Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Noiembrie 2024
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Decembrie 2024
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Toaca
Muntii Ceahlau

Baiului 24 ianuarie 2010; Lucky 13 sau Pe urme de schiuri si pasi- 2 (Muntii Baiului)

Motto:

"Durata și intensitatea plăcerii trăite pe munte

nu este depășită nici de cel mai puternic orgasm"

(Oana)


La începutul anului îmi propusesem ca, până la finalul lui ianuarie 2010, să organizez prima dintr-un șir mai scurt sau mai lung de ture. Pentru că, de obicei, îmi recunosc limitele și încerc să țin cont de ele, am încercat să organizez o tură ușoară. Așa s-a născut tura de aici: http://www.carpati.org/planificator_ture/tura_1_zi_pe_baiului-_24_ianuarie_2010/1171/


Surprinzător (pentru mine), perioada de înscrieri promitea o tură de succes. În urma acesteia și în urma unor discuții pe privat a rezultat că am putea pleca la drum 18 oameni. Până la ora plecării, doi din cei trei oameni cu care discutasem pe privat au anunțat că nu pot merge. Unul dintre înscriși a anunțat și el că nu poate veni. În tren am aflat de încă unul rămas acasă care își cerea scuze pentru absență (scuzele sunt acceptate, desigur). La sosirea în Azuga am aflat că, din 3 brașoveni, au rămas doar doi. Prin urmare, dintr-o tură gândită pentru maxim 14 oameni, a ieșit o tură cu exact 13 (deloc ghinioniști, zic euSmiley) oameni:


-Cristi (gotiq)

-Florin (birbal)

-Alex (andutu87)

-Oana (oanam)

-Andy (darkmoon)

-Mario (brighenti)

-Emil (emil_chelariu)

-Raluca

-Marius (copilu)

-Alex (dumitrascu.alex)

-Daniel (daniel_negoitza)

-Cristi (crisnego)

-Eu (adriannegoita)

Cu excepția fraților (pe care consider că este firesc să-i cunosc Smiley), înainte de plecare știam că-i cunosc deja doar pe birbal și pe darkmoon. Odată ajuns în tren constat că-l cunoscusem, cu ocazia turei din toamnă organizată de sf_inx, și pe dumitrascu.alex; dată fiind surpriza, revederea a fost cu atât mai plăcută.

Ne adunăm toți bucureștenii în personalul care, până la Ploiești, adunase deja 30 de minute de întârziere. La Câmpina urcă și gotiq iar în Bușteni, unde-și lăsaseră mașina, urcă și oamenii din Ploiești (Andy, Emil și Raluca). După urcarea lui gotiq, pentru câteva minute, bârfim rucsacul lui. Smiley Nimeni nu înțelegea cum de-au putut cei de la Lowe Alpine să producă acel rucsac fără capac și fără chingi care să permită atașarea buzunarelor laterale... Odată sosiți în Azuga, Daniel îi preia și pe brașoveni (Florin și Marius) de care, spre rușinea mea, uitasem cu desăvârșire. Oprim în zona unui magazin, facem o pauză de aprovizionare după care pornim, la 10:16, spre borna kilometrică pe care o folosesc drept reper pentru intrarea pe Sorica. Daniel glumește spunându-mi că pot pleca acasă după ce i-am arătat intrarea în traseu, de aici putându-se descurca și singur.


După ce Mario anunțase de sâmbătă că vine fără ochelari, mi-a venit și mie rândul să renunț la ei. Dau să-i scot din borsetă și observ rama spartă. Mă gândesc să-i pun totuși la ochi apoi îmi dau seama că m-aș putea răni așa că îi las în borsetă. Știam că de obicei nu am probleme cu ochii și speram că va fi la fel și de data asta.


Începem urcarea pe urme de schiuri care, într-o oarecare măsură, ne-au ajutat. GPS-ul era deja pornit în dorința de a avea, dintr-o bucată, track-ul din Azuga până-n Bușteni. Destul de repede s-a sesizat separarea în două grupuri, unul mai rapid, celălalt mai lent. Oamenii, deși pădurea încărcată cu zăpadă oferea o imagine superbă, așteptau cu oarecare nerăbdare să ieșim din pădure.



Carpati.org


Carpati.org



Ca urmare, anunțând că GPS-ul arată circa 300 m în linie dreaptă până la stația telegondolei, am stârnit oarecare entuziasm.



Carpati.org



Luăm prima pauză mai mare (între 12:23- 12:45) sub vârfulețul de lângă telegondolă. Mâncăm și bem așezați în zăpadă sau în picioare. Termosurile cu ceai au avut un real succes.


Ocolim pe dreapta acel vârfuleț (pe care, cu Daniel, obișnuiesc să-l urc) și ne oprim înainte de pârtia de schi.



Carpati.org


O traversăm cât putem de repede apoi, pe dreapta în sensul nostru de mers, ne oprim din nou.



Carpati.org


Deși păreau deja cam dese opririle nu am simțit că treaba asta reprezintă un pericol major. Totuși, citind din nou indicatoarele montate pe gardul de lângă toaletă, m- am temut un pic că suntem în întârziere. Pe unul din indicatoare scria că, până în Bușteni, mai avem 4 ore de mers.



Carpati.org


Repornim, ne păstrăm pe drum, evitând urcarea pe culme. Curând avem parte de un mic incident. Aflăm că Raluca are amețeli așa că facem pauză și, spre norocul tuturor, andutu87 vine cu o idee care a ajutat-o să-și revină. Se pare că era vorba de o mai slabă alimentare cu oxigen a creierului, datorată efortului. Înțeleg că se poate întâmpla oricui, în special la începutul traseului. În caz că vi se întâmplă, vă așezați culcat, pe o mică pantă, cu capul mai jos decât picioarele și stați așa câteva zeci de secunde.



Datorită structurii zăpezii, deși eu intenționam un pic altceva, ne apropiem destul de mult de Vf. Cazacu dar nu-l urcăm, deviem spre dreapta și, curând, lăsăm în stânga drumul pe culmea Petru- Orjogoaia. Pe undeva pe aici îmi sună insistent telefonul. O nouă surpriză plăcută, Alina (cea de la care am învățat, acum vreo 2 ierni, cam ce înseamnă să mergi mai serios iarna pe munte) mă-ntreba dacă l-am reîntâlnit întâmplător pe Covrigel, dacă ajungem la personalul cu care urma să plece ea din Bușteni și dacă zăpada este suficient de tare încât să ai nevoie de colțari. Chiar m-am bucurat s-o aud, cu atât mai mult cu cât nu mă așteptam să sune.SmileyÎn pozele unui partener de tură a fost surprins acest moment. Era ora 15:11.



Carpati.org


Mai mergem un pic și, deja întinși pe o distanță exagerat de mare, intrăm rând pe rând pe culmea Zamorei.



Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org



Înainte de intrarea pe Zamora, scurtă privire în urmă:



Carpati.org


Eram 4 oameni în față (eu, Florin, Marius și încă cineva, nu mai rețin exact cine), ceilalți fiind din când în când vizibili mult în spate. Cei patru intram pe Culmea Zamora la ora 15:35. La sugestia lui Florin ne îndreptăm spre stână cu gând să stăm la căldură până apar și ceilalți.



Carpati.org



Până la urmă stăm mai mult pe afară deși în încăperile stânei era mult mai cald. Mai bem un ceai, mai mâncăm o ciocolată, încercăm să bem și apă sau suc strecurate printre cristale de gheață. Ușor, ușor ne adunăm. Tot numărând oamenii din grup, sesizez că mai trebuie să sosească la stână 3. Stau liniștit simțind că Daniel și-a luat în serios rolul de organizator și, împreună cu Cristi, stă cu cel mai puțin antrenat din grup. Eu am stat lângă și în stână între orele 16:23- 16:58.


Mai stăm puțin după sosirea ultimilor trei apoi pornim în jos pentru că deja ne simțeam presați de timp.



Carpati.org


Carpati.org


Grupul de 4 care pornise în față sesiza scurtăturile pe potecă așa că am tăiat și noi, pe urmele lor, câteva serpentine făcute de drum. Pe una din scurtături, întâlnind în zăpadă o bucată de lemn, am alunecat pe ea și am căzut. M-am adunat rapid de pe jos și am continuat drumul. Noi rămăsesem 9 dar nu eram convinși dacă ceilalți au rămas tot 4. Daniel se aude la telefon cu Florin, acesta ne confirmă că ei sunt patru și sunt aproape de Bușteni pentru că au nimerit o potecă pe care au ieșit repede în oraș.


Ceva mai devreme, deși eu eram convins că nu mai avem pe nimeni în urmă, cineva spune că ar fi rămas Alex în spate. Îmi dau seama că nu am numărul lui de telefon, mă gândeam cine l-ar putea avea și, în același timp, îmi spun că omul pare destul de bine antrenat și nu am motive serioase pentru a-mi face griji. Când, într-un târziu, Alex ne ajunge, mi-am cerut scuze că îl pierdusem pe drum. El a povestit că, văzând o cruce roșie în pădure, s-a lăsat furat de o potecă de pe care apoi s-a întors și a afirmat că are la rândul său o parte din vină. Chiar și așa, tot regret incidentul dar în același timp mă bucur că s-a terminat cu bine.


Tot în zona asta, pe un sector cu destul de multă gheață pe drum, Andy alunecă și este nevoit să se adune de pe jos. Mă gândeam cât de ciudat ar fi fost, dacă am fi avut toți colțarii (singura din grup care-și luase colțarii la ea a fost Oana; deși eu eram convins că nu va fi nevoie de ei apreciez faptul că, dincolo de cerințele de echipament menționate de mine, ea a gândit o secundă în plus), să-i fi montat abia aici, pe drum.


Nu trece mult timp și ajungem în dreptul unei case părăsite de lângă care am părăsit drumul și am prins ceea ce credeam că este poteca de care ne spusese Florin la telefon. Un pic temători, deja cu frontalele aprinse, cei nouă oameni ne-am încadrat pe potecă. Era deja 18:00. Curând am văzut luminile Bușteniului și ne-am liniștit. Ceva mai jos a fost un scurt sector de pantă mai mare pe care unii l-au depășit pe picioare, alții alunecând pe fund. Intrăm într-o parte a orașului pe care nu o cunoșteam. Urmează un sector de stradă cu gheață pe care-l evităm căutând zona înzăpezită de lângă gardul din stânga. Curând ajungem să vedem un indicator de stradă care spunea că suntem la intersecția dintre două străzi, una numindu-se Strada Pădurii. Uitându-mă pe GPS observ că suntem în dreptul Mânăstirii Caraiman așa că gara era firesc să fie undeva în dreapta. Pentru a ne asigura că mergem pe drumul corect, cineva din grup întreabă un căruțaș care tocmai trecea. Ne-am lămurit cu aproximație unde ne aflăm, am mers astfel încât să dăm în DN 1 și, odată ajunși în drumul național (ora 18:27), ne-am dat seama că ne aflăm mai jos de Silva.


Daniel sună din nou la Florin și, spre bucuria noastră, află că trenul are întârziere și avem șanse să-l prindem dacă ne grăbim un pic. Rar m-am bucurat de întârzierea trenului, duminică seară fiind unul dintre aceste rare momente.


Curând depășim bifurcația spre Hotel Silva și revenim pe teren cunoscut. Ajungem în gară (ora 18:41), găsim sala de așteptare plină. Bine că nu trecuse deja ultimul accelerat al zilei!


Unii merg până la chioșcurile de lângă gară să cumpere câte ceva. Eu rămân cu majoritatea celorlalți în gară și, din nou surpriză plăcută, lângă mine apare Bogdan (sf_inx). Ne bucurăm de revedere, îmi spune că se gândește și el să organizeze ture de o zi și că mă va consulta în acest sens. Firește, dacă îmi voi da seama că-l pot ajuta cu vreun sfat care să-l ajute cu organizarea o voi face! Totuși, așa cum îi spuneam și lui, așa cum le spun și altora, nu sunt deținătorul adevărului absolut așa că este posibil să nu am întotdeauna idei bune.


La 19:15 eram în tren, abia plecați din Bușteni.


Schița traseului (ROAD, cu scăderea numărului de detalii plus track-ul preluat în tură):


Carpati.org

Profilul traseului (conform track-ului preluat în tură):


Carpati.org


Încercând o concluzie, pot spune că tura a fost ceva mai dificilă decât mi-o imaginasem eu. Am stat pe traseu cam cu două ore mai mult decât credeam, gerul a fost resimțit mai puternic, adierea de vânt s-a dovedit a aduce scăderea puternică a temperaturii, zăpada ne-a îngreunat înaintarea pe câteva sectoare.


Despre temperaturi ar fi de spus următoarele: aproape de telegondolă am scos termometrul din rucsac și am văzut că arăta -9 grade. Mai târziu, sub Cazacu, tot în rucsac, erau 0 grade. Mai târziu, pe coborârea pe Zamora, cu termometrul în exteriorul rucsacului, se înregistrau -13 grade. Din arhiva webcam-ului de pe Sorica, Daniel a văzut o minimă diurnă de -18 grade. Prin urmare, nu a fost doar iluzie, chiar a fost ger. Nu am mai mers niciodată pe munte la așa temperatură scăzută.


Despre partenerii de tură pot spune că au fost foarte diferiți atât ca ritm de mers cât și ca profesie, studii, opțiuni de viață, vârstă. Am descoperit oameni cu care a fost o reală plăcere să discut. Am aflat lucruri noi despre oameni deja cunoscuți. Nu știam despre Andy că și-a lovit un genunchi pe Valea Jepilor în urmă cu niște ani, nu știam că are rău de înălțime. Nu știam despre pasiunea pentru ciclism a lui Alex Dumitrașcu.


Pe tren, la întoarcere, am avut surpriza să descoperim că avem cu Oana o cunoștință comună. O dovadă în plus că, atunci când ai puternice pasiuni comune, lumea devine tare mică.


După tura asta am rămas și cu o mică nedumerire. Nu-mi dau seama care au fost motivele pentru care Mario, în cea mai mare parte a traseului, a avut cel mai lent ritm de mers. La început părea să-l încurce costumul impermeabil dintr-o bucată în care se încingea și era nevoit să lase să se bălăngăne pe lângă corp partea superioară a costumului. Mai târziu, pe coborârea către stâna din Zamora, aud că era din ce în ce mai obosit și-și exprima dorința de a sta să se odihnească câteva ore. Dată fiind existența celui mai încet din grup, adresez mulțumiri celor doi frați ai mei (Cristi și Daniel) care au avut răbdare și au stat închizători de grup, scăpându-mă pe mine de grija că aș putea pierde pe drum din oameni.


Am identificat și câteva chestii utile pe viitor în procesul de organizare a turei.


În primul rând, așa cum pare necesar organizatorul deschizător de drum, în egală măsură de necesar (poate chiar mai necesar) este organizatorul închizător de drum.

Legat de alegerea traseului, se pare că am făcut câteva erori:


-nu am parcurs înainte, în condițiile în care am organizat tura (iarna, zăpadă, tură de o zi), respectivul traseu


-se pare că am făcut o confuzie între tura celor de la Floarea de Colț care pornește pe Sorica dar, probabil, se termină pe Valea Fetei, nu pe Zamora


-legat de timpul de mers, în lipsa datelor adunate personal, m-am bazat pe niște aprecieri în acest sens găsite pe un site oarecare; mi s-au părut corecți timpii găsiți dar experiența de duminică a dovedit că m-am înșelat destul de tare.


Tura de duminică a produs asupra mea și un efect nedorit. M-am trezit cu o durere ciudată la genunchiul stâng, după ce am început coborârea pe sectorul marcat al traseului. De duminică seară și până acum durerea pare să fi scăzut în intensitate, redevenind prezentă în mod deranjant doar atunci când urc sau cobor scări. Îmi exprim speranța că nu-i nimic grav, cu atât mai mult cu cât nu-mi amintesc să mă fi lovit la genunchi sau să-l fi forțat în orice fel.


Acestea fiind spuse, le mulțumesc celor 12 care m-au însoțit și, în măsura în care au critici constructive de făcut, îi rog să le exprime.Criticile de acum mă pot ajuta să organizez lucrurile un pic mai bine data viitoare.



Foto: Daniel Negoiță



Vineri, 29 ianuarie 2010 - 16:09 
Afisari: 2,960 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

darkmoon
darkmoon

 
1
Cu toate ca piciorul stang inca imi mai face probleme din in cand .. in unele portiuni .. sa zicem, mai complicate .. tura a fost superba si ma bucur ca am participat alaturi de voi toti.
Cat despre jurnal .. superb interpretat, scurt si la obiect .. si sper, sa ne mai revedem in ture de o zi cat de curand Carpati.org


Vineri, 29 ianuarie 2010 - 20:27  

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
2
Și tu tot cu stângul ai probleme? Sper să constatăm amândoi că nu sunt probleme grave și că ne putem vedea în continuare de ture prin munți. Carpati.org

Eu este posibil să dau mici semne de bătrânețe, încep să-mi troznească oasele. Aseară mi-a sugerat Daniel să fac niște genoflexiuni pentru a-mi testa genunchiul și... trosc! Carpati.org Sper totuși să nu doară și la următoarea plimbare.


Vineri, 29 ianuarie 2010 - 21:08  

birbal
birbal
Coarda
 
3
Superba tura, foarte frumos descrisa. Oricat m-as chinui nu pot sa gasesc critici sau puncte slabe organizarii acestei iesiri. Totul a fost la superlativ.

Insanatosire grabnica pentru articulatiile cu probleme si cred ca putin repaus va indrepta lucrurile.

Sa ne revedem bucurosi si sanatosi la urmatoarea tura!


Vineri, 29 ianuarie 2010 - 22:32  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
4
Daca motto-ul vine de la o fata trebuie sa o credem pe cuvant?
Citind jurnalul pana la capat parca iti vine sa o crezi.
Faina tura si zapada din belsug si cu vizibilitate mare! Sanatate, ca-i mai buna decat toate!


Vineri, 29 ianuarie 2010 - 22:51  

emil1980
emil1980

 
5
Ati prins vreme foarte buna. Am facut si eu aceeasi tura in sens invers pe 1 decembrie anul trecut si nu era nici un pic de zapada, in schimb sus era un vant teribil.


Sâmbătă, 30 ianuarie 2010 - 11:47  

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
6
@ darkmoon și birbal: sunteți voi prea binevoitori de nu găsiți nimic de criticat Carpati.org

@ claudiuiasi: și mie-mi vine s-o cred pe Oana Carpati.org

@ emil1980: da, am prins vreme foarte bună, cu excepția gerului. Cu altă ocazie, am urcat și eu Zamora pe vânt puternic. Era atât de rău încât am preferat să nu mai întindem cortul, alegând o stână pentru noapte. Totuși, era primăvară, nu iarnă cum ați avut voi.


Sâmbătă, 30 ianuarie 2010 - 20:45  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
7
Frumoasa vreme ati prins!Felicitari pentru tura!


Luni, 1 februarie 2010 - 09:47  

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
8
Mulțumim! Mulțumim! Carpati.org


Luni, 1 februarie 2010 - 12:12  

brighenti
brighenti

 
9
Salutari !! Fain jurnal. Acum aflu ca ti s-au rupt ochelarii Carpati.org. A fost una dintre cele mai faine ture , cel putin in privinta vremii. Am mai facut o data Baiului ,iarna asta, dar pe Piscul Cainelui din Sinaia.Temperaturile au fost tot la fel de scazute dar cu un vant mult mai puternic. Tin minte ca iti ingheta mana instant daca o scoteai din manusa.
Ce pot sa spun despre ritmul meu lent..E evident ca voi ,cei din fata, aveati ritm mult mai accelerat. Daca vroiam sa ma tin de voi ,puteam ..in schimb ajungeam epuizat jos.Si sincer la ce vreme frumoasa a fost parca imi placea sa stau singur (Doar vantul se auzea) si sa fac fotografii. La coborare spre stana tin minte ca am avut mici probleme dar era din cauza ca nu mancasem suficient.Nu am cerut pauza in schimb am cerut ceva dulce ( eu imi consumasem Poiana mea Carpati.org ) Am mai patit o data asta..am avut mici ameteli dupa doar 20 min de mers si nu stiam de ce. E un sfat bun..mai ales pentru incepatori Carpati.orgaca va simtiti obositi sau ametiti ,amintiti-va daca ati mancat suficient. Aici conditia fizica si experienta montana conteaza mai putin.Tin minte ca am mancat niste pernute de ciocolata si niste napolitane si am fost ca nou. La coborare pe gheata am accelerat ritmul , nu prea mai aveam ce admira ,intarziam pe tren si na..era si timpul .
E deschisa o noua tura pe Cozia. Oana si cu mine am aplicat. Poate ne vedem acolo.
Succes mie si lui Alex in sesiune !

Si ca sa-mi apar costumul... Nu am simtit pic de frig Carpati.org


Marți, 2 februarie 2010 - 17:19  

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
10
Sunt expert în ochelari rupți! Nu mă-ntreba câți mi s-au mai rupt până acum că deja am pierdut șirul. Carpati.org

Legat de amețeală, am pățit-o și eu, prin noiembrie 2004, după o noapte la cort în Mălăiești. Am plecat cam nemâncat și, la o temperatură spre 0 grade, m-am trezit că se cam învârte lumea cu mine. Am cugetat un pic și am constatat că se impunea o pauză de masă după care eram ca nou.

Până la urmă se pare că ai ales bine stând la poze. Eu, din viteza cu care mergeam, nu am băgat de seamă cum se schimbase atmosfera. Bine că am văzut câte ceva măcar în poze. Carpati.org

Apropo de temperaturi, acum câteva zile Daniel a avut parte de -14 grade în cortul montat undeva mai jos de Șaua Șugărilor, venind dinspre Babele. Atât de frig încât mă bucur oarecum că am stat acasă.

De tura în Cozia auzisem ceva zilele trecute dar... mi se pare că e cam aiurea cu transportul până-n Călimănești. Voi cugeta un pic și, dacă va mai fi loc, poate vin și eu...

Baftă în sesiune!


Marți, 2 februarie 2010 - 18:55  

baltarel
baltarel
Busola
 
11
Felicitati participantiior! Ati facut o tura pe cinste. Am indragit acest munte, prin acest jurnal, am revazut din nou pe unde mi-am purtat pasii.
Adesea se intampla cand grupul e mare sa se neglijeje pauzele de odihna si refacerea fortelor, atat de importante in traseele mai lungi si comprimate in timp scurt. Cand eram mai tanar si timpul dedicat drumetiilor doar o zi pe munte si restul de 5-6 ore pe drum, dar cu dorinta de a vedea cat mai multe, uitam de odihna si nu era bine.
Bafta multa la examene si la turele ce vor urma.


Vineri, 5 februarie 2010 - 16:23  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0621 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org