Brâul de Sus al Jepilor (Muntii Bucegi)

Motto: „My heart is like the open highway / Like Frankie said I did it my way / I just wanna live while I’m alive / It’s my life” Bon Jovi

 

AVERTISMENT !

"Siguranţa este o preocupare importantă în toate activităţile montane.

Trebuie să fiţi conştienţi că alpinismul, în toate formele lui de manifestare, este o îndeletnicire umană periculoasă.

Parcurgerea în siguranţă a unor trasee nemarcate în abrupt necesită o înţelegere realistă a îndemânărilor şi limitărilor personale.

Chiar dacă faci totul corect poţi fi rănit sau poţi muri.

Starea de sănătate bună, atât fizică cât şi mentală, antrenamentul, experienţa, echipamentul de profil, consultul unor ghiduri competente precum şi eventuala companie a unui cunoscător al locurilor reduc din aceste riscuri.

Nicio descriere nu te poate avertiza cu privire la fiecare pericol şi nu poate anticipa limitările fiecărui cititor. Acest text conţine doar opiniile personale ale autorului şi nu este o descriere exhaustivă a parcurgerii unui traseu nemarcat în abrupt. Aceste informaţii pot fi greşite, inexacte sau depăşite, iar condiţiile în care se prezintă traseul pot fi mult diferite de cele întâlnite de autor în ziua parcurgerii acestuia.

Folosirea acestui text implică faptul că acceptaţi responsabilitatea pentru propria siguranţă şi vă asumaţi riscul rănirii sau al morţii."

 

Data: 20.06.2011

Traseu: Busteni – Valea Jepilor (CA) – Valcelul Zapezilor - Braul de Sus al Jepilor (nemarcat) – Platoul Bucegilor – Cab. Caraiman - Valea Jepilor

Participanti: Adrian

 Echipament: bocanci, bete telescopice.

Preliminarii.

Am aflat de existenta Braului de Sus al Jepilor (BSJ) anul acesta la sfarsitul lunii martie, cand ieseam din Valea Comorile Branei. La momentul respectiv pe el venea echipa Cristina Moldoveanu et co. care urcasera pe Valea Seaca dintre Clai si Hornul cu Florile. L-am trecut pe lista lunga (spre foarte lunga) a nemarcatelor din Bucegi. Intr-o buna zi o sa ajung si pe acolo, mi-am zis eu atunci.

In luna iunie, cu prilejul unor ture pe fetele sudice ale Caraimanului vecin, l-am avansat pe lista scurta. Ma gandeam sa-l parcurg in parte, intrand in el pe/pe langa una din vaile / valcelele care brazdeaza versantul nordic al Jepilor Mici.

In sambata de dinainte de Rusalii, am facut o tura solitara Valea Jepilor – Portita Caraimanului si retur. Cu aceasta ocazie, pentru prima data, am urcat pe vale atent la posibilitatile de traversare a apei si de intrare in abruptul Jepilor. La dus am studiat doar treimea inferioara a versantului, mai mult nu permitea plafonul de nori. Celelalte doua treimi le-am fotografiat si cantarit din ochi, cu concursul binevoitor al norilor, la coborare pe brana si vale. Lunea urmatoare, urcand pe Valcelul Cuminte si coborand tot pe Valea Jepilor, privirile, tot cu permisiunea norilor, s-au lasat ademenite inca o data de versantul cu pricina.

Fiind ceva mai sus de genunchiul broastei in materie de abrupt al Bucegilor, poate si eu „l-am tratat cu oarece dispreţ, în favoarea fraţilor mai mari şi mai geniali aflaţi la miazănoapte de el... Dar e un munte care dă şi el ce poate, avand doar nevoie de şansa unei inimi mari care să-l iubească. Şi să se simtă bine în cotloanele de care nu duce lipsă, în locurile de mister care s-ar dezvălui curiosului... (scrie, cu un condei inspirat, Mircea Ordean, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai abruptului prahovean al Bucegilor).

Varianta de acces aleasa de mine pornea de deasupra intrarii in Braul Mare al Jepilor (BMJ) zis si Braul lui Raducu, pe dreapta unei fete inclinate si ornate cu iarba. Pe acolo panta are brazi si jnepeni si pare ca-ti permite sa ocolesti fata cu barba. Mai sus e destula iarba, panta pare rezonabila, ba chiar se zareste un soi de culoar printre jnepeni care te scoate in BSJ.

 

Varianta A - partea inferioara

 

 

Partea superioara. In stanga imaginii se vede partea superioara a Vaii de Vest.

 

Ajuns in brau, in functie de conditia fizica si starea vremii, urma sa continui fie la stanga spre bazinul Comorilor (varianta preferată), fie la dreapta spre Valcelul Zapezilor. Asta era planul de baza, planul A; cum tot patitu-i priceput, de data asta aveam si un plan B. Acesta din urma presupunea intrarea in BSJ chiar din capat, din Valcelul Zapezilor, zis si al Conservelor.

Urmarind pe site-ul meteoromania vremea pe mai multe zile am observat in joia precedenta turei ca la inceputul saptamanii urmatoare ploile incetau si se putea merge chiar si intr-o tura de doua zile in abrupt. Singur in ture de o zi mai fusesem in Bucegi, insa acum ar fost prima data cand intentionam sa innoptez in abrupt. Pentru cele doua zile am decis trasee pe brane: luni - BSJ, marti - Braul Mic (de Jos) al Caraimanului (BMJC), iar de luni pe marti Braul Portitei (BP).

Sambata mi-am facut incalzirea pe braurile Morarului. Duminica dupa amiaza doar Mihai stia de tura, lui Mugurel am vrut sa-i fac o surpriza, iar ai mei erau contra din principiu.

 

La atac

Luni dimineata acceleratul ma duce in Busteni in cel mai scurt timp de pana acum, 2 ore si 10 minute. La 08.33 debarc. E destul de frig si se vede ca a plouat recent. Gulerele albastre sunt in fabrici si uzine, gulerele albe sunt in birouri si un tip naltut si slabut cu un rucsac in spate se indreapta grabit spre Valea Jepilor. Sunt a cincea oara pe aici in nici doua saptamani. Plafonul de nori e destul de jos si ascunde Jepii mici, Valea Jepilor si Caraimanul. Deja m-am obisnuit cu aceasta priveliste.

 

La izvorul de la scara alimentare obligatorie. Exista si ideea unei realimentari dupa amiaza, nerealista insa, eram prea obosit pentru un du-te-vino Brana Portitei – izvor. Mai e unul mai sus, pe versantul Caraimanului, chiar in poteca, la vreme asta cu debit bun si din pacate nu si-a pus nimeni mintea cu el sa-l amenajeze.

Cand mai da cate o pala de vant e cam neplacut, stropii sunt reci. Distractia de fapt nici nu incepuse. Vegetatia luxurianta de pe marginile potecii mi-a pus capac. M-am udat bine pana la doua palme mai sus de genunchi. Ma gandeam deja cu groaza la bivuacul planificat la Portita, daca nu iesea soarele sa-mi usuce pantalonii. Aveam ceva de schimb, dar cum doar sacul subtire luat din supermarket acum 9 ani incape in rucsacul de 40 litri, ma bazam pe doua perechi de pantaloni. Pe unde malurile potecii treceau de juma de metru si aveau buza vegetala mergeam pe o parte cu pasi adaugati, doar doar ma voi uda mai putin. Poate ar fi fost bune niste parazapezi.

 

Ca sa-mi mai ridic moralul ma uit dupa flori

 

Ud, infrigurat si cu un rucsac cam greu ajung la locul unde planuisem sa ies din traseul marcat. Cu cateva minute mai inainte facusem putin patinaj pe o panta, din fericire nesoldat cu o cazatura. O scurta privire cuplata cu o estimare a unghiului pantei plus densitatea vegetatiei si ajung la concluzia ca e mai intelept planul B. O caprita paste linistita si probabil mai impacata cu umezeala la intrarea in BMJ. Alta traverseaza limba de zapada la intrarea in Brana Portitei (BP).

 

Eu continui pe traseul marcat. Cam pe la ultimele lanturi un grup mixt de adolescenti coboara. Am cam ajuns in locul unde trebuie sa fac la stanga spre Valcelul Zapezilor. Stiu reperul si nu am vizibilitate. Intrarea e mai ciudatica. Decid sa intru in valcel si sa-i dau in sus pe el pana recunosc reperul. Casc bine ochii sa patrund ceata si o iau la stanga; nitel spalat pe acolo.

Pana aici am urcat pe valcel, e miezul zilei si eu sunt in miezul norului

 

 

Sunt la intrarea in BSJ.

 

 

Surplomba indiciu abia se zareste in ceata. Dupa stanca si iarba urmeaza un pasaj cu zade si braduti. Dincolo de el intru in "Groapa Caraiman", care e bine camuflata, ca orice groapa de langa o cabana. M-am convins de asta cand am igienizat partial in zona cabanei Curmatura in toamna 2008.

 

 

Urmeaza o pajiste verde; mergand pe curba de nivel alunec si cad; ma sprijin in mana si mi se ia putin pielea pe o piatra, bine ca nu a fost o conserva sau o sticla sparta.  Un bulbuc si rododendronii imi redau buna dispozitie.

 

 

In dreapta apare Cascada Caraiman, mai exact portiunea care nu se vede atunci cand urci pe Valea Jepilor, ci doar din BP; din fericire in perioada asta inca are debit. Ca sa ajung la firul apei cobor o panta inierbata.

 

Se ridica putin ceata si deslusesc mai bine continuarea pe brau, nu trebuie sa trec prin jnepeni, voi ajunge sub perete mergand pe iarba.

 

Privire inapoi, spre zona unde braul face la dreapta spre cascada.

 

 

Iau inaltime pe celalalt mal al apei si ceata se ridica si ea, acum cascada se vede mai bine.  Braul redevine panglica de iarba pe curba de nivel cu stanca in amonte si jnepeni compacti in aval.

 

 

Plafonul de nori se ridica incet si sigur, deocamdata limita lui inferioara e putin sub traseul programat maine (BMJC). Norul ma lasa totusi sa vad peretele de sub brau, de acum incolo o sa stau cu ochii pe brau si cu zoomul la maxim. Fac multe poze chiar daca ceata nu e ridicata complet. Ma intereseaza in special zonele cu rupturi de panta.

 

S-a ridicat suficient ceata, deslusesc firul Vlc. Cuminte (zis si al Politelor sau Intepenit) si Politele lui Dan Oprescu, celei de sus M. Ordean ii zicea Poiana Babelor.

 

Cascada se vede chiar bine acum; o admir ultima oara, braul coteste prin jnepeni pe dupa o noua muchie.

 

 

Partea superioara din Poiana Babelor si Portita, diseara voi ajunge la ultima.

 

 

Pe ultimul brau din coltul din stanga sus (BMJC) ar fi bine sa nu aluneci pe iarba, s-ar putea sa nu-ti mai ramana vreun osicior intreg daca aterizezi pe BP; se vad bine portiunea de inceput a BP si intrarea in Cheia Branelor (CB).

 

 

Ce se mai vede pe versantul de sub braul meu de azi:

 

 

In fata este valcelul pe care intentionam sa urc azi, mai exact jumatatea lui superioara, zaresc si firicelul care traverseaza marea de jnepeni pana in brau (varianta A abandonata).

 

 

Inca o data braul coteste pe dupa o muchie si trebuie sa treci prin jnepeni; bine ca nu au avut polen.

 

 

 

Versantul Jepilor Mici, portiunea de sub brau, las ca ii vine si ei randul

 

 

Peste vreo jumatate de ora voi avea de traversat si un valcel mai pietros.

 

Azi nu sunt singur pe aici: un brotacel tacut leneveste pe iarba.

 

 

Chubby Checker - Limbo Rock : Jack be limbo, Jack be quick / Jack go unda limbo stick / All around the limbo clock / Hey, let's do the limbo rock.

 

 

O privire in urma

 

 

Batul indica pe unde am urcat tinadu-ma de iarba care din fericire a tinut; in dreapta era stanca uda si fara prize.

 

 

Urmeaza o trecere printre jnepeni cu ceva stanca pentru a iesi din nou la baza peretelui. Iarasi o privire inainte si alta inapoi.

 

 

Se zareste primul valcel pe care il voi traversa.

 

 

Nu ma mai satur de verdele asta; placute ochiului sunt atat verdele simplu, cat si combinatia cu rosu rododendron.

 

 

In fata imi apar o potaie flocoasa si simpatica si epava unei dacii albastre.

 

 

Gandul imi fuge la o zona recent vizitata in Crai care acum e plina de rododendroni infloriti.

 

 

Dincolo de epava urc domol pe iarba spre o traversare prin jnepeni.

 

 

Din BSJ fac un salt imaginar in BMJC.

 

 

Fac poze cu zonele ramase in urma mea in mod regulat.

 

Traversez valcelul pietros de care pomeneam mai devreme.

 

Braul mai face o cuta.

 

 

Se vede o buna parte din BMJC si 2 furci, a Vlc. Dracilor (Beldie) si a Vlc. Cuminte.

 

 

In fata padurile de jnepeni de sub brau si portiunea finala unde schimba versantul si da in bazinul de obarsie al Vaii Comorilor de Mijloc.

 

 

Cheia, Y-ul Vlc. Cuminte si in dreapta Valcelul Titeica

 

Buchetul de bulbuci

 

De aici se vede destul de bine ce ne mai ofera braul, dupa o poiana cu bulbuci avem o portiune cu jnepeni inca neinfloriti.

 

As zice ca e Coltul Berbecului.

 

Nu ma uita

 

Printre jnepeni smocuri de iarba si piatra

 

Banda chelita de jnepeni care incepe din platou si are cel putin 50 m; inainte de fasia respectiva se merge pe iarba.

 

 Ma uit inapoi, o multime de floricele pe aici.

 

Vlc. Titeica

 

In plan apropiat ma intristeaza defrisarea asta, in plan indepartat cele doua valcele ma cheama.

 

Dupa chelitura, verde, alb, galben, rosu - si acum imi salta inima de bucurie cand revad zona.

 

Un scoc cu ceva iarba duce in platou.

 

In urma las o pajiste tivita cu rododendroni.

 

Se vede acum tot BMJC intre V. Jepilor si Saua Valcelului Mortului.

 

Zoom pentru Cruce si BMJC in zona Spumoasei.

 

In sfarsit ma indur sa acord atentie muntelui si braului pe care sunt acum, parca sunt vrajit de versantul sudic al Caraimanului.

 

Incet, incet las in urma tot mai mult din brau.

Am doua variante, prin jnepeni si arbusti pe curba de nivel sau pe un scoc cu iarba la vale, care se lasa la stanga, cine stie ce saritori or fi pana in V. Jepilor.

 

Cam atat mai este din brau pe versantul asta, in plan secund imi pare ca e Valcelul de Vest.

 

Cum se prezinta scocul cu pricina in amonte

 

Cat de frumoasa poate sa fie o dupa amiaza in ajun de solstitiu pe versantul nordic al Jepilor Mici.

Cenusareasa are farmecul ei. Unde esti, printule? Vino sa o descoperi!

Aceasta combinatie rodo si iarba mangaiata de razele soarelui e una din placerile simple ale verii pe munte pe care o savurez din plin.

 

Surprize, surprize! O noua carcasa de autovehicul, dupa dimensiunile osiilor pare a fi fost un camion.

 

Parca e pajistea de la picioarele zidurilor unei cetati, fara santul cu apa; mai tarziu voi descoperi ca are si un donjon.

 

 

Privesc din nou peste V. Jepilor. Potecuta duce la bivuacul de la noapte.

 

Revin la Jepii Mici: iesirea in platou si valcelul pe care am coborat ca sa evit vegetatia deasa de pe continuarea pe curba de nivel.

 

Singura limba de zapada de pe BSJ. Asa de amorul artei poti sa incerci sa iesi la donjon pe hornuletul de deasupra limbii de zapada. O muchie desparte hornuletul de o alta posibila varianta de iesire. Practic sunt cele doua iesiri in platou din Valcelul de Vest.

 

Finalul braului, ultima oara cand l-am vazut avea mantie de nea, zidul pe langa care trece e spart in mai multe locuri. Decid sa nu urc si sa merg pana se termina zidul.

 

O poza cu autorul

 

 

Am facut 99 la suta din brau si arunc o ultima privire inapoi.

 

Se vede muchia Claii Mari. Am facut 4 ore 30 min pe brau.

 

Donjonul cetatii Jepilor Mici

 

 

Coborand spre cabana Caraiman, am parte de mult galben.

  

Intrarea in BSJ, am inchis cercul, am incalecat pe-o sa şi v-am spus povestea mea.

 

PS: BSJ vazut din poteca marcata CA

 

PPS: Povestea nu se putea incheia fara febletea mea.

Sâmbătă, 16 iulie 2011 - 00:38 
Afisari: 4,936 


rupi2003