Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Februarie 2023
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728

Martie 2023
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Curcubata Mare
Muntii Bihor-Vladeasa

Brâna Portiței – Tunelul și Creasta Picăturii – Valea Albă - 21 mai 2022 (Muntii Bucegi)



Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune. Rugăm cititorul să țină cont de faptul că condițiile din teren sunt în permanentă schimbare, iar simțirea pe care autorul încearcă să o transmită este pur personală și nu ne scutește de eventualele traume pe care le putem suferi atunci când muntele ne scoate obstacolele sale în cale. Fiecare călător în natură trebuie să fie conștient de riscurile asumate și este total responsabil de viața și sănătatea sa.



Atenționare: Brâna Portiței a suferit, în zona de sub Spălătura Văii Seci, modificări importante de care trebuie să ținem cont la parcurgerea acestui segment!



Îmi anunțasem intenția de a organiza o tură pe Valea Seacă a Caraimanului. Speranța mea era ca această vale să fie încă sub regatul alb și să poată fi urcată în timp scurt. Dorința era ca „retragerea” să se facă pe Brâna Portiței, Tunelul Picăturii și creasta omonimă, urmând apoi să luăm la pas Valea Albă, via Brâna Văii Albe. Pe lângă condițiile ideale în care trebuia să găsesc Valea Seacă a Caraimanului, mai aveam nevoie de o condiție fizică foarte bună, dublată de condiții meteo care să nu pună prea multe piedici. Anul trecut prin septembrie am fost cu Florina pe Hornurile Văii Seci și am prins în lentila telefonului două zone din brână unde gliile de pământ au fugit. Ne întrebam atunci, de la distanță, cum vor influența aceste modificări parcurgerea brânei. Am fost împreună în august 2020 pe traseul dorit acum și găsisem atunci brâna ca fiind destul de practicabilă. Din nefericire, Florina nu a putut să mă însoțească de această dată. Mă gândisem că am putea ajunge la trei participanți, dar trebuia să le cunosc performanțele mai ales din punct de vedere al pregătirii fizice. Traseul urma să fie parcurs într-un ritm alert, fără prea multe pauze și timpi morți. Mai erau necunoscutele legate de condițiile din teren. Într-un final am hotărât că pot să-mi asum colaborarea cu Dorin, pe care îmi pare că încep să-l cunosc puțin câte puțin. Este tolerabil la mersul vioi, oarecum avem aceleași necesități fiziologice cum ar fi faptul că „mâncăm din mers”. Are bunul obicei să-l apuce ședințele foto, eu să-l mobilizez la deal, cap la coadă, nu-i rău.



După cum spuneam în prima parte (vezi https://www.carpati.org/jurnal/valea_seac%C4%83_a_caraimanului/3674/), pe la zece și un sfert imortalizez momentul. Eram aproape de Spălătura Văii Seci, la umbra rară a unui copăcel. Zonele cu surpături de care știam arătau binișor.



/tunelul_picaturii/b1.jpg


Brâna Portiței



O luăm la pas și după o muchie secundară, surpriză mare, o zonă delicată de toată frumusețea. Înghit în sec și încep să cuget. Pentru început mă scap de rucsac, iau pioletul la mână și îmi caut mersul de pisică. Îmi propun să nu mă arunc pe nimic și să fac o inspecție a zonei. Ies câțiva pași cumva, mă uit după o glie mai stabilă, dar nu găsesc. Ajung la o porțiune unde pot să strecor o mână la baza peretelui și îmi trece prin cap să caut ceva prize inverse. Dorin strigă „bolovan” căci pleacă din mâna mea la vale tot ce încerc să prind. Renunț la idee, încerc să strecor fie ciocul, fie coada de piolet între gliile desprinse și stâncă, tot nimic. Bag o mână după bucățile de pământ, înfing pioletul unde pare mai bine și, tiptil, tiptil, mă las cu greutatea de pe un picior pe altul. Pământul se lasă la fiecare pas, aceasta în cazul în care nu pleacă de tot la vale. Trec porțiunea mai sensibilă, mă poziționez binișor și stau la recepție: din prima, Dorin trimite un capăt de coardă la mine. Caut zone de asigurare, nu am mare succes. Decid să mai înaintez spre o porțiune ceva mai lată și care pare mai stabilă. Îl trimit pe Dorin înapoi până în drept cu doi copăcei retezați să le verifice starea de sănătate. Pare o soluție acceptabilă. Eu asigur la piolet și o dublură dată de un jneapăn și un brăduț, care nu se ridicau prea mult de la nivelul solului. Întindem balustrada pe care o reglez în funcție de înaintarea lui Dorin. Vine cu grijă, eu încerc să-l fac să se lipească cât mai mult de perete, el nu prea are de ales și ascultă, traversare reușită. Dă înapoi pe o variantă ușor sub linia inițială, pasul mai neplăcut îl face în urcare și este mulțumit. Desface balustrada și revine cu tot cu rucsacul meu, din nou pe linia originală. Ne-a luat circa 30’ această porțiune, dar suntem bine. Nu vreau să uit că am revăzut un fluture de piatră de un roșu intens. Pentru Dorin a fost o premieră. Cu toată încordarea dată de expunerea și dificultatea pasajului, nu am putut să nu ne minunăm de naturalețea și frumusețea acestei vietăți.



/tunelul_picaturii/b2.jpg


Zonă delicată surpriză



Cele știute de mine de anul trecut se trec binișor, fără emoții mari. Aici lățimea este ceva mai mare și dă o aromă de calm.



/tunelul_picaturii/b3.jpg


Surpări pe care le știam de dinainte de tură



Ajungem la hornulețul tradițional care naște o ruptură de pantă la nivelul brânei. Prima dată a fost destul de ud și mi-a dat mult de furcă. Mai are o caracteristică frumoasă. Are un piton la circa 2m de la intrare, după care se merge până la primul copac aflat mult mai sus. Practic, în caz de cădere ești ferit să nu aterizezi în Valea Seacă, de brână te izbești sigur. Merge șnur acest horn, mă ramonez puțin, mă ud puțin pe părțile dorsale, mă ajut de piolet și asigur la copac. Mă las la o lungime de două anouri și remorchez ambii rucsaci. Apoi vine și Dorin care folosește cu dibăcie pioletul și efectul de „asigurat în coardă”.



/tunelul_picaturii/b4.jpg


Hornul



De aici avem nevoie doar de atenție și un pic de tehnică. Zonele sunt foarte expuse, în schimb poteca este destul de clară. Facem pauză la gamela galbenă la care trebuie să-i articulez șase-opt pumni zdraveni să o pot face să se închidă la loc. Oareșce patruped, nu știu exact din ce specie, a molfăit caietul care e împrăștiat pretutindeni. Pixurile, în număr nesperat de mare, nu au tentat pe nimeni, sunt la locul lor. Găsesc partea esențială, adică cotorul pe care stau ceva mai multe foi și repornesc jurnalul. Închidem cutia magică și purcedem la drum cu bucurie. Peisajul din jurul nostru este amețitor, văile sunt punctate cu albul zăpezii și se identifică foarte bine. Pe această porțiune asigurăm ba la un piton mai vechi, ba altele două mai noi, dăm și de o regrupare ultra, mai un jneapăn... Nu se putea să fie toate brici, mai facem o regrupare unde nu am alternativă decât să înțepenesc două pitoane lamă pentru a simula un piton mai gros. Tunelul e la picioarele noastre, lăsăm jos rucsacii și trăim momentul în mare emoție. Chiar dacă pare ușoară această porțiune, ea este foarte expusă și nu este loc de ezitare.



Pe parcurs am tot explicat frumusețile din zonă: Vâlcelul Mortului și șaua corespondentă, Spintecătura Văii Seci, Hornurile Văii Seci și al său portal, Spălătura Văii Seci, Brâul de sub Streașină, Brâul lui Rafail, Brâul Portiței până la devierea spre Zangur. Normal că trecem dincolo și ne delectăm cu peretele Văii Albe, Brâna Mare a Coștilei, Albișoara Hornurilor etc.



/tunelul_picaturii/b5.jpg


Om și Natură



/tunelul_picaturii/b6.jpg


Albișoara Hornurilor | Peretele Văii Albe



Deși i-am spus de două ori lui Dorin, trebuie să îi arăt cu degetul că noi o luăm „prin gaura aia care se vede în sus”. În timp ce pregătesc coarda și îmi caut strategia, Dorin adună rucsacii. Încep un ramonaj la mare artă, bocancii de iarnă nu au mare flexibilitate, dar stau bine pe stâncă. Urc pe primul prag format de ceva bolovani înțepeniți și asigur la o nucă naturală. Stau foarte bine și evaluez situația. Între timp, trimit din coardă jos și aduc lângă mine ambii rucsaci. Aici este o deviere naturală în hornul ce urcă vertical din Tunelul Picăturii și iese în creastă. Îi poziționez astfel încât să nu zboare sub nici o formă și fără să trimit mai jos pietrele care sunt adunate pe mică platformă unde viețuiesc. Cu forțe proaspete, că de altele nu aveam, o iau în sus. Încerc să amplasez un hex, dar până la urmă dau un anou la un bolovan bine încastrat. Mă înghesui din nou, nu am precizat, dar ramonajul prea larg la primul pas, devine apoi extrem de înghesuit. Ba o priza excelentă, ba una lipsă, completez cu umflatul din orice pentru a mă înțepeni în horn și ies la soare. A mers bine, caut regruparea ce o țineam minte că era deasupra capului meu și într-un târziu o găsesc. Dau semnale, adun coarda suplimentară și sunt pregătit să-l filez pe Dorin. El începe cu o propoziție de tipul „nu prea am reținut cum ai urcat” și adaugă ceva de genul „io nu am mai făcut din astea”, cică „e prima dată”. Îl înțeleg, se va naște nou nouț din trunchiul stâncii, așa că îl încurajez cu „hai că ține coarda”. Mă uit la el și face mișcări interesante, nu a reținut locațiile pragurilor care m-au ajutat să încep ramonajul. Plus intrarea presupune un spațiu mai mare de umplere, mai ne-natural, apoi unul prea mic, cel puțin la lungimea piciorelor mele. Face ce face și iese pe primul prag, preia rucsacii și îi trimit coardă pentru recuperare. Sus am loc de ei, dar și ceva bolovani mișcăreți, așadar prefer să îi agăț în una din cele două asigurări. Amintesc doar că rucsacul lui era dotat cu bețe de trekking care se agățau nedorit mai des decât pioletul meu, dar le facem față. Câteva mișcări de coardă și totul e sub control.



/tunelul_picaturii/b7.jpg


Nou născut din stâncă



/tunelul_picaturii/b8.jpg


Imortalizăm clipa și valea de unde am venit



În sus pare mai urât decât este, trebuie ceva atenție deoarece zona este ușor friabilă. Plec de la un piton galben mai vechi, mai sus asigur la o zadă, și mai sus am o regrupare foarte bună, pe un prag comod. Vine și Dorin, reușesc să prind în cadru întreaga echipă, metaforic vorbind. Pornirea din regrupare solicită din nou atenția, apoi terenul se înmoaie, urc până se termina coarda, mă fixez la un pâlc de jnepeni și regrupăm din nou. Privesc în sus plin de încântare și o luăm liber la pas. Mare bucurie în sufletele noastre, așa că facem o scurtă leneveală la clepsidră, loc numai bun de aruncat cu privirea. Pe creastă bate un vânt răcoros care ne mângâie trupurile. Urcăm ba fețe de stâncă, ba pe vâlcele înierbate. Unul dintre ele mă invită la liniște și ne trântim în iarbă pentru un moment de reculegere. Soarele îmi încălzește fizicul, gândurile au zburat demult de la mine și liniștea profundă mă cuprinde. Mulțumesc înlăuntrul ființei mele pentru această zi extraordinară. Asemeni unor rădăcini adânci încerc să mă contopesc cu pământul.



/tunelul_picaturii/b9.jpg


O luăm din nou la pas, mare noroc cu ceasul de mână al lui Dorin. Ne-am mișcat tare bine, dar na, mai este. Speram ca informațiile vechi de două zile, legate de starea zăpezii de pe Valea Albă și oferite de un utilizator de pe platformă, să-și păstreze forma și conținutul. În jurul orelor 15 ne pierdeam prin mulțimea călătorilor de la Monumentul Eroilor. Dăm o variațiune de Brâna Văii Albe, reușim să nu simțim în bocanc nici unul din pârâiașele atât de zburdalnice care treceau ba pe la suprafață, ba dispăreau pe sub zăpada pe care trebuia să o traversăm. Punem din nou colțarii, luăm pioletul la mână și dăi pe Albă. Coborâm cu grijă, dar iute aș spune. Traversăm cu atenție ruptura de la Cârn, pe dreapta în coborâre. E destul de adâncă, nu știu cât mai ține. Dorin face o mișcare personală folosind și părțile dorsale, important este că traversează bine. Verdeața este locul în care dezechipăm.



/tunelul_picaturii/b91.jpg


Valea Albă și poiana La Verdeață



Ne hidratăm puțin, luăm o îmbucătură de păpică si purcedem pe frumoasa potecă. Această potecă îmi dă un confort extraordinar, te face să te simți acasă. Remarc că a fost îmbunătățită, trunchiurile care blocau poteca au fost ajustate. Suntem veseli și discutăm vrute și nevrute astfel încât, pe nesimțite, intrăm în poteca turistică și la unsprezece ore de la start suntem din nou alături de Căminul Alpin. Este finalul măreț al unei zile magice, mai greu de pus în cuvinte împlinirea din sufletele noastre.



Participanți: Dorin și subsemnatul



Echipament tehnic folosit pe acest sector: colțari, ciocan piolet, cască, semicoardă, anouri, carabiniere, pitoane, reverso.



Timp total: 11h, din care 3h45’ de la Căminul Alpin la Brâna Portiței, 7h15’ retur la Căminul Alpin, via Tunelul și Creasta Picăturii.



Data: 21 mai 2022



PS: Dorine, la cât de mare este arhiva cu poze, data viitoare putem scurta semnificativ timpii de deplasare.




Luni, 23 mai 2022 - 18:37 
Afisari: 353 


Postari similare:





Comentariile membrilor (9)

codre
codre

 
1
Oioi, doar acum am citit jurnalul și trebuie să recunosc că mi-ați făcut tare mare poftă de cățărat hornul din tunel și partea aceea de creasta Picăturii. În schimb chef am mult mai puțin de umblat pe partea delicată a brânei Portiței, mai ales că dedesubt pare expunere mare în acea zonă, sub Spălătură. Per total foarte faină descriere!


Marți, 24 mai 2022 - 12:31  

edy
edy
Busola
 
2
Cu prima ocazie. De când am fost împreună, hornul din tunel a rămas la fel, plus-minus ceva bolovăniș și o lespede măricică la ieșire. Am vrut să o curăt, dar Dorin mi-a zis că parcă văzuse oameni jos de tot, spre văi. Nu cred că ajungea până acolo, dar am stat cuminte.

Partea de creastă este ușor friabilă, dar merge binișor, nu am sesizat schimbări majore.

În schimb brâna sigur nu mai este ce a fost Carpati.org


Marți, 24 mai 2022 - 12:46  

dorinv
dorinv

 
3
Edy, mi-a plăcut mult sintagma "nou născut din stâncă" Carpati.org , descrie exact evoluția mea.
Și da, ai dreptate în ceea ce privește pozele, o să micșorez arhiva de poze și știu cum fac, nu te gandi la mai puține poze, nu nu, o sa resetez calitatea lor Carpati.org .
Chiar și așa am terminat tura într-un timp rezonabil, dacă făceam mai puține poze pe urmă te plictiseai cât aveai de așteptat în gară. Carpati.org

Dar trebuie să revenim pe Creasta Picăturii, știi că îmi lipsește o poză cu creasta. Carpati.org


Duminică, 29 mai 2022 - 21:07  

edy
edy
Busola
 
4
E frumoasă ieșirea din acel „T inversat”, cum bine i-ai spus. Nu am de ales, ești la pachet cu fotograful din tine. Ne-am descurcat bine și cu timpul. Sper și eu să revin în Creastă și mai sper ca tu să prinzi în cadru imaginea perfectă care ți-o dorești și care e imprimată momentan doar pe retină.


Luni, 30 mai 2022 - 08:31  

andras
andras
Caraba
 
5
" El începe cu o propoziție de tipul „nu prea am reținut cum ai urcat” și adaugă ceva de genul „io nu am mai făcut din astea”, cică „e prima dată”. Îl înțeleg, se va naște nou nouț din trunchiul stâncii, așa că îl încurajez cu „hai că ține coarda”. Mă uit la el și face mișcări interesante, nu a reținut locațiile pragurilor care m-au ajutat să încep ramonajul. "

Suna familiar. Carpati.org Prima si singura data cand am fost acolo aveam nevoie de ajutor la primul pas cu ajutorul. Noroc ca eram 3 in grupa si eu urcam al doilea. Odata depasit acel pas restul gaurii mi s-a parut placut si usor.


Miercuri, 1 iunie 2022 - 22:52  

edy
edy
Busola
 
6
Ai sesizat bine, prima mișcare trebuie gândită și mai apoi transportul rucsacilor. În rest „plăcut și ușor” și tare frumos, dacă îmi permiți să completez.

Sper ca cititorul să rețină și altceva, anume că Brâna Portiței a suferit modificări majore și are o surpătură mare și delicată pe lângă celelalte care sunt mai prietenoase.


Joi, 2 iunie 2022 - 09:17  

rupi2003
rupi2003
Busola
 
7
„Brâna Portiței a suferit modificări majore”
Dacă este vorba de bucata din zona Spălăturii, impresia asta am avut-o inițial si eu când mi-a scris o cunoștință in septembrie 2021 că nu s-a încumetat să treacă din cauza lipsei de aderență si a expunerii. Văzand si poze dintr-un anumit unghi mi s-a părut dubioasă zona. Ba chiar am pus si o atenționare pe o pagină Fb.
La o săptămână o altă cunoștință se duce expres pe acolo și îmi trimite un filmuleț cu traversarea fix a acelor zone, înainte și înapoi. Omul era relaxat.
Înclinația pantei din ce am văzut atunci și din ce văd anul acesta în pozele de mai sus nu s-ar încadra la modificări majore.
Nu mai mergi pe poteca conturată printre smocuri de iarbă, treci pe pământ.
Modificare majoră a fost la Brâna policandrului când s-au prăbușit bucăți din Fisura suspendată. A rămas pe o bucată din brână doar stâncă înclinată și a fost montat ulterior un lanț.
Comparativ cu pragulețele aflate mai sus cu un etaj, pe Brâul de sub Streașină, Brâna Portiței în acea zonă îmi pare a fi și acum destul de decentă.
Cu timpul dacă precipitațiile spală tot pământul ar putea deveni mai palpitantă traversarea.


Joi, 2 iunie 2022 - 15:30  

edy
edy
Busola
 
8
Anterior pe Brâna Portiței am trecut relax, pe sub Streașină am amintiri de potecă bună, dar am fost de la Hornuri la stânga. Caut să văd dacă avem poză veche din zonă. Acum, unde mai era pământ și am pus piciorul, a fugit. Poate e doar o impresie, revenim în zonă să lămurim ? 😃


Joi, 2 iunie 2022 - 18:44  

edy
edy
Busola
 
9
Am analizat pe toate părțile tot ce am găsit să văd care sunt cauzele care m-au făcut să interpretez ca fiind „surpare majoră”. Am înlocuit în jurnal cu „zonă delicată”, comentariile nu le pot edita. Acum am să încerc să explic ce am înțeles eu.

Din pozele anterioare și vizionarea unor filmulețe ce le avem îmi pare cam așa: o avalanșă, sau altceva ce a venit de sus, a rupt câțiva brazi mai mari și a mai dezrădăcinat pe alții. Porțiunea cu pricina nu s-a modificat prea mult exact acolo unde era firul potecii (am găsit și un filmuleț perfect https://www.youtube.com/watch?v=ZEIRHaFnr1o 4:37-4:42, mulțumesc @rupi2003, m-ai făcut să mă gândesc să caut video-uri), în sensul că conformația terenului este cam aceeași. Contextul în care am găsit-o împreună cu Dorin în mai 2022 m-a dus cu gândul la o surpare deoarece la trecerea anterioară nu am rămas cu nici o impresie care să-mi spună că e vorba de un pasaj mai dificil. Atunci am trecut foarte ușor, am căutat jurnalul scris de Florina (@codre), am văzut că doar amintește de „însă doar preț de 2-3 metri a fost mai dubios, la final, cam pe sub Spălătură, niște glii care nu stăteau prea bine.” (sursa https://www.carpati.org/jurnal/br%C3%A2na_portitei_tunelul_pic%C4
%83turii_creasta_pic%C4%83turii_-_2_august_2020/3614/).
Așadar ceva modificări asupra vegetației adunate cu faptul că gliile pe care am pășit au alunecat parțial sau complet, mi-au indus impresia unor modificări mari. Momentul 4:37 din filmul precizat mai sus se suprapune destul de bine cu imaginea surprinsă de mine și sesizez câteva modificări: sub persoana din stânga sunt cei doi brazi retezați la puțin peste un metru de la care am întins balustrada, sub ei un brad mare înclinat serios către vale; deasupra celor trei un brad mare înclinat și el, fracturat pe la un 5-6m aproximez; sub persoana din centru ceva glii lipsă, vizual au apărut ceva bolovani, zona este mai spălăcită, pe acolo am venit noi, pe pragul de sub cei trei; în fața celor trei este ușor mai spălăcit, ceva mai multă stâncă și cam tot ce era iarbă sau pământ sub picior sau piolet era instabil, posibil datorită ieșirii din iarnă dezrădăcinarea ierburilor a fost accentuată. Chiar dacă am fost fără rucsac, cu un piolet la mână, concluzia mea este că nu aș pleca a doua oară pe acel segment la liber. Cărări însorite, poate găsește Dorin o poză actuală mai semnificativă, sau Florina una din trecut și le încarcă la secțiunea de fotografii să ne formăm o imagine cât mai aproape de realitate.


Vineri, 3 iunie 2022 - 07:10  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0670 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2023) www.carpati.org