Babes/Fata lui Gherghel- Muntii Grohotis, 7 august 2010 (Muntii Grohotisului)

   ,,I love to travel, but hate to arrive…” spunea Einstein, iar eu ii dau dreptate… poate ca unii dintre noi se bucura cand ajung la destinatie, cand ating un varf… poate ca si eu ma bucur, dar nu atat de mult cat ma bucur in timp ce urc spre acel loc… uneori, as vrea sa pot opri timpul in loc… odata ajunsi la destinatie, trebuie sa ne intoarcem, si lucrul acesta nu-mi place deloc! Ma intristeaza!... trebuie sa ma intorc iarasi in locuri aglomerate, zgomotoase, poluate, artificiale…    Ieri (7.aug.2010) mi-am revazut muntii iubiti, Grohotis, dupa o pauza foate lunga (legata de niste probleme de sanatate)… nu mai urcasem propriu-zis pe munte de 1 an… trasee am mai facut in timpul asta, dar pe la poalele muntilor si prin Subcarpati… asadar, nu mi-am pierdut de tot antrenamentul… :d

   Am inceput sa urcam (eu si parintii mei) pe banda rosie din Pasul Bratocei, unde am lasat masina, intr-o parcare plina de gunoaie, aruncate de soferii care se opresc frecvent aici… am ramas surprinsa ca am intalnit pe tot drumul prin padure, dar si in golul montan o groaza de gunoaie… pungi, ambalaje… o mizerie de nedescris… ne-am dat seama imediat de unde provin… ciobanii nu fac atata mizerie!… explicatia e alta: e sezonul afinelor… toti versantii din jur erau plini de culegatori… si… de gunoaie… ca na’, doar trebuie sa mai si manance oamenii ca stau toata ziua la cules… si cum au deja bagaje foarte grele, nu mai au unde sa ia si gunoiul ramas de la micul dejun sau de la pranz… ce sa mai spun de comportament si de limbaj… in 2006, cand am urcat pentru prima oara in Grohotis, un cioban de la stana din Bobu mi-a povestit ca un astfel de culegator de afine l-a batut, dupa ce a incercat sa-i fure o oaie… bine ca erau cainii prin preajma…

   Cu toate acestea, mi-am luat inima-n dinti si am pornit singura spre Vf.Babes si apoi spre Fata lui Gherghel… pe parintii mei i-am lasat sa manance afine pe Bobu, si a ramas sa ne intalnim dupa cateva ore in saua dintre Babes si Bobu, in dreptul Balansoarului…

Am urcat din saua aceasta exact printre Balansoar si o alta stanca cu o forma cat se poate de ciudata de pe versantul vestic al Babesului si am incercat sa ajng pe interfluviu (pe cumpana de ape), ca sa gasesc un punct de belvedere spre Ciucas… am ajuns sus, dar ,, muntii mei duhovnici au intrat in ceata”… de-abia se vedea putin din Culmea Gropsoare… si apoi, fara sa vreau, m-am uitat spre nord si am observat borna de pe varful Babes (1684 m), pe care nu era trecuta nici macar altitudinea… aproape de borna aceasta exista si o borna DTM de triangulatie, montata in anul 1964… este de fapt un punct de unde s-au facut masuratori cadastrale… Dupa ce am admirat imprejurimile am pornit spre sud, pe cumpana de ape spre Fata lui Gherghel (1418 m)… ce pot sa spun e ca am intalnit o gramada de stanci cu forme ciudate, de tip babe, ciuperci, coloane, ace, formate fie in gresii masive, fie in conglomerate cu ciment calcaros… toate de o frumusete aparte… 

Dupa ceva timp am ajuns si in Fata lui Gherghel unde am descoperit un Sfinx in miniatura si cateva stanci care pareau profile ale fetei umane… varful insusi e superb… un varf de tip ascutit, care apare in cadrul unui flanc de sinclinal suspendat… Muntii Grohotis nu sunt prea inalti si nu prezinta, in mod oficial, interes din punct de vedere turistic, insa la o privire mai atenta te pot surprinde… cine ar fi crezut ca se pot ascunde aici, intre culmile astea domoale, rotunjite in general, atatea bijuterii minerale?... dar frumusetea se ascunde acolo unde te astepti mai putin…

La intoarcere, spre saua dintre Babes si Bobu, am urmat poteca marcata cu cruce rosie si am ascultat pe repeat Alag aur (morning session in Carpathian Mountains… superb… puteti asculta si voi piesa aceasta aici: 

http://www.youtube.com/watch?v=9Sutmcogf0c )

Ce pot sa spun? A fost o zi superba... vremea a tinut cu mine... cu toate ca mi-a cam facut probleme soarele... am avut batic pe cap si m-am bronzat numai pe jumatate de frunte... :d va dati seama ca o vreme o sa port batic oriunde m-as duce... dar nu se compara o mica neplacere cu bucuria pe care am simtit-o acolo!

... puteti vedea cateva fotografii in albumul de pe pagina mea, Grohotis, sau puteti admira (sau nu) toate fotografiile din tura aceasta urmand linkul:

http://outdoors.webshots.com/album/578341025LQEEfw

   Poteci insorite (dar nu foarte!...:d) tuturor! 

Elena Vrabioiu

Luni, 9 august 2010 - 00:25 
Afisari: 6,073 


grohotis