Albota – segmentul alpin (Muntii Fagarasului)

Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune. Rugăm cititorul să ţină cont de faptul că condiţiile din teren sunt în permanentă schimbare, iar simţirea pe care autorul încearcă să o transmită este pur personală şi nu ne scuteşte de eventualele traume pe care le putem suferi atunci când muntele ne scoate obstacolele sale în cale. Fiecare călător în natură trebuie să fie conştient de riscurile asumate şi este total responsabil de viaţa şi sănătatea sa.

Aceste rânduri descriu o parte din gândurile şi faptele autorului care tinde să creadă despre sine că, mai ales în momentele cheie, a fost încrezător în propriile capacităţi tehnice. Recomandăm fiecărui iubitor de abrupt să fie în permanenţă vigilent şi să acţioneze astfel încât integritatea sa fizică, mentală, emoţională să nu aibă de suferit.

Nu ştiu dacă în ultimii zece ani am cugetat cât de cât la Albota. Ce-i drept este una dintre custurile Făgărăşene de mare fineţe. Cotată ca 1B, trebuie să recunosc că în cazul de faţă este un „1B foarte autentic”. Cred că accesibilitatea, expunerea, multitudinea obstacolelor întâlnite, lipsa asigurărilor fixe, toate contribuie la această cotaţie.

Ca impuls lăuntric şi tehnic am folosit acest jurnal, zic eu, bine documentat: https://www.carpati.org/jurnal/custuri_fagarasene_vi_albota_salbatica_09_iulie_2016/3401/. Am plecat către Făgăraşi cu ceva planuri, nu neapărat să-l urmărim pe colegul Marius (@markbv). Ne-am făcut încălzirea câteva ceasuri pe Hornul Izvorului cu acces din căldarea Văiuga. Împreună cu Denisa şi Dorin am hotărât să vedem dacă asigurările din descrierea traseului sunt la locul lor. Felicitări celor care au muncit pentru ele. În prima lungime am mai dat de un piton bătrânesc (a se citi Dorin l-a identificat, eu am fost cam iute în zonă), al doilea piton identificat este sub tavanul buclucaş (cred că de acolo mi se trage o ruptură proaspătă în rucsac) şi un al treilea este la baza hornului ce constituie pasul traseului care oferă o căţărare tare frumoasă. Cu atenţie la prize şi la manevrarea corzii, linia se poate parcurge fără să dislocăm pietre. Urechile din asigurări sunt ca noi şi sunt plasate în stâncă sănătoasă. Se găsesc locuri bune pentru mobile cam pe tot parcursul traseului.

Dar să revenim la ale noastre. După încălzire nimic nu contează mai mult decât o masă copioasă alături de prieteni dragi şi un somn bun. Se zice că noaptea e un sfetnic bun, am încercat să sugerez un traseu sau o abordare mai prietenoasă, dar fără succes. Trebuie să fie „Albota Sălbatică”.

Încerc să dau câteva detalii care posibil să ajute şi pe alţi iubitori de custuri, sper. Am pornit dimineaţă cu mult entuziasm. Trecem repede pe lângă lacul Bâlea şi urcăm către şaua Netedu. Din şa se observă ceva urme de potecă în porţiunea inferioară, le atac cu încredere. Trec pe lângă trei vizuini mari de marmote, mă uimeşte cantitatea de pământ aruncată afară. Cobor în jos către ceea ce aş numi eu o mică căldare aflată la înălţime. În mijlocul ei tronează un bolovan paralelipipedic ceva mai mare. Pe stânga noastră este un picior bine conturat ce coboară din vârful Netedu. Vegetaţia este foarte mare, dar e abia începutul după cum aveam să aflăm în curând. Din acea căldare continui către în jos unde „se simte" că sunt nişte săritori mai mari. Direcţia îmi este dată de un mic platou gen teren de fotbal. Intuiesc că cele două trei vâlcele de sub mine ascund acele săritori şi că platoul îmi va da către dreapta o cale de acces. Ne luptăm cu vegetaţia, dar mai ales cu afinele care ne atrag asemenea unui magnet intergalactic. Evident că nu reuşim foarte bine, la nici una din cele două bătălii: prima se lasă cu trânte, julituri şi ace în papuci, a doua ne consumă din timpul preţios. De pe platou, pe mâna dreaptă, pe curbă de nivel în foarte uşoară coborâre, traversăm o pajişte alpină care ne conduce într-un vâlcel pietros. Coborâm mult mai uşor pe acesta şi îi urmăm firul până în drept cu casa de vânătoare. Evident că ochiul este mereu aruncat către Curmătura Albotei căutând o cale de acces. Aici firul bolovănos este acoperit cu un strat consistent de apă, aşadar ne muncim din greu cu vegetaţia de pe malul drept. Ochim un picior care se formează din două brațe secundare ce se unesc în porţiunea inferioară, unul are ceva stâncării, al doilea este ierbos. Pe acesta din urmă urcăm, în stânga se sapă un vâlcel adânc, dar noi îi dăm în sus către nişte ţancuri mai mari. Trecem exact printre ele, iar sus şi uşor dreapta şi ajungem în creastă exact unde trebuie. Porţiunea cu jnepeni este mai jos pe noi, în faţă ne aşteaptă sectorul alpin atât de mult râvnit. Nu o să spun că am urmat nu ştiu ce potecă, dar în numeroase locuri sunt poteci de animale care se zăresc sub vegetaţia până la buric. Atenţie la marcajele de urs care nu sunt neapărat puţine.

De aici nu sunt dificultăți în orientare, urmăm matematic creasta. Eu am umblat liber, dar mai ales descăţărările trebuie abordate cu foarte multă atenţie. Căţărătura este deosebit de delicioasă şi, în general, pe o stâncă bună. Uneori la coborâre sunt feţe înierbate care necesită atenţie sporită. Nu e cazul să o luăm la vale. Cele o sută de fire de iarbă au încă puterea a o mie. Mă opresc la fiecare pasaj cheie şi le dau colegilor indicaţii legate de prizele pe care le-am folosit şi linia pe care am urmat-o. Coechipierii mei sunt puţin obosiţi şi mai mult deshidrataţi, prin urmare, la un moment dat, mă solicită să iau la purtător un capăt de coardă. Până atunci s-au descurcat bine cu manevrele, mă bucur că au cerut ajutor când au simţit nevoia. Safety first! Leg aşadar coarda de mine şi îi dau mai iute decât mă aşteptam. Urc inclusiv un vârf care are o versiune clară de ocolire, renunţ la descăţărarea lui deoarece îmi pare locul cu cea mai multă adunătură de bolovani zburători. Din partea cealaltă nu pare chiar atât de rău, rămâne pe data viitoare. M-am gândit în primul rând la Denisa şi Dorin, stânca nu mă inspira la ce să îi asigur şi nu doream să descaţere pe acolo. Curând dau de cordelina lui Marius şi rapelul de un stat de om. Locul e frumos, expunerea mare. Înainte să rapelăm, mai arunc şi eu un rând de cordelină, să fie. Bolovanul nu sună tocmai ok, dar e stabil să zicem. De când am luat coarda la manevrat, m-am întins pe toată lungimea disponibilă, am mers bine toţi trei, zic eu. Rapelul e cu un pic de dichis, îmi oferă prilej să îmi cunosc mai bine coechipierii şi în stare de stres şi oleacă de epuizare. Mai fac un pic de ordine cu ei, dar ţin coarda şi în reverso-ul meu ca să nu îi las prea mult să bălăngăne peste abis. Am timp să monitorizez zona şi văd două pitoane bătrâne înfipte în partea de jos, iar pe vâlcelul ce coboară, la vreo zece metri sunt şi două cordeline destul de proaspete în jurul unui ţanc mic. Ne dăm cu presupusul: urcare versus rapel. Încă un vârf, două şi urcăm pe Vârful Fântâna. Ştiu că colegii au adunat un pic de mişcare la bord, aşadar Fântâna în facem în coardă de data aceasta. Urc pe Vârtopel pe o linie nouă, pe care am descăţărat cu mulţi ani în urmă: sunt doi trei paşi de angajament şi apoi plimbare în picioare. Asigur, regrupăm şi scot hamul de pe mine, mă încălzeşte prea tare. Dorin strânge coarda şi Vârtopelul îl facem la liber. Avem încă lumină naturală, mergem grupaţi, unul lângă altul şi explic cum abordez fiecare pasaj. Toţi am mai fost pe aici de mai multe ori, aşadar psihicul e bun. În Fereastra Zmeilor ne felicităm, mulţumesc Bunului Dumnezeu că am scăpat de ploaia de la orele 18 din prognoză. Drumul decurge lin. În căldarea Capra este multă forfotă, lumini de frontale, oameni povestind lângă corturi, mă simt acasă.

Linia urmată la coborâre. Cele două cerculeţe identifică căldarea şi platoul din text.

Linia urmată la urcare, porţiunea inferioară.

Instantanee pe creastă.

Durata: 14 ore şi jumătate.

Echipa: Denisa (@drv8), Dorin (@dorinv) şi subsemnatul.

Luni, 28 august 2023 - 19:24 
Afisari: 726 


edy