August 2025 | L | M | M | J | V | S | D |
---|
| | | | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 | | | | | | | |
|
Blocati de ploaie in cabana (Muntii Fagarasului)
În urmă cu vreo 35 de ani pe vremea când Transfăgărășanul era doar în proiect și telecabina de la Bâlea nu exista, am ajuns în toiul nopții pe o ceață opacă la cabana înconjurată de ape, singura din zonă pe atunci.
Colindasem creasta ziua întreagă, fără grabă, prin ploaie și ceață, descoperind la fiecare rafală de vânt câte o stâncă umedă cu bandă roșie pe ea indicându-ne calea de urmat. Poteca era bine trasată și nu ar fi fost probleme de orientare, dacă o mulțime de alte poteci pastorale nu ar fi brăzdat zona în toate direcțiile. Valuri de ceață erau purtate de vânt dezvăluind din când în când ca o mantie de magician frumuseți alpine neașteptat de spectaculoase. Ploaia curgea peste pelerinele noastre, rece și deasă botezându-ne ca montaniarzi.
In șaua Capra mai erau petice din zăpada iernii trecute deși era început de iulie. refugiul era pustiu, dar aveam locuri rezervate la Cabana Bâlea. Așa credeam atunci neștiind că rezervarea fusese anulată din cauza unui grup anterior al aceleiași agenții care abandonase traseul afirmând că : „ nu se poate ajunge la Bâlea din cauza zăpezii”. Nu știam atunci că și grupul nostru fusese dat dispărut „între Podragul și Bâlea” ca și un grup de polonezi căutat în zonă de slavamontiști de o săptămână. Se bănuia că om fi coborât pe vreo vale în pustietate... Nu existau atunci telefoane mobile și puținele stații radio existente pe la cabane funcționau foarte rar.
Ne mișcam încet din cauza porțiunilor înzăpezite pe care trebuia să le traversăm, dar aveam un ghid cunoscător și experimentat care ne spusese că „important este să mergem” și vom ajunge la cabană. Eram toți tineri, mult mai tineri decât ghidul și nu a intrat nimeni în panică văzând că tot mergem și nu mai ajungem la cabană deși timpul planificat aproape se dublase.
Am tot început să coborâm spre cabană și așteptam să văd imaginea din reclame cu cabana din mijlocul lacului. Nu am văzut nimic și am tot mers după marcaje până la ușa cabanei. Surpriză! Cabana era arhiplină, ploua de trei zile și toți care urcaseră pe munte se opriseră acolo. Rezervarea fusese anulată pentru că trecuse mult timp și fuseserăm dați dispăruți! Cu toate astea, montaniarzii erau respectați acolo, pentru că nu oricine putea ajunge în acel loc. Au fost mutați oameni să doarmă pe scări sau câte doi pe un scaun și ni s-a dat prioritate pentru că veneam de pe munte, ceilalți urcaseră din vale. toți ne priveau cu respect pentru isprava noastră.
Eram primul grup din acel an care reușise să parcurgă traseul care în condițiile date era considerat impracticabil de turiștii obișnuiți fără echipament alpin de asigurare. A doua zi am aflat că nu ni se dă voie să plecăm mai departe. Aveam o zi de pauză în program, în care ne-am plimbat foarte aproape de cabană și am stat la povești în jurul sobei încălzite. Nu se știa cum va evolua vremea, dar atmosfera era optimistă în cabană deși salvamontul nu ne dădea voie decât să coborâm, nu să urcăm iar pe creastă spre a merge la Negoiu cum doream.
Am refuzat să coborâm și am stat la Bâlea 3 zile blocați în cabană cu ceaiuri aburinde cu rom, cu cântece de munte și două chitări ce se luau la întrecere cântând alternativ. Nici în Alpi nu m-am simțit mai bine ca atunci și zâmbesc când aud la TV lamentările unei crainice care nu și-a plimbat niciodată silicoanele pe munte alarmându-se cu privire la soarta unor turiști blocați în cabană din cauza ploii...
Luni, 13 iulie 2009 - 08:08
Afisari: 2,501
dumitru51
Postari similare:
Comentariile membrilor (13)
|
Luni, 13 iulie 2009 - 12:17