Asociatia Montana Carpati: Reparatii la Refugiul Diana 15 noiembrie 2008 (Muntii Piatra Craiului)

REFUGIUL DIANA - LUCRARI DE REPARATII, activitate AMC, 15 noiembrie 2008

"Scandura mica, scandura lata

O caram pana ne facem mici

Si echipa noastra cocosata

Parc-ar fi o ceata de pitici...."

Sunt sigura ca aceste versuri v-au dus cu gandul exact acolo unde trebuie....la actiunea AMC, din 15 noiembrie 2008 din Piatra Craiului.

Diana a fost visul unui copil, nimic nu ma leaga mai mult de copilarie, decat acest nume cu care mi-am botezat papusa preferata... 5 litere descifrate si unite la o varsta frageda care m-au vrajit.

Evident fata a crescut si a plecat de acasa nu prin cluburi, ci pe munti, unde a regasit parfumul copilariei in bratele de piatra ale unui urias alb ars de soare. La poalele lui a descoperit cantece, o chitara, un imn, o poveste, o intreaga istorie a unui adapost ascuns in poiana Curmatura Prapastiilor. Pe cel vechi nu l-am mai prins, numai pe cel nou, rosu si bucalat... Si cand mi-am ridicat privirea si pasul plecand spre creasta, am descoperit un loc de vis cu pereti drepti, panze de grohotisuri, turnuri ale unui castel vechi de cand lumea. Mi-am schimbat papusile pe fiare (nu de bucatarie) ci carabiniere, dispozitive de rapel si asigurari si am pornit in largirea orizontului, privind de sus din Traseul Frontal acelasi adapost cu nume drag.

Lunga introducere a mai fost, poate pentru a uita de raul oamenilor, poate a-mi demonstra mie insami ca viata e frumoasa. Si cand te simti mai bucuros decat atunci cand te faci util pentru locurile pe care le iubesti, pentru muntele pe care il colinzi, pentru oamenii care nu au nici o vina ca au ajuns acolo si alte forme bipede de animale, cand duci mai departe o lectie a celor care au construit alte adaposturi stiute sau nu din Crai. Si asa, dupa 1 iunie.

(vezi: www.carpati.org/jurnal/un_nume_candid_pentru_ziua_copilului-diana/951/)

Mi-a venit ideea ca am putea face ceva pentru aceste locuri... Ideea a ajuns mai departe la Intalnirea de vara a carpati.org si s-a discutat intre membrii AMC. S-au gasit astfel bani si oameni care sa se implice. Desi initial era vorba de ceva mult mai redus ca si amploare si din punct de vedere financiar, cum ideile bune nasc idei si mai bune si dupa vorba “ totul depinde doar de noi”, am ajuns sa facem un lucru complet de la cap la coada, de la acoperis pana in podea.

Astfel cu trei saptamani inainte, am pornit cu cel care avea sa rezolve toate problemele tehnice, intr-o plimbare in ultimele simfonii de toamna pe la poalele Craiului, pentru a vedea situatia actuala la fata locului, a lua masuri pentru priciul nou pe care intentionam sa il ridicam in locul celui vechi, sa vedem ce ar mai fi de reparat in ceea ce priveste izolatia refugiului si sa furam “meserie” de la cei care lucrasera la Refugiul Spirlea care se tinea bine in formula actuala de ani buni.

Momentul 0

Principalele obiective pe care le fixasem:

- inlocuirea priciului vechi care era la pamant la propriu (din cauza umezelii, picioarele si ele de lemn au cedat, scanduile erau imbibate de apa de la apa care intra in refugiu la ploi) si oferea spatiu pentru 4 oameni cu unul nou, pe picioarele sale.

- ajustari la izolatia refugiului prin astuparea locurilor pe unde intrau nasosii de soricei si verificarea imbinarilor intre placile hexagonale unde la ploaie patrunde apa inauntru.

Planul fiind facut, Gabi s-a apucat sa cumpere materiale si sa le pregateasca (masurat, taiat, gaurit, asamblat, vopsit) astfel incat dupa doua saptamani de munca a iesit produsul finit in curtea lui Gabi

De la schelet

Prin probe

S-a ajuns la produsul finit si proaspat lacuit.

Pe al doilea front s-a lucrat la partea de aprobari ale PNPC, chemarea lumii la treaba, organizarea transportului de oameni si materiale (pentru asta propun la Oscar dubita lui Marius, buna la toate, in care intra si materiale, si oameni cat e nevoie

---

Sambata ora 7.00 - Oamenii sunt inca pe drum, dar Gabi si Marius vrednici, incarca materialele in dubita, apoi pleaca sa ii preia pe participantii care vin prin Brasov si nu au masina.

La ora 9 ne prezentam la apel, la inceputul drumului spre Plaiul Foii, echipa fantastica:

- Gabi (gabrielbv)

- Nicu (suru) si Andreea

- Marius (mariusadx) si Lucian

- Dragos (dedex) si Dana

- Andrei (ad078) si Laura (b7_laur)

- Codrin (codrin_berar) si Andreea (pufulete88)

- Paul (eupaul)

- Cristi (vintila)

- Andrei (andrei)

- Em (xemax)

- Catalin (catalins)

- Oana (strumf)

- Marti (radmar) si Silvana

- Octavian si Viorica (octavian67)

- Mike si Radu (griz)

=23 de oameni, serpasi, muncitori, sfatuitori, testeri etc.

Incet, incet, ne obisnuim cu aerul rece de toamna si dupa strangeri calduroase de maini si revederi, ne punem pe drum, pana la Schitul Chiliilor, ca sa fim incalziti la repartizarea materialelor.

Unii pe jos, altii motorizat, dar cu porunca strasnica sa pazeasca materialele, urcam spre Schitul Coltii Chiliilor.

S-au pus in spate:

- aproximativ 26 de scanduri de 140 cm (s-a mers pe principiul de prici de lemn din doua motive… este mai simplu de transportat pe bucati si este net superior din punct de vedere al izolatiei fata de unul metalic). In plus, cum refugiul este in padure, lemne de foc sunt berechet, nu are nimeni nici un motiv sa puna scandurile pe foc, care nici nu vor arde, pentru ca sunt tratate impotriva gandurilor necurate de genul acesta.

- 8 corniere mari si grele.

- 11 picioare metalice.

- 80-90 de suruburi pentru scanduri cu piulitele corespunzatoare.

- alte suruburi si piultie fara numar, pentru asamblarea cadrului metalic.

- suruburi lungi de lemn pentru fixarea si stabilizarea cadrului metalic pe pamant/fundatie.

- fierastrau.

- chei de toate marimile.

- surubelnita.

- topor.

- ciocan.

- o galetusa de hidrostop.

- pensula.

- spuma.

- silicon.

Si altele, fara numar, cine le-a mai contabilizat... important este ca au fost acolo cand am avut nevoie de ele si nu ne-a lipsit nimic.

Cei care au mai fost la Caltun, au experienta si se misca repede cu distributia incarcaturii pe rucsacuri, cei mai noi, leaga si dezleaga pana se declara lumea multumita.

Prieteni la catarama.

Fiecare se speteste cum poate.

Si asa echipati plecam pe drumul de 1h pana la refugiu... Prin padure ne rasfiram, fiecare dupa posibilitati, unii urca mai incet, unii mai repede, unii se poticnesc cu scandurile printre crengi, altii au pobleme de echilibru, insa cu totii urcam intr-un mars continuu si fluid de furnicute colorate.

Ajunsi la Diana, am descarcat materialele, fara pierderi si plini de verva ne-am apucat de treaba... Mai intai cu interiorul.

Echipa 1 de fortosi a dezmembrat cu grija vechiul prici, rand pe rand, picioarele, si scandurile, pastrand cat mai mult din ele.

Gabi a umplut cu spuma gaurile prin care nasosii intrau un refugiu, asa ca acum vor trebui sa isi gaseasca alt adapost sau au de sapat tunele ...

Echipa 2: fetele gospodine care s-au apucat sa deritice prin refugiu ca sa curete locul de munca.

Apoi in formatie reunita, atat cati am putut avea loc la refugiu, ne-am impartit in 4 colturi pentru montat cornierele...

Cereri dupa suruburi lungi sau scurte, piulite, chei de 13, rasunau peste tot intr-un turnul Babel din care insa obiectul muncii noastre prindea forma.

Am facut apoi verificarile cu primele 3-4 scanduri, sa vedem daca totul e in regula, pentru a putea apoi sa trecem la strans suruburi si distrus filete . Au mesterit cu spor Suru si Andrei sprijiniti de Andreea si Silvana....

Primele teste.

Pozitii extreme pentru stransul suruburilor.

Odata structura fixa, ne-am pus pe montat scanduri, dupa numerotare, pe stanga si pe dreapta, cu arta, fetele le potriveau, baietii strangeau bine piulitele si stricau filetele.

Afara s-a gasit de treaba pentru a incropi cu ceva tehnica si cateva cuie o scara, pentru ca apoi Gabi sa isi exerseze talentul de catarator si sa ia cu asalt refugiul...

Si s-a si catarat cineva pe scara noastra.

S-a dat la pensula hidrostop, o vopsea pe baza de bitum, pe exterior, caci odata infiltrata apa in crapaturile din rasina uscata, iarna ingheta si largea crapaturile. Cum Andreea a prins meserie de la Gabi, a continuat ea munca de pictor si din ce a iesit, se vede ca are talent...

Si forma finala...

Noi in refugiu nu ne lasam mai prejos si, scandura dupa scandura, priciul se completeaza pana cand ramanem cam in pana de suruburi... Cele mai multe au fost consumate de Silvana si Viorica, ce asamblau cu spor la acest lego pentru oameni mari.

Cu talent rezolvam situatia si cand e gata, ne inghesuim care mai de care sa il testam

Gabi termina lucrarile cu izolatia si la geamuri unde a dat cu silicon.... si munca noastra de o zi incepe sa prinda contur...

Era un loc unde devenise placut sa stai si ne inghesuiam care mai de care la prezenta efectuata foarte academic de Marti.

Andrei, Dana, Nicu, Codrin, Andreea, Paul si in spate Em.

Marti, Vintila, Lucian, Gabi si in spate Andrei.

Lucian, Gabi, Andreea si jos Oana.

Noi am lucrat la...

Dotam refugiul si cu o matura, un faras, pe care va rugam sa le folositi ca sa curatati refugiul cand plecati, un sul de saci, in caz ca nu aveti in ce sa va duceti gunoiul la vale, si un caiet in care sa notati ceea ce ati fi tentati sa scrieti pe pereti....

Cam asa ar fi frumos sa il si gasim... primul test o sa il faca Gabi si Suru cand urca la Diana saptamana aceasta pentru a mai da o mana de hidrostop si a completa cele cateva cuie lipsa...

Deasemenea in caiet, pentru care ma rog sa nu ajunga hartie de sters sau de aprins focul, aveti imprimate si aduse la zi descrierile tuturor traseelor care vin si pleaca de la Diana, in ambele directii dus-intors.

Fara prea multe probleme s-a format si echipa de Managementul Calitatii, care a auditat o noapte intreaga, treji sau in vis, munca noastra, sa vada cati oameni dorm confortabil, daca mai intra nasosii, daca e frig, daca e loc de bagaje etc....

Concluziile le asteptam de la cei care vor trece pragul refugiului si carora le va fi de folos… Noi, cei care am muncit acolo, am facut-o cu drag si din inima, si a fost o lectie de educatie, nici unul din noi nu va distruge vreodata un loc de genul acesta, pentru ca e ca si cum si-ar distruge propria munca, e ca si cum efortul si implicarea ar fi fost in zadar.

Astfel, cu ganduri bune, echipa carpati.org care a lucrat la Diana va asteapta sa puneti umerii si la actiunile viitoare, pentru ca numai noi putem schimba oameni, mentalitati, si putem dovedi ca nu suntem niste simplii epigonii... E in puterea noastra si asta au dovedit-o actiunile din toamna asta.

Foto: Gabi, Andrei, Andrei, Viorica.

Luni, 17 noiembrie 2008 - 23:02 
Afisari: 20,076 


mike