Balaureala prin Piatra Mare (Muntii Piatra Mare)

Dupa ce amanasem la nesfarsit un traseu in Crai, hotarasem in cele din urma cu Florin, tot pe ultima suta de metri, sa-l facem sambata. Planurile mele s-au naruit insa pe la 02:30 cand Florin a binevoit sa ma trezeasca din somn cu un sms prin care ma anunta ca abia atunci a ajuns acasa si ca iese din calcul tura in Crai.

Cred ca am si visat ca ma duceam singur in Crai si ma manca un urs.. sau o capra neagra, nu mai tin minte. Cert e ca m-am trezit foarte obosit sambata, fara niciun chef de mers singur in Crai.

Asa ca ma pun la calculator si incep sa caut aiurea idei de trasee. Avand in vedere ora relativ tarzie, restrang cautarile la Postavaru si Piatra Mare. In Postavaru doar ce fusesem in Porti cu o saptamana in urma.. n-ar fi avut haz. Deci Piatra Mare atunci..

Vorbisem de mult cu baietii despre un traseu a carui descriere vaga ma fascinase, asa numitul drum al "nebunilor". M-am pus sa caut ceva track GPS pentru un nemarcat din Piatra Mare si numaidecat am gasit un traseu pe care niste oameni il facusera din Timisu de Sus, pe o alta succesiune de culmi decat cea pe care fusesem noi cand mersesem pe Horvatca. Interesant, traseul lor cobora, din apropiere de varf, pana la Dambu Morii. Acela sa fi fost poteca mult cautata?

Intre timp, reusesc sa vorbesc si cu deloc matinalul Florin si ii propun traseul asta. Vazand si track-ul GPS, l-am convins repede, spunandu-i ca mergem aproape la sigur.

Nu am reusit sa-l conving in schimb pe si mai deloc matinalul Marius care a preferat sa ramana acasa sa se odihneasca (personal am o vorba legata de odihna - ne vom odihni cu totii suficient cand ne va veni timpul).

Dupa ceva peripetii cu incarcarea track-ului de GPS, reusim sa plecam din Brasov pe la 11:15 si sa ne indreptam spre Dambu Morii. Caldura destul de mare in ciuda vremii inchise. Regret ca mi-am luat cu mine si softshell-ul.

La Dambu Morii, agitatie mare. Multe masini parcate, grupuri de copii in excursie cu clasa - ce sa mai, locatia preferata a brasovenilor in zilele de sambata. Cu greu reusim sa gasim un locsor sa parcam si sa pornim pe traseul marcat cu banda galbena, spre Canionul 7 Scari, locul din care pornea varianta noastra nemarcata.

Nici nu plecam bine si Florin deja calca acceleratia, lucru care nu imi displace in mod normal. Acum insa iau si niste medicamente care imi cam induc o stare de moleseala si n-am niciun chef de pas rapid. E nevoie insa, mai ales ca pana la 17:30 Florin trebuie sa fie din in Brasov. Ma conformez fara alte comentarii.

Incet incet depasim mai toate grupurile si il intreb pe Florin daca nu cumva si-a propus sa le depasim si pe cele plecate dis de dimineata. Ramanem singuri in poteca aproape de 7 Scari si ii sugerez sa scoata telefonul si sa dam drumul la GPS pentru a nu rata intrarea in traseu.

Surpriza, insa. Afara e cam innorat si telefonul nu prea prinde suficienti sateliti. Decidem sa ocolim zona in care se plateste taxa pentru canion si sa mergem pe poteca marcata cu punct rosu care iese un pic deasupra canionului.

Florin tot ramane pe loc, incercand in zadar sa prinda ceva semnal insa nu e de bine deloc. Ma enervez un pic si ii sugerez sa o lasam balta cu nemarcatul daca nu avem un reper clar. Banda galbena pana la cabana imi suna destul de bine si parca deja imi piere cheful de aventura.

Nu trece mult si il vad pe Florin mergand aproape robotic, cu ochii in telefon, fericit ca semnalul a sosit in cele din urma si ca suntem inca pe track-ul corect. Nu mai am ce zice si il urmez pe poteca ce devine din ce in ce mai abrupta.

Marcajul punct rosu paraseste dupa un timp firul vaii si urca in culmea din stanga. Ma contrazic un pic cu Florin despre faptul ca traseul nostru ar continua pe vale. Semnalul GPS a disparut insa intre timp si nu ne dam seama prea bine daca s-ar merge pe vale sau pe culme. Alegem varianta culmii, fiind mai comoda si, de ce nu, mai sigura decat o vale necunoscuta.

Continuam asadar pe punct rosu pana in culme unde ne intalnim cu un nene care marca cu spray roz traseul de ocolire al canionului. Ne intreaba daca mergem la cabana si il mintim ca da pentru a nu mai da nastere la discutii inutile. Nemarcatul nostru ajunge, insa, pe varful Piatra Mare.

Punctul rosu mai urmeaza un timp culmea si abia acum imi dau seama ca n-am mers niciodata pe portiunea aceasta. O poteca frumoasa, cum imi place mie.. pacat ca urmeaza sa o parasim.

Ne oprim in dreptul unei balti si observam cum punctul rosu incepe sa coboare in vale. E timpul sa ne luam ramas bun de la poteca turistica si sa incepem partea interesanta a zilei.

Observam in acelasi timp si marcajul forestier de culme, lucru care ne da un pic de curaj. Avem si track-ul de GPs.. ce ar putea merge rau? :)

La inceput tinem marcajul forestier si urcam prin balarii pana cand incepe sa se contureze o oarecare poteca. Nu foarte mult, insa suficient cat sa ne faca sa o urmam, mai ales ca si track-ul de GPS indica faptul ca mergem bine.

Urcam destul de abrupt pe alocuri si totul e foarte umed - nu e de mirare, a cam plouat multicel in Brasov toata saptamana. Pierdem si marcajul forestier de culme, poteca abatandu-se inspre valea pe care credeam ca trebuie urcat initial.

Tinem un fel de curba de nivel cu profil usor ascendent si iesim in cele din urma intr-o zona mai dreapta unde poteca nu mai e asa evidenta si ne intrebam incotro s-o apucam. Track-ul GPs arata ca la un moment trebuie sa traversam valea din dreapta noastra si sa urcam in culmea vecina. Aici sa fie oare? Semnal GPS nu mai avem din pacate si nu putem decat sa intuim.

In jur sunt foarte multe urme de mistreti si ceva balti unde se vede ca s-au distrat. Cumva, ma simt mai relaxat ca urmele sunt de mistret si nu de.. altceva :) Florin nu e de acord cu ideea mea de a incerca sa deviem spre dreapta si hotaraste sa mergem inspre stanga, pe un soi de poteca, probabil batuta de animale.

Fara GPS si inconjurati de o salbaticie crunta, ii propun sa ne intoarcem insa laitmotivul "mai mergem un pic si daca nu gasim poteca, ne intoarcem" ma convinge in mod ciudat sa continui.

In fata noastra panta creste simtitor si ne gandim ca poate poteca aceasta portiune de culme, probabil vreo "cocoasa" ce nu merita suita degeaba. Asadar urmam poteca ce merge aproape pe curba de nivel si imediat ramanem amandoi cu gura cascata la vederea unor stanci uriase.

Trecem pe langa stanci si numaidecat imi trece prin cap faptul ca s-ar putea adaposti vreun animal salbatic pe-acolo. Poteca pare sa continue inainte insa GPS-ul ne arata ca ar trebui sa mergem inspre dreapta. Hotaram sa incercam spre dreapta, pe deasupra stancilor. Abia cand ajungem deasupra constatam cu umire ca stancile formeaza un culoar spectaculos.

Continuam pe poteca firava si observam ca sub noi panta e destul de mare. Observam si valea insa nu prea avem cum sa o traversam. Semnalul GPS inca e inexistent si poteca incepe deodata sa urce puternic, orientandu-se usor stanga. Nu prea imi suna bine deloc, mai ales ca ar fi dificil de coborit pe aici in caz ca n-am mai gasi continuarea. Hotaram sa ne intoarcem la stanci si sa mai vedem de acolo.

Ajunsi la stanci, observam faptul ca drept inainte (pastrand directia potecii pe care am venit pana acolo) exista o continuare destul de clara, cu mult mai clara ca inainte. In acelasi timp ne dam seama ca deja nu mai poate fi vorba de traseul cu care am plecat in minte la drum avand in vedere ca in dreapta noastra culmea e deja foarte sus iar traseul nostru e cu o culme mai incolo.

Poteca e foarte simpatica si placuta si ne scoate in curand in firul unei vai. Pe care il intuim a fi un afluent al Sipoaiei, paraul care curge prin Canionul 7 Scari.

Privesc cu reticenta traversarea vaii, aceasta facandu-se pe o brana oarecum expusa si friabila. Florin merge inainte si dupa ce traverseaza cu atentie, ma incurajeaza sa incerc si eu, fiind "simplu". Nu prea ma convinge initial insa dupa ce il vad traversand inapoi brana imi fac si eu curaj si traversez cu atentie. Pe ploaie poate ar fi mai ciudat insa acum e suficient de uscat cat sa nu imi fac emotii prea mari.

Dupa ce traversam observam in stanga un alt vilcel ce se varsa in valea mare. Suntem acum intre cele doua iar poteca urca in serpentine scurte prin balarii pana cand ajunge in padure, loc in care traverseaza in cele din urma si celalalt vilcel.

Nu ne dam seama exact unde suntem dar intuim ca facand asa de mult stanga, vom iesi foarte aproape de cabana cel mai probabil. Oare? Poteca se pierde iarasi si avem de ales daca sa urcam sau sa incercam sa tinem directia spre care se indrepta poteca pana acum, pe un soi de curba de nivel.

Lenesi, alegem curba de nivel si continuam, sperand sa iesim intr-un loc cunoscut. Ar fi prea usor sa iesim direct la cabana, nu? Dupa un timp, observam cum padurea se termina. Grabesc pasul si ies.. la marginea culmii, in jos profilandu-se o vale adanca. Nu imi dau seama unde suntem exact dar nu avem decat o singura solutie.. tot in sus.

Parasim astfel curba de nivel si incepem sa urcam abrupt. In jurul nostru, ferigi cat vezi cu ochii.

Tot inaintand, in stanga se profileaza un alt fir de vale pe care il traversam printr-un loc ce pare a fi si batut - speram noi de om. E foarte posibil insa ca noi sa fi urmat numai poteci de animale pana acum..

Noua poteca urmeaza tot un fel de curba de nivel si din nou cadem prada ispitei de a o urma. La fel ca si mai jos, padurea se rareste si deodata iesim la margine. Numai ca acum avem un reper extraordinar..

In departe, observam ruinele de langa cabana Piatra Mare si imediat realizam unde ne aflam. O vale uriasa ne desparte de aceasta, aproape imposibil de traversat pe aici. Singura noastra varianta e sa urcam in continuare si sa iesim, cumva, in traseul ce uneste cabana Piatra Mare de varf. Ne dam insa seama ca mai e ceva de urcat pana acolo..

Ramanem aproape de margine si admiram stancile uriase de la vest de cabana.

Deja nu mai urmam nicio poteca si inaintam cum putem prin padurea deasa. Si totusi, oriunde te uiti, o alta poteca parca se contureaza..

Intr-o zona fara copaci reusim sa aruncam o privire in spate si putem admira Brasovul, confirmand in acelasi si pozitia noastra.

Vad deodata pe un copac ceva ce ma face sa ma bucur enorm. Il intreb pe Florin daca stie cate marcaje banda rosie sunt pe traseul dintre cabana si varf. Nu intelege intrebarea insa il fac atent imediat si ii arat in departare copacul pe care se afla doua benzi rosii :) Iesim in cele din urma intr-o poienita, in traseul turistic.

Ne amuzam un pic la vederea copacului cu cele trei marcaje banda rosie si ne intrebam daca nu cumva a fost vreo actiune de "reabilitare" si pe-aici.

Luam o scurta pauza intr-un loc de belvedere din apropiere si ne pornim apoi spre cabana unde reusesc sa-mi asigur locul de sofer la intoarcere prin cinstirea corespunzatoare a lui Florin.

Mergem si in dreptul ruinelor si ne dam seama pe unde am balaurit noi la urcare.

Am coborit apoi pe banda galbena si am ocolit canionul pe acelasi marcaj punct rosu. De altfel, nici n-am fi avut voie sa coborim prin el, conform noului regulament. Zona e plina de oameni care n-au nicio legatura cu muntele si nu zabovim mult, intorcandu-ne numaidecat la Dambu Morii.

Uitandu-ne apoi pe Google Earth, ne-am data seama ca ar fi trebuit sa traversam valea acolo unde i-am sugerat lui Florin. In schimb, tinand stanga, am ratat intrarea pe culmea ce ne-ar fi dus aproape de varf si am iesit in alta zona, traversand cateva fire de vale.

Traseul din stanga e traseul turistic BG. Traseul din dreapta e cel pe care am vrut sa-l facem noi. Traseul cu rosu e ce ne-a iesit.. :)

Fiind totusi aproape de Piatra Mare, nu ne-am intristat deloc de nereusita si am decis sa mai exploram zona pe viitor. Poate poate vom gasi si celebrul drum al "nebunilor". Avand in vedere pe unde am urcat, ne incadram numai bine..

Marţi, 1 iulie 2014 - 00:14 
Afisari: 2,459 


xoreax