Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Blair Witch Project in Cozia (Muntii Cozia)

Prima tură ceva mai lungă pe munte din 2013, prima oară în Cozia. Ne-am propus să urcăm pe Valea Gardului (PR, PG, PR, parțial fără marcaj) și să coborâm pe Turneanu-Pietrele Roșii (TR).

Adevărul e că nu ne așteptam la foarte multe. E un munte mic, mi-am zis eu, puțin peste 1600 de metri, cum să-ți scoată sufletul? Vezi să nu. Am urcat și am coborât peste 1200 de metri diferență de nivel, parol, pe onoarea altimetrului meu de la Suunto.

E un munte împădurit, cu mânăstiri la poale, deci probabil are culmi blânde și line, cum să-ți pună probleme de vreun fel? Haida de. Culmile sunt stâncoase, abrupte, cu rocă mai degrabă friabilă decât sănătoasă.


/Cozia/cozia_iunie_2013_028.jpg


E un munte despre care am citit multe jurnale, deci probabil e umblat, în week-end va fi bulevard, dacă avem vreo problemă se găsește cine să-ți sară în ajutor. Pune-ți pofta-n cui, băiete! Nici la urcare, nici la coborâre, nici la cabană nu am întâlnit picior de turist, deși era o zi superbă de sâmbătă, la mijlocul lunii iunie!

Dar să o luăm pe rând. La 8.15 dimineața eram la Mânăstirea Turnu, lăsăm mașina în curtea din spate, rucsacii în cârcă și hai la drum. Prima bucată de drum e blândă, poze, sporovăială, admirat mici grote pe parcurs și paparazziat dintr-un punct de belvedere, surprinzând releul orientat erectisim spre cer.


/Cozia/cozia_iunie_2013_032.jpg


Ajunși în apropiere de Stânișoara, apucăm pe drum spre stânga, către Cascada Gardului. Accesul nu-i greu, dar nici nu seamănă a plimbare pe bulevard, iar marcajul ciudățel pare trademark Wilhelm Tell – o țintă roșie, ca de arcaș. Vreo douăzeci de minute, punctate de scurte momente de patru labe peste pietre-nnămolite ne aduc în fața unei panglici de apă impresionante mai mult prin înălțime decât prin debit. Frumos, zgomotos, poze, dulciuri, glume, voie bună.


/Cozia/cozia_iunie_2013_043.jpg


/Cozia/cozia_iunie_2013_053.jpg


Continuăm apoi pe stânga, căutând punctul galben care pe hărți nu apare și pe care salvamontiștii s-au străduit să-l ascundă de ochii curioșilor, acoperindu-l cu vopsea gri. Mai înaintăm nițel pe o potecă frumoasă, după care voia bună începe să scadă în intensitate, direct proporțional cu înălțimea pragurilor stâncoase și a minihornurilor pe care le avem de urcat. Ne dăm seama că practic trebuie să ajungem cumva deasupra cascadei. Așa că strângem bețele, încordăm bicepșii, trei puncte de sprijin și-n doi timpi și trei (patru, cinci?) mișcări ajungem la un punct de belvedere superb, pe o stâncă. Balcon cu vedere la Olt și multă verdeață. E drept că situat pe la etajul 29, sau cel puțin acuitatea mea vizuală de miop în devenire cam pe acolo estima că am fi.


/Cozia/cozia_iunie_2013_064.jpg


Suntem relaxați, crezând că a trecut ce-a fost mai greu, dar când să ne urnim, ia poteca de unde nu-i. În schimb avem de-a face cu un piept stâncos înclinat și cu suficiente prize, numai că nu-i asigurat și etajele alea imaginare din vale ne cam dau fiori pe șira spinării. Opțiunea e un traverseu expus de câțiva metri, pe niște bucăți de stâncă pe deasupra hăului, continuând apoi cu un suiș mult mai simplu. Dăm cu banul printre gogâlțuri, soția mea o apucă drept în sus ca o rupicapra ce este, iar eu zic o rugăciune-n gând și pășesc peste abisul verde care mi se cască sub vibramul bocancilor. Ne regrupăm, continuăm o cățărare mult mai ușoară de data asta, dăm chiar și de un cablu care mai mult încurcă decât ajută, și suntem sus, pe o potecă bună, spre păduri și vale, întâmpinați de un frate-pătat care râde în soare și pare să ne șoptească: hai că n-a fost dracu atât de negru.


/Cozia/cozia_iunie_2013_081.jpg


Pe vale, punctul galben se pierde de câteva ori, poteca nu prea se vede de crengile aflate într-o devălmășie totală după iarna trecută. Trecem albia de două ori, după care începe chinul pe o potecă abruptă prin pădure. Transpirație multă, puls 180, la vreo trei ore și jumătate de la plecare ajungem în Șeuța doctorului, chiar lângă Colții Foarfecii. Locul e micuț, nu tu vreun indicator de marcaje, nimic. Nu se vede nici țipenie de om nicăieri, doar o mică placă comemorativă de marmură ne asigură că am ajuns unde trebuie.


/Cozia/cozia_iunie_2013_096.jpg


Coborâm ușor pe partea cealaltă a versantului, de data asta însă urmând bulinele roșii imense trasate de un Wilhelm Tell modern, înarmat cu un șpray roșu. Până la cabană trecem pe la stâna care altă dată era părăsită, dar la care acum se muncește din greu și se reface complet.


/Cozia/cozia_iunie_2013_127.jpg


La cabana Cozia ajungem pe la 15. Într-o zi frumoasă de weekend. Cu soarele de trei suliți pe cer. Cu zări deschise spre Buila, Parâng, Făgăraș. Noi deja așteptam cu înfiorare perspectiva unei cabane ticsite de turiști gălăgioși. Când acolo, nu vedem decât două suvuri, 5 oameni cu câte o bere sau apă în față, nici un motaniard, nimeni la masă, nimeni cazat.


/Cozia/cozia_iunie_2013_130.jpg


/Cozia/cozia_iunie_2013_131.jpg


Facem pauză o oră, schimbăm ceva vorbe cu cei de la cabană, nici ei nu înțeleg de ce nu-i nimeni. Mister.

Pe la ora 16, hotărâm să o luăm la vale înapoi spre Turnu, apucând-o pe triunghiul roșu prin Petrele Roșii. Pe cât de frumos și spectaculos a fost traseul la urcare, pe atât de spăimoasă a fost coborârea. Prima bucată a fost plăcută, cu o potecă lină care se strecoară pe sub formațiuni stâncoase spectaculoase și miroase a Ciucaș. Moment numai bun de cules câte un mugur de brad pentru sirop.


/Cozia/cozia_iunie_2013_133.jpg


/Cozia/cozia_iunie_2013_139.jpg


/Cozia/cozia_iunie_2013_148.jpg


După stâna Turneanu însă, aflată în paragină, ne despărțim de banda roșie care coboară pe Scorțaru și continuăm înainte pe muchie. Ei bine, de aici începe calvarul. Poteca e destul de abruptă, ține creasta oarecum matematic, mai abătându-se când pe un versant, când pe celălalt, are pe alocuri aspect de brână și coboară… nu se-ncurcă!

Problema e că, la un moment dat, s-a pornit un vânt incredibil de puternic, care, în pofida kilogramelor mele care se scriu cu trei cifre, mă făcea să mă simt… plăpând! Adăugați la peisaj o iarbă foarte înaltă și ciudată, cu fire subțiri, translucide, de un verde pal ireal. Am făcut câteva pauze de dulciuri și hidratare, iar în tot acest timp am început să simt niscaiva fiori reci pe șira spinării. Aveam un sentiment straniu, cum că aș fi privit de o sumedenie de ochi de jur împrejur, și o teamă difuză, fără un obiect precis. Blair Witch Project românesc, ce mai. (Senzația a persistat până jos, la Turnu. Spre marea mea mirare, seara, ajunși în pat, după un duș, comentând impresii, și soția mea îmi spune că a trăit și simțit exact același lucru.)

Următorul episod neplăcut din coborâre a fost botezat de noi adhoc toboganul pământos – un jgheab abrupt, cu pământ, străjuit de un copac gros de care te mai puteai ține doar din când în când. Prilej perfect pentru a admira virtuțile fundului (din dotare, nu al nevestei).

Trecem cu bine și de jgheab, continuăm pe poteca povârnită ignorând protestele încheieturilor până ce la un moment dat auzim din spate un foarte clar și corect articulat MOR. Mă-ntorc cu grijă, nu zăresc nimic, zic o rugăciune, sper că am auzenii, dar degeaba: un al doilea MOR, și mai fonetic și sonor se aude. Tot atunci, parcă pentru a-l îngâna, începe ploaia, se aud bubuituri dinspre creastă, cum nu se poate mai bine. Deci hai la drum, cu ursul în spate, poteca chinuitoare de articulații în față și băierile cerului rupte deasupra. Ce mi-aș putea dori mai mult? După un al treilea mormăit am băgat ceva viteză, cu prudență, renunțând la orice precauții și dând frâu liber bocancilor la sculptat de bătături în tălpi. Din fericire însă, până jos la mănăstire nu am mai avut neplăceri, poate doar în afara unei treceri un pic mai expuse pe o stâncă udă.

La Turnu răsunau cântări, iar călugării de prin curte ne măsurau cu priviri cam îndoielnice, reflectând probabil la opțiunea de a ne citi niscaiva acatiste de sperietură. 


/Cozia/cozia_iunie_2013_181.jpg


/Cozia/cozia_iunie_2013_157.jpg


Dar una peste alta ne-a plăcut, suntem mai puternici (vorba aia cu ce nu te omoară…), iar Cozia e un munte cu totul și cu totul special.



Marți, 18 iunie 2013 - 22:38 
Afisari: 6,133 


Postari similare:





Comentariile membrilor (0)

Nu exista niciun comentariu
 

 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0618 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org