Amintiri frumoase din Fagaras (Muntii Fagarasului)

     Nu mai fusesem de 3 ani intr-o tura in Fagaras.Si mi-s tare dragi acesti munti!      

     Privind cu atenție harta si ghidul turistic, alegem traseul ce urca pe valea Sambetei in creasta, iar de aici sa continuam pana la Portita Vistei si pe Vf.Moldoveanu.Ca ruta de intoarcere, exista mai multe variante, noi optand sa coboram pe frumoasa, dar nesfarsita vale a Vistei.Verificam prognoza meteo pe internet, pare ca avem noroc si in privinta vremii.Decidem sa plecam vineri pe 30 iulie.   

     Grupul este format din 4 persoane: eu, sotia mea, Catalina, un prieten bun, Dorin, alaturi de prietena lui, Simona.   

     Vineri, la pranz plecam in graba de la serviciu la ora 12.00, iar la ora 13.00 ieseam din Galati cu directia complex Sambata, via Berca (Buzau) pentru o vizita scurta pe la parintii nostri (ai mei si ai lui Dorin).Plecam de la Berca la ora 15.30, trecem de Siriu, apoi Brasov, si intr-un final sosim la ora 20.00 la complex Sambata, in zona “Floarea Reginei”.   

     Suntem hotarati sa urcam la cabana Valea Sambetei in aceasta seara, insotiti fiind de marcajul triunghi rosu.Urcam cam o ora pe lumina, iar restul de traseu la lumina frontalelor.Poteca este plina de ape de la ultimele ploi, ajungand la cabana pe la ora 22.45.Fiind infometati, intram in sala de mese, schimbam cateva vorbe cu cabanierul si decidem sa ne cazam la cabana in aceasta noapte (30 RON/persoana).Dupa masa, urcam la etaj cu bagajele, scoatem sacii de dormit si adormim imediat, ca niste valize-n gara.

     Parca am dormit prea repede, trezindu-ne la ora 6.30.Facem ochii mari de-abia la ciuciurul de apa aflat langa cabana, mancam bine, si ajung la aceeasi concluzie: de fiecare data, indiferent de ora trezirii, tot pe la 08.30 plecam pe traseu.Vremea este buna, cerul este senin.Deci, sa pornim la drum!    

     Admiram de jos Fereastra Mare a Sambetei , “Matterhorn”-ul Romaniei (Coltii Balaceni) - impunator si abruptul varfului Slanina.Peisajul este superb.

                     

                     

                     

      Daca la inceput, urcusul este lejer, traseul devine mai solicitant la trecerea pragului glaciar al vaii.Depasind pragul, observam o cruce ridicata in memoria unui turist din Sibiu mort intr-o avalansa in anul 1940, si ajungem la ramificatia potecii spre Cheia Bandei.

     Intram usor in zona de grohotis, si urcand greu in serpentine si mai largi, si mai stranse, iesim intr-un final in Fereastra Mare a Sambetei (2188 m) la ora 11.30.

                     

                     

                     

     Aici facem un popas prelungit, ne alimentam cu ciocolata, glucoza si alte dulcegarii, dar si cu apa, coborand in 5 minute la un izvor situat la sud de Fereastra pe o poteca nemarcata  (informatie de pe carpati.org de la mike – merci!).

     Din Fereastra, avem o panorama deosebita spre depresiunea Fagaras in nord si muntele Dara spre sud.

                     

      De aici, pe marcaj banda rosie, ne asteapta un serial de urcari si coborari: urcare vf.Slanina (2268 m), coborare in Fereastra Mica a Sambetei, urcare spre Galasescu Mic si coborare in Fereastra Racorelelor, urcare in directia Vf.Galasescu Mare, de aici coborare putin spre sud, facem dreapta ocolind caldarea estica a Vaii Rele, unde zarim Lacul Mioarelor sau Galasescu, ce pare a avea locuri bune de cort.Poate altadata vom campa aici.

                     

                      

                      

                      

      Ajungem in saua Vistisoarei si admiram spre nord lacul Vistisoara.Trecem pe sub Hartopul Ursului si ajungem la refugiul Vistea. Este ora 16.00.     

     Am trecut repede aceste randuri, dar intregul traseu s-a scurs pe replicile: “Mai e mult pana departe? Si, bineinteles, raspunsul: “Circa si ceva…!”.     

     Am scrasnit putin din dinti, toata pleiada de urcus-coboras-urcus-… of, parca nu se mai termina. Rucsacii pareau pe final grei, parca erau indesati cu plumb.Bine ca avem buna-dispozitie la noi.Norii incep sa se joace deasupra noastra, vantul bate mai tare, si ne bucuram in continuare de peisajul ce ne inconjoara.Insa, treptat, ceata acopera totul.

                      

     Ajunsi la refugiu, gatim repede o supa la primus, scoatem din rucsac si nelipsita sunca cu ceapa, plus o fasole deja gatita, numai buna de incalzit.Doamne..cat am mancat, nici nu mai pot respira…! Dorin este nerabdator sa ajungem azi pe varful Moldoveanu.Acum inteleg motivul!

     Decidem sa ramanem in zona, si sa urcam pe varf a doua zi.Coboram la Iezerul Triunghiular, ne alimentam cu apa, mai stam la o vorba langa refugiu, feriti de vant, alaturi de un alt grup de turisti cu care schimbam impresii si idei despre munte, despre viata, despre orice…Este interesant cum la munte te intalnesti cu persoane pe care nu le-ai cunoscut niciodata, dar discutiile sunt de parca ne-am cunoaste de o viata.

                      

     Observam si o capra neagra dand tarcoale corturilor din zona.Jucausa, caprita pare o starleta pentru reclama incaltamintelor de munte, coborand si urcand abrupturile Vistei.

                      

     Timpul trece, iar pe la ora 21.00, eu si Catalina decidem sa dormim la refugiu, Dorin si Simona la cort. Suntem in refugiu 8 persoane.Peste noapte au mai venit alte 2 persoane.

     Duminica, pe 1 august, dis-de-dimineata ne trezim, lasam bagajele in refugiu si urcam spre vf.Vistea (2527 m).In 40 de minute suntem sus, pe al III-lea varf ca inaltime din tara.

                      

     Ne indreptam pe punct rosu pe custura Moldoveanului, traversand cu mici temeri V-ul Moldoveanului.

                       

      Dorin mareste pasul, noi ramanem in urma, si cand ajungem in varf, cere si primeste mana Simonei de sotie.Ii felicitam si le uram de pe acum “Casa de piatra!”.Acum ma gandesc la faptul ca Simona a plecat in Fagaras ca prietena si s-a intors ca viitoare miresica :)!

      Ceata se ingana cu soarele avand parte de un frumos spectacol.Din varf, avem impresia cum pamantul este la picioarele noastre.Iar Simona l-a avut si pe Dorin la picioarele ei :)! Admiram privelistea la 360 de grade.

                       

                       

     De la stanga la dreapta: Dorin, Simona, Catalina si subsemnatul.

     Mai stam 5-10 minute si plecam bucurosi de pe varf, ajungem din nou pe Vistea si de aici coboram la refugiu .

                               

      Sositi la refugiu, luam micul-dejun, pregatim bagajele si la ora 11.00 incepem coborarea pe valea bolovanoasa si abrupta a Vistei.Totul este in ceata, coborand toti facem mici bataturi de la bocanci.Inaintam incet, intre timp incepe si ploaia.

                       

                       

      Trecem pe langa o turma de magari curiosi, dupa cateva minute intram in padure, traseul ne trimite pe celalalt mal al Vistei, traversand apa pe coroana unor arbori cazuti.De aici, numai prin padure si mult in serpentine.Admiram cateva cascade, intram pe drum forestier si pe la ora 17.00 ajungem la bifurcatia spre Sambata.Noi trei ramanem cu bagajele, Dorin recupereaza masina de la Sambata, si ne indreptam spre Cartisoara, unde ne cazam la una din multele pensiuni din zona.

                       

     Luni, urcam la Balea Lac, admiram peisajul, coboram in orasul Fagaras si vizitam cetatea Fagarasului.Ne aprovizionam cu ceva mancare si bere si campam la coada lacului de la Siriu.Un mic foc de tabara, un gratar, o bere si o ploaie de stele, acestea au fost ingredientele noastre pentru acea seara.

     A doua zi, ne-am trezit tarziu, la ora 9.00, mancam si fuga-fuga spre valea Casoca la cascada si dupa aceea acasa la Galati.A doua zi eram din nou la serviciu.Ce repede trece timpul...!

     O calatorie redata in primul meu jurnal, scris poate intr-un stil ingineresc.

Joi, 12 august 2010 - 20:56 
Afisari: 3,537 


catalinlamun..