"Plecat-am gasca noastra in Piatra Craiului..." (Muntii Piatra Craiului)

20-21 iunie 2008 - Piatra Craiului

Traseu:

20 iunie: Sibiu - Zarnesti

21 iunie: Zarnesti - Coltii Chiliilor - refugiul Diana - Padina Popii - Vf. Padina Popii - Padina Inchisa - cabana Curmatura

22 iunie: cabana Curmatura - Saua Crapaturii - Valea Crapaturii - Zarnesti - Sibiu


Plec impreuna cu Vlad si Sorana vineri pe la ora 4 din Sibiu. Pe drum din pacate nu zarim pic de Fagaras din cauza norilor, dar parca ne asteptam sa vedem dupa fiecare colt Craiul. De la Sercaia cotim spre Zarnesti printre niste dealuri de vis care ne poarta cu gandul departe si nu ne putem abtine sa nu vorbim despre  magia din jurul nostru si in suflet avem emotia intalnirii cu creasta alba a Pietrei Craiului.

In drum spre Valea Marului

Inainte de apusul soarelui se iveste in fata noastra semetul Crai, semn ca trebuie sa cautam un loc unde sa campam. Iesim din Zarnesti inspre Plaiul Foii si gasim un loc bun la vreo 2 kilometrii de sat. Punem repede cortul si ne pregatim de spectacol.

Apus de soare in Piatra Craiului

Inainte de lasarea serii ma suna Marius ca o sa ni se alature si ei tabere montate pe marginea drumului forestier. Dupa ce mancam ceva, mai stam la o poveste si pe 11 ne retragem ca a doua zi trebuie sa fim cu bateriile incarcate.

Papa bun

Dimineata ne trezim pe la 8 si deja incep sa se contureze echipele: Marius pleaca sa se intalneasca cu cipicernat, Sorana se intalneste cu un prieten si pleaca spre Plaiul Foii dupa ce ma lasa pe mine si pe Vlad in Zarnesti unde ne intalnim cu cel de-al treilea sibian, Radu.

Si cum ajunsesem cam cu o ora inainte de ora stabilita, ne plantam in parcul de langa posta si asteptam sa apara restul lumii. Primii, fruntasi la toate, 3 pinguini, apoi brasovenii suru si mugur_m, intre timp mike ne suna si ne anunta ca o sa intarzie ca si toti cei care depind de DN 73. Si cu toate astea muntomanii curg rauri...

Vintila, Octavian si Viorica

Suru si Mugur_m

 Si spre bucuria mea, apare Laura care apare cand te astepti mai putin acolo unde te astepti mai putin.

 Apoi apar si ceilalti pinguini...gramadau de pinguini...mari oameni, mari caractere :) Si acum gasca intregita cu juniorii pinguini si alti muntomani se incinge in parc ditai adunarea.

Apare si sefa Mike...

Mike...

Vintila si Eric

In aceasta poze un mare om ii explica unui om mai mic cum sta treaba-n lumea asta..:)

Dupa ce semnam condica, pomelnicu si tot ce mai trebuie ca sa ne poata inventaria Mike o luam catinel pe drumul catre Plaiul Foii. Si ne intindem ca turma pe tot drumul si oamenii se uitau la noi ca la ce stii ce invazie.No priviti si voi cati suntem....vorba ceea: "cata frunza, cata iarba"

Marsaluind prin Zarnesti

Si uite asa parasim orasul si imediat, dupa spalatoria auto in stanga, intram pe traseul ce ne va duce prin Coltul Chiliilor la refugiul Diana (BA). Poteca inainteaza la inceput printre culturi de crumpene (aka cartofi) si cucuruz (aka porumb), ca mai apoi sa ne cuprinda intr-un nesfarsit camp de flori la marginea padurii ce strajuieste inaltimile sclipitoare ale crestei.

Printre minunatele culturi ale patriei

 Si uite asa ne insiram cat e poteca de lunga si dam repede la deal sa ne mai ascundem un pic de soare.

No daca voi ati mai vazut asa ceva...

Ce ziceti de un asa monom?:)

Si uite ca am si ajuns la ultiumul izvor de pe traseul, foarte aproape de manastirea de la Coltul Chiliilor. Punem repede de-o pauza de tot felul de rehidratari si punem stapanire pe izvor.

La izvorul de langa manastire

Dupa aceasta mica pauza incepem urcusul prin stanga manastirii, in serpentine prin padure spre Diana.

Urcand spre Diana

O urma de Iezer

La deal

Si tot bocancim noi la deal prin padure pana ne intindem pe tot muntele. Si dupa vreo ora ajungem la refugiu unde invadam mica poaiana si ne punem pe mancat ciocolatele si alte mici atenti. Mai facem si cunostinta unii cu altii ca trebe ca la cat suntem de multi ii greu cu memoria.

Pauza se lungeste...cu folos insa: Mike ne povesteste cum ii cu Turnurile Dianei, Padinile din zona si traseul pe care o sa-l urmam.

La refugiul Diana

Turnurile Dianei

Sefu' vintila se ridica amenintator (cum se va observa in fotografie)...semn ca ar trebui sa o luam din loc.

Asa ca ne insiruim iar in monom organizat pe Padina Popii, marcaj TA, in sus spre creasta.

Balaurind printre stanci 

Ma opresc sa admir pe-ndelete maretia muntelui si intinderea nesfarsita a zarilor si nu ma pot abtine sa nu fac vreo 50 de fotografii (asa-i cu incepatorii, noroc ca suntem in era digitala:) )

Inainte de traffic jam..:)

Si cand ma intorc s-o pornesc la deal...ce sa vezi...traffic jam. O portiune cu ceva cabluri ce necesita ceva mai multa atentie.Cu multa grija si in de-aproape asistati de sefa Mike si sefii Vintila si Andrei trecem cu totii cu bine si ne apucam de urcat minunatul grohotis.

Si uite-asa tot urcam noi pe grohotisul vietii...noroc cu privelistea minunata si micile bucurii oferite de natura.

Dupa urcusul sustinut printre jnepeni ajungem in saua izvorului unde facem o mica pauza de poze si ne grabim spre varf de unde cei mai voinici ne fac deja cu mana.

Ajunsi in varful Padina Popii suntem coplesiti de imensitatea muntelui si de frumusetea peisajului.

Pe varf...aglomeratie mare, cald si bine. Ne punem la povesti si parca nu ne-am mai da dusi.

Toate bune si frumoase...pinguinii trimit semnale secrete catre...

baza...

Noi ne hotaram ca n-are rost sa ne mai lungim si ne apucam de coborat, pe BA, Padina Inchisa...

Si tot coboram pe grohotisul ce pare ca nu se mai termina. Eu m-am "sprijinit" de vreo doua ori ba in bat ba in genunchi asa ca ma relaxez, gandesc problema si merg al naibii de incet.Dar mai cu o poveste mai cu o vorba "buna" ajungem voiosi la cabana.

Aici treaba multa...ciorbita, mancarica din traista, cautarea unui loc de dormit, cautarea colegului de cort tocmit cu ceva timp in uram pe site, si activitati care de care mai interesante.

Dupa ce se linistesc apele ma apuc si eu de o masa copioasa si o poveste cu dorina_fagaras si cipicernat, admini de vaza ai minunatului site.

Cipi Cernat si Dorina 

Dar cum atmosfera era mai calda afara iau o bericioaica si ma alatur celor ce depanau povesti sub luna plina in fata cabanei.

Si tot stand noi asa...ceva tot trebuia sa ne trimita la nani.Asa ca incepe o draguta de ploicica de-ti era mai mare dragul...

Dupa oboseala acumulata noaptea trece usor si de ploaie nici ca ne pasa.

Dimineata ne trezim cu forte proaspete, soare stralucitor si vant bun la pupa. Asa ca ne impartim in doua grupuri: unii urmand sa coboare prin Zanoaga la Gura Raului, altii prin saua Crapaturii si valea omonima in Zarnesti.

Ma alatur celui de-al doilea grup si o pornim in sir indian prin padure, spre saua Crapaturii. Dupa nici jumatate de ora ajungem si in fata ochilor ni se deschide o priveliste de vis. Facem multe poze si incercam sa absorbim cat mai mul din frumusetea peisajului si sa intelegem povestea crestelor stralucitoare in lumina soarelui.

Valea Crapaturii si Acul Crapaturii

Ne pregatim sa coboram prin Valea Crapaturii pe marcaj BG pana la intersectia cu traseul BA ce ne-a dus cu o zi inainte din Zarnesti spre Coltul Chiliilor. Coboram incet pe grohotis si cu si mai multa atentie pe pietrele ude.

Toata distractia dureaza cam 2 ore jumatate astfle ca pe 12 eram din noi pe plai. Facem o pauza la intersectia celor doua trasee si ne pornim prin soarele arzator spre Zarnesti de unde fiecare urma sa faca cumva sa ajunga acasa..:)

Ajunsi in Zarnesti ne adunam pentru scurt timp tot in parc. Dar fiecare fuge ba dupa masina, ba dupa autobuz si ma trezesc ditr-o data doar cu Vlad si Radu cei cu care trebuia sa ma intorc in Sibiu. Mai asteptam un pic, ca doar daca tot am deschis tura sa o si inchidem, si vine si masina noastra si pornim printrea aceleasi coline de vis spre Fagaras si apoi spre Sibiu.

Pe drum ma apucase deja dorul de Fagarasi si cum timp mai aveam destul, si creasta se ifatisa in fata noastra atat de imbietoare, ne-am hotarat sa facem un popas la pastravaria Albota sa admiram creasta Vartopel - Arpasel mai de aproape.

Spre apusul soarelui ajungem de unde-am plecat cu sufletul plin de bucurie, dar si noastalgie ca peisajele superbe si oamenii minunati au disparut atat de repede. Dar cum orice minune tine numa 3 zile...ne resemnam si facem palnuri pentru o noua intalnire cu Craiul.

CONCLUZIE (una si buna): No, da ii asa de frumos la munte!

Sâmbătă, 28 iunie 2008 - 14:37 
Afisari: 2,737 


marasb