Brâul Portiţei – Tunelul Picăturii – Brâul Hornurilor – Albişoara Gemenelor – Creasta Picăturii – 5 august 2022 (Muntii Bucegi)

Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune. Rugăm cititorul să ţină cont de faptul că condiţiile din teren sunt în permanentă schimbare, iar simţirea pe care autorul încearcă să o transmită este pur personală şi nu ne scuteşte de eventualele traume pe care le putem suferi atunci când muntele ne scoate obstacolele sale în cale. Fiecare călător în natură trebuie să fie conştient de riscurile asumate şi este total responsabil de viaţa şi sănătatea sa.

Mi-am dorit să parcurg integral, pe uscat, Albişoara Gemenelor. Despre această albişoară doresc să completez aici. Dar, ca toate poveştile de seară, avem nevoie de o mică introducere. Printr-o potrivire de evenimente relatate https://www.carpati.org/jurnal/albi%C5%9Foara_gemenelor_tunelul_%C5%9Fi_creasta_pic%C4%83turii_8211_20_iulie_2022/3689/ am reuşit să mă bucur de această aventură. Mi-am dorit atunci să parcurg brâul ce duce la tunel şi să caţăr din nou hornul vertical care are farmecul său aparte. Plus că pe acest furnal nu am fost niciodată singur şi era vremea să am doar eu o întâlnire privată cu el. Drept urmare am rămas cu gândul la porţiunea din albişoară situată deasupra Brâului Hornurilor. Foarte la îndemână mi-a venit să leg această etapă scurtă cu o parcurgere integrală a Brânei Portiţei.

Zis şi făcut, am identificat o zi cu prognoza meteo ideală. Am considerat că este oportun să merg însoţit dacă cineva doreşte să cunoască acest colţ cu multe frumuseţi. Prevăzător din fire, nu am dorit să fiu însoţit de mai mult de o persoană. În urma anunţului postat am făcut echipă cu Dragoş (@dodo79). Nu îl cunoşteam în prealabil, dar toate au decurs bine. Acest traseu de o frumuseţe rară este în acelaşi timp solicitant datorită diferenţei de altitudine şi a lungimii. În plus presupune şi o anumită experienţă în parcurgerea unor astfel de trasee, cu multe zone expuse. Pot să spun că „astrele s-au aliniat”. Pot spune acum că dorinţa lui Dragoş de a merge pe nemarcate este dublată de pregătirea fizică şi experienţa necesară parcurgerii cu bucurie, dar în siguranţă, a traseului propus.

O luăm dis de dimineaţă la pas vioi pe poteca jepilor. Câteva capre ne fac cu ochiul la limita superioară a pădurii.

Vedere de la Târla Berbecilor spre Portiţă.

Intrăm în brână şi curând poposim la Portiţă. Au trecut două ore şi jumătate de când suntem pe drum. Ne mişcăm bine. Cu acest prilej punem şi hamurile la purtător. Salutăm Zangur-ul şi curând ajungem la Vâlcelul Mortului. Aici coborâm circa zece metri pe fir şi continuăm brâna. Hornurile sunt prilej de introspecţie. Resturile materiale rămase după lucrările la Monumentul Eroilor nu fac casă bună cu ecosistemul. Noroc cu o mică avalanşă de pietricele şi noroi care îmi reconfigurează atenţia. Nu era locul să o rup la fugă, mă grupez instant şi preiau impactul. Casca sună, braţul stâng ia în plin un mic „glonț” care pişcă bine, şi, cum, necum, ceva noroi ajunge după gât. Linişte, ies din fir şi caut cauza. Ori avea patru picioare iuţi, ori erau mai multe grupe de patru, concluzia este că au dispărut instant din câmpul vizual. Pare că s-a aşezat liniştea. Dragoş trece şi el cu viteza maximă permisă de pasaj.

Monumentul Eroilor apare dintr-o perspectivă inedită.

Scoatem semicoarda la prima zonă mai răvăşită şi expusă. Încă puţin, ba pe potecă, ba pe eroziuni, ajungem la micul horn ce trebuie urcat. Asigurăm din nou, urcăm. De aici am mers legaţi în coardă, am asigurat fie la pitoanele din traseu, fie pe la câte un jneapăn. Expunerea e mare şi nu are rost să riscăm.

Spre Tunelul Picăturii.

Văile de sub Caraiman ne impresionează încă o dată. Am făcut o scurtă pauză la gamela galbenă să iscălim în condică şi să ne îmbogăţim la capitolul geografie.

Înainte şi după Tunel.

La Tunel, Dragoş rămână impresionat de hornul vertical ce scoate direct în linia crestei, sper doar să îndrăznească să ajungă din nou în zonă, să ducă şi pe alţii acolo şi să-şi astâmpere setea de frumos.

Trecerea prin acest tunel e asemenea unei punţi între două lumi. Pe o parte şade Valea Seacă a Caraimanului, pe partea cealaltă, Valea Albă. Parcurgem braţul superior al Brâului Hornurilor mărginiţi la stânga de peretele stâncos şi la dreapta de hăul dinspre Albişoara Hornurilor. Asigur pe unde pot, ba un ţanc, ba un jneapăn. Unde jneapănul devine mai des sub noi, scăpăm un pic din înălţime, apoi pe curbă de nivel ajungem la jandarmul de piatră.

Ne îndreptăm spre Albişoara Gemenelor mărginită de un perete de stâncă, dar ochiul fuge spre magnificul perete al Văii Albe.

Urcăm cu atenţie, nu este dificil, dar sub noi e toată valea. Câteva praguri din albişoară se escaladează elegant şi ajungem sub săritoarea cheie a porţiunii superioare. O lamă înfiptă într-o fisură se cam îndoaie la atingere, dar îmi zic că am braţul încordat de la căţărare. Pare şi bătută la unghiul bun de a zbura afară în caz de cădere. Nu comentez, aşa e fisura, nu am de gând să testez astăzi nimic. Dragoş mă filează şi are în repertoriu o sumedenie de sfaturi, eu mă gândesc cum să urc pe prizele de început astfel încât să pot sta pe ele să cuget la ceea ce încă nu văd mai sus. Un pic de umezeală pe dreapta mă încurcă. Mă ridic, stau mai mult la echilibru, sus o burtă spălată. Mă întind bine şi mă susţin prin aderenţă de pereţii uşor înclinaţi de pe marginile burţii stâncoase. La maxim cinci metri mai sus, în talveg, pe dreapta, un piton cu inel. Asigur, mă cobor înapoi la burtă, tractez rucsacul şi apoi îl asigur pe Dragoş. Strâng coarda şi ne continuăm ascensiunea.

Săritoarea cheie din porţiune finală.

Mai sus albişoara are aspectul unui horn a cărui escaladă este plăcută. Acordăm atenţie la bolovanii staţionari, dorim să-şi conserve starea de existenţă. Zonele friabile se pot ocoli, cu un pic de atenţie găsim prize pe stâncă sănătoasă.

Privire din Prispa Gemenelor către firul Văii Albe.

De aici Creasta Picăturii nu pune nici un fel de probleme. Dăm bineţe la clepsidră şi în curând luăm o pauza generoasă la Cruce. Dragoş face un bine şi găseşte o pungă în care adună lucruri „uitate” de alţii, eu mai găsesc o pungă de dublură să fim siguri că nu apar evenimente nedorite. De aici am cam tras de timp luând sub talpă Brâna Mare a Caraimanului şi Jepii Mici.

Participanţi: Dragoş şi subsemnatul.

Timp de parcurgere: 10h30’.

Echipament folosit: cască, ham, semicoardă 30m, 5 anouri echipate cu carabiniere, dispozitive de filat.

Partea de sub Brâul Hornurilor, Albişoara Gemenelor de vară: https://www.carpati.org/jurnal/albi%C5%9Foara_gemenelor_tunelul_%C5%9Fi_creasta_pic%C4%83turii_8211_20_iulie_2022/3689/.

Duminică, 7 august 2022 - 14:53 
Afisari: 441 


edy