Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Iunie 2024
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Iulie 2024
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Online

Vremea
Varful Pasec
Muntii Aninei

Acoperisul Germaniei - Vf. Zugspitze (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

Vara trecută în luna de miere care ne-a purtat 5 săptămâni prin Europa, una dintre opriri a fost în Germania, în ideea de a urca pe Vf. Zugspitze, cel mai înalt vârf de la ei, pe ruta cea mai interesantă, adică pe fața nordică. Traseul implică via ferrata și traversarea unui mic ghețar, așadar echipamentele obligatorii sunt colțari, cască, ham, și kit de via ferrata.


Am urcat în 2 zile, în prima parcurgând doar un traseu de 2 ore jumătate până la Cabana Hollentalanger, unde am înnoptat.


Punctul de plecare pe traseu este Hammersbach, lângă Garmisch Parkenstein, foarte aproape de granița cu Austria. În Hammersbach există o parcare (probabil) specială pentru cei ce urcă pe vârf, pentru că îți poți lăsa mașina acolo peste noapte (sau și mai multe zile dacă vrei) la un preț destul de bun. Am băgat la parcometru vreo 4 euro pentru 24 de ore. Bine, nu vă imaginați că de banii ăștia e și păzită, dar nu mi-aș face prea multe griji în privința furturilor. Suntem în Germania totuși.


Cu ceva emoții din partea mea, ne-am echipat pentru ce avea să urmeze și am făcut poza de la bază :)


/Zugspitze/dsc01927.jpg

Mă uitasem pe vreme cu o seară înainte și ziua de vârf era singura fereastră de vreme excelentă, așa că aveam super noroc. Am pornit la drum, cu tot cu rucsacurile destul de grele în spate, în care colțarii cântăreau mult prea mult..


Traseul până la cabana Hollentalanger este format cam din trei porțiuni. Prima este de urcare prin pădure, a doua este canionul Hollental (klamm), și a treia este o ultimă porțiune de potecă destul de lină.


Canionul este o minunăție, nici nu e de mirare că trebuie să plătești ca să îl parcurgi (4 euro/persoană). Apă albastră de ghețar, tunele, scări, poduri, dușuri din loc în loc... o nebunie!


/Zugspitze/dsc01975.jpg

A fost ca o gură de aer proaspăt! Mi-a dat tare multă energie pozitivă. A fost o surpriză extraordinară, și deși este foarte lung canionul, la finalul lui mi-a părut tare rău că s-a terminat. Însă adevărata surpriză a zilei abia de acum încolo avea să vină.


/Zugspitze/dsc01982.jpg

Mergeam pașnici pe potecă, mai aveam cam 15 de minute până la cabană, și deodată ce să vezi... În fața noastră, de la o distanță destul de mică, se uită curioasă la noi o capră neagră. Și nu numai că nu se sperie, dar înaintează direct spre noi, pe potecă.


/Zugspitze/dsc019931.jpg

La un moment dat se oprește, și începe să mănânce iarbă. Din când în când se întrerupe și se mai uită la noi. Noi eram înlemniți, nu ne mișcam nici un milimetru. Părea ireal, nu credeam că se poate întâmpla așa ceva.


La cabană am primit o ciorbă de gulaș caldă, extraodinar de bună, însă fiindcă am întârziat după ora 19, din cauza unei neînțelegeri la telefon (se auzea prost) am primit pe lângă asta doar un platou cu gustări reci. A fost de ajuns, însă am fi preferat ceva cald. Am fost un pic confuzi din cauza neînțelegerii legate de meniul pe care trebuia să îl primim pentru demipensiune, și nu am mai comandat altceva. A fost ok pana la urmă dar celor care vor să meargă le recomand să ajungă acolo înainte de ora 19.


/Zugspitze/dsc02016.jpg

Dimineață când m-am trezit m-am gândit că afară trebuie să fie vreo -15 grade, atâta de frig îmi era. Lumea începuse deja să se foiască prin cameră când mi-a sunat mie telefonul. Aici micul dejun se dă la ora 6.


După aproximativ o oră de la cabană a început prima porțiune de via ferrata. Am ajuns destul de repede la scara pe care o văzusem în multe poze, aproape verticală.


/Zugspitze/dsc02042.jpg

Apoi a urmat încă o porțiune pe care o savurasem din imagini, o traversare foarte.. interesantă :)


După via ferrata, a urmat un lung drum până la începutul ghețarului. Cu ceva emoție, mi-am pus pentru prima oară colțarii în picioare.


Mersul pe ghețar a fost foarte similar cu a merge pe zăpadă. De fapt, chiar vorbisem cu o tipă seara precedentă la cabană, și îmi spusese că nu își luase colțari, ci doar niște chestii antiderapante de pus pe colțari. Adevărul e că și eu citisem că nu e cine știe ce ghețarul ăsta, și că în mod normal e o potecă făcută deja în zăpadă pe care merge toată lumea, crevasele sunt la o oarecare distanță, și că uneori nu e musai să ai colțari. Însă e recomandat. Și pentru mine, dacă e recomandat, mai bine îi car decât să risc.


/Zugspitze/dsc021591.jpg

De pe ghețar priveliștile ce rămâneau în spatele nostru erau deja formidabile. Mă opream de multe ori, fie de oboseală, fie ca să mai trag cu ochiul în urmă. Deja eram răsplătiți peste măsură pentru efort.


/Zugspitze/dsc02156.jpg

/Zugspitze/dsc02169.jpg

La finele ghețarului este un spațiu foaaarte mic în care vreo 3-4 oameni se pot opri să își dea jos colțarii și să se urce pe stâncă.


Peste tot unde am citit despre traseul pe fața nordică spre Zugspitze (cel pe care ne aflăm noi) spune că trebuie mare grijă la trecerea de pe ghețar pe fața stâncoasă, pentru că aici au loc mereu accidente și e cea mai delicată porțiune a traseului.

Din cauză că anual ghețarul scade în volum, acesta se retrage de pe stâncă, și la contact se formează un spațiu în care poți să cazi binemersi.


Din motivul ăsta, vechea trecere nici nu mai poate fi abordată, pentru că nu ai efectiv cum să sari de pe ghețar pe scara metalică ce era utilizată în trecut.


Așadar s-a făcut o nouă trecere, un pic mai sus, însă aici nu e o scară, ci doar un cablu, și e destul de dificilă porțiunea de aici și până te intersectezi cu traseul vechi. Ne-am asigurat ca lumea, pe fiecare lungime de cablu, și am fost extrem de atenți, căci nu vroiam să ne întoarcem acasă mai repede decât era cazul.


/Zugspitze/dsc02193.jpg

După, lucrurile au fost ceva mai ușoare, și ne mai asiguram doar din când în când, când era vreo porțiune mai expusă.


/Zugspitze/dsc02205.jpg

Ultima porțiune a fost destul de lungă. Faptul că vedeam stâlpul auriu de pe vârf de ceva vreme nu ne ajuta. Iar acum, când eram atât de aproape, mintea parcă ne juca feste. Când am ieșit de pe ghețar am estimat că mai facem o oră până pe vârf, dar de fapt am făcut două. A fost cam demoralizant.


/Zugspitze/dsc02231.jpg

Însă și când am ajuns.... nu pot să vă explic sentimentul! A fost cel mai mare mix de sentimente pe care l-am simțit vreodată pe munte.


/Zugspitze/dsc02255.jpg

/Zugspitze/dsc02263.jpg

Eram în același timp:

extaziată că am ajuns

sleită de puteri de la căldură și efort

șocată să văd cât de mulți oameni erau acolo și ce mic e spațiul

extaziată că am ajuns (ah, stai, am mai zis asta o dată :)))

/Zugspitze/dsc02276_fix.jpg

Dar așa era. După primul pas făcut pe vârf, când am simțit că-mi dau lacrimile atât de emoție, cât și de bucurie amestecată cu sentimentul „O Doamne, că greu a mai fost”, am uitat de absolut tot. Nu mă mai durea spatele, nu îmi mai era cald, nu nimic. Eram doar foarte fericită.


Pe vârf am stat cred că maxim 5 minute. Ca să înțelegeți mai bine: Zugspitze este un vârf pentru toată lumea. Germanii au făcut 2 telecabine care ajung pe cel mai înalt vârf al lor, deci oricine poate ajunge aici. Atât doar că de unde te lasă telecabina și până pe vârf ai de parcurs o porțiune reală de via ferrata.


Nu e ceva foarte complicat, e foarte scurtă, însă de la tot frecușul care are loc acolo, prizele sunt foarte lustruite. Așadar atunci când pui mai ales piciorul undeva, trebuie să fii foarte atent, că poți aluneca foarte ușor. De aceea eu am concluzionat destul de repede că acolo e mult mai periculos decât tot traseul pe care venisem noi :)


Ideea e că știam asta. Știam că urci liniștit pe traseu atâtea ore în pace, nu te stresează nimeni, totul e minunat, nu vezi niciodată telecabina de pe traseu, dar pe urmă când ajungi pe vârf ai un șoc la cât de aglomerat e și cât de multă lume mișună pe acolo.


/Zugspitze/dsc02273.jpg

Pentru că nu e doar stație de telecabină acolo, e o nebunie completă, o structură construită pe vreo 3 sau chiar 4 etaje, cu restaurante, terase, muzeu, etc, etc, de te ia de cap, nu alta.


Astfel că am coborât destul de repede, cu telecabina, pentru că era destul de târziu ca să mai putem coborî tot astăzi pe picioare și pentru că eram destul de obosiți. Cam asta a fost urcarea pe Zugspitze, un vârf impresionant cu un traseu spectaculos pe fața nordică, pe care îl recomand tuturor munțomanilor! :)


/Zugspitze/dsc02314.jpg



Duminică, 22 septembrie 2013 - 22:51 
Afisari: 9,449 


Postari similare:





Comentariile membrilor (8)

metaldaze
metaldaze
Caraba
 
1
Felicitari! Superbe pozele, ati prins o vreme extraordinara.
Ati avut kit special de via ferrata sau v-ati facut zelb?


Luni, 23 septembrie 2013 - 15:58  

alexandra.p
alexandra.p
Busola
 
2
Multumim! Da, chiar am avut super noroc cu vremea! Carpati.org
Da, am avut un kit special de via ferrata, nu am vrut sa risc...


Luni, 23 septembrie 2013 - 16:58  

zentai
zentai
Coarda
 
3
Bravo tie, domnita!Carpati.org

Felicitari!Foarte fain!La cat mai multe ture asemenea!


Marți, 24 septembrie 2013 - 13:33  

alexandra.p
alexandra.p
Busola
 
4
Multumesc frumos! Carpati.org


Marți, 24 septembrie 2013 - 13:53  

leovit
leovit
Busola
 
5
O tura frumoasa ,de care va veti aminti cu muuult drag...Carpati.org


Miercuri, 25 septembrie 2013 - 11:05  

alexandra.p
alexandra.p
Busola
 
6
Asa este! Carpati.org


Miercuri, 25 septembrie 2013 - 11:07  

hana
hana
Coarda
 
7
Felicitari Alexandra! Jurnalul tau a fost motivul zambetului meu in mica pauza de lucru. Multumesc!


Vineri, 27 septembrie 2013 - 11:54  

alexandra.p
alexandra.p
Busola
 
8
Ma bucur mult Hana! Carpati.org EU iti multumesc!


Vineri, 27 septembrie 2013 - 11:55  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0518 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org