Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea
Varful Gruiu
Muntii Calimani

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Aproape nimic pe frontul de est (Muntii Vrancei)


   Dincolo de lunca Siretului încep să capete forme niște dealuri prelungi, acoperite uniform de peticele rectangulare ale potgoriilor.

   O linie de cale ferată șerpuieste chinuit peste dealuri, așa cum mai bine de un secol un tren urcă parcă alan-dala de la Mărășești la Panciu.

   O fotografie cu unduirea asta a liniilor paralele mi-a fos refuzată de dimineața cețoasă în care am ajuns aici.

   Într-un cimitir străin atmosfera mohorâta nu induce durere, ci mai degrabă un aer de romantism desuet.

 

/Marasti1/img_1859-j1.jpg

 

   Pe partea dreaptă, lângă cavoul unei vechi familii din oraș, descoperim monumentul funerar al lui... Ioan Slavici.

 

/Marasti1/img_1860-j1.jpg

 

   E o întâlnire surprinzătoare, căci știm ca scriitorul bănățean era nascut în localitatea Șiria, de lângă Arad.

  

   Din viața lui Slavici ne amintim că, împreună cu Mihai Eminescu, a pus bazele societății România Jună (la Viena), iar împreună cu I.L. Caragiale și George Cosbuc a fondat revista Vatra.

   Datorită opiniilor rusofobe și antisemite exprimate în articolele sale, Ioan Slavici avea să fie închis de vreo cinci ori.

 

   Ca operă, pe lângă nuvela aceea care tot pică drept subiect la bac și romanul Mara, să nu uităm basmele și poveștile sale care ne-au minunat copilaria: Doi feți cu stea în frunte, Zâna Zorilor etc.

 

/Marasti1/img_1862-j1.jpg

 

   Istoricul Lucian Boia consemna cu referire la Slavici: ,,Dacă la Rebreanu și Sadoveanu se constată un ușor deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-un surplus de caracter.”

   În epitaful de pe piatra de mormânt citim:

 

/Marasti1/img_1861-j1.jpg

 

   Obosit, în anul 1925 Ioan Slavici se retrage la fiica sa, care locuia la Panciu.

 

 

   Străbatem bulevardul cu castani ca niște ținte mergătoare pentru proiectilele desprinse din buzduganele acelea țepoase.

   În marginea de vest a orașului coborâm scările mai noi ce duc spre Schitul Brazi.


 /Marasti1/img_1867-j1.jpg

 

   Nimerim într-un rai al florilor de toamnă.

 

/Marasti1/img_1868-j1.jpg

 

   În bisericuța neîncăpătoare se oficiază liturghia de duminică. Noi ne mulțumim să ascultăm glasurile măicuțelor doar la stația de amplificare și ne îndreptăm spre paraclisul subteran.

 

/Marasti1/img_1873-j1.jpg

 

   Aici, după ce coborâm o scară cu trepte minuscule, ca pentru pașii îngerilor, ajungem în fața mormântului Sfântului Teodosie.

 

   Fiu al acestor plaiuri vrâncene, parintele teodosie avea să se învrednicească de numeroase demnități religioase (episcop de Radăuți, de Roman, stareț a câtorva mânăstiri moldave și chiar mitropolit al Moldovei între anii 1674-1675).

   În anul 1688 a fost rapit din porunca domnitorului muntean Șerban Cantacuzino și închis 10 săptămâni la mânăstirea Cotroceni. Aici a fost supus la cazne pentru a spune unde se afla averea prietenului său, părintele Daniil, fost mitropolit de Alba-Iulia.

 

   În anul 1694 a fost decapitat de către turci în încercarea sa de a apăra credința și avutul sachitului Brazi.

 

/Marasti1/img_1870-j1.jpg

 

 

   Ca în fiecare an, toamna se strecoara pe furiș prin livezile de nuci...

 

/Marasti1/img_1874-j1.jpg

 

   ...Încărcând de rod până și tulpinile de bozie.

 

/Marasti1/img_1876-j1.jpg

 

   Pornesc într-o mică expediție pentru a descoperi vechiul cimitir evreiesc, parăsit, se pare, cu aproape 100 de ani în urmă.

   Străbat în lung și-n lat viile pline de rod de pe dealul Neicului.

 

/Marasti1/img_1894-j1.jpg

 

   Bag de seamă că pe fiecare spalier din capăt de rând e prinsa câte o sperietoare valabilă doar pentru cei ce știu să citească. Probabil în speranța că ,,frica păzeste bostănaria”...

   Bineînțeles că nu m-am putut abține și mi-am îndulcit căutările cu un pofticios ,,strugure de poamă”.

 

/Marasti1/img_1893-j1.jpg

 

   După un larg ocol, pe un bot de deal spânzurat deasupra văii seci a Șușiței, zăresc primele pietre de mormânt din cimitirul evreiesc parăsit.

 

/Marasti1/img_1878-j1.jpg

 

   Se pare că orașul Panciu a fost întemeiat chiar de doua familii de evrei, in jurul anului 1762.

 

/Marasti1/img_1879-j1.jpg

 

   Din catastifele anului 1880 rezultă ca mai bine de jumătatedin populația localității (circa 1850 de persoane) erau evrei, un sfert armeni și abia restul erau români...

 

/Marasti1/img_1881-j1.jpg

 

   Foste prăvălii evreiesti pe vechea Stradă Mare din Panciu.

 

/Marasti1/img_1914-j1.jpg

 

   În jurul anilor 1910-1912 acest cimitir este abandonat, comunitatea organizând unul mai nou în cartierul Dumbrava al orașului.

 

/Marasti1/img_1888-j1.jpg

 

   Nu știu dacă acest vechi cimitir evreiesc face parte din Patrimoniul cultural național, dar, dacă i s-ar acorda o minimă atenție, ar putea deveni o bogată sursă istorică, cel puțin de interes local.

   Și asta pentru că pietrele funerare sunt din granit dur, iar înscrisurile s-au pastrat destul de bine.

 

/Marasti1/img_1885-j1.jpg

 

   Împreună în fața vremii și a vremurilor...

 

/Marasti1/img_1886-j1.jpg

 

 

   Mă întorc direct printre rândurile de vie.

   ,,Cri, cri, cri, toamnă gri,

   Dacă vii, să vii prin vii!”

 

/Marasti1/img_1892-j1.jpg

 

 

   De la Panciu prindem drumul spre Soveja.

   La capătul nordic al dealurilor Străoane cădem în capcana unor neașteptate serpentine strânse ce coboară printr-o pădure răcoroasă.

   Ajungem într-o depresiune premontană și în localitatea cu un nume explicit, ,,Câmpuri”, oprim la Casa memorială Ion Roată.

 

/Marasti1/img_1896-j1.jpg

 

   Poveștile țăranului vrâncean, isteț și cu gâdilici la limbă, le știm din vremea când, pe 24 ianuarie, tot sărbătoream Ziua Unirii Principatelor, cu tot felul de scenete improvizate, cu actori de ocazie, care citeau dialogurile din cărți...

 

/Marasti1/img_1898-j1.jpg

 

   În urmatoarea localitate ne minunăm de merele ionatan și palmen-auriu care împovarează crengile pomilor de pe marginea drumului.

   De pe o bornă kilometrică aflăm că suntem în localitatea Răcoasa. Numele parcă nu mi-e străin...

   La capătul de sus al satului facem dreapta și ne izbim frontal de alte câteva serpentine, mai strânse și parcă mai tari...

   Un drum îngust, străjuit de tei cu frunzele deja așternute pe asfalt, ne conduce la Mausoleul de la Mărăști.

 

/Marasti1/img_1907-j1.jpg

 

   Chipul aspru al mareșalului Averescu mă face să-mi amintesc unde am auzit de satul Răcoasa... Încet-încet îmi vin în minte cele petrecute prin aceste locuri cu aproape un secol în urmă...

 

/Marasti1/img_1906-j1.jpg

 

 

   În iarna grea a începutului de an 1917 linia frontului se stabilizase în zona Vrancei, după ce armata română fusese nevoită să se retragă din Oltenia, Muntenia și Dobrogea.

   În liniștea aparentă a tranșeelor troienite avea să se petreacă un episod dramatic în rândul trupelor românești și așa greu încercate de un război inegal... Doi ofițeri superiori vor trăda și vor trece linia frontului, în tabara germană.

 

   Colonelul Alexandru Strurdza era fiul fostului prim-ministru liberal Dimitrie Sturdza.

   Despre acesta din urmă se povestesc întâmplari ciudate, când mintea sa bolnavă intra în eclipsă.

   Bunăoară, într-o seară de vară primul-ministru ceru să meargă la Mitropolie pentru a lua parte la o închipuita noapte a Învierii...

 

   Tânărul ofițer Alexandru Sturdza absolvise Academia militară din Berlin, slujise chiar și câțiva ani în armata germană, ca începutul razboiului din 1916 să-l gasească atașat militar în legația română de la Berlin.

   Și, după cum vom vedea, pe lângă influența în lumea bună a vremii, tânarul moștenise de la parintele său și unele sechele ale bolii psihice.

   Astfel rusofobia sa avea să devină paranoică, colonelului părândui-se că în hainele oricărui ofițer român se ascunde un spion țarist.

   Dealtfel în seara zilei de 5 februarie colonelul Alexandru Sturdza se prezentă în fața generalului Eremia Grigorescu, conducatorul armatei a 4-a române, și-i prezentă viziunea sa asupra stării jalnice în care se afla trupa, toate datorându-se, în opinia sa, duplicității de atitudine a trupelor rusești.

 

   Tun din dotarea armatei române din Primul razboi mondial.

 

/Marasti1/img_1901-j1.jpg

 

   A doua zi, pe 6 februarie, împreună cu adjutantul său, locotenentul Wachmann și ordonanța sa, un țăran vrâncean, colonelul Alexandru Sturdza coborâ în gara Marășești și urcă în trenul cu vagoane de clasa a 3-a ce se strecura printre nămeți până la Panciu.

   Din gara plină de soldați în tranzit cei trei luară o sanie, cu care ajunseră pe înserat la Răcoasa, unde frontul se stabilizase dincolo de dealurile Cârlan de la Voloșbeni.

 

   Au așteptat până s-a lăsat întunericul și au trecut peste liniile românești chiar în zona în care era cantonat regimentul condus de colonel. Valizele grele ale ofițerului erau carate de ordonanță, acesta având în porthart doar jurnalul de operațiuni.

   După depășirea avamposturilor au primit foc din flancuri. Soldatul cu valizele colonelului a fost răpus de gloanțe, iar adjutantul s-a făcut nevăzut, astfel încat Sturdza a picat singur în tranșeele germane.

 

   Odată ajuns la unul din punctele de comandă germane, telefoanele au început să zbârnâie între Viena și Berlin.

   Cu toate că își dorea mult să poată trece la invadarea Moldovei, comandamentul austro-german nu își va pune mari speranțe în actul de trădare al ofițerului român, cu toate promisiunile acestuia de a destabiliza trupele române.

   Generalul von Gerock avea să spună:

   ,,Când un soldat face un pas ca al lui și pune tot ce are mai scump în viață pe o singură carte, trebuie ca în mâna cealaltă să țină revolverul... Personal nu mă aștept la prea multe de la acțiunea lui. Colonelul român e un idealist, dar, din pacate, un idealist bolnav...”

 

   În acest timp Sturdza, în paranoia sa, ținea în mână condeiul din care picura otrava trădării:

   ,,Eu, colonelul Alexandru Sturdza, cu care ați luptat cot la cot, vă trimit următoarea vorbă: în fruntea voastră vreau să fac o oștire nouă etc. etc.”

   El vroia să organizeze pe teritoriul ocupat de germani un corp de armată de voluntari care, împreună cu trupele ce vor trece la inamic, atunci când el, Sturdza, le va ,,trimite semne” va purcede să lupte ,,numai pe frontul unde se găsesc rușii”.

   Manifestul semnat de Sturdza a fost multiplicat de germani în 15 000 de exemplare. De notat ca de acest lucru s-a ocupt chiar adjutantul lui Sturdza.

   Foile urmau sa fie împrăștiate pe linia frontului de aeroplane germane, dar și prin prizonieri români trimiși în tranșeele noastre.

   Pentru această ultimă operație i-au fost puși la dispoziție 180 de captivi, dintre care s-au oferit să fie curierii tradării doar 30.

   Dintre aceștia numai 22 au ajuns in tranșeele noastre, unde au predat comandanților pachetele cu manifeste, rezolvând în stil românesc problema scăparii din prizonierat.

 

   Obuze.

 

/Marasti1/img_1908-j1.jpg

 

   În zorii următoarei dimineți, colonelul Sturdza, însoțit de maiorul german Karpi (participant la intregul act de tradare ca traducator) pornesc din localitatea Ojdula spre pasul Mușat.

   Zăpada mare pare să le zadărnicesacă planul. Continuă drumul călare, trec munții și ajung la dealul Cârlan, în apripierea frontului.

   Aici are loc întâlnirea cu locotenent-colonelul Constantin Crainiceanu, cu care vorbise în prealabil despre acțiunea de trecere la germani.

 

   Urmară 48 de ore în care austriecii și germanii au așteptat în zadar ca diviziile românești să treacă de partea lor...

   Două zile de liniște și în liniile românești. O liniște aparentă, căci imediat după întâlnirea de pe dealul Cârlan, Crăiniceanu fu arestat, el fiind urmarit de catre serviciile de informații ale armatei încă de la descoperirea valizelor lui Sturdza, in care s-au gasit planuri ce îl numeau și pe tânarul locotenent-colonel.

 

   Generalul Averescu (comandantul armatei române) în chemă la Bacău pe generalul Crăiniceanu (tatăl tânărului colonel), dar acesta refuză să își vadă fiul trădător.

   O condamnare la 15 ani de muncă silnică îl nemulțumi pe generalul Prezan (șeful de stat-major al armatei și unchiul lui Crăiniceanu). Acesta înaintă cazul la Consiliul de razboi, care aplică ofițerului tradător pedeapsa capitală.

   Actul de grațiere prezentat regelui Ferdinand, fiind refuzat, sentința a fost dusă la îndeplinire în fața frontului, în fața soldaților pe care ofițerul îi tradase urmănd să-i predea inamicului...

 

   După salva plutonului de execuție, peste dealurile troenite se lăsă o liniște nesfârșită.

   O vreme nu se mai întâmplă nimic pe frontul de est...

 

 

   Ca epilog, amintim că unii dintre contemporanii vremii afirmau că, după încheierea războiului, l-ar fi recunoscut pe colonelul Alexandru Sturdza în spatele ghișeului unei bănci din Berlin, trecându-și permanent printre degete, ca o Iudă, arginții vrășmașului...

 

   Alegorie într-un basorelief de pe fața Mausoleului de la Mărăști.

 

/Marasti1/img_1909-j1.jpg

 

   O sculptură simetrică cu cea de mai sus.

 

/Marasti1/img_1910-j1.jpg

 

   Doar un capăt al unuia din nesfârșitele șiruri de eroi...

 

/Marasti1/img_1911-j1.jpg

 

   Mai privim o dată dealurile Voloșbenilor, martore tacute ale luptelor din iarna anului 1917.

 

/Marasti1/img_1913-j1.jpg

 

   Ne continuăm drumul până spre capătul de sub munte al văii, la Soveja.

   Și aici Mausoleul se afla în lucrări de renovare, astfel încât peste doar câțiva ani, la aniversarea centenarului, eroii sa fie cinstiți așa cum se cuvine.

 

    ,,Jertfind o-ntreagă primăvară,

    nu au murit, ci-au înviat...”

 

/Marasti1/img_1904-j1.jpg

 

 

   Încercăm o preumblare prin marginea poienilor, dar căldura nefirească a acestui sfârșit de septembrie și pustietatea locului ne alungă repede spre casă.

 

 

 

  

 

 Bibliografie: Vartan Arachelian-,,Sămânța trădării n-a incolțit" Revista ,.Flacăra"-1986

  

 

     

 

  




Joi, 4 octombrie 2012 - 19:25 
Afisari: 3,812 


Postari similare:





Comentariile membrilor (9)

zentai
zentai
Coarda
 
1
Felicitari!
O sa ma abtin de la restul...din motive lesne de inteles!

Coane Gigi, clar stii mai multa istorie ca mine!Carpati.org.


Vineri, 5 octombrie 2012 - 09:49  

mood
mood
Busola
 
2
Putina lectie de istorie nu poate sa faca rau.


Sâmbătă, 6 octombrie 2012 - 21:34  

alecnaneti
alecnaneti

 
3
prezent... la lectia de istorie

mi se pare ca am vazut episodul cu tradarea intr-un film cu si de Sergiu Nicolaescu

oare cum ar suna un jurnal/lectie de istorie despre rezistenta anticomunista din munti in varianta Gigi Cepoiu?


Sâmbătă, 6 octombrie 2012 - 22:03  

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
4
Și eu spun prezent! Carpati.org
Multe lucruri sunt încă ascunse în patria viei și a vinului, iar Primul Război Mondial a reprezentat o perioadă importantă din istoria Vrancei.
Felicitări și așteptăm următoarele jurnale.


Duminică, 7 octombrie 2012 - 21:35  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
5
Multumesc pentru interesul aratat descoperirilor si povestilor mele!
Am auzit de un astfel de film si as vrea sa vad daca se potriveste cu cele povestite aici.
Oricine face o tura de cateva zile in Muntii Fagaras isi poate inchipui cum o fi fost sa rezisti peste iarna in ascunzatorile muntelui. Fara a ne referi la ideologia lor justa, dar atat de lipsita de speranta.

Din cate stiu eu, chiar intoarcerea frontului, dupa misiunea francaza a generalului Berthelot, s-a petrecut in zona Vrancei, pe valea Putnei, de la Tulnici in sus.


Luni, 8 octombrie 2012 - 19:56  

van51
van51

 
6
Inca o lectie de istorie dupa atatea scrise de dvs.si pe care le-am citit cu mare placere. Va mutumesc si va doresc ture cat mai placute.


Luni, 8 octombrie 2012 - 20:37  

dragos39
dragos39
Busola
 
7
felicitari pt. jurnal.
o lectie de istorie in imagini.
ma alatur si eu lui @alecnaneti si asteptam un jurnal ''Pe urmele lui Ioan Gavrila Ogoranu", luptatorul anticomunist din munti.
multumim.


Luni, 8 octombrie 2012 - 22:06  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
8
Am incercat sa evoc un episod din lupta anticomunista din Dobrogea, printre oamenii din echipa lau Gogu Puiu:

https://www.carpati.org/cultural/mireasa/801/


Sâmbătă, 3 octombrie 2020 - 12:58  

dragos39
dragos39
Busola
 
9
https://www.facebook.com/GoguPuiu49


Miercuri, 7 octombrie 2020 - 21:50  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0746 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org