Bucegi 2009: Jepii mari, Pistrui si moartea felinarului (Muntii Bucegi)

16 10 2009 - 00:14 Coboram din tren la Bușteni.  Suntem eu, Tifos, Melv și Pistrui(tipul nou). Am plecat cu 3 obiective. Sa sa ajungem la Crucea Caraiman când încă e aprinsa , sa mergem pe un traseu nou (jepii mari pentru noi era neumblat), si sa ajungem la 12 la Predeal ca trebuia sa ne întâlnim cu niște prieteni.  Deja suntem extrem de entuziasmați pentru ca a nins. Prima zăpada pe an și bănuim ca s-a așternut un strat generos peste munte. Înainte sa ajungem la începutul traseului ne întâlnim cu niște oameni din bușteni care ne întreabă ''unde mergeți băieți la ora asta?'', eu răspund ''sus'' , ei rad un pic de noi și zic ''nu prea sunteți echipați ''. Ii ignoram , ce știu ei...  Găsim traseul și observam cu ne era nici o urma de pas pe el, doar zăpada proaspăt așternută. Gândul ca suntem primii pe un traseu după ninsoare ne bucura și mai mult. Ne încălzim repede ba chiar începem sa transpiram, ne mișcam ok , avem ca sursa de lumina același felinar , lanterna lui Tifos de cap și o lanterna pe care Pistrui o tine în ghiozdan poate poate o sa avem nevoie de ea mai târziu.  Nu mai țin minte cât am mers dar știu ca Pistrui a fost cel care a cerut pauza. Ne oprim, el și Melv fumează o țigară . Moralul e ridicat.

Reluam drumul ,parca cumva ne mișcăm mai greu , zăpada devine din ce în ce mai mare și drumul mai dificil.

 

 

E bine măcar ca nu e ceata , orașul se vede genial de sus.  Suntem de vreo 3 ore jumate pe traseu , suntem uzi la picioare și ajungem la o porțiune unde trebuia sa te ții de niște lanțuri ca sa poți trece pe traseu.  Sunt -5 grade, lanțurile sunt acoperite de zăpada înghețată și eu sunt singurul fără mânuși. Felinarului începe sa ii pâlpâie lumina. Se mai zbate un pic și se stinge. Mort. Nevoie prea multe de lumina nu era pentru ca cerul era senin și zăpada reflecta lumina lunii deci era ok, cu toate astea Pistrui își scoate lanterna de mana care lumina chior în maxim 2m. Continuam traseul: alte lanțuri , mai multa zăpadă și tot mai abrupt. Dar era liniște ,era plăcut. Ne zbatem printre jnepenii cocoșați din cauza zăpezii. Marcajele nu se mai vad și înaintam tot mai greu.

La 5:30 ajungem la refugiu. E extrem de frig și bate vântul groaznic, intram în refugiu sa ne schimbam.

 

 

Pistrui se văicărește ca e frig , ca nu își simte picioarele, etc. Nu facem focul ,nu credeam ca stam mai mult de jumătate de ora. Vântul șuiera de afara asa ca mai stam.Eu cu Pistrui adormim și ne trezesc restul pe la 7:00. Ne era destul de clar ca nu mai aveam cum sa vedem crucea aprinsa. Ne încălțam și ieșim afara.

 Soarele aproape răsărise era înnorat și frig.

 

 

 

 

Ne uitam prin jur și vedem marcajul din fata la jnepeniș . Noi trebuia sa trecem prin ei. ne luam adio de la refugiu și începem sa mergem prin jnepenii înghețați . Eu tot nu aveam mânuși și zăpada tot neiertătoare era. Pe lângă asta Pistrui se plângea constant și rămânea în urma.

 

 

 

Ieșim din Narnia unde am fost obligați sa mergem taraș sa ocolim și tot asa. Iar nu mai sunt marcaje. Se lasă ceata, mergem în direcția unde ar trebui sa fie babele. Ajungem în sfârșit la o porțiune familiara dar în momentul asta deja nu mai poți sa vezi în 10m.

 

 

Odată la un sfert de ora se înseninează cerul destul cât sa ne facem o idee pe unde trebuie sa mergem. Pistrui e tot mai obosit , rămâne în urma și cere pauze tot mai des.

 

 

 

 

Vedem și crucea de  la depărtare și doar pentru câteva secunde dar oricum destul sa ne aducă aminte ce nu am reușit sa facem.

 

 

Balaurim aiurea și ne bucuram de peisaj. Totul în jur e alb. Pistrui se plânge ca ii e frig. Eu am senzația ca vad purici dacă ma uit în depărtare. Si restul au avut probleme asemănătoare.

 

 

Ne îndreptăm spre stâlpii de la telecabina în ideea ca tot ce trebuie sa facem de acolo e sa urmărim firele sa ajungem la cabana. Mergem ce mergem nu vedem nici un stâlp nici un fir . Se aude un zgomot dubios ne uitam spre cer și se vede fundul verde al telecabinei care plutea deasupra noastră. Dispare în ceata. Eu ,Melv și Pistrui zicem ca trebuie sa mergem intr-o direcție spre cabana iar Tifos spre alta... Știți vorba ''Când mai mulți îți zic ca ești beat...'', noi am mers după el. Ajungem după încă jumate de ora la un stâlp de telecabina unde un om lovea firele sa scuture gheata. Il întrebăm și ne convinge ca am mers jumate de ora în direcția greșită. Acum ca știam pe unde trebuie sa mergem s-a înseninat și cerul. Pistrui se vaită...''Nu mai pot!!'', ''Stați baah!!'',''Ajutor'' dacă ați auzit astea pe data de 17 octombrie în zona babele el era.

Ajungem la 10 și un pic la cabana povestim lumii ce-am făcut mâncăm câte ceva și luam telecabina pana jos la bușteni.

 

 

Ne grăbim și ajungem la Predeal pe la 11:45. Ne schimbam în gara și ne întâlnim cu restul lumii.  2 din 3 nu e rău dar ideea cu crucea ne rămâne în cap pana data viitoare. Pistrui încă se vaită...

 

Luni, 14 decembrie 2009 - 07:20 
Afisari: 5,306 


ichbinhans