Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Rusu
Muntii Baiului

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

A fost odata ca niciodata in Fagaras (Muntii Fagarasului)

Vara lui 1990. Marele vis devine în sfârșit realitate. Cu toții am dorit să ajungem pe Moldoveanu. Dar nu oricum ci într-o expediție adevărată care să urmărească linia impunătoare a Făgărașilor de la un capăt la celălalt. Eu și cu Gabi încercasem cu un an în urmă când furtunile ne-au gonit de pe creastă, însă acum aveam experiența și tenacitatea absolut necesare pentru a reuși. Florin și Cristi, împătimiți ai muntelui de când i-am dus în Piatra Craiului, au subscris imediat ideii noastre de a ataca Făgărașii. Mihai făcuse cu numai câteva zile înainte creasta Parângului împreună cu mine, un antrenament excelent dealtfel. Ne-am strâns așadar toți cinci și am pornit cu rucsacii enormi în spate spre cele mai înalte vârfuri ale țării. Conștienți că este un munte adevărat în fața căruia trebuie să fim foarte bine pregătiți.


/fagaras90/fagaras_90_00.jpg


În treacăt fie spus, de hotărât ne-am hotărât la ... o coadă la ouă. Deși ne aflam deja la o jumătate de an după căderea regimului Ceuașescu, magazinele alimentare erau foarte departe de oferta de astăzi, unele produse de bază fiind încă greu de găsit. La coadă dau de Gabi, fost coleg de liceu și apoi partener în multe drumeții montane. Tot depănând amintiri din tura de pe Ceahlău de la începutul verii, și fiind încă vacanță (ultima vacanță înainte de angajare), ne hotărâm să plecăm de îndată la munte. Unde? Cum unde? În Făgăraș, să continuăm ce-am început anul trecut. Cum coada a durat vreo oră, de la o simplă sugestie am ajuns la un plan detaliat. Seara îi anunț pe prietenii mei din blocul vecin, Florin, Cristi și Mihai, care în vacanță, care în concediu, dar deopotrivă de încântați de idee. La miezul nopții facem un conclav, stabilim ce ne mai trebuie pentru a completa echipamentul fiecăruia, care și ce duce din lucrurile comune (corturi, ceaun, toporișcă etc), urmând ca a doua zi să batem magazinele și piețele după conserve, brânzeturi, pâine, legume și fructe. A treia zi ne umplem rucsacii, verificăm dacă nu ne-a scăpat ceva, cumpărăm biletele de tren și seara plecăm mândri spre gară. În fața gării un sărac cu un cântar. Ne cântărim cu și fără rucsaci, spre disperarea omului, căruia însă îi atragem atenția că greutatea maximă admisă de cântarul lui este de 120 kg, deci ne încadrăm. Cel mai ușor rucsac avea 32 de kile, cel mai greu - 34 de kilograme! În zilele noastre, cu echipament modern, creasta Făgărașului poate fi făcută la cort cu mai puțin de 20 de kile în spate, dar cu 20 de ani în urmă corturile și sacii erau grele, conservele idem, mai punem ceaunul, uleiul, legumele, puloverul de lână, blugii, saltelele de burete.



Marți, 7 august

Sebeș Olt - Sebeșu de Sus - Culmea Moașei - Cabana Suru


Tare lung e drumul de noapte cu trenul. Primele raze de lumină le zărim din Turnu Roșu unde părăsim acceleratul pentru un personal care ne poartă câteva stații înapoi. Coborâm în gara Sebeș. Dimineață răcoroasă de august. Luăm la picior lungul drum de pământ spre Sebeșul de Sus. După câteva case peisajul devine monoton pentru orele de mers prin câmpia înaltă a Țării Făgărașului. Răcoarea înviorătoare a dimineții se risipește sub razele nemiloase ale soarelui. Răbdăm canicula până la ieșirea din Sebeșul de Sus, unde ne aruncăm în brațele reconfortante ale unei mici cascade ivite sub un pod de piatră. Facem o pauză de "breakfast" înainte de a schimba drumul forestier al Sebeșului cu drumul de plai ce urcă pe culmea Moașei. Prima poiană mai largă întâlnită în cale ne dezvăluie crestele senine ale munților, aflați acum atât de aproape.


/fagaras90/fagaras_90_01.jpg

Pe Culmea Moașei. În fundal, plaiul Tătarului.


Umbra pădurii ne ușurează efortul urcușului susținut, dar cu toate acestea Florin se prăbușește, aproape răpus, pe prima băncuță întâlnită pe drum, fără să uite însă să-l boscorodească pe Cristi pentru pasul lui greu de urmărit. Din fericire pentru el izvorul dătător de puteri este chiar lângă bancuță. Cu ultimii stropi de energie, "cuplați la bateriile de la ceas" cum ar spune Cristi (în sensul că motoarele noastre și-au consumat tot combustibilul), depășim serpentinele strânse ce ne scot în micul platou al cabanei Suru. O raită în jur ne convinge că moțul pe care este cocoțată cabana nu prea ne dă șanse de a ne întinde corturile. Din fericire, cabanierul ne lasă să ridicăm mica tabără din două corturi în țarcul îngrădit de lângă cabană.


/fagaras90/fagaras_90_02.jpg

Tabăra la Suru


Apusul de soare pune în valoare imensitatea Surului profilat în spatele cabanei. Cabana, puțin populată dar cochetă, ne desfată cu câte o porție de mazăre și câteva beri savurate printre ultimele raze de soare. Somnul ne va învălui repede, ajutat și de iarba foarte grasă de sub cort. Doar somnul lui Cristi va fi mai puțin lin, întrerupt de pauzele de-o țigară ale lui Florin, fumate prin deschizătura de la intrare.


/fagaras90/fagaras_90_03.jpg

(fosta) Cabana Suru



Miercuri, 8 august

Cabana Suru - Șaua Surului - Lacul Avrig - Scara - Căldarea mică a Șerbotei


Cu un pas mare peste coastele împădurite ajungem în dreptul crucii de pe culmea ce străjuiește văile din jurul cabanei Suru. În fața noastră se etalează creasta principală presărată cu stâlpi de marcaj. Ne angajăm în urcuș de-a lungul văii înierbate a Moașei. Vale lungă pornită chiar de sub un umăr al Surului. Depășim 2000 de metri, înălțime sub care nu vom mai coborî decât în capătul celălalt al masivului. Popas la capătul văii în șaua Surului și o gustare la iarbă verde (și moale).


/fagaras90/fagaras_90_04.jpg

Șaua Surului


Gabi își începe celebra serie de diapozitive "venind dinspre ..." cu silueta lui Florin ridicându-se încet din vale. Spre est poteca ne conduce în urcare lină aproape de vârful Budislavu, primul vârf bifat de expediția noastră. De la cei 2343 de metri privirea zboară nestingherită peste defileul Oltului spre Parâng, în timp ce la est se zăresc vârfurile impunătoare ale Ciortei și Negoiului. Nu după multă vreme traseul părăsește linia crestei în coborâre rapidă printre lespezile prăvălite pe malul lacului Avrig. Prilej pentru Florin de a constata că acum "coborâm ca să avem de unde urca". Peisajul se schimbă radical. Lăsăm în spate pantele largi și înierbate, schimbându-le pe stâncăriile și grohotișul văilor glaciare.


/fagaras90/fagaras_90_06.jpg

Popas la Avrig. De la stânga: Cristi, Florin, Gabi, Mihai.



/fagaras90/fagaras_90_07.jpg

Căldarea lacului Avrig și curmătura Gârbovei


Revenim în creasta acum stâncoasă și ascuțită pe alocuri, depășim vârful Scara și ne oprim în șaua mai largă a Scării. Cristi și cu Florin își vor înălța cortul chiar pe creastă. Eu, Gabi și Mihai alegem adăpostul căldării mari a Șerbotei. Iarba deasă, susurul apei, adierea potolită a vântului, focul de tabăra, toate la un loc alungă oboseala primei zi de creastă.


Seara o dedicăm lecturii traseului de a doua zi. Aici planurile lui Mihai se modifică substanțial la auzul secvenței aproape neîntrerupte de hornuri, hornulețe, custuri, treceri, pasaje dificile, lanțuri, prize. Cuvinte care mie și lui Gabi ne încântă auzul în timp ce pe fața lui Mihai se citește indignarea. Nu, el nu va continua în felul acesta! Hotărârea lui fiind fermă, eu și Gabi ne gândeam ce vor spune cei de acasă dacă Mihai consideră că pentru el pericolele sunt prea mari pentru a le înfrunta. Un strigăt de "noapte bună" ne asigură că sus pe creastă băieții s-au dus și ei la culcare.



Joi, 9 august

Căldarea mică a Șerbotei - Custura Sărății - Negoiu - Strunga Dracului - Lacul Călțun


Ceață. Nu se vede nimic în sus. În schimb, în vale, cabana Negoiu este scăldată de soare. Mihai pleacă la vale fericit că îl așteaptă un pat cald acasă și nu hornurile reci ale Strungii Dracului. Din fericire soarele ajunge repede și la cortul nostru. Dar creasta se încăpățânează să rămână ascunsă. De undeva din ceața asta curg întrebările: "Hei, ne-auziți?", "Cum e la voi?". "Soare și cald" răspundem. Și începe un dialog inedit la distanță fără să ne vedem. Ne facem între timp rucsacii și-i asigurăm pe cei de sus că ceața începe să se ridice. Nu ne cred, dovadă că ne întâlnim pe poteca de urcare, ei fiind porniți să coboare la noi. Îi întoarcem din drum, ba mai mult, după ce câțiva băieți ce urcau de la Negoiu au trecut de noi îndreptându-se spre vârful cu același nume, Florin și-a spus: "Ce dracu, ăștia pot și noi ne lăsăm păgubași ?". Aflăm cu lux de amănunte cum e o noapte dormită pe creastă acompaniată de rafale de vânt. Pornim la drum. Creasta descrie un larg arc de cerc deasupra Căldării Mari a Șerbotei, trecând peste cele trei vârfulețe ale Mâzgavului. Fiecare a făcut o oprire pe drum, la adăpostul stâncăriilor, vorba lui Florin: "ca să marcăm traseul cu momâi". Platoul înierbat al Șerbotei se termină brusc, dezvăluindu-ne o custură fioroasă flancată de prăpăstii adânci din care urcau din când în când valuri de ceață. Primele cățărări le facem cu dexteritatea căpătată în expedițiile anterioare, depășind grupul numeros al băieților plecați de la Negoiu. Unul din ei se chinuia să se strecoare prin custură cu o chitară legată de rucsac, altuia îi zornăiau zarurile în cutia uriașă de table pe care o avea atârnată tot de rucsac. Trecem precum rapidul pe lângă personal, dar în viteza noastră Cristi se alege cu un cucui, ridicându-și capul prea devreme în timp ce se strecura sub un bolovan. Respirăm ușurați la capătul custurii în Popasul lui Mihai, gândindu-ne însă ce păcat că Mihai nu a vrut să vină cu noi. Acuma bea probabil o bere în halta Porumbacu!


/fagaras90/fagaras_90_08.jpg

Negoiu


Facem câteva poze pe Negoiu, una în dreptul stâlpului ce indică cota 2535, o alta pe fundalul ceții ce scălda văile precum aburii calderelor vulcanice. Evident n-a lipsit diapozitivul "venind dinspre ... " spre deliciul lui Florin. Departe spre est tronează trapezul despicat al Moldoveanului. "Cum, acolo trebuie să ajungem?" Asta da expediție! Cu teleobiectivul am vânat sclipirea îndepărtată a Călțunului:


/fagaras90/fagaras_90_09.jpg

Lacul Călțun


De la Negoiu am optat pentru varianta de coborâre cea mai spectaculoasă: Strunga Dracului. Ce i-ar mai fi plăcut lui Mihai pe aici! Lanțurile sunt plăcerea lui Cristi: "aventuras!" (termen inventat de Cristi când cu aventura din Canionul Ciorânga). Coborâm în viteză, renunțând chiar la lanțuri pentru a trece de câțiva începători într-ale muntelui. Poza și diapozitivul imortalizează cât de cât verticalitatea locului și efortul săpat pe figurile noastre.


/fagaras90/fagaras_90_10.jpg

Strunga Dracului


Ieșim din Hornul Dracului mai repede decât ne-am fi așteptat după descrierea pasionantă a traseului pe care o citiserăm la lumina lanternei de față cu Mihai. De aici urmăm curba de nivel peste lespezile prăvălite de pe creste până la mica șa din fundul Căldării Călțunului. Lacul dormea liniștit în umbra grea a muntelui Lespezi-Călțun ai cărui pereți aproape că țâșneau din apă. Umbră rece care ne mână repede spre căldura sacilor de dormit. Refugiul este ticsit de lume, deși după pustietatea de afară credeam că este aproape gol. Salvamontistul ne sfătuiește să ne punem corturile pe malul lacului, sfat ce se va dovedi bun în cele din urmă pentru că platoul de lângă refugiu era destul de expus vânturilor din vale. Ochim o mică plajă nisipoasă lângă doi uriași bolovani și ne așezăm corturile față în față.


/fagaras90/fagaras_90_11.jpg

Pe malul lacului Călțun


Gabi face un ceai cald în refugiu pentru masa de seară, după care oboseala ne trage destul de repede la culcare. Brr! Temperatura e pe undeva prin dreptul lui 0°. Odată cu venirea nopții se lasă o ceață groasă.



Vineri, 10 august

Lacul Călțun - Lacul Capra - Cabana Bâlea


/fagaras90/fagaras_90_12.jpg

Echipa la refugiul Călțun înainte de start:

Florin (fumând un Carpați), Gabi, eu și Cristi.


Frig, ceață. Strângem corturile umezite de ceață, imortalizăm refugiul și pornim la drum. Toți cu jambiere, hanorace și căciuli. Mergem prin nori, ghicind mai mult decât zărind vârfurile amintite în ghid: Lăițelul, Laița, Paltinul. Abia pe platoul Paltinului ceața se mai rărește, putând să zărim ceva dincolo de cel mai apropiat stâlp de marcaj, un alt stâlp sau poate chiar încă doi. Poteca urmărește apoi linia zimțată a crestei, unde pentru câteva clipe ceața se sparge lăsându-ne să privim larga vale a Bâlii, lacul și cabana.


/fagaras90/fagaras_90_13.jpg

Pe muchia căldării Bâlei


Pașii ne poartă prin ceață pe lângă lacul Capra de unde coborâm la cabana Bâlea-Lac pentru a înnopta. Suntem încă în plină zi, dar orele rămase le petrecem la o partidă pasionantă de rentz, stropită cu bere. Cabana e plină ochi. Am avut noroc că am ajuns devreme, căci altfel dormeam pe hol sau în sala de mese. Pentru a-ți găsi un loc pe hol trebuia însă să te pui bine cu un uriaș San Bernard, care de altfel și-a și manifestat nemulțumirea printr-un singur lătrat care a făcut liniște în toate cotloanele cabanei. În camera noastră suntem 12, suficienți pentru a se găsi unul al cărui sforăit să ne trezească pe toți ceilalți. Gabi a fost ghinionistul care s-a aflat cel mai aproape. Mult mai incomodat a fost Florin care în toiul nopții a trântit cu o băncuță de podea pentru a-l face să tacă.



Sâmbătă, 11 august

Cabana Bâlea - Fereastra Zmeilor - Lacul Podul Giurgiului - Cabana Podragu


Vreme tipică de munte. Destul de frig, ceață, cer noros dar nu periculos. Pe drum fac și eu o poză tip "venind dinspre":


/fagaras90/fagaras_90_14.jpg

Florin, venind dinspre Bâlea


Trecem din nou pe lângă Capra, tot în ceață. Poteca se pierde printre grohotișuri și stânci în ceața care abia lasă să se ghicească creasta de deasupra. La Portița Arpașului avem mai mult noroc, putând privi mult mai departe spre est.


/fagaras90/fagaras_90_15.jpg

Două dintre locurile pitorești ale crestei Făgărașilor: Portița Arpașului (Fereastra Zmeilor) și Strunga Dracului


Trecem fără teamă pe la Trei Pași de Moarte, următorul popas fiind Monumentul lui Nerlinger. Florin se supără foarte pentru că nu-l las să-mi facă o poză. I-am făcut eu în schimb o poză, dar supărarea i-a rămas pe peliculă:


/fagaras90/fagaras_90_16.jpg

Monumentul lui Nerlinger


Urcâm până pe vârful Mircii de unde urmează o coborâre accentuată până pe malul iezerului Podul Giurgiului, care apare brusc din ceața deasă. Peisajul este nelumesc: lacul este înconjurat de pereți stâncoși, goi și reci, striviți parcă de greutatea norului ce stă suspendat la numai câțiva metri deasupra. Sunetele se sting imediat în pustietatea asta. Traversăm podul de gheață de pe mal.


/fagaras90/fagaras_90_17.jpg

Lacul Podul Giurgiului


Este amiază și ceața groasă nu dă semne de risipire. Ne întrerupem traseul de creastă și cotim spre Podragu. Coborârea ar trebui să ne ia vreo jumătate de oră. Ceața e atât de groasă încât abia zărim stâlpii pe lângă care trecem. Atât de groasă încât după mai mult de o jumătate de oră ne trezim în fața unui stâlp al cărui indicator spre cabană e îndreptat către ... noi. Am trecut pe lângă cabană fără să o zărim? Ne întoarcem și căutăm cabana. În cele din urmă o siluetă se distinge undeva lângă noi: este o anexă a cabanei. Ne învârtim prin jurul ei și în cele din urmă ajungem la destinație. Atmosferă plină de viață la cabană, dar ceața groasă astupă zumzetul din interior. Toată ziua o petrecem în sala de mese. Legăm o discuție cu doi tipi cu care încingem o partidă de bridge, Gabi și cu mine. Încercăm și mâncarea la cabană, însă aici nu există pâine. Pe post de pâine cabanierul ne oferă o farfurie de mămăligă, iar unul dintre cei doi amici desface o cutie mare de brânză Feta (tare ne-am mai minunat la vremea aceea). Seara ne regrupăm la priciuri cu rucsacii făcuți pentru a porni cât mai de dimineață la asaltul cel mare, al Moldoveanului. Oricum la 10 se oprește generatorul de curent și, odată cu el, lumina în toată cabana.



Duminică, 12 august

Cabana Podragu - Moldoveanu - Curmătura Zârnei


Ce performanță: la opt fără un sfert închidem ușa cabanei în urma noastră! Abia de sus, din șaua Podragului, am putut zări lacul mare al Podragului pe care ieri, din cauza ceții, nu l-am întâlnit în cale. Încă de pe prima culme urcată în cale se zărește trapezul mult râvnit. Vremea este bună, ceața se risipește și razele de soare punctează pe alocuri vârfurile. Am plecat primii și pe drum nu întâlnim țipenie de om ... până ce ajungem la picioarele marelui trapez. Aici surpriză: o mare de oameni se revărsa de pe vârf în direcția noastră. "S-a terminat filmul la cinematograf" conchide Florin. Sunt cei care-au dormit în sau lângă refugiul Moldoveanu și au bifat deja vârful. Trapezul nu se lasă ușor cucerit. Panta lui abruptă ne obligă la opriri dese. Urcușul "pieptiș" ne ia mai mult de jumătate de oră. Lăsăm rucsacii pe Viștea abia cucerită și parcurgem muchia de sus a trapezului până la vârful mult dorit. Fiecare, odată ajuns la stâlpul indicator, scoate un strigăt de bucurie, cu excepția lui Cristi care, sosit ultimul, vrea să aducă o notă contrastantă și tace mâlc. Am noroc și reușesc să fotografiez într-o pauză de nori toată creasta vestică:


/fagaras90/fagaras_90_19.jpg

Panorama Făgărașilor la vest de Moldoveanu


Povestea panoramei. Cu bătrânul meu Zenit potrivit la o diafragmă și-un timp de expunere convenabile am făcut șase poze. La întoarcere, am developat acasă filmul apoi, cu emoție, am făcut una câte una pozitivele în propriul laborator. Cu ochii pe cronometru pentru a avea aceeași expunere la toate pozele, și apoi cu un ochi la cronometru și celălalt în tava în care se developau pe rând pozele, toate aceste precauții pentru a nimeri aceeași strălucire și același contrast. Ce simplu este astăzi totul în Photoshop! (fotografia de mai sus este compusă digital pe baza imaginilor scanate de pe filmul original - Azopan de-al nostru). După fixarea și uscarea pozitivelor le-am decupat cu grijă și le-am unit cap la cap, rezultând prima mea panoramă montană, pe care o păstrez la loc de cinste în sertarul cu amintiri. Am pus mai jos una din imaginile ce-au stat la baza panoramei:


/fagaras90/fagaras_90_20.jpg


Am pus-o ca să ne facem o idee despre vremea pe care am avut-o la munte. După primele două zile în care soarele a fost darnic cu noi, am avut parte de un registru meteo mai degrabă mohorât. Ceață, chiciură, măzăriche, ploaie, brumă, doar când și când norii ne lăsau să ne bucurăm de peisaj dincolo de culmile vecine. În 1990 singurele prognoze posibile erau cea zilnică de la INMH, care nu dădea decât timpul probabil pentru a doua zi (cine-și mai aduce aminte de hărțile sinoptice, cu izobare și semne convenționale, ce erau comentate la rubrica meteo de Constantin Țicu?) și o prognoză lunară sau pe un anotimp întreg, mult mai puțin exactă, care ghicea în linii mari aspectul vremii pentru toată țara. O drumeție la munte pentru mai mult de două zile era așadar sub spectrul implacabil al sorții.


Încep să apară și cei plecați după noi de la Podragu. Înghesuială mare pe vârf. Facem și o poză grupați lângă stâlpul pe care stă scris 2543m. Stâlpul acesta era în '90 singurul ornament antropic al vârfului. În lipsa unui orizont montan, ascuns totalmente de norii ce urcau în valuri dinspre Ardeal, amicii care au văzut pozele ne luau peste picior spunându-ne că poza e facută într-un studiou foto cu un stâlp în fața pânzei albe.


/fagaras90/fagaras_90_18.jpg

Moldoveanu, 12 august 1990, ora 12


Ceața se regrupează și ea în jurul muntelui. Coborârea spre refugiu este ultima în patru, Cristi și cu Florin îndreptându-se apoi spre Victoria și mai departe spre casă. Trecem pe lângă un moșulică de vreo 70 de ani, împătimit al Moldoveanului încă din anii 40 când l-a urcat prima dată ca recrut la vânători de munte, și care de-atunci a revenit an de an pe vârf.


De la refugiul din șaua Moldoveanului traseul ne poartă în urcușuri și coborâșuri domoale, plictisitoare în ceața și, în curând, ploaia măruntă care nu lasă privirea să zburde. Ploaia se transformă în chiciură, rece dar acceptabilă pentru că boabele de gheață nu intră în haine precum ploaia măruntă biciuită de vânt. Nu ne dăm seama când depășim cele două ferestre ale Sâmbetei, abia după acestea norii se mai potolesc dezvelind imaginea marii văi a Bândei, zeci de pâraie brăzdând imensitatea ei. Poteca ne poartă de-a lungul crestei în ocol larg. Se lasă iar ceața, din care la un moment dat se zărește în față, pe un vârf, silueta aproape umană a unei momâi de piatră construite în jurul stâlpului de marcaj. Liniște apăsătoare. Mă gândesc: Dacă ne-am întors în timp și sus ne așteaptă un sulițaș din negurile medievale? În cele din urmă ajungem în platoul larg al Zârnei, lipsit de stâncile cu care ne-am obișnuit în aceste zile. Odată ce-am trecut de muchia Darei am părăsit zona cu adevărat alpină a Făgărașilor. La ora 4 intrăm în refugiul metalic. Suntem singuri și încercăm să ne aranjăm adăpostul destul de ciuruit. Ne dă o mână de ajutor un nou venit, un domn cu care vom împărți priciul de lemn semicircular. Iese în sfârșit și soarele, luminând lacurile de pe platou.


/fagaras90/fagaras_90_21.jpg

Curmătura Zârnei



Luni, 13 august

Curmătura Zârnei - Șaua Lerescu - Rudărița - Plaiul Foii


Ora 7. Plecăm la primele raze de soare spre Curmătura Brătilei. Locurile sunt plicticoase, le parcurgem în mare viteză. Cu rucsacul mult ușurat după consumarea a aproape întregii rezerve de mâncare, aproape că zburdăm. Așa se face că în ultimele două zile am bătut mai mult de jumătate de creastă, pe când în primele cinci abia ne-am apropiat de mijlocul masivului, Moldoveanu. Tot în viteză trecem și peste vârful plat al Berivoiului, ultimul vârf de peste 2000 de metri din expediția noastră. După vârful Comisu întâlnim în cale locuri cunoscute de anul trecut. Trecem pe lângă stâna care ne-a adăpostit atunci de furtună, pădurea răvășită de vijelii trecute, buruienile dese ale șeii Lerescului. Ajunși în drumul forestier răsuflăm oarecum ușurați pentru că am ieșit din pădurile dese și întunecoase, dar și fericiți că am dus la bun sfârșit cea mai dificilă expediție de până atunci. Apare prima casă, civilizația. Dar Rudărița e pustie, așa că facem pe jos cei 12 kilometri ce o despart de Plaiul Foii. Piatra Craiului strălucește superb în soare sub un cer curat ca lacrima. Ce diferență față de cerul mohorât cu care ne obișnuise Făgărășul. Aici nu zăbovim prea mult căci o utilitară pornește spre Zărnești. Nici nu ne suim bine că se și îneacă motorul. Împingem, împingem, iar împingem. Nimic. Ghinion. O luăm la pas, dar după o curbă ne ajunge iar utilitara. Iar ne suim, iar se oprește după câteva curbe, iar împingem. Ne ia în cele din urmă un camion de lemne și prindem trenul de ora 16 de la Zărnești. După câteva zile ne strângem să revedem aventura noastră proiectată pe perete grație diapozitivelor lui Gabi. Așa s-a încheiat una din frumoasele povești alpine ale tinereților noastre și așa s-a născut dragostea pentru Făgăraș, chemarea căruia ne va mai urni spre crestele lui în anii următori.


/fagaras90/fagaras_90_05.jpg

Subsemnatul. În spatele meu, muntele Tătaru.



Vineri, 24 august 2012 - 18:45 
Afisari: 8,661 


Postari similare:





Comentariile membrilor (25)

dianavid
dianavid

 
1
Foarte frumoasa poveste, este unul dintre cele mai grozave jurnale intalnite aici pe site. Iar fotografiile facute pe azopan cu zenitul sunt fantastice!


Vineri, 24 august 2012 - 20:59  

andreib.
andreib.
Caraba
 
2
fara cuvinte

parca il aud pe tata povestind despre excursiile lui ...


Vineri, 24 august 2012 - 22:26  

conrad
conrad
(admin)

 
3
Da. Unul din cele mai placute jurnale citite.
Iar pozele... ah, pozele!... ele, in acest caz, spun o poveste mult mai ampla decat cuvintele.
Doamne, cat au evoluat lucrurile de atunci, in ceea ce priveste echipamentul si, implicit, confortul unei drumetii. Eu sunt dintre cei care cred ca un confort mai ridicat, datorat echipamentului special, intr-o tura, nu diminuaza cu nimic spiritul. Totusi, melancolia vremurilor "de alta data", ma face sa fiu convins ca, cel putin angajamentul pentru o tura e mult diminuat datorita noului echipament. Nu zic ca e rau... zic doar ca nu mai e acelasi lucru.
Ultima reduta a Alpilor (ca exemplu), peretele nordic al Eigerului, a fost "cucerita" in 3 zile in 1938, dupa ce o serie de buni alpinisti au murit incercand sa deschida o ruta (din 1935 si pana in zilele noastre, cel putin 64 de persoane au murit in incercarea de a escalada acest perete).
In prezent, ruta din 1938 a fost realizata in 2 ore si 28 de minute (aprilie 2011). O performanta uluitoare, dar... nu mai e acelasi lucru, ca "inainte".

Zoly, multumesc pentru intreaga melancolie deschisa in sufletul meu de randurile tale, o melancolie ce mi-a schitat un zambet luminos pe chip.
Au venit avalansa peste mine toate trenurile personale din trecut, toate turele in trening, hanorace si pulovere si fara bani in buzunare in afara de cei pentru "nas". Si plecam la drum si asa, fara bani (desertam ce gaseam prin frigider in ranita militara ca sa avem d'ale gurii), caci mai important decat banul este spiritul, este "ideea". Intai vin principiile si pe urma banii, caci fara principii societatea se prabuseste, oricat ar fi de bogata.

"- Incotro?
- Inainte, ca inainte era mai bine."
Carpati.org


Sâmbătă, 25 august 2012 - 13:27  

claudiu_plescan
claudiu_ples..
Busola
 
4
Un jurnal superb insotit de imagini document. Stau sa ma intreb unde l-ai tinut ascuns atata timp Carpati.org
Ma bucur ca ai/ati facut si pastrat acele poze si amintirile odata cu ele. Nostalgia acelor vremuri, ba chiar putin regret, e ce ma incerca acum. Felicitari!


Sâmbătă, 25 august 2012 - 20:24  

wlfy
wlfy

 
5
Superb ce sa zic îmi aduce aminte de multe lucruri frumoase de pe crestele Carpaților și mai ales de zenitul meu TTL Carpati.org Pentru poze și jurnal de-asemenea 10 cu felicitări.


Sâmbătă, 25 august 2012 - 21:31  

odin
odin
Rucsac
 
6
superb


Sâmbătă, 25 august 2012 - 22:39  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
7
Emotiile inceputurilor, ce intense erau ! Splendid !


Duminică, 26 august 2012 - 00:27  

vasi
vasi
Caraba
 
8
Frumoase fotografii. Asemnea si povestea. Multumim!


Duminică, 26 august 2012 - 08:31  

iancudan
iancudan

 
9
Minunat jurnal!Pentru cei mai virstnici(44),asa ca mine,acest old jurnal trezeste amintiri extraordinar de placute!Exact in perioada aceea am facut si eu impreuna cu 2 prieteni acelasi traseu,doar ca in perioada 10-19 august 1990!Aceleasi poze alb-negru(noi aveam un Smena),aceleasi rucsacuri cu cadru,aceleasi jampiere,aceleasi corturi...Superb!!!Parca a fost ...odata ...demult si totusi n-am uitat nimic! Ce atmosfera era pe munte!!! Bravo pentru aceasta idee de a posta un astfel de jurnal! Bravo si pentru cum ai reusit pui pozele vechi dar minunate in RT.


Duminică, 26 august 2012 - 09:57  

george21
george21

 
10
Cred ca e cel mai frumos jurnal de calatorie citit vreodata.
O poveste frumoasa iar fotografiile sunt minunate.


Duminică, 26 august 2012 - 15:44  

felicia
felicia
Coarda
 
11
Incantator jurnal!
Trebuia sa vrei cu adeavarat ca sa reusesti!


Luni, 27 august 2012 - 09:30  

mike
mike
Rucsac
 
12
Am citit cu mare placere acest jurnal atent scris, iar cuvintele sunt completate excelent de fotografiile alb-negru. Panorama cu Fagarasul vestic (si mai ales explicatiile "nasterii" ei) mi-a placut in mod deosebit.


Luni, 27 august 2012 - 14:54  

csaba81
csaba81
Busola
 
13
ce jurnal....mi s-a facut pielea de gaina in timp ce citeam,poze fenomenale,varful moldoveanu2543.5 metriCarpati.orgs-a mai inaltat muntele de atunciCarpati.org


Luni, 27 august 2012 - 23:43  

acelasiyo
acelasiyo

 
14
Foarte frumos jurnalul. De fiecare data cand citesc ceva frumos din acea perioada ma incearca un sentiment de regret ca nu am apucat acele vremuri.


Marți, 28 august 2012 - 18:19  

zoly
zoly
Busola
 
15
Ma bucur ca va plac povestile de demult. Iar aprecierile voastre ma incurajeaza sa mai scotocesc prin vechile jurnale in cautarea altuia care sa va incante la fel de mult.

@iancudan: un Smena tinea si Gabi in mana stanga in poza de pe Moldoveanu (cu film orwocolor pentru diapozitive).


Marți, 28 august 2012 - 22:41  

radmar
radmar
(admin)

 
16
O povestire splendida!


Miercuri, 29 august 2012 - 10:56  

pidrag
pidrag

 
17
Excelent jurnal. Bravo!!!


Miercuri, 29 august 2012 - 12:03  

rododendron
rododendron
Caraba
 
18
Prea frumos jurnalul acesta.Ce sa spun...inca sunt acolo in Fagars impreuna cu voi si nu as iesi niciodata din starea asta.
Iti multumesc domnule pentru ca ai impartasit cu noi minunata experienta si felicit membrii acestei expeditii pentru ce au facut atunci .Respect voua !


Miercuri, 29 august 2012 - 21:57  

llavinia
llavinia

 
19
Superb text, minunate poze. Felicitari!!


Vineri, 31 august 2012 - 09:09  

blueandria
blueandria

 
20
Mi-a placut atat de tare incat l-am mai aratat la cateva persoane. Reactia a fost aceeasi: impresionant! Si mai vrem. Eu si inca vreo sase persoane sigurCarpati.org

PS:ca fost fumatoare, am si eu o curiozitate: ce face Florin din jurnal?


Marți, 4 septembrie 2012 - 20:23  

zoly
zoly
Busola
 
21
Florin fumeaza in continuare, dar pe munte nu s-a mai suit de ani buni.
Ultima tigara ( Carpati.org ) a fumat-o prin Canionul Cioranga, cu doi ani inainte de Fagaras (am si-o poza cu ea, cu ultima tigara, in jurnalul din Piatra Craiului).


Miercuri, 5 septembrie 2012 - 00:46  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
22
Super jurnalul!


Vineri, 22 februarie 2013 - 18:51  

seraphe
seraphe

 
23
Am prieteni care in '89 erau studenti, si mai povestim despre ce insemna sa mergi pe munte in anii aceia. Ce dificultati trebuia sa depasesti ca sa poti sa faci o tura!
Impresionant jurnalul. Si mai ales impresionante pozele. E uimitor sa vad poze cu peisaje care imi sunt foarte familiare pentru ca le-am vazut in utlimii ani. Realizez cat de trecator sunt in comparatie cu Muntele.


Vineri, 26 aprilie 2013 - 14:17  

paulu
paulu

 
24
2543.5 Carpati.org Intre timp, a mai crescut Carpati.org Era mare lucru sa ai un teleobiectiv la vremea aia. Dar si mai mare lucru sa pastrezi fotografii de atunci. Niciodata nu o sa arunc Zenit-ul, rucsacul cu cadru marca "Camping" si ranita. Pana si bocancii din piele de porc ii mai am pe undeva, pe la tara.


Marți, 10 septembrie 2013 - 23:11  

gabi84
gabi84
Caraba
 
25
Frumos...si pe atunci chiar ca te descurcai cu ''ce aveai''!


Vineri, 19 iunie 2015 - 21:12  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,1728 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org