Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Saca Mare
Muntii Gurghiu

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Braul Insorit si Muchia Claii Mici – Jurnal Post-Izolare (Muntii Bucegi)



     Atentie!!! Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu alpin, nemarcat, destinat numai persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului specific.



    Sambata dimineata, a doua zi de libertate, ma trezesc la 4.55, cu 5 min inainte de a suna ceasul. Infulec rapid ceva si la 5.25 sunt in masina (eficienta maxima!). Sunt nerabdator, Eugen a propus o premiera. Pe A3 un sentiment de deja-vu, parca-n urma cu o saptama trecusem pe aici... in realitate au trecut doua luni si jumatate (ce repede uita omul cand primeste o falsa libertate!).

    Il iau pe Eugen din Campina, iar drumul pana la Busteni se deruleaza rapid. Da, e tare frumos cand poti socializa cu prietenii! Ne intalnim cu Dan si intregim echipa, respectam regulile, maxim trei, exact asa cum ni s-a impus. Dan se dezinfecteaza, verifica sa aiba declaratia si ne urnim plini de entuziasm. Doar venisem la munte!

    Planul nostru era sa traversam din Comorile Claii in Seaca dintre Clai pe Braul Subtire iar ulterior sa prindem un brau ce pare ca duce pana la intrarea pe Muchia Claitei si apoi sa parcurgem muchia integral pana in Braul lui Raducu, ramanand sa stabilim, cand ne-om vedea la fata locului, traseul de retragere.



/Muchia/img_20200520_142915_li__2_.jpg


/Muchia/inkedjepi_li.jpg



    Intram in traseu la 7 si jumatate luand poteca lui Schiel, bineinteles ratam noua deviere a traseului spre Urlatoarea si ne facem incalzirea catarand „ la greu” toate doboraturile de pe traseu (si nu sunt putine). Nu mi-a ars de poze pe portiunea asta. 

    Plini de praf si polen, deja asudati (deh... lipsa de antrenament specific isi spune cuvantul) rasuflam usurati cand intram pe Valea Comorilor. Ne intampina prima saritoare; stanca-i uscata insa deschizand sezonul estival trebuie sa curatam un pic prizele. Saritoarea se poate ocoli pe mana dreapta in sensul de urcare. 

Eugen pe prima saritoare


/Muchia/img_20200516_082642.jpg     Avansam rapid pe vale vrajiti de explozia de verde ce ne inconjoara. Natura e nepasatoare la problemele noastre si isi urmeaza cursul.



/Muchia/img_20200516_085102.jpg


Dan fentand o saritoare; glumesc toti am fentat-o.


/Muchia/img_20200516_085053.jpg     Lasam in stanga Comorile Branei si ne angajam pe Comorile Claii. Calea ne este blocata de prima saritoare mai serioasa. Personal, mi se pare cea mai dificila saritoare a vaii. Scoatem arsenalul din dotare si Eugen trece la treaba. 



/Muchia/img_20200516_091658.jpg     Surprinzator, ne miscam destul de repede, un pic de catarat, un pic de viermuiala si gata suntem sus. Mi-aduc aminte ce am mai patimit in primul weekend din Ianuarie pe aici, cica „dry tooling”!


Eugen deasupra saritorii cu pricina


/Muchia/img_20200516_092348.jpg    Trecem de saritoarea „cu fereastra ” pe care de data asta o gasim cam jilava.


    Baietii fac cu randul ca, neah, tre’ sa pastreze distanta.


/Muchia/img_20200516_093311.jpg



/Muchia/img_20200516_093344.jpg



    Sa tot urci cu spor avand o asa priveliste in fata!



/Muchia/img_20200516_093516.jpg     Urmeaza saritoarea „cu bustean”, care cred ca in curand isi va pierde numele si sa vezi atunci! La indemnul lui Eugen o atacam incercand sa folosim cat mai putin trunchiul copacului, deh...omul gandeste in perspectiva, si spre mirarea noastra nu ne iese rau deloc.



/Muchia/img_20200516_094813.jpg /Muchia/img_20200516_100806.jpg


    Dupa 2 ore si jumatate de la intrarea in traseu incercam sa identificam necunoscutul – Braul Subtire. De fapt mai mult Eugen, caci eu si Dan eram prinsi intr-o discutie foarte interesanta, bineinteles puneam tara la cale si incercam sa o scapam de Covid, eu mai cu doctoria, Dan mai cu programarea si tot asa discutam cum discuta ai nostrii conducatori fara nicio consecinta palpabila.


    La vreo 100m de saritoarea „cu bustean” intuitia lui Eugen, acum remarcam si noi ce inseamna intuitie de ghid, il indeamna sa abordeze o firava poteca pe mana dreapta ce are ca reper o „zada falnica”, asa ca sa-l citez pe Emilian Cristea (ce-am mai cautat acum un an intrarea pe Valcelul Ascuns printre „doi molizi falnici”!).


Intrarea pe brau


/Muchia/img_20200516_103001.jpg


/Muchia/20200516_103015_tel.jpg



/Muchia/img-20200518-wa0007.jpg



    In curand suntem in maruntaiele muntelui, printre zade inmugurite si irisi, o feerie si nu altceva, picnic! Vorba lui Dan.



/Muchia/img_20200516_103344.jpg



/Muchia/20200516_103540_tel.jpg


Dan luandu-si portia de Vitamina D


/Muchia/img_20200516_103316.jpg Eugen la pozat de floricele


/Muchia/img_20200516_103333.jpg     Intrarea este destul de expusa, cu o ruptura mare de panta inspre vale, zona necesitand atentie sporita. Urcam pieptis pe smocuri de iarba si sa vezi surpriza: identificam poteca bine conturata a braului!



/Muchia/img_20200516_104533.jpg



    Cararea ne poarta pe urme de capre, fara dificultati de orientare, ajungand in amfiteatrul peretelui Claii Mari.



/Muchia/20200516_105331_tel_li.jpg     Il traversam fara probleme, incercand sa identificam continuarea. Ajutorul nu intarzie sa apara sub chipul a doua caprite care, spre norocul nostru, respectau si ele regulile de distantare sociala. Prima trece vijelios fara sa bagam de seama de unde s-a ivit, in schimb a doua se posteaza maiestuos, revendicandu-si tronul de piatra mai ceva ca Daenerys Stormborn (dar daca totusi era tap?! Eee atunci, mai ceva ca John Snow), exact pe poteca braului. Cica la barza chioara are Dumnezeu grija sa-i faca cuib.

    Prindem hatasul, mai aproape de baza peretelui, acesta conducandu-ne pana spre o muchie inierbata cu deschidere larga spre Valea Prahovei, de unde viram la 90 de grade spre stanga... de fapt singura cale de inaintare posibila, abordand fata estica a Claii Mari.



/Muchia/img_20200516_112014_li.jpg Peretele Claii Mari vazut de pe muchie 


/Muchia/img_20200516_112033.jpg



Braul pe partea estica a Claii


/Muchia/img_20200516_112319.jpg     Urmeaza o zona delicata a braului, „o aeriana” mai ingusta si impadurita, acolo unde Dan intinde o balustrada. Ca alternativa se poate rapela de la zada din dreapta imaginii vreo 15m, se traverseaza cativa metri orizontali iar apoi se urca pe fete de iarba pana in poteca.



/Muchia/img_20200516_112405_li.jpg



/Muchia/img_20200516_113625_li.jpg



    De aici si pana-n Seaca dintre Clai nu mai intampinam probleme, exceptand o mica portiune expusa aproape de final, unde pt confort psihic innadim cateva anouri. Se pare ca braul isi dezvaluie secretele celor ce indraznesc sa il parcurga in totalitate, rasplatindu-i cu privelisti de vis.

Obiectivele zilei: nou numitul Braul Insorit si Muchia Claitei


/Muchia/img_20200516_115130_li.jpg /Muchia/img_20200516_115554.jpgPoteca braului coborand spre Seaca dintre Clai


/Muchia/img_20200516_115623.jpg     Traversam talvegul Vaii Seci dintre Clai, unde linistea muntelui este tulburata doar de niste caini salbatici, pentru a prinde ulterior hatasul noului brau. Intuiesc ca latrau a ciuda dupa teapa ce le-o trasese John Snow.

Intrarea pe Braul Insorit 


/Muchia/img_20200516_121723_li.jpg



Dan la iesirea de pe braul Subtire


/Muchia/inkedimg_20200516_122043_li.jpg


Portiunea finala a Braului Subtire si zona unde am innadit anourile.


/Muchia/img_20200516_122051_li.jpg     Panta este inclinta asa ca dam jos pioletul de pe rucsac si recurgem la „grass tooling”. Alta viata cu 4X4 cuplat!


/Muchia/img_20200516_122655.jpg /Muchia/20200516_123652_tel.jpg    Ajungand la baza peretelui poteca devine usor de urmarit, insa este intrerupta de o burta de piatra care in conditii de uscat nu pune probleme. Sa tot fi avut vreo 3m lungime. Dan o depaseste „la liber”. Scot coarda si il filez pe Eugen care decide sa bata 2 pitoane, singurele pe care le aveam de altfel. Ele vor fi necesare celor care se vor incumeta sa treaca iarna pe aici. Le lasam cu inima cam indoita, sperand ca nu vom avea nevoie de ele sus pe muchie.



/Muchia/img-20200518-wa0010.jpg



/Muchia/20200516_130633_tel.jpg



/Muchia/img-20200518-wa0011.jpg



    Braul se termina intr-un hornulet pe mana stanga ce ne scoate in muchie si... Woooow! Ramanem fara cuvinte, peisajele iti taie respiratia. Cei cu rau de inaltime nu au ce cauta aici, expunerea fiind impresionanta.



/Muchia/img_20200516_133330.jpg     Incercam sa urmam cat mai mult muchia matematica, insa stanca este putreda si friabila. Profitam din plin de magistrala stapanelor locului ce ne poarta la inaltimi ametitoare, printre zade si pe la puncte de belvedere, de unde Seaca dintre Clai ni se dezvaluie in toata splendoarea ei.


 Braul subtire 


/Muchia/img_20200516_135442_li.jpg



 Creasta cu zîmbrii


/Muchia/img_20200516_135654.jpg


    Intampinam ceva dificultati incercand sa ne strecuram prin labirintul crengilor de zada asa ca taras-grapis, mai platind cate o datorie, reusim sa tinem poteca ce isi gaseste capatul in saivanul caprelor. Locul este tradat de multimea excremetelor, mai bine spus al cacarezelor daca tot am folosit termeni de oierit, scuze... caprarit. Ne dumirim cu greu ca plimbarea noastra se incheie aici, singura varianta posibila fiind in sus...



/Muchia/20200516_132318_tel.jpg /Muchia/20200516_140014_tel.jpg


    Organizam o statie de amaraj la radacina unei zade si Dan se incumeta, desfasurand coarda pe vreo 50 de metri, asigurand la zade. Urmeaza Eugen, eu bucurandu-ma in continuare de tolaneala in culcusul caprelor. Sincer sa fiu, cu greu am gasit un loc fara de ...ale locului.



/Muchia/img_20200516_143435.jpg


Eu in culcusul caprelor


/Muchia/img-20200516-wa0010.jpg     Data viitoare poate incercam pe deasupra...hmmm, ramane de vazut.



/Muchia/20200516_152303_tel.jpg /Muchia/20200516_152254_tel.jpg


    Iesim iar in muchie, urmeaza o portiune pe care o parcurgem la „liber”, ne intersectam din nou cu poteca pe care Dan nu o rateaza. Eugen mai intinde o lungime de coarda pe muchia matematica, il urmez si regrupam pe un mic promontoriu unde ajunge si Dan pasind relaxat pe deja celebra magistrala.



/Muchia/20200516_152529_tel.jpg     Din regrupare plec eu, cobor un pic pe mana stanga, urc si prind muchia plina de zade ce ma duce pana sub peretele Claitei, unde regrupez.



/Muchia/20200516_153444_tel.jpg Dan pe micul promontoriu si muchia cu zade


/Muchia/inkedimg_20200516_154521_li.jpg     Coboram pe mana dreapta,


/Muchia/20200516_160239_tel.jpg ...urmam curba de nivel pana ne intersectam cu un fir secundar al Valcelului Claitei pe care urcam vreo 50 de metri si prindem pe stanga un brau bine conturat. Traseul ne conduce pe Claia Mica, de unde toata Valea Prahovei se intinde la picioarele noastre, iar Muchia Claitei se desfasoara integral spre est, spre deliciul si satisfactia noastra.



/Muchia/img-20200518-wa0013.jpg Dupa o bine meritata odihna si poza de grup


/Muchia/img_20200516_162948.jpg     Revenim in valcel, cuplam tractiunea integrala si razbim pana in Braul lui Raducu.

    Cadem de comun acord sa coboram pe Valea Jepilor, asa ca urmam braul, avand in avangarda stapanul muntelui. Da, urme proaspete! (asta cred ca-i Night King, tre’ sa pasim cu grija si sa facem galagie).


Sta bine-n ghete!


/Muchia/20200516_172211_tel.jpg     Valea Jepilor isi anunta prezenta printr-un vuiet de caderi de ape inainte de a se dezvalui privirii.



/Muchia/img_20200516_174724.jpg     Nimic nu deranjeaza maretia muntelui decat trei rataciti care, lacomi, astazi au vrut sa-l guste cu polonicul. Suntem surprinsi de pustietatea locului, pana jos fiind insotiti doar de usturimea talpilor si de senzatia ca valea se tot lungeste. Vorba lui Eugen: dupa doua luni de mers in slapi mai greu in bocanci!

    Dupa 11 ore si jumatate ajungem la masina rupti de oboseala, dar gandul nostru este tot acolo sus, straduindu-ne sa stabilim gradul de dificulltate al traseului. Cu totii suntem de acord ca 1B ar fi cel mai indicat iar Eugen boteaza braul ca Braul Insorit.

    Cam asta ar fi desfasurarea evenimetelor din a doua zi de libertate, zi pe care am exploatat-o la maxim, temandu-ne ca de saptamana viitoare e posibil sa fim bagati iar la „saivan”.


    Echipament necesar: casca, ham, semicoarda de 60 m, 2 carabiniere cu filet, zelb, dizpozitiv de filat pt fiecare participant, un piolet semitehnic, 7- 8 bucle de cordelina sau anouri (asigurarile se fac preponderent la copacei). Noi am avut si doua pitoane pe care le-am lasat in perete inainte de a intra pe muchie. Ciocanul l-am uitat acas’, asa ca am folosit pioletul. Personal, nu le gasesc rostul mobilelor, stanca este de proasta calitate (le-am lasat la masina).


    PS 1: va rog sa luati la cunostinta ca nu posed talent scriitoricesc si ca toate compunerile la Limba si Literatura Romana mi le facea tata, insa am dorit sa impartasesc iubitorilor de natura un colt de munte atat de salbatic cum rar mi-a fost dat sa vad.


    PS 2: am fost fan Game of Thrones.



Sâmbătă, 23 mai 2020 - 14:35 
Afisari: 1,402 


Postari similare:





Comentariile membrilor (19)

victoranica
victoranica
Coarda
 
1
Misto. Poate duceti si voi pe altii, cum a facut si Eugen cu voi Carpati.org

Fain jurnal ! Bravo !


Duminică, 24 mai 2020 - 14:56  

robert84
robert84

 
2
Multumesc, Victor!

Sigur, tre' neaparat sa mai mergem!


Duminică, 24 mai 2020 - 18:04  

codre
codre

 
3
Mi-a facut mare placere sa citesc acest jurnal. Felicitari! De asemenea, e tare frumos numele braului, insorit.


Duminică, 24 mai 2020 - 18:19  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
4
Frumoasă treabă. Felicitări!


Duminică, 24 mai 2020 - 19:57  

alexalex
alexalex

 
5
Felicitari! Faina parcurgere !


Duminică, 24 mai 2020 - 20:13  

markbv
markbv
Caraba
 
6
Bravo băieți, felicitări pentru reușită!
Tare frumos e brâul ăsta Însorit văzut în coborâre pe Seaca dintre Clăi! Îi pusesem gând rău iarna trecută, dar acum că ați fost voi, am de unde să iau informații, nu trebuie să mai merg la explorare.
Felicitări încă o dată!

Și, doctore, ține-o tot așa cu jurnalele!


Duminică, 24 mai 2020 - 20:19  

rupi2003
rupi2003
Caraba
 
7
Salut Robert.
Felicitări pentru traseu!
Spor în continuare la bucegit!

Am o observatie legată de titlul jurnalului, respectiv Muchia Clăiței.
In cea de-a doua hartă inclusă în jurnal (din seria celor cartografiate de C. Stănescu în anii 80 și republicate după 2010) avem trecute următoarele denumiri în zonă:
- Șaua Clăii Mari și Claia Mare,
- Șaua Clăiței și Claia Mică.
S-ar putea spune că nu contează, o clăiță este de fapt o claie mică, dar parcă nu este simetrie și consecvență.

De fapt Clăița este în altă parte.

Mugurel Ilie comenta pe site la un jurnal din Comori cu mai multi ani in urmă: ”... inainte de parcurgerea unui traseu pentru prima data, ar trebui aplicat principiul jurnalisticii: documentarea din trei surse.... (asta fiind evident una din misiunile alpinistului din grup)...”.
Există două surse în jurnal (2 hărți, prima din monografia din 1961) și eu o evoc pe a treia pentru documentare.
Este vorba de articolul Abruptul nordic al Jepilor Mici, scris de Mircea Ordean și publicat în revista Munții Carpați, nr. 7, II, 1998, p. 65-69. La un moment dat fusese postat pe un blog al autorului, dar blogul a fost șters între timp.
”Mai mult, informațiile publicate nu fac decât să sporească ceața. În Bucegii, turism-alpinism, 1961, de pildă, firul imediat la nord de Valea Seacă este numit Vâlcelul Clăiței, fiind preluată eroarea lui Mihai Haret (În munții Sinaei..., 1910), care confunda Claia Mică cu Clăița. Or, ultima este situată ”prin faldurile rochiei de brazi a Clăii Mari” (N. Urechia, În Bucegi, 1907), mai exact muchia sud-estică a acesteia.”
Textul este completat cu o hartă care indică poziția Clăiței, raportat la Claia Mare.
Am găsit și citatul complet din Nestor Urechia:
”Jepii următori, mici și mari, au cu totul un alt caracter. La o înălțime mai mică decât acea a Caraimanului de care Jepii mici sunt despărțiți prin Valea Jepilor, se desprinde o coamă mergătoare mai în linie dreaptă, ridicându-se dealungul unui zid rezemat pe coaste înjnepenite și îndreptându-se oblic spre valea Prahovei. Apoi, deodată se curmă și închipuește un mare V, între Jepii mici și „Claia mare". Nu e oare bine numit acest pisc răzlețit, al șirului, a cărui temelie mai apropiată de Bușteni se subție în înălțime, de ia forma unei Clăi sau a unei căpățâni de zahăr, pe a cărei „Tililă" se pare că piciorul omenesc nu poate călca? Claia mijlocie despărțită de Claia mare printr'un adevărat horn, “Valea Seacă", este spintecată în mijlocul ei de un abis; adâncimea aceslei prăpăstii nu o poate măsura ochiul... „Clăițele" se ițăesc, ca niște copilași, prin faldurile rochiei de brazi a Clăii mari și pe când Coștila și Caraimanul sunt puterea și măreția, Jepii înfățișează ciudăția Bucegilor.”


Duminică, 24 mai 2020 - 20:44  

robert84
robert84

 
8
Va multumesc tuturor pt cuvintele frumoase!


Marius, multumesc pt incurajare, mi a placut sa l scriu, dar sper ca urmatorul sa mearga mai usor Carpati.org

Adi, inteleg ca trebuie sa botezam muchia. Eugen se gandise sa o numeasca Muchia Caprei, insa eu am gasit in Cristea harta cu Muchia Claitei si am scris o ca atare.


Duminică, 24 mai 2020 - 21:38  

cos77
cos77

 
9
Felicitari domnilor!

Faine aceste locuri mai putin umblate din Bucegi.


Duminică, 24 mai 2020 - 21:48  

robert84
robert84

 
10
Multumesc Cosmin!


Duminică, 24 mai 2020 - 22:20  

robert84
robert84

 
11
Bun, m am lamurit. Muchia se numeste Muchia Claii Mici.


Luni, 25 mai 2020 - 09:11  

adrianita
adrianita
Caraba
 
12
Frumoasa descriere a traseului parcurs! Felicitari pentru jurnal si la cat mai multe (trasee si jurnale) de acest fel!


Marți, 26 mai 2020 - 09:26  

robert84
robert84

 
13
Multumesc Adriana!


Marți, 26 mai 2020 - 12:35  

taaz
taaz

 
14
Foarte fain, felicitări tuturor!!


Miercuri, 3 iunie 2020 - 07:06  

robert84
robert84

 
15
Silviu, multumesc!


Miercuri, 3 iunie 2020 - 07:25  

passa
passa

 
16
Fain! Acum multi ani am urcat pe Comori cu gandul sa coboram in rapel aceasta muchie. Am reusit sa o parcurgem matematic pana in Brau apoi ne-am indreptat pe fata dinspre valcel si am coborat in multe rapeluri pana in Valea Jepilor in dreptul refugiului Salvamont de la Spumoasa.


Luni, 22 iunie 2020 - 13:41  

robert84
robert84

 
17
Andrei, multumesc pt vizita! Si noi care credeam ca am fost primii!Carpati.org

Sa inteleg ca voi ati prins muchia din Raducu si ati rapelat din capatul estic al muchiei spre Jepi.


Luni, 22 iunie 2020 - 16:38  

passa
passa

 
18
https://photos.app.goo.gl/rmZKvv13yYJ11xvX7

Mai, 2009. Poza e aproape de ultima proeminenta inainte de un ultim rapel parca pana in Brau. Ulterior nu stiu de ce ni s-a parut ca merge pe picioare mai pe versant decat pe muchie, se intuneca sigur, dar la un moment dat am hotarat sa folosim rapelul pe panta inclinata prin padure fix pana in poteca Carpati.org


Comentariu modificat de autor!

Luni, 22 iunie 2020 - 22:40  

rupi2003
rupi2003
Caraba
 
19
Salut.

Deschid eu impresiile după parcurgerea traseului în sensul descris de Robert.

Dacă în luna mai este explozie de verde, la început de august este junglă în toată regula pe o porțiune a Comorilor.
Săritoarea cea mai grea de pe vale eu o fentez vara printr-o urcare urmată de o traversare expusă pe stânga. Nici la a doua revedere estivală nu-l avea pe vino-ncoa. Csf, ncsf.

Referitor la Brâul Subțire, la puțin timp după intrare poteca nu te mai duce de mână. Ai de urcat o pantă înierbată și apoi pe curba de nivel ca să ieși din pădure spre amfiteatru ai dubii ca ești tot timpul pe poteca potrivită. Orientarea în teren este necesară.
Traversarea de pe fața estică a Clăii este un antrenament bun pentru cea de pe Brâul Însorit. Am făcut și rapel când am fost pe Muchia Estică a Clăii, dar traversarea este mult mai interesantă.

Din pozele voastre am rămas cu impresia că după ce s-a terminat Brâul Subțire voi ați coborât pe Seacă până ați intrat pe versantul Clăii Mici. Dan apare la vreo 15 m deasupra celui care face poza.

În timp ce au coborâsem pe vale coechipierul meu a ochit o trecere cam la același nivel cu Brâul Subțire, o scurtă brâniță de piatră expusă la început, apoi iarbă. Am revenit și am mers după el. Am continuat diagonal spre perete, pe lângă care am mers probabil mai mult de 30 m, apoi după o scurtă traversare ciudațică și o urcare de vreo 3-4 m, pe iarbă cuplaj 4x4, am ajuns la o zadă în forma literei L, perfectă pentru o regrupare. Am continuat pe sub perete. La început mai erau câteva zade mari pe parcurs, apoi s-a făcut lumină. A fost un pas de traversare pe stâncă sărac în prize. Am dat de al doilea piton bătut de voi când mai aveam vreo 5-6 m până la o zadă mai potrivită pentru regrupare. Ne-a scutit de un pic de mers concomitent. Am vrut să fac pe parcurs o ghidușie în scop de asigurare cu un nod de cordelină într-o alveolă, dar s-a rupt marginea alveolei la testare.

După ce am strâns coarda am așteptat vreo 25 min să treacă torențiala și am continuat pe traseul descris de tine.

„Braul se termina intr-un hornulet pe mana stanga ce ne scoate in muchie”
Realitatea geologică este că brâul continuă onorabil pe celălalt versant al Clăii Mici cel puțin vreo 50 m. Ca și fratelui său Brâul Subțire, îi place să schimbe versantul. Din păcate coechipierul a rămas pe loc la nivelul hornulețului și a ținut să dăm muchia la deal după descriere.
Nu am putut astfel să cercetez dacă pe celălalt versant brâul are contract și cu oamenii (nu doar cu caprele negre, după locul unde am făcut cale întoarsă) și iese într-un talveg decent din dreapta.
Aviz amatorilor de variație, aventuri și boschet alpin, pare a fi o pâine de mâncat în zonă.
Ar ieși un ”Brâul Clăilor” sau ”Brâul de Jos la Jepilor” dacă ar merge șnur din Comorile Clăii în Vâlcelul Clăii Mici. Vrabia mălai...

Mă aștept să îmi taie @passa rapid macaroana și să ne scrie că a fost și pe continuarea imaginată de mine încă din 2009 și locurile aveau contract doar cu rapelul și suspansul. :-D

Chiar m-aș bucura să fie ceva drăguț pe acolo, pentru că pe Muchia Clăii Mici (mai mult pe lângă de fapt) a fost moartea pasiunii (după ploaie).
Trecerea de după saivanul caprelor a fost „de vis”, la fel și vâlcelul pe care am urcat în Brâul lui Răducu.
Deocamdată, pentru mine este din categoria „o dată în viață”.
Până și ”boschetarul alpin” îmbătrânește. :-D

Cât despre 1B, tehnic nu e greu și parcă nu simți expunerea la fel ca pe Brâul de sub Streașină sau Brâul Pintenului Văii Albe.
Zadele de pe parcurs oferă protecție și mușcă din grad; nu vezi sub tine expunerea copleșitoare, trebuie să te gândești special la ea.

Închei prin a-mi pune niște cenușă în cap.
Am pus la sfârșit de iunie pe acest site o știre preluată de pe site-ul unui club, cum că se întâmplase o „tragedie geologică” în 2020 pe partea nordică a Brâului lui Răducu, după ce ați fost voi, și apăruse o traversare care necesita asigurare.
Culmea este că mi-a și confirmat ulterior un amic, dar pe propria piele nu am simțit decît apa de pe ierburile potecii, nu și vreo schimbare față de trecerile din 2019 pe brâu.
Mea culpa, la început de august pe acolo se merge în continuare tot pe picioare, fără nevoie de asigurare.


Luni, 10 august 2020 - 22:18  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0858 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org