Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2020
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Decembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

BATRANUL SI...MUNTELE (Muntii Cindrel (Cibin))

   Ca să nu avem nici o discutie, vreau sa lămuresc încă de la inceput că, în ceea ce priveste parafrazarea titlului capodoperei lui Hemingway, singura legatură cu aceasta, este doar vârsta noastră, a mea si a prietenului meu Joco (a se citi Ioțo), protagonistii acestei ture minunate în m-tii Cindrel (Cibinului).

    De vreo două luni eu și Joco ne-am făcut planuri să urcăm in Cindrel.

/BATRANUL/1.cindrel.jpg

    Totul depindea de mine. Mai precis de momentul în care terminam cu examenele și luam vacanța binemeritată și asteptată cu nerabdare.

    Din momentul în care am devenit un ,,om liber”, am și luat legătura cu prietenul meu, stabilind data și ora de plecare. Aceasta fiind bătută în cuie pentru  joi, 14.07.2011 ora 5 dimineața.

    La ultima noastră întâlnire ne-am hotărât să nu ne încărcăm rucsacurile (conform DEX) prea tare, pentru ca drumeția să fie cât mai agreabilă.

    Cu toate astea, știind că refugiul Cânaia intră în itinerarul nostru, mi-am luat și cortul cu mine. 

    Mi-am zis că dacă nu trebuie să montăm cortul, cel puțin fac antrenament cu rucsac greu, în vederea turelor mai serioase din august (cam puerilă ideea, dar bună de justificare).

     În seara premergătoare plecării, am început să îmi pregătesc rucsacul. 

     Atât de mult m-am  moșmondit, încât trecuse de ora unu când m-am dus la culcare (sunt convins că aproape toți ați pățit la fel, măcar o dată).

     La ora patru eram deja în picioare, înainte să sune alarama și să trezesc tot blocul. Dormisem vreo trei ore.

     Acuma spuneți și voi, nu puteam să mă apuc de făcut bagajul mult mai devreme, astfel încât să dorm măcar minimul de ore recomandat de medicii specialiști?  Ba bine că nu.

     Numai că acest lucru nu depinde de înțepciunea vârstei, sau de experiața acumulată în timp.   

     Mai degrabă, în asemenea cazuri, funcționează acel rudiment de infantilitate (tipic bărbaților), ce nu dispare nicicând din noi, făcându-ne să reacționăm atipic, chiar ilar pe alocuri.

     În sfârșit, după ce îmi beau cafeaua, cobor la garaj, îmi scot mașina și înainte să ies în stradă îi dau un bip lui Joco să iasă din casă.

     Asfel că la ora cinci în formație completă părăsim Târnăveni-ul.

     Era deja lumină afară. Doar e vară. Nu?

     Drumul până la Sibiu a decurs cât se poate de normal, fără nici o problemă.

    Răcoarea dimineții se strecoară prin geamul întredeschis al mașinii, făcându-ne să ne simițim bine; bine că încă nu-i zăpușeală!?

     Ieșim din Sibiu și parcurgem fără probleme distanța până la Rășinari. După ce trecem podul, intrăm pe străduțele liliputane ale satului. În fața noastră unul aduna ciurda de vaci și le mâna înainte. Am încercat să le depășim. Vezi de treabă. Am mai văzut ciurde de vaci ce erau mânate pe ulițele satelor, dar vaci cu așa personalitate puternică nu am mai văzut. Ciurdarul (văcarul) era incapabil să le schimbe în vreun fel direcția de mers, cu toate că se ajuta de toate dotările materiale și spirituale de care dispunea.

    Asfel, neavând ce face, le-am urmat cu viteza a-ntâia și a doua, până aproape de ieșirea din Rășinari, unde la un moment dat, am profitat de lărgirea drumului și neatenția vacilor și am țâșnit din pluton.   

   Urcăm ușurați serpentinele spre Păltiniș. Peisajul ce ne însoțea era mirific. Apropierea muntelui ne umplea sufletul de o bucurie abia stăpânită.

    Oprim la Izvorul Nevinovat, ne completăm rezerva de apă, după care ne continuăm drumul.

    Pe la șapte jumate ajungem în parcarea din Păltiniș, cea de lânga stația de telescaun.  

    Ne încălțăm cu bocancii, facem o poză de grup, ne punem rucsacurile pe spate și o luăm din loc. Ceasul arată cam ora opt fără zece.

/BATRANUL/2.poza_de_grup.jpg

POZA DE GRUP 

  Intrăm pe drumul forestier pe care îl părăsim la scurt timp spre dreapta intrând pe poteca marcata cu CR.  Drumul este cât se poate de lejer. Înaintăm unul lângă altul povestindu-ne fiecare aventurile trecute.

   Mierloii alături de alte zeci de specii de păsărele, se întrec în concertul lor fantastic, pe marea scenă a naturii. Am auzit pe cineva (nu mai știu pe cine) spunând că fluieratul și cântatul păsărilor este narațiunea drumului. Mi-a plăcut.

    Porțiunea aceasta prin pădure a durat cam o oră și a fost cât se poate de agreabilă.

/BATRANUL/3.iesirea_la_lumina.jpgIESIREA LA LUMINA 

   Odată iești din ea poteca se continuă înainte prin Poiana Găujoara. Trecem de stâlpul cu săgeata ce ne indică la stânga traseul PA către Poiana Muncel.

/BATRANUL/4.poiana_gaujoara.jpg

   POIANA GAUJOARA

   Urcăm în continuare câteva  sute de metri, apoi cotim la dreapta. Poteca se continuă pe liziera pădurii până în dreptul unei stâne. Un câine ne latră leneș, așa de dragul ciobanului care, îl alungă imediat. Ne întreabă apoi dacă avem țigări. ,,Noi nu mai fumăm de mult” i-am răspus. Am vrut să-i  mai transmitem câteva citate cu fumatul precum ,,chestia asta o să te omoare într-o zi”, sau ,,îs bani aruncați pe fereastră”, dar ne-am lăst păgubași. Așa că i-am dat binețe și ne-am continuat drumul trecând pe lângă doi porci uriași aparținători stânei ce râmau netulburați după rădăcini, în apropierea potecii. Porci ecologici (bio).

/BATRANUL/5.porcii.jpg

TRAIASCA LIBERTATEA  

În scurt timp suntem în șaua Bătrâna. Ne oprim pentru o poză și pentru hidratare.

/BATRANUL/6.grup_in_saua_batrana.jpg

     Este în jur de  ora zece. Mâncăm câte o pătrățică de ciocolată și plecăm mai departe. Soarele a devenit dogoritor.  

     Aerul tremură în fața noastră. Și cheful de vorbit ne-a cam dispărut. Noroc că din când în când, câte o boare de aer ne mai răcorește. Încep să transpir abundent. Cămașa s-a făcut  fleașcă pe mine, lipindu-mi-se de spate. Pe tâmple de sub bască, mi se scurg pe față broboane mari de sudoare. Trcem pe sub vârful Surdu (1961m) cu antena înfiptă în creștet (oare ce antenă o fi că semnal la telefon nu aveam?). În jurul acesteia o turmă de oi își vedea de treaba ei. Poteca coboară lin până la un punct în care face ușor la stânga, într-o coborâre puțin mai accentuată apoi spre dreapta  urmează o urcare cam la fel.

   /BATRANUL/8.urcarea_spre_rozdesti.jpg

   IN ZARE SE VAD MUNTII LOTRILUI

   Încep să simt greutatea rucsacului pe umeri. La capătul pantei ne oprim pentru câteva poze și pentru a-mi relaxa umerii. Privind în urmă, observăm o mulțime de stâne răsfirate cât cuprinde privirea. Bineînțeles ca turmele de oi au cu ele și câinii aferenți prin preajmă.

/BATRANUL/7.stane_sub_varful_surdu.jpg

 STANE SUB VF. SURDU

   Urcușul se continuă la dreapta, iar la sfârșit poteca se face din nou la stânga, urmărind cota de nivel.

   /BATRANUL/9._spre_roydesti.jpg

   SPRE VF. ROZDESTI

  În stânga noastră formațiuni de piatră ne încântă privirile. Lăsăm în stânga vf. Rozdești (1952m) și coborâm spre șaua Șerbănei. În stâga noastră își etalează cu smeție profilulurile impunătoare ale varfurilor Negovanu Mare (2135 m), Negovanu Mic, Balindru (2207), sau Contu Mare (2080) din munții Lotrului.

    În fața traseul BR urca pe versantul vf. Niculești (2034m), iar în stânga lui se vede vf. Cindrel (2244m) ținând în brațe căldarea Iujbea.

    Ne oprim câteva minute în șaua Șerbănei pentru a ne trage sufletul. Rucsacul greu își pusese amprenta pe umerii mei. Mâncăm o pătrățică de ciocolată, și bem un gât de apă deja caldă.

/BATRANUL/10._saua_serbanei.jpg

   Ideea era să mergem întâi la refugiu și apoi om vedea.  

   Poteca spre refugiul Cânaia o ia la stânga. Drumul este cu o coborâre lină, poteca fiind destul de lată, putând merge unul lângă altul. Din vorbă în vorbă ajungem la pârâiașul cristalin ce se zbenguia vesel în soare ca un copil răsfățat.

   /BATRANUL/11.paraias.jpg

    Îl sărim ușor. În fața noastră apare refugiul. Ne debarasăm urgent de rucsacuri și ne trântim frânți pe băncile din fața refugiului.

  /BATRANUL/12._refugiul_canaia.jpg

    E ora două și un sfert. După câteva momente ne revenim. După ce descoperim izvorul și ne răcorim cât de cât, începem inspecția.

/BATRANUL/13.cdscn0260.jpg

    Din prima privire observăm că ușa din față este ferecată cu lacăte, la fel și gemurile. Ușa din spate este închisă doar cu o sârmă îndoită. Intrăm în refugiu. In prima încăpere este destul de întuneric. În fața noastră apar doua priciuri suprapuse cu câte două saltele jos și două sus. În dreapta intrăm în încăperea principală care este dotată cu un prici cât este peretele de lung, cu cinci saltele. Încăperea este dotată și cu o sobă ca al bunicii, din acela cu ler.

  Lemnele de foc fiind tăiate regulamentar, sunt aranjate cu grijă, umplând spațiul de lângă ușă și de sub priciuri. Pe jos este destul de curat. Nu am găsit resturi de mâncare,  peturi sau hârti aruncate, nici în interior și nici prin preajmă. Pereții însă sunt catastrofă, murdari, înegriți, pe alocuri tencuiala căzută, lăsând scândura goală, prin a căror crăpături aerul circulă în voie. Deasupra ușii, câțiva ,,berbeci” au dorit să-și imortalizeze trecerea victorioasă pe acolo, inscripționându-și numele lor și ale iubitelor lor pe perete.

     Saltelele sunt mizerabile, murdare și cu cocoloși, devenind improprii scopului pentru care au fost creați.  WC-ul aflat în apropierea refugiului este inutilizabil.

       În schimb, peisajul este extraordinar de frumos, sunetul pâraielor din apropiere au un efect calmant, ce te îmbie la relaxare.

     După inspecție, ne așezăm la masă, încercând să ingurcităm câte ceva. Nu ne este chiar așa foame.

    Poate din cauza căldurii și a oboselii. După masă ne-am așezat la taclale undeva la umbră. Între timp au mai apărut câțva turiști care intenționau să urce pe Cindrel, urmând să se întoarcă la Păltiniș pe traseul de creasta BR peste vf. Niculești. Printre ei și un grup de elevi din Fetești Ialomița, împreună cu câțva colegi de-ai lor din republica Moldova, fiind conduși de un ghid priceput, pregătit și competent.

  Au stat pe lângă refugiu puțin timp, după care au luat-o din loc. În scurt timp au dispărut după coama versantului din fața noastră.

  Noi stăteam în continuare lăfăiți la umbră. Din discuție în discuție am hotărât să urcă și noi pe vârf.


  

/BATRANUL/15.si_joco.jpg

  JOCO

   Bun și făcut, ne-am așezat rucsacurile în refugiu după ușă, ne-am luat cu noi o ploscă cu apă și ceva ciocolată și am început ascensiunea. După ce am urcat prima pantă, cea din fața refugiului, aproape că am călcat pe un câine ciobănesc ce stătea tolănit în potecă Acesta s-a speriat și a început să ne latre. Nu ne-a simțit deoarece vântul bateadinspre el spre noi. Cred că asta este explicația. La câțva metri de el în stânga, erau oile și stâna. Ciobanii erau și ei prin apropiere. Așa se explică faptul că dulăul s-a îndepărtat de noi fără să ne mai latre. De altfel am remarcat faptul că deși am trecut pe lângă multe turme de oi și stâne, nu am fost atacați de câini. Și cele câteva lătraturi adresate nouă nu erau amenințătoare. Semănau mai de grabă a salut.

/BATRANUL/15.1.varf_acoperit_de_nori.jpg

VF. CINDREL (2244m) VAZUT DIN TRASEU

După o porțiune aproape dreaptă ajungem în șaua Cânaia de unde începe și zona protejată a Cindrelului.


   Poteca se continuă făcându-și loc printr-un jnepeniș destul de des.

/BATRANUL/18.poteca_prin_jnepenis.jpg

   După vreo două urcușuri și coborâșuri iată-ne însfârșit la asaltul final. Pe ultima porțiune, înainte de vârf, ne întâlnim cu grupul de elevi, veseli, plin de entuziasm, fericiți de performanța lor (ce bine le stă la vârsta lor). Au dorit să se pozeze cu noi.

/BATRANUL/19.sedinta_foto.jpg

  SEDINTA FOTO :)

   După ședința foto, ne-am luat rămas bun și ne-am continuat fiecare drumul. În scurt timp atingem vârful.

  Inspectăm locul, admirăm zările și facem poze.

/BATRANUL/21.platoul_de_pe_cindrel.jpg

  PLATOUL DE PE VF. CINDREL

/BATRANUL/20.poza_de_grup_pe_cindrel.jpg   POZA DE PE VARF

Etapa aceasta a fost cât se poate de agreabilă, deoarece soarele a fost tot timpul acoperit de nori, iar vântul adia ușor ca o mângâiere maternă, răcorindu-ne.

   Drumul de întoarcere a fost fără surprize, asfel că pe la ora șapte și ceva deja mâncam de cină.

   Am hotărât să nu mai desfacem cortul. Ne vom descurca cumva cu priciurile. Zis și făcut, eu mi-am ales priciul din prima încăpere iar Joco din a doua încăpere. Ne-am amenajat patul cât de confortabil am putut și țâști în sacul de dormit. Am adormit aproape instantaneu. Cam o oră. Ce să-i faci mama natură își cerea dreptul. Când am ieșit din refugiu, m-a impresionat discul perfect al lunii pline ce lumina ca ziua.

  Aproape că mi-a fost rușine când m-am îndreptat spre tufișuri, așa lumină era.  

  După ce m-am așezat din nou în pat, nu a fost nici o problemă să adorm din nou, până dimineața de data asta.

  Pe la ora șapte deja eram treziți. După toaleta firescă, și spălarea cu apa rece de la izvor, până la brâu, am început să ne strângem lucrurile răsfirate pe priciuri.

  După ce am mâncat ceva în fugă, ne-am pus rucsacurile pe spate și am plecat pe drumul de întoarcere.

   Nu înainte să mai facem o inspecție, ca nu cumva să fi lăsat vreo murdărie în urma noastră. Ne-ar sta rău la vârsta noastră.

  Era pe la ora opt dimineața. Soarele încă nu era atât de puternic.

   Pe tot parcursul drumului până în șaua Bătrâna, am dezbătut tot felul de subiecte, mai mult sau mai puțin interesante, care a făcut ca timpul să treacă repede și plăcut.

  În șaua Bătrâna hotărâm să mergem în continuare pe BR spre Poiana Muncel.

Mersul prin pădure a fost cât se poate de plăcut datorită umbrei copacilor, mai ales că soarele era deja sus aruncându-și nervos  razele fierbinți spre pământ.

/BATRANUL/22.alee_prin_padure.jpg

ALEE PRIN PADURE 

/BATRANUL/23.finis.jpg

   FINIS

  Însfârșit ajugem pe drumul forestier, iar după o oră suntem la mașină, care așa cum am bănuit a rămas deschisă toată acestă perioadă. Dar pe cine să intereseze o SuperNova ruginită?

  Însfărșit suntem pe drumul de întoarcere acasa. Joco s-a dovedit un partener de drumeție extraordinar de agreabil, având cunoștințe profunde în multe domenii și care la cei 68 de ani s-a comportat neașteptat de bine. Îi multumesc că a acceptat să mă însoțească în acestă tură

  Iar ca încheiere, ași dori să ridic problema refacerii refugiului Cânaia, adresându-mă tuturor celor cărora le stă în putere acest lucru. Cu câțiva saci de mortar și vreo 10 saltele casate de la vreun internat precum și cu câțiva voluntari inimoși s-ar rezolva problema.



Luni, 18 iulie 2011 - 23:17 
Afisari: 5,269 


Postari similare:





Comentariile membrilor (24)

iancudan
iancudan

 
1
Toata stima si admiratia mea!Desi nu sunt prea tanar(43) apreciez ce faceti,si as dori ca la virsta
D-vs sa fac ce faceti acum! Sa merg in munti,si sa am alaturi de mine oameni adevarati!V-am urmarit de mult si va felicit1 Poate odata ne vom intilni!As vrea ,si mi-as dori sa avem si pe cineva din generatia care vine!Eu promit ca-l voi aduce pe fiul meu de 11 ani!Inca odata felicitari!


Marți, 19 iulie 2011 - 00:15  

fuligjimmy
fuligjimmy
Coarda
 
2
V-ati dus pana la urma, bravo, pacat ca nu am putut veni cu voi. Data viitoare mergeti sivoi la sfarsit de saptamana sa poata veni si cei mai tineri care-s pe la servici in cursul saptamanii. Carpati.org


Marți, 19 iulie 2011 - 00:25  

andrei.st
andrei.st
(admin)

 
3
Ma asteptam sa citesc un jurnal de Ciucas Carpati.org
Ma bucur sa te vad 'Back to business' si sa regasesc stilul jurnalelor din care reiese dragostea de munte dar si implicarea Carpati.org
Faina echipa, cred ca ati avut multe de povestit. Nu stiu de ce dar iar imi revine in minte un cantec ce nu m-a lasat sa dorm linistit sambata seara dupa aventura din Iezer: 'Să ne amintim' - Constantin David

Să ne-amintim de munți cu nostalgie
Să ne-amintim de noi cu melancolie
Eram ca brazii verzi, tăcuți
Acum suntem doi munți cărunți
Să ne-amintim de munți cu nostalgie

Dar aici nu e vorba de aducere aminte, ci de noi amintiri stranse in cutiuta. Dar ce sa fac? Nu pot scapa de refrenul asta vad. Incerc sa nu ma intind la povesti, le pastraz pentru o reeditare din ciclul 'Varfuri si prieteni' pe care o astept in august Carpati.org
Faina echipa, faini 'batrani', faina lectura Carpati.org


Marți, 19 iulie 2011 - 01:51  

zentai
zentai
Coarda
 
4
Felicitari pentru tura si, deasemenea, pentru poze!De Muntii Cindrel stiu doar din carti, asa cam am privit cu f.mare interes pozele si descrierea...peisajele sunt de vis...insa incep sa cred ca voi zice astfel, mereu, despre orice munti pe care-i voi vedea in poze sau aieveaCarpati.org.

Cat despre pregatirea rucsacului pana la 1 noaptea, daca dv.vi s-a intamplat odata si sunteti mirat, va consolez eu, caci mie mi se intampla aproape de fiecare data Carpati.org...asta si din cauza vremii care uneori ne mentine interesul...

Voie buna si ture la max, in continuare!

Cu respect,
Gabriel


Marți, 19 iulie 2011 - 09:52  

odin
odin
Rucsac
 
5
Un jurnal minunat, d-le Oleg!
Nu pot decat sa va admir pentru ceea ce faceti si sa va doresc multe ture frumoase! Carpati.org


Marți, 19 iulie 2011 - 11:16  

oleg
oleg
Coarda
 
6
@iancudan -Multumesc pentru aprecieriCarpati.org M-asi bucura daca micul David va prinde gustul muntelui. In felul asta vom avea succesori de nadejde Carpati.org

@fuligjimmy..- Istvan daca toate decurg cum trebuie, peste o saptamana, daca nu gresesc, mergem impreuna. Nu?

@andrei.st - Multumesc pentru aprecieri. Asa cum am vorbit ne vom intalnii in august in Fagaras. Sper din toata inima.

@zentai - Ai dreptate Gabriel, si mie mi se intampla aproape de fiecare data cand merg pe munte sa-mi prelungesc pregatirea rucsacului pana tarziu in noapte. Si daca ma pun in pat nu-mi vine somnul decat cu greu, fiind cu gandul la tura ce va sa vinaCarpati.org

@odin - Multumesc Mihai pentru aprecieri. Conteaza mult pentru mine acest lucru Carpati.org


Marți, 19 iulie 2011 - 12:29  

fuligjimmy
fuligjimmy
Coarda
 
7
Sa vedem cum iasa lucrurile mele, oricum am o nedumerire : care dintre voi este batranul si care muntele? Carpati.org

La asta ma gandesc de ieri seara.


Marți, 19 iulie 2011 - 12:35  

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
8
Plăcute amintiri!

Cred că succesul unei ture este direct proporțional cu ora de culcare câț mai înaintată în noaptea premergătoare zilei de drumeție... Carpati.org

Vă doresc zile bune pentru călătorii remarcabile și de acum în colo, iar dacă timpul permite să ne mai încântați cu noi jurnale de călătorie.


Marți, 19 iulie 2011 - 15:54  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
9
Si eu stiu de Varful Cindrel doar din carti, mai exact din Geografia de-a opta. Am vazut acum ca zarile acestui munte sunt deosebit de frumoase.
Argumentul care face o tura cu adevarat frumoasa e coechipierul, celelalte lucruri fiind imprejurari.
Felicitari pentru jurnalul a carui claritate o percep ca pe o invitatie de a urca Cindrelul!


Marți, 19 iulie 2011 - 16:43  

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
10
Domnule Oleg, nu stiu de ce am impresia ca protagonistii acestei ture sunt niste oameni al naibii de tineri. Probabil din cauza neplafonarii in fata buletinului (de care dati dovada). Admir de fiecare data cand vad in natura atat copii cat si oameni trecuti de varsta tineretii.
Sa aveti parte de ture la maxim si sanatate din belsug...si sa ne mai scrieti despre locurile cutreierate de dumneavoastra ori de cate ori simtiti asta. Va vom citi cu placere.

Felicitari


Marți, 19 iulie 2011 - 16:58  

costi
costi

 
11
Am citit cu incantare jurnalul. Nu cred ca sunt in stare sa gasesc cuvintele cele mai potrivite .Felicitari si va doresc in continuare drumetii cat mai frumoase .
Imi pare rau ca in tarisoara noastra asemenea persoane sunt raritati . Am sa va urmaresc in continuare .


Marți, 19 iulie 2011 - 20:59  

leovit
leovit
Busola
 
12
Foarte frumos, domnule profesor! Zona minunata, cab.Gatul Berbecului aveti ceva informatii...s-a reconstruit? De mult timp as vrea sa fac Valea Frumoasei. Ture frumoase ca in tinerete!


Marți, 19 iulie 2011 - 21:08  

skantz
skantz
Busola
 
13
Am citit pe nerasuflate jurnalul dvs. Intotdeauna am fost incantat de placerea si voia buna pe care le transmiteti prin jurnalele dvs. Eu consider ca titlul e departe de realitate.
Ture si jurnale frumoase in continuare!


Marți, 19 iulie 2011 - 21:21  

oleg
oleg
Coarda
 
14
@alex_sandr.-Alex cred ca ai dreptate in ceea ce priveste succesulCarpati.org

@ gigicepoiu..- Intr-adevar jurnalul este o invitatie pentru iubitorii de munte sa urce in m-tii Cindrel numiti si Cibinului (sau invers Carpati.org ). Multumesc pentru aprecieri

@mastroiani; @costi ; @skantz - Va multumesc pentru aprecieri Carpati.org

@leovit - Din cate stiu cabana Gatul Berbecului a ars. De atunci nu mai stiu nimic legat de aceasta cabana Carpati.org


Miercuri, 20 iulie 2011 - 06:46  

mihai_fl
mihai_fl
Caraba
 
15
Faină echipă.
Felicitări pentru tură și jurnal.


Miercuri, 20 iulie 2011 - 10:24  

eroszoli
eroszoli

 
16
Tura foarte frumoasa cu o descriere pe cinste, poze frumoase, cu un coleg calumea.
Aveti admiratia mea. Sa speram, sa parcurgem curind a tura si imrpreuna.


Miercuri, 20 iulie 2011 - 10:31  

pauless
pauless

 
17
Sa vina muntele la batran sau sa se duca batranul la munte? Carpati.org

Oleg, tot respectul pentru voia buna si energia ta. Iar muntii Cindrel par chiar foarte frumosi. In goana noastra dupa cote 2400+ ignoram muntii mai mici. Tot am zis ca o sa-mi rezerv odata 2-3 ani doar pentru muntii mai putin "vedeta", dar care cred ca sunt mult mai linistiti si mai salbatici decat "clasicii".

Voie buna si la cat mai multe umblari!


Miercuri, 20 iulie 2011 - 17:52  

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
18
Am citit si eu cu placere, pentru ca ati parcurs pana la varf acelasi traseu pe care l-am parcurs si eu acum un an. Asa ca jurnalul mi-a trezit si mie amintiri frumoase, mai ales ca am calcat si eu cainii de stana pe coada Carpati.org

Cand am fost eu insa refugiul era descuiat si in interior era un om in varsta, cabanier. Camerele din spate mi-a spus ca se pot folosi ca refugiu mai ales iarna (pt ca raman deschise), iar in cele din fata, unde era si sala de mese, se plateau parca 20 de lei ca sa poti dormi (conditiile erau mai bune decat in spate, dar saltelele tot cu guguloaie erau).

Din ce-am inteles de la acel batran, refugiul urmeaza a fi refacut complet - dar cred ca este vorba de fapt de transformarea lui intr-o cabana mai serioasa. Parca era si o stire aici pe site despre asta.

De la varf nu ati mers pana pe marginea caldarii glaciare sa vedeti lacul? Carpati.org Iezerul Mare al Cindrelului, ”lacul de smarald” cum l-am numit eu, mie mi s-a parut superb. L-am prins intr-un moment excelent, cand verdele lui era incredibil de... verde!

http://www.carpati.org/poze_fotografii/cindrel_cibin_/lacul_de_sm
arald_rezervatia_iezerele_cindrelului_/69032/

Felicitari si din partea mea pentru excursia frumoasa, dar si pentru modul in care ne-ati povestit-o si noua! Carpati.org


Joi, 21 iulie 2011 - 10:25  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
19
Foarte frumos! Felicitari!


Joi, 21 iulie 2011 - 21:47  

oleg
oleg
Coarda
 
20
Cam tarziu, dar vorba aceea, niciodata nu-i prea tarziuCarpati.org
@mihai_fl ; Multumec pentru aprecieriCarpati.org

@eroszoli Multumesc Zoli si eu sper sa facem o tura impreuna anul astaCarpati.org

@pauless; Multumesc pentru aprecieri

@ioanstoenica :Trebuie sa marturisesc ca nu am coborat si la Iezer cu gandul ca voi cobora duminica 31.07. cand am facut din nou Cindrelul intr-o tura de o zi. Numai ca acum duminica pe varf a fost foarte frig, temperatura fiind in jur de zero grade, de ne-au inghetat mainile pe bete Carpati.org asa ca am coborat direct la Canaia. Oricum anul asta o sa mai urc in Cindrel avnd ca tinta exact Iezerul Mare. Imi doresc tare mult acest lucruCarpati.org

@pisti2004 :Multumesc frumos pentru apreciereCarpati.org


Marți, 2 august 2011 - 15:10  

byanka_cld
byanka_cld

 
21
Vreau si eu sa fac acest traseu si tot cautand pe internet nu am gasit niste timpi pentru el. Intreb autorul jurnalului si pe cei care cunosc cum sta treaba pentru traseul: Ziua 1: Paltinis - Saua Batrana - Serbanei - Canaia (refugiu). Ziua 2 (intoarcere): Vf. Cindrel - Iezerul Mic - Iezerul Mare - Cabana Z - Niculesti - Cabana Craciuneasa - valea Daneasa - Paltinis. Cum recomandati: Vf. Cindrel in prima zi sau a doua zi? Carpati.org


Miercuri, 10 august 2011 - 17:41  

oleg
oleg
Coarda
 
22
Buna BiancaCarpati.org
Pai din Paltinis pana pe vf. Cindrel faci cam 6-7 ore daca mergi normal fara opriri prea dese. Drumul este lejer si foarte frumos. De pe vf. Cindrel pana la refugiul Canaia faci cam o jumatate pana la trei sferturi de ora. Daca faci traseul intr-o zi asa cum l-am facut dupa o saptamana, iti trebuie cam 13 ore cu pauza de masa cu tot. Carpati.org
Iezerul mic si mare sunt foarte aproape de vf. Cindrel asa ca iti ajunge timpul sa poposesti un pic si sa faci cateva poze minunate cu acestea. In ceea ce priveste celelalte trasee nu pot sa-ti spun nimic deoarece nu le-am facut nici odata.Carpati.org
In concluzie iti doresc cat mai multe carari insorite pe cresteCarpati.org


Joi, 11 august 2011 - 14:11  

joco
joco

 
23
Iti multumesc ptr.cele doua zile minunate petrecute impreuna ! Cu ocazia asta am ajuns si eu pe Cindrel lucru pe care doream mai demult.Sper ca o sa mai avem ocazii ptr.ture impreuna chiar si pe acest masiv minunat.


Duminică, 14 august 2011 - 16:22  

byanka_cld
byanka_cld

 
24
Multumesc inca o data pentru jurnal si pentru informatii. Am reusit tura asta in weekendul ce tocmai a trecut (13-14 august). Am plecat din Sibiu de dimineata cu autobuzul de Paltinis, am ajuns acolo si am inceput tura. Am ocolit putin prin Poiana Muncel si apoi Poiana Gaujoara, saua Batrana. In loc sa mergem la refugiu am luat-o spre Vf.Niculesti, Vf.Canaia. Am facut poze de sus la Iezerul Mare. Nu am mai coborat la lac pentru ca eram destul de obositi de atat mers, urcat si coborat. Am urcat pe varf, am mancat si am coborat la refugiu. Lung tare ni s-a parut drumul spre refugiu, desi era doar la vale. Nu era nimeni la regufiu asa ca am pus cortul, am aprins un foculet si am incalzit doua conserve. A doua zis am luat-o de dimineata: aproape 9, Carpati.org, spre Paltinis pentru ca voiam sa prindem autobuzul de 13.30. De la Poiana Gaujoara am luat-o pe drumul cel bun, pe crucea rosie, si am mers prin padure. Frumos tare! Am gasiti si bureti (hribi). Iar jos, la telecabina, am mancat ceva, am baut o bere rece si am asteptat autobuzul. Cam asta e pe scurt tura noastra la Iezerul Mare si Vf. Cindrel.


Joi, 18 august 2011 - 23:17  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,1729 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org