Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Februarie 2023
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728

Martie 2023
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Vanturarita
Muntii Capatinii

Acele Morarului – 21 iunie 2022 (Muntii Bucegi)

Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune. Rugăm cititorul să țină cont de faptul că condițiile din teren sunt în permanentă schimbare, iar simțirea pe care autorul încearcă să o transmită este pur personală și nu ne scutește de eventualele traume pe care le putem suferi atunci când muntele ne scoate obstacolele sale în cale. Fiecare călător în natură trebuie să fie conștient de riscurile asumate și este total responsabil de viața și sănătatea sa.



Aceste rânduri descriu o parte din gândurile și faptele autorului care tinde să creadă despre sine că, mai ales în momentele cheie, a fost încrezator de propriile capacități tehnice. Recomandăm fiecărui iubitor de abrupt să fie în permanență vigilent și să acționeze astfel încât integritatea sa fizică, mentală, emoțională să nu aibă de suferit.



Prognoza meteo deosebită și o conjunctură foarte favorabilă au făcut ca să putem ieși pe Acele Morarului. Să explic puțin. Pe mine mă tot bătea un gând, mai ales că în urmă cu opt zile, după ce am traversat Acul Mare, vremea a fost potrivnică. Dacă atunci am fost un personaj solitar, acum vremea bună a venit la pachet cu Dorin care tocmai participase la o provocare pe creasta „Alpilor Transilvaniei”, cum mai sunt numiți munții Rodnei. Pentru o ieșire „în ace” a reușit să-și facă rost de o zi liberă, așadar am pornit dis de dimineață de la Căminul Alpin cu mare poftă de umblat. Poate se întreabă lumea: de ce Dorin? Mă mai întreb și eu. La început am zis să pun o ieșire aici, eram într-o perioadă în care îmi doream să fac o faptă bună și am zis să fie o tură. El a mușcat momeala, a mai ieșit ici colo. Acum mă gândesc că e om mare și trebuie să iasă în lume, deci ar fi prins bine o ieșire pe Ace. Așa că i-am făcut invitația în privat. A dus el destule până acum și nu s-a plâns. A înfipt colțarii deși am scris că mergem „să căutăm o brână” pe nu știu unde, a urcat în fugă după mine fără să întrebe dacă și mai respirăm, a întrebat el cum să recupereze un piton, puse cap la cap este un coechipier de nădejde. Poate va veni vremea în care să dea mai departe din experiența acumulată, sper că a rămas cu cât mai multe repere din zonele pe care le-am umblat împreună.



Fiind o zi lucrătoare nu ne așteptam la companie, plus că, gândeam noi, cine se trezește cu noaptea în cap să ia codrii cu asalt. Pădurea e verde, plină de viață. Noi urcăm în viteză și transpirăm direct proporțional. Poteca atât de mult umblată ne recunoaște pașii și se lasă ușor cucerită. Din triunghiul roșu dăm în banda galbenă. În punctul în care marcajul trebuie părăsit, facem o mică haltă. Până aici Dorin s-a abținut cât de cât de la pozat, dar poveștile au curs gârlă de ambele părți. Punem căștile pe cap și identificăm ușor poteca Brânei Mari. Scurtăm sus direct în creastă, ieșim la nivelul Brâului de mijloc. Aici surpriză, în față se văd două echipe de câte trei oameni fiecare, legați deja în coardă. Prima întrebare: când au pornit și de unde? Nu avem timp să ne dăm răspunsuri, îi spun la Dorin că trebuie să dăm șpan, să nu facem ambuteiaje pe traseu. Vom vedea noi că Universul avea alte planuri.



Îi prind din urmă, ne salutăm, dăm la deal, după trei ore și câteva minute suntem în urcare pe Acul Mare.



/acele_morarului/p1.jpg


Dorin în urcare pe Acul Mare, pe fundal Creasta Ascuțită



Echipăm și suntem tare bucuroși. Vântul destul de intens, care fusese anunțat prin mijloacele online, ne face mare bucurie să ocolească zona acelor. Nu spun că la ieșire din brână bătea de zor, acolo ne-a făcut doar bine.



/acele_morarului/p2.jpg


Luăm cu asalt primul obstacol, Acul Mare



Discutăm puțin ce și cum, ne verificăm reciproc nodurile, stabilim chiotele de comunicare și începem traseul. Acalmia de sus ne-a permis să parcurgem integral acul în picioare, să ne bucurăm de peisaj și să surprindem în cadru toate fețele, văile, crestele și minunățiile locului. Pe cât de mare e concentrarea la partea tehnică, pe atât de mare și minunarea în fața stâncăriilor. Porțiunea decurge iute, asigurăm, regrupăm și tot așa. Asigurările par rezonabile. Nu poți încurca traseul, căci locul e îngust, dar pe când te unge mai tare la suflet, se termină.



/acele_morarului/p3.jpg


Pe creasta Acului Mare



Am folosit prima și a treia stație de rapel. Primul rapel puțin peste 30m, al doilea circa 15m. Are o mică surplombă în partea de jos, cam 2m în care e mai greu să atingi stânca cu picioarele. Suntem atât de prinși de traseu încât uităm de restul lumii. Nu există decât coarda și stânca, pas cu pas uităm de civilizație. Noroc cu telefoanele de serviciu ale lui Dorin.



/acele_morarului/p4.jpg


Dorin în primul rapel



Până se reîntregește echipa în șaua Acului Mare, mă duc ață la vopseaua roșie cu „Năluca” și identific pitonul de la bază. Ne legăm și o iau ușor stânga în urcare. Mai o iarbă, mai o față de stâncă, ajung la următoarea asigurare. Linia de urmat este oarecum intuitivă.



/acele_morarului/p5.jpg


În urcare pe Degetul Roșu



Ajungem pe pragul unde se stă foarte comod, regrupăm la o ureche. Puțin mai încolo este o regrupare din două pitoane vechi cu inel la care legăm rucsacii. Mă uit la Dorin și pare cam relaxat, nu știu la ce îi stă capul.



/acele_morarului/p6.jpg


Regrupare intermediară pe Degetul Roșu



A doua și ultima lungime în urcare pe Deget oferă un teren foarte bun de escaladă. Nu e dificil tehnic, prize sunt suficiente, trebuie acordată atenție doar bolovanilor mișcăreți. Pe vârf sap după caietul ascuns sub bolovani, cutia metalică nu mai are capac, dar încă ține apa. Priviri, poze, două rânduri scrise. Acum când caut o poză potrivită în care am încercat să mă strâmb și eu (a se citi „să zâmbesc”) cu soarele în ochi, sesizez că facem o echipă asortată. Casca mea, tricoul lui, casca lui, tricoul meu. Anourile de pe gât numai așa, să părem munțomani.



/acele_morarului/p7.jpg


Pe Degetul Roșu



Locul este numai bun să mă uit la ce urmează și să fac o strategie.



/acele_morarului/p8.jpg


În prim plan centru dreapta Degetul Prelungit, un țanc mic și ascuțit ne leagă de Acul Crucii, în spate Acul de Sus



Coborâm, luăm rucsacii, rapelăm din nou, mai identific o regrupare din două pitoane mai vechi cu inel.



/acele_morarului/p9.jpg


Dorin pe prag, sub hornul prin care se urcă pe vârf



Aici trebuie să fac o paranteză. Cum noi mai mult ne-am bucurat de energia locului, celelalte echipe prezente în traseu ne-au ajuns din urmă. Unii mai sus, alții mai jos, toți avem grijă să nu ne dăm bolovani în cap. Eu rapelez, cineva urcă, ne intersectăm și îl recunosc pe „alpinistul cu ochii albi” cum mai este numit. Facem cunoștință în carne și oase, dăm mâna, Alex și edy. Nu spun mai mult, bucurie, respect, admirație. Mulțumesc în gând pentru doza de dragoste de munte care există în ființele noastre. Revenim fiecare la treburile noastre. Fug și agăț rucsacul în pitonul de la baza Acului Crucii. Mă arunc pe Degetul Prelungit, adică îmi găsesc ceva prize rezonabile și mă salt sus ajutat de ceva prag. M-am uitat un pic până să prind mișcarea, adică piatra care părea că nu se va rupe în mână. Ies sus, vine și Dorin pe principiul „de jos mă pricepeam să dau indicații, să vedem acum”. Îmi pare că găsește pietre mai șubrede ca mine, dar stăm și noi pe acest deget mai rar umblat. Cordelinele de după bolovanul de rapel sunt bătrâne rău, dublez cu un anou și las toate kg să testeze cordelinele în rapelul care mă scoate jos. Dorin zice că ține, ia anoul și vine jos.



Atac Acul Crucii pe linia matematică. Încep cu un pas mai mare, vertical, poate ușor pe spate, dar am prize foarte bune la mâini. O mică muchie și ies la țănculețul mai sus amintit. Petrec un anou de 120cm în jurul lui și îl ocolesc folosind aderența semighetelor. În stânga mea este firul ce urcă lateral și este asigurat cu pitoane, îl văd pe cel de sus. Pe acolo vine cap-ul uneia dintre cele două echipe. De aici facem un mixt, avem grijă la depășiri, pietre căzătoare, asigurări și frecări de coardă, totul curge lin. Este poate porțiunea cea mai tehnică din tot traseul. Nu este dificilă, dar este necesară o doză de atenție suplimentară. A nu se înțelege că până aici nu ar fi necesară.



/acele_morarului/p10.jpg


Cucerind Acul Crucii



Stabilisem că pe vârf luăm masa, dar… poveste. Ne aglomerăm, dar este loc pentru toată lumea. Noi facem o amenajare la stația veche de rapel, egalizăm două inele mai apropiate. Între timp lumea dă rapel, dăm și noi la un moment dat. Locul este mai strâmt pe acest Ac, cred că și memoria s-a strecurat greu. Rapelul aici este pe un teren mai răvășit și trebuie ușor dirijat, ca și în alte părți, dar nu este dificil de realizat.



/acele_morarului/p11.jpg


Acul Crucii



Jos în șa ne revenim, luăm poziție și scoatem artileria. Hidratez și mănânc cu poftă. Nu știu dacă foamea se ia, dar în dreapta mea este Alex, în stânga Dorin și un coleg de-al lui Alex. Fiecare scoate câte ceva din rucsac și ne servim unii pe alții. Eu am o regulă beton, mai dau la alții, dar nici nu iau nimic. Să nu mă învăț rău, adică să mă bazez pe resurse externe. Dar dăruind și dobândim și mare e bucuria din suflet. Povestim și schimbăm impresii. Mi-a plăcut armonia care era în cele două echipe. Acționau ca un mecanism bine uns și sunt tare împăcat când văd legătura internă dintre oameni atunci când ies împreună pe munte, și nu numai.De aici ei o iau înainte, așteptăm să treacă toți de regruparea de sus, să fie drumul lin și bolovanii departe. Noi ne facem siesta și urcăm apoi brâna laterală cu atenție. Am numărat vreo trei pitoane înainte de regruparea care este dublă. Pentru a ajunge pe Acul de Sus, facem o dreapta pe un teren ușor. Este ora 13 și jumătate, așadar am petrecut cam patru ore „la înălțime”.



/acele_morarului/p12.jpg


De pe Acul de Sus către celelalte patru Ace



Coștila și Bucșoiu sunt în nori. Vedem echipele cum încep coborârea din creastă, noi parcă simțim altceva. Nu am des ocazia să șed și să cuget profund la misterele vieții, dar acum a sosit unul dintre acele momente speciale în care abundența de nectar din inimă dă pe dinafară și nimic nu poate opri acest izvor. Punem o haină pe noi, ne lungim la sol, ne delectăm cu un baton proteic și poveștile curg gârlă. Dorin a mai primit mesaje de la Ruxandra care îl ține la curent cu informații meteo atât de prețioase. Așa observ că eu nu prea am semnal, dar el prinde ceva biți. Sesizează că Ruxandra a pus jurnal și îl rog să-mi citească. Sunt lungit în iarba grasă, ceva flori miros tare bine și îmi bucur sufletul cu rândurile care îmi curg în urechi. Cuget puțin și mă gândesc că multă dragoste zace sub vorbele scrise.



Răbdarea ne este răsplătită din plin cu niște frumuseți de vis. Cerul se deschide din nou și soarele ne mângâie cu brațele sale primitoare. Acum când mă uit la poze recunosc că le fac de multe ori ca să văd timpii. Dorine, te informez că ai șezut și cugetat două ore și jumătate, poate îmbunătățim timpul acesta cumva, chiar dacă nu știu exact ce ar însemna asta.



/acele_morarului/p13.jpg



Nu prea ne dăm duși, dar na, găsesc o explicație să mai stăm pe sus: vreau să merg până în șaua aia să văd ce se vede după. Ne luăm amândoi, dăm cu privirea la ieșirea Văii Adânci, apoi mergem să vedem Căldarea Morarului în toată plenitudinea.



La vale nu-i mult de zis, pantă mare și foarte mare. Nimerim binișor, și un pic de „vezi tu cum e acolo” că „eu văd aici”, ceva rapeluri și suntem în brâna mare. După semnele găsite au fost și alții pe acolo, deci e de bine. În Cerb hidratare, un sandvici bun, dezechipare și cu voie bună la vale. Doar un mistreț ne-a surprins cu prezența la Căminul Alpin, fără să ne acorde, însă, nici cea mai mică atenție.



Echipament folosit: 2 semicorzi de 30m, carabiniere cu filet, bucle, anouri, ham, cască, cordelină pentru amenajări, piolet.



Participanți: Dorin și subsemnatul



PS. sper să vină Dorin cu un comentariu legat de partea sufletească, eu am încercat să punctez etapele tehnice :)



Miercuri, 22 iunie 2022 - 17:42 
Afisari: 515 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

ruxandrav
ruxandrav
Caraba
 
1
Clar, imbunatatirea timpului de cugetat e prin prelungirea lui - va insemna ca ati facut traseul mai repede. Ma bucur mult ca s-a inselat prognoza si ati avut vremea asta perfecta.


Joi, 23 iunie 2022 - 01:41  

edy
edy
Busola
 
2
Dacă ne relaxăm prea mult apar necesități noi, gen hrană, apă, somn. Așa apar corturile în zona acelor 🙂.

La ieșire în culme am luat ceva rafale de nu te vezi. Ne-am păstrat credința fermă și am primit acalmie.


Joi, 23 iunie 2022 - 05:38  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
3
Frumos! Mi-e cumva dor de niște locuri pe care le știu prea bine...

Jurnalul descrie rapelul în "stil vechi" de pe Acul Crucii, cel direcționat spre dreapta. În urmă cu câțiva ani s-a montat o ancoră mecanică la capătul descățărării dinspre cruce, rapelul este ață în jos.

Cum se prezintă a treia stație de rapel de pe Acul Mare?


Joi, 23 iunie 2022 - 17:59  

edy
edy
Busola
 
4
Pe Acul Crucii, la cealaltă stație de rapel, erau echipele vecine. Am zis să nu aglomerăm. Merge bine și stația veche.

Toate cele trei stații de pe Acul Mare sunt bune. La a treia este carabiniera măricică, plus buchetul de cordeline.


Joi, 23 iunie 2022 - 22:59  

dorinv
dorinv

 
5
De câte ori nu am privit Acele când mă îndreptam cu mașina dinspre Brașov către București. Este un unghi tare bun imediat la ieșirea din Brașov și dacă este vreme bună, le vezi ... și le dorești. Dar imediat, de fiecare dată, în minte se strecura un gând care-mi șoptea ... "nu-i de nasul tău asta". Însă timpul trece... și trece ... și planetele se aliniază. Dar nu se aliniază pentru că vor ele asta, Cineva de sus face posibilă această aliniere și Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru asta.
Acele Morarului ... un vis tare vechi care s-a împlinit într-un mod atât de frumos. A fost o tură de suflet și pot să spun că am parcurs acest traseu mai mult cu sufletul decât cu trupul.

Ne-am silit să ajungem cât mai repede în Creasta Ascuțită, am luptat cu timpul și l-am învins, i-am luat-o înainte dar pe urmă ne-am dat seama că trebuie să depășim și cele două echipe zărite în urcare pe Acul Mare. I-am devansat cu ușurință și în toată graba am fost rugat să-i încadrez în câteva imagini. Sigur că am acceptat și pentru asta mi-au mulțumit spunându-mi că nu prea o să aibă timp de așa ceva, că vor fi mai mult concentrați la traseu. Mai târziu am aflat de ce.... Noi însă ne-am văzut de acele noastre Carpati.org și curând ajung lângă Edy, care mă dojenește neștiind de ce întârzii atât. Dar îi explic și totul e clar, începem echiparea pe repede înainte. Până aici graba, de acum înainte totul se derulează în ritmul normal, așa că deconectam butonul de FFW și apăsăm pe Play. Concentrare maximă pe creasta Acului Mare ce-ți oferă niște priveliști încântătoare în jur. Mi-a plăcut mult această bucățică de muchie, este spectaculoasă tare cu expunerea mare de ambele părți.

După o succesiune de rapeluri asezonate cu pasaje de cățărare, ne vedem ajunși pe Acul de Sus. A urmat un timp în care "timpul" și-a făcut de cap. Sau mai exact, acum profitam de timpul pe care l-am "câștigat" în urcare. Două ore și jumătate de odihnă în care, parcă ochii nu se mai săturau de privit în jur minunățiile Bucegilor, în timp ce cuvintele pentru suflet curgeau ca un izvor rece ce-ți astâmpără setea trupului aflat în arșița soarelui. A fost tare bine acolo sus, au fost momente de liniște sufletească mult mai mult decât odihnă trupească. Acestea au fost momentele cheie ale Acelor Morarului și trebuie să-ți mulțumesc Edy pentru că așa a fost să fie.

Mi-am dorit mult să le parcurg, fără să realizez vreodată că nu neapărat traseul în sine poate să-ți aducă atâta împlinire cât poate să te bucure momente de liniște ca acestea. Pentru că un astfel de traseu cu astfel de momente fac o tură să fie una... perfectă.


Miercuri, 29 iunie 2022 - 23:22  

edy
edy
Busola
 
6
Dorine, au fost dintre cele mai bine folosite două ore și jumătate. Pe cât de mult a șezut corpul fizic, pe atât de mult ochiul și inima au scurtat orizonturile. Unde pui că am stat noi la filozofat la înălțime, la propriu și la figurat. Până la urmă este despre esența care pătrunde totul, despre oamenii care rămân fascinați în fața frumuseților create în jurul lor. Mă bucur enorm că am avut ocazia să facem un festival din această ieșire, mai ales că știu că de multe ori nu am timpul necesar să-mi satur setea de frumusețile din munți.


Vineri, 1 iulie 2022 - 08:24  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0628 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2023) www.carpati.org