortul o singură dată până acum, vara în condiții cât de cât ok. Ne zbatem să-l ridicam și reușim într-un final. Reușim să încăpem noi 4 și echipamentul nostru . Era înghesuit dar nu prea aveam de ales. Dacă ar fi dormit unul din noi afara probabil l-ar fi trezit oamenii de dimineață.

Reușim sa ne băgăm în sacii de dormit. Tot e frig.Sperăm ca următoarea zi va fi mai buna și ca vom ajunge unde ne-am propus.

Următoarea zi ne trezim pe la 10 din cauza persoanelor zgomotoase de afară. Nu vad și ei cortul, poate doarme lume înăuntru. Ies din cort , câteva persoane îl fotografiau. În jur copii gălăgioși, lumina și puțina ceața.

Tifos strânge cortul , încercăm să ne dăm seama pe unde trebuie să mergem să ajungem la Padina.Găsim indicatorul și urmăm direcția indicată în speranța ca o să întâlnim și marcaje pe parcurs.

Drumul e genial. Dealuri, vai și cer albastru . Încă nu găsim marcaje dar nu ne deranjează prea tare. E o vale, și coboram, deci trebuie sa fie direcția buna.

Ajungem în final și la marcaje. Rămânem fără apa, fie am băut-o fie e înghețată bocna pe fundul sticlei.

În cele din urmă dăm de o pădure. E acoperită cu zăpadă și pare un loc magic. Numim pădurea Narnia și începem să o traversam uimiți de frumusețile ei. Cu toate acestea pășim cu grija căci Narnia, deși un loc magic și spectaculos , este plină de pericole ascunse: bețe și pietre .

Ne oprim puțin în Narnia să apreciem locul. Chiar mă așteptam să sară de nicăieri o căprioară sau un ren, măcar un iepuraș alb dar nu s-a întâmplat nimic. Coborâm din nou agale, e aiurea când mergi pe un traseu nou că nu știi la ce să te aștepți.În acest caz e exact opusul pentru că ni se pare din ce în ce mai tare traseul.

Ajungem și la Padina. E cel mai pitoresc loc din lume, câteva cabane pierdute în Narnia înconjurate de munți. La cabană mâncăm și ne săturam fără sa cheltuim mai mult de 10 lei fiecare. 13  își ia vreo 4 ciocolăți calde, e foarte ciudat...

După ce mâncăm ni se face brusc somn, suspectăm că ne-au pus sedative în mâncare și băutură. Plecăm înainte sa leșinăm. Între timp afara s-a întunecat , la cabana am aflat ca trebuie să mergem după crucea albastra. Mergem confuzi și adormiți, ajungem la schitul peștera fără să vrem. Aici purtăm o conversație dacă e mai bine să mergem pe timpul nopții pe un traseu necunoscut pana ajungem la Cruce sau sa dormim astfel renunțând la orice speranță sa vedem crucea aprinsă. Ajungem la concluzia că e mai ok să dormim dar că nu putem sa dormim în cort în zona asta. Multe persoane ne-au zis că e panica în Padina de ursi. Eram obosiți și asa ca ne-am cazat. Camera avea 3 paturi ,noi eram 4.  Tifos se ofera să doarmă pe jos în sacul de dormit. Adormim devreme în ideea că ne vom trezi și mai devreme( ne-am pus  alarma sa sune la 6:00).

Ne trezim pe la 8 jumate. Regândim traseul , era duminică trebuia să ajungem acasă. De fiecare data ne presează timpul. Renunțăm la Omu, Cruce și să coborâm la Bran. De la Padina urma să mergem la Babele să coborâm Jepii Mici și să prindem nu știu ce tren in Busteni.

Părăsim cabana, ne așteaptă afara o alta dimineață superbă și un traseu nou. As fi vrut sa mai dorm vreo 2 ore dar ...''Trebuie sa prindem trenul!!''.

Traversam un râu, urcam niște scări, trecem pe lângă niște chestii, în timpul asta mă gândesc cât de tare ar fi sa trăiesc aici și să proclam Padina stat separat de România și să cer autonomie.Timpul trece mai ușor.

Ajungem la traseul propriu zis care arată exact cum își imaginează Melv Scoția. De asta probabil din 10 în 10 minute spune:''Parca am fi în Scoția!''. Urcăm greu și luam pauze destul de dese.

(Scoția?)

 

 

Începe sa ningă puțin.Fulguială. Vrem să ajungem la Babele sa vedem cât s-a schimbat în 2 săptămâni.

 

 

 Ajungem la Babe. Mai puțină zăpada mai multă agitație.

Eu mănânc înghețată , 13 își ia ciocolată caldă evident și tifos cu melv împart o ciocolata. Stăm puțin și plecam. Între timp pleacă o telecabină și se așterne ceața.

 

Ajungem la prăpastia de care a zis cineva că o să cădem în ea pe timp de ceață. Ceața ne acoperă de tot, vedem în maxim 10 m. Lui Melvin îi îngheață părul.

Pierdem cam o oră sa găsim jepii. Urăsc ceața.

Începem traseul vorbind despre avertizările primite. Pentru Melv e prima data când face traseul. Restul îl făcusem vara și bănuiam la ce sa ne așteptăm.

Îmi dau seama că de fiecare când trecem o porțiune mai dificila cortul e la mine,

îi suspectez pe restul de conspirație. Îi dau cortul lui Melv. După, restul traseului pare floare la ureche...

 

Coborâm destul de repede, 4 ore jumate.

Jos urcam în primul tren, prindem loc între vagoane. Ne întoarcem acasă cu bocancii umblați.

Duminică, 20 decembrie 2009 - 21:10 
Afisari: 4,790 


ichbinhans