Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Santilia Mare
Muntii Leaota

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Alergand prin zapada spre Malaiesti (Muntii Bucegi)

Traseu sambata 27.02.2010:

Busteni – Cabana Gura Diham (BR) – Cabana Poiana Izvoarelor (BR) – Cabana Diham (CA+PR) - Glajarie – Cabana Malaiesti (CA+BA)

 

Traseu duminica 28.02.2010 2010:

Cabana Malaiesti - Glajarie – Cabana Diham (BA+CA) - Cabana Gura Diham (TA) - Busteni (BR)

 

Hmmm ... nu pot spune ca a fost tura mea favorita ... poate pentru ca oamenii cu care am fost m-au alergat in ultimul hal! Am ajuns acasa si mi-am facut calculul traseului de 100 de ori crezand ca nu mai sunt eu in stare sa merg pe munte. Si am ajuns la concluzia ca ei au fost cei care alergat de fapt. Urasc sa alerg pe munte! Toata lumea care ma cunoaste stie! Si repet asta de cate ori am ocazia. Nu pot si nici nu imi place. What's the point? Merg pe munte pentru admosfera, pentru natura, pentru aer curat. Merg pe munte pentru a ma ascunde de "Unicredit Tiriac Bank, buna ziua! Larisa este numele meu, cu ce va pot fi de folos?" ... nu vreau mai mult stres si nici nu intentionez sa particip la vreun maraton deocamdata!


Ma rog ... nici eu nu am avut o dispozitie prea buna tura asta ... nici fizic si nici moral. Sunt atat de stresata si suparata pe viata in ultima vreme incat parca nici muntele nu ma mai bucura. Si asta nu e bine.

 

Si totusi ... imi place muntele. Imi place drumetia. Imi place sa respir aer curat, sa vad liniste, sa simt peisajele create de natura. Imi place tot ce este simplu si umil: o frunza, o piatra, un parau, o insecta, un animal. Imi plac stancile, imi place fiorul care il simt cand bocancul imi aluneca, imi plac potecile inguste. Imi place drumul care ma duce acolo sus. Imi place natura, imi plac brazii, imi place sa privesc cerul sa intind mana si sa am impresia ca il ating. Imi place zapada. Imi place ploaia, imi place sa imi blestem zilele carand un rucsac greu, imi place sa dorm la o cabana uitata de lume si de timp. Nu ma consider un alpinist sau cine stie ce mare om de munte. Nu am experienta si nici prea multe cunostinte. Nu am facut nimic din ceea ce mi-am dorit sa fac si nici nimic din ce ar fi trebuit sa fac. Dar intotdauna fac ce simt. Sunt un simplu om care iubeste viata. Merg pe munte pt a fugi de tot ceea ce este obisnuit. Voi continua sa merg pe munte pt a putea fi libera si pentru a trai asa cum vreau eu.

 

Dar sa revenim la subiect intrucat am un mare talent de a bate campii. Dupa planuri facute si ras-facute unde mergem si ce facem si pentru ca trecea iarna si nu mai ajungeam la munte, am hotarat sa facem o tura la Malaiesti.

 

Initial prin Glajarie ca doar e iarna, dar apoi parca ne batea un gand sa o luam pe Take. Ehhh, vedem la fata locului. Eu sunt un om perfectionist in tot ceea ce fac, inclusiv job, oameni si cu atat mai mult munte. Imi planific fiecare tura la cel mai mic detaliu si sunt profund dezamagita cand nu imi iese asa cum am stabilit. Ok ... deci mergem la Malaiesti. Nu fusesem niciodata iarna acolo, dar stiam ca vara imi placuse foarte mult. Este unul din locurile cele mai dragi mie din Bucegi.

 

Asa ca sambata dimineata purcedem la drum via Busteni. Un DN1 liber la 6 dimineata, ajungem indata la Busteni. Dupa cateva ultime cumparaturi luam drumul spre Complexul Gura Diham. Aici lasam masina, ne echipam, servim micul dejun, pentru ca este cam 8 dimineata ceasul, si ne pregatim sufleteste - cel putin eu - de cele 7 ore de urcat.

 

Deci ... let's go baby ... pe drumul marcat cu banda rosie spre Cabana Poiana Izvoarelor.

 

Carpati.org

De acolo ne orientam noi daca este Take sau Glajarie. Dam cu banul ... sau vremea va da cu banul. Asa ca incepem urcusul prin padure. Trecem de ramificatia de drumuri spre Cabana Diham prin Seaua Baiului si continuam la stanga in urcus direct prin padure pe Piciorului Dihamului. Cam putina zapada anul asta. Continuam urcusul, traversam o serie de izvoare dupa care iesim in marginea padurii, la poalele pasunilor pe coasta sudica a Dihamului. Dupa vreo ora de mers ajungem la Cabana Poiana Izvoarelor.

 

O mica pauza de odihna si ceai cald. Pustiu aici. Aflam ca suntem primii clienti dupa o saptamana. Doar un mic prieten ne intampina. Mishu.

 

Carpati.org

Mic ... desi nu prea mic ca pisoiul este foarte gras si mai ales foarte prietenos. Aproape ca nu mai vrea sa imi coboare din brate. Ii promit ca ne mai vedem si altadata ne tragem intr-o poza care sa ne tina ca amintire si hai sa purcedem ca mai avem destul de mers.

 

Vremea a dat cu banul si a ales drumul prin Glajarie. Asa ca de la Cabana Poiana Izvoarelor urmam drumul catre nord in urcus pe versantul sudic al Dihamului. Vremea se inrautateste. Se lasa ceata si incepe si sa ninga. Chiar viscoleste iar vizibilitatea este destul de redusa. 

Carpati.org

 

Zapada este din ce in ce mai multa si mai mare, piciorul imi intra chiar pana peste genunchi in anumite locuri. In alte locuri zapada este inghetata incat alunec nevoie-mare. Coboram de partea cealalta a coamei si intalnim drumul dinspre Seaua Capatanii Porcului.  Se mai ridica ceata. Continuam pe acest drum la dreapta si iesim in poiana din Curmatura Armasarilor. Continuam coborasul pe coastele nordice ale Dihamului si dupa cateva minute de coboras in lungul coamei ajungem la Cabana Diham.

 

Vremea arata mai binisor. Chiar soare. Nu mai facem popas si ne indreptam spre nord-vest, coboram pe sub Magura Cenusie catre fundul Vaii Glajariei. Usor este sa mergi la vale. Greu e la deal. Dupa ce atingem firul vaii in punctul Valcelul Dihamului, traversam valea si continuam pe o mica portiune in sus, pe malul opus. Ajungem in Poiana Glajariei si ne oprim pt o sesiune foto.

 

Carpati.org


Carpati.org

 

Apoi incepem sa urcam pieptis pana ajungem coama, la marginea poienii Malaesti - Izvor, unde intalnim drumul marcat cu banda albastra de la Cabana Malaesti la Rasnov.

 

Nu pot sa nu punctez ca acest urcus pieptis a scos untul din mine. Niciodata nu am stat bine la capitolul rezistenta si prin urmare pantele abrupte ma termina. Baietii au luat-o inainte, parca ar fi fost la proba de viteza iar pe mine evident m-au uitat prin padure. Ii "injur" in gand, mai bomban ceva si cu voce tare. Imi scot telefomul mobil - noroc cu Vodafone Romania care mai nou are semnal peste tot - si imi sun cea mai buna prietena pt o barfa mica si bineinteles pt a ma plange ca acesti oameni au si ei o singura fata cu ei si nu ii poarta de grija. Dandu-si poate seama ca ar trebui totusi sa fie 4 si nu 3, grupul intr-un final ma asteapta si pe mine. Ne regrupam si dupa o scurta pauza de cearta - a se citi de masa - pornim pt ultima bucata de drum.

 

Carpati.org

 

Traversam o padure de brazi, pe o poteca ce deschide parca un culoar printre acestia. Brazi mai mari, brazi mai mici, toti sunt atat de falnici si impunatori asa cum sunt ei verzi si imbracati in nea. Pe jos un adevarat covor de zapada neatinsa care stralucea ca o pulbere de diamante. Peisajul era de basm. Ca in povestile din copilarie.

 

Poteca devine mai ingusta, zapada mai mare, prapastia mai adanca. Iesim pe flancul vestic al Bucsoiului, urcam inca o treapta a vaii deasupra caruia se intinde o alta poiana larga in care odinioara se afla vechea Cabana Malaesti. In fata se deschide perspectiva asupra portiunii alpine a Vaii Malaesti si crestei Padina Crucii insa ceata nu ne da voie sa o admiram indeajuns. 

 

Carpati.org

Urcam o ultima ruptura de panta si poteca ne conduce in marginea caldarii inferioare a vaii, la Cabana Malaesti.

 

In sfarsit. Frumos la Malaiesti ca de obicei. Peisajul de afara este fain si iarna ... dar parca imi place mai mult cum arata vara. Peretii aceia imensi de stanca sunt asa impunatori incat ma fac sa ma simt ca o fiinta infima in comparatie cu maretul munte. Si intotdeauna aici imi vin in minte versurile lui Eminescu "si in lumea asta mare noi copii ai lumii mici/ Facem pe pamantul nostru musuroaie de furnici". Este una din putinele cabane unde nu miroase a manele si nu se vad urme de pantofari necivilizati. Cel putin nu acum iarna. Faina atmosfera, adevarata de munte. Si un binemeritat somn de munte in sac langa soba care duduia de cate lemne au ars cei mai infrigurati dintre noi.

 

Dimineata ne trezim si bucurosi ca ceata s-a ridicat iesim sa ne tragem in poza cu peisajul. Respiram putin aer curat, inexistent in Bucuresti, dupa care ne echipam si trecem la coborat.

Carpati.org

Carpati.org


Carpati.org

 

Pornim pe poteca catre sud si coboram repede prin padure, de cele mai multe ori pe scurtaturi stabilite de noi.

 

Carpati.org

 

Carpati.org

 

Carpati.org

 

Carpati.org

 

Zapada proaspat asezata cu o noapte inainte foloseste acum ca tobogan. Veseli aproape ca ne place sa ne tavalim prin zapada pufoasa.  Ajungem la o poiana larga, pe flancul vestic al Bucsoiului. Coboram pe o platforma usor inclinata si situata intre abruptul impadurit al Bucsoiului si firul Vaii Malaesti. La capatul platformei coboram repede pe plaiul larg dintre Valea Malaesti si Valea Glajariei si ajungem pe o coama, la ramificatia de drumuri. Coboram usor pana in Poiana Glajariei si facem o mica pauza inainte sa incepem urcusul pieptis spre Cabana Diham.

 

Carpati.org

 

Carpati.org

 

Of ... alt urcus ... Abia imi tarasc picioarele. Nu mai vreau panta. Vreau acasa la mama!

Ma tarasc cu greu, fac 5 pasi si ma opresc  cateva secunde si tot asa. Am obosit ... asta este. Dupa o ora din fundul vaii iesim in sfarsit in coama de sub Magura Cenusie la Cabana Diham.

Carpati.org

 

Pauza ... ca nu mai tine. Ceai cald si odihna. Si nu in ultimul rand poze ca peisajul este superb. Un soare inghetat parca ce incalzeste poiana iar abruptul Bucsoiului este coplesitor.

 

Carpati.org

 

Carpati.org

De la Cabana Diham urmam poteca in urcus usor prin poiana larga din Seaua Magurii Cenusii si ajungem la o ramificatie de drumuri. Ne indreptam spre stanga, pe drumul carosabil pe versantul Dihamului. In stanga jos se deschide Valea Beuca Dupa cam trei sferturi de ora de la cabana, timp in care pozez efectiv toti brazii care ii intalnesc in cale, si crede-ti-ma ca erau multi, drumul iese la o alta ramificatie de drumuri de unde noi continuam spre dreapta in urcus usor pana in Seaua Baiului.

 

Carpati.org

 

Carpati.org

Mergem putin si intram in padure, in coboras continuu, traversand o serie de izvoare si cateva poienite. Iar padure! In stanga jos se afla Valea Baiului si dincolo de vale, culmea impadurita Clabucetul Baiului. Dupa jumatate de ora din Seaua Baiului ajungem intr-o poiana unde intalnim venind din dreapta drumul dinspre Poiana Izvoarelor .

 

Am ajuns. Back to civilisation ... din pacate. Asta este sentimentul care ma incearca de fiecare data cand cobor de pe munte. Un gust amar parca.

 

De aici in 10 min. ajungem la Cabana Gura Diham la masina. Gata. Tura incheiata.

 

 Ne dezechipam, tragem niste concluzii scurte si back to Bucharest.

 

Ma gandesc putin si parca nu am nici o emotie in prima faza. Parca nu as fi fost nicaieri. Parca, nu stiu din ce motiv exact, acesta isire pe munte nu mi-a transmis nimic. Mai sa fie ... chiar asa ? Stiu ca de obicei ma plictisesc repede de lucruri, dar chiar si de munte acum. Cand eram si eu mandra ca exista ceva in viata mea care inca imi starneste interesul? Dar ceva nu mi-a placut, ceva nu a fost cum trebuia sa fie. Oamenii? Drumul? Eu?

Carpati.org

 

Si totusi acum cand scriu aceste randuri ... uitandu-ma printre poze si cautand ca de obicei partea plina a paharului ... de votka ;) ... pt ca sunt totusi un om optimist ... m-am bucurat de zapada, de o ultima picatura de iarna adevara, de aer curat, de oameni ... de Munte.

Si pana si cursa infernala la care m-au supus mi se pare acum, de aici de acasa, amuzanta.



Duminică, 7 martie 2010 - 19:52 
Afisari: 4,318 


Postari similare:





Comentariile membrilor (22)

alexus
alexus
Busola
 
1
Drăguț jurnal! Imi place stilul în care este scris.


Duminică, 7 martie 2010 - 22:36  

michael_rd31
michael_rd31..
Busola
 
2
Felicitari pentru tura si jurnal! Si eu urasc alergatul pe munte si pe cei care nu stiu sa mearga intr-un grup compact Carpati.org Fiecare are viteza lui de deplasare pe munte, dar daca se pleaca intr-un grup pe un traseu, cred ca acel grup ar trebui sa ramana unit si viteza de deplasare a grupului sa fie data de cel care merge cel mai incet. Ture faine in continuare!


Luni, 8 martie 2010 - 08:52  

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
3
Frumos jurnalul, presărat cu multe trăiri personale.
Precis fuga prietenilor tăi s-a datorat și faptului: "imi sun cea mai buna prietena pt o barfa mica"...acum depinde și ce înseamnă pentru tine Larisa, ca durată o barfă mica Carpati.org


Luni, 8 martie 2010 - 11:23  

luna
luna
Busola
 
4
Multe amintiri m-au trecut cand am citit jurnalul tau. Mai stiu eu pe cineva care alearga pe munte (oare cine ?). Oricum e unu din motivele pentru care prefer sa merg singur pe munte, nu imi impune si nici nu impun nimanui vreun ritm de mers.


Luni, 8 martie 2010 - 12:56  

ina
ina

 
5
Frumos scris...in stilul tau caracteristic Carpati.org....mi-a placut


Luni, 8 martie 2010 - 13:43  

contur
contur

 
6
Traseul ales (prin glajarie) este mai sigur iarna, dar, esti nevoit sa cobori ca sa ai de unde urca apoi Carpati.org. Urcusul prin padure nu-i prea vesel si nici prea spectaculos. Partenerii tai de drumetie au uitat probabil ca in grup iti potrivesti pasul dupa cel care inainteaza cel mai "repede". Bine ca ati reusit sa va mobilizati si sa faceti aceasta tura. Trebuie sa recunosti ca e bine sa ai tovarasii tai de tura, chiar daca uneori te "uita" in vale. Carpati.org


Luni, 8 martie 2010 - 16:00  

fantoma_muntelui
fantoma_munt..
Caraba
 
7
Carpati.org Pot spune ca ritmul a fost lejer si constant, chiar cu multe pauze scurte si 4-5 pauze lungi (peste 5 min.) la dus iar la intors a fost plimbare.
Traseul la dus a fost facut in 8-9 ore (Gura Diham-Malaesti) nu se poate numi alergatura, sa plecat la ora 9 si am ajuns la ora 17. Traseul se face in maxim 4-5 ore(vara) si 5-6 ore(iarna), mers dupa timpul indicatoarelor.
Carpati.org

Pot spune ca a fost o tura placuta. Carpati.org


Marți, 9 martie 2010 - 02:30  

renutzu
renutzu
Busola
 
8
Peste o luna privind pozele si recitind jurnalul ai sa simti adevarata bucurie si frumusete a turei. Si eu am acest sentiment de....nemultumire uneori...si ma intreb de ce nu am sufletul impacat dupa o tura incheiata cu bine. Si-mi zic mereu ca dorinta de munte e atat de mare incat 2 zile lumina nu-mi ajung ptr a gusta la maxim din bunatatea muntelui. Dar pozele ma ajuta mereu, ptr mine pozele sunt de...nepretzuit, prin ele retraiesc orice secunda si imi arata cat de binecuvantata sunt sa ajung in locurile-mi dragi Carpati.org Asa cum esti si tu Larisa! Sper sa ne regrupam iar, ca a trecut ceva timp Carpati.org Carari cu zambete!


Marți, 9 martie 2010 - 07:14  

private_rayen
private_raye..
Cort
 
9
Frumos...apreciez si eu...partea plina a paharului.... acela Carpati.org


Marți, 9 martie 2010 - 08:43  

larisa
larisa
Caraba
 
10
dap....va multumesc tutoror pt aprecieri, incurajari si safaturi. Este primul meu jurnal si imi era tare teama de evenualele critici Carpati.org. Oricum a fost o tura faina, si cum spuneam vad partea frumoasa a acesteia, iar partea care nu mi-a placut incerc sa o fac ...amuzanta Carpati.org
@renutzu: sigura ne regrupam..poate pe 20 in ciucas Carpati.org
@private_rayen: dap...foarte tare commentul....bine zis..sunt de acord cu tine Carpati.org
@fantoma_muntelui: iei lucrurile prea in serios si personal Carpati.org


Marți, 9 martie 2010 - 09:23  

oby
oby

 
11
Da! Un jurnal dragut si sincer..fara cosmetizariCarpati.org.
"Am ajuns. Back to civilisation...din pacate. Asta este sentimentul care ma incearca de fiecare data cand cobor de pe munte. Un gust amar parca."
Total de acord cu ce zici. Parca ai vrea sa ramai acolo macar pentru mai mult timp, mai ales daca stai in Bucuresti. Uita-te la 'Into the wild' daca nu cumva l-ai vazut pana acum(mi-a venit in minte cand am citit de civilizatie).
Rispect!


Marți, 9 martie 2010 - 20:19  

emil1980
emil1980

 
12
Foarte frumoasa tura. Oare o sa mai fie zapada pe 20-21 martie ?
Eu cand am asanumitele "crize" existentiale, cel mai bun leac este o iesire la munte, chiar de o zi.
Punctul de pornire a traseului poate sa fie si din Azuga, pe Valea Grecului, nu varianta "clasica" pe fundul vaii ci pe versantul stang (hidrografic) al vaii, este si acolo un marcaj, triunghi galben, fara marginea alba. Se urca mai lin, si se iese la 500 metri nord de Saua Grecului. De la Saua Grecului se ajunge la Diham si de acolo stiti drumul. Nu stiu daca varianta asta ar lua ca timp ceva mai mult, decat cea clasica prin Busteni.


Miercuri, 10 martie 2010 - 13:58  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
13
he,he,he sa zic io ceva:"pauzele lungi si dese cheia marilor succese"asta-i una ,a doua ,@larisa la munte se porneste cu un sac plin de bancuri,voie buna,bulgareala iarna ,mai ales cu fete Carpati.org ,cantece,poezii ,multe multe texte pe traseu sa fie placuta atmosfera,e asta nu o zic ca vrajeala poate sa confirme @ rayen daca gresesc.


Joi, 11 martie 2010 - 09:34  

private_rayen
private_raye..
Cort
 
14
m-ati chemat...Carpati.org?

"bulgareala iarna, mai ales cu fete" . Adica sa dam cu fetele-n bulgari Carpati.org?

Nu gresesti Pisti....Carpati.org Asta e atmosfera care trebuie sa existe intr-un grup...mai ales pe munte .


Joi, 11 martie 2010 - 12:52  

larisa
larisa
Caraba
 
15
Sunt perfect de acord cu voi Carpati.org....


Joi, 11 martie 2010 - 12:56  

jujea
jujea
Cort
 
16
Fain jurnalul. Nu are rost sa alergi pe munte pentru ca nu vezi ce este in jurul tau. Pentru asta il urcam. Am dreptate?


Joi, 11 martie 2010 - 21:57  

larisa
larisa
Caraba
 
17
@jujea: dap...tocmai pentru c aste in jur urci Carpati.org


Vineri, 12 martie 2010 - 09:09  

emil1980
emil1980

 
18
Eh, nu mai trebuie sa mergi la sala, iti faci conditia fizica alergand pe muntii patriei. Dupa cateva ture de alergare, o sa vina randul tau sa ii alergi pe altii pe munte Carpati.org


Vineri, 12 martie 2010 - 09:13  

puiu_liviu
puiu_liviu

 
19
frumos jurnal..traiesti clipa citindu-l !


Luni, 15 martie 2010 - 01:54  

rahan1
rahan1

 
20
S-ar putea sa aiba dreptate Larisa atunci cand a spus ca traseul a fost facut c-am pe ,,fugareala'' ori, este posibil ca ea sa nu fi putut tine trend-ul dar oricum, titlul pare a fi destul de sugestiv! Sunt in asentimentul celor ce afirma ca la munte trebuie sa te duci mai ales pentru natura si pentru privelistea, nemaipomenita uneori, ce ti-o ofera aceasta. Intr-adevar, mai mult decat oriunde in alta parte, la munte te ,,rupi'' sau te deconectezi aproape total de stresul cotidian si mai ales de asa zisa civilizatie. Cu mult mai civilizat m-i se pare a fi ursul ce cauta mancare prin tomberoanele de gunoi, decat omul ce a distrus in cea mai mare parte natura prin egoismul lui fara margini. Spun acest lucru deoarece se poate vedea cu ochiul liber cum ca arealul montan este din ce in ce mai agresat iar din cauza schimbarilor climaterice, (schimbari pentru care este vinovat tot omul) saracul urs nici nu mai stie cand sa hiberneze si cand nu, umbland chiar si pe timp de iarna dupa mancare deoarece nemaiputand hiberna din cauza climei facuta ,,praf'' de catre om, ,,misuna'' si el aproape buimac, saracu!
P.S. nu se compara muntele cu marea la capitolul peisaje pitoresti! ...de acord ?!!!


Luni, 15 martie 2010 - 13:04  

emil1980
emil1980

 
21
Si eu glumeam cu postarea de mai sus, sper ca nu ati luat-o de buna.
Nu imi place sa alerg pe muntii patriei, eu chiar merg "batraneste" imi place sa ma bucur de peisaje.
Peisaje avem si la munte si la mare (acolo unde omul nu a reusit inca sa distruga).


Luni, 15 martie 2010 - 13:10  

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
22
Nu am nici timpul și nici dispoziția necesară pentu a citi cu atenție jurnalul tău dar, citind pe diagonală, am ajuns la o concluzie pur personală și, foarte probabil, subiectivă.

Sunt de părere că singurul lucru în neregulă este cuvântul "trebuia" din construcția: "ceva nu a fost cum trebuia sa fie".

Sunt și eu din ce în ce mai convins că "trebuie" este de multe ori un ucigaș de trăiri, de sentimente, de experiențe. Încerc să-l înlocuiesc în viața mea cu "este preferabil" sau cu altă construcție asemănătoare, mai puțin restrictivă. Dacă ți se pare constructiv, poți încerca să-l înlocuiești și tu.

În altă ordine de idei, mă bucur să constat că simpatizezi și tu mâța din Poiana Izvoarelor. Carpati.org


Miercuri, 17 martie 2010 - 15:25  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0797 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org