Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Mai 2022
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Iunie 2022
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Online

Vremea
Varful Nedeia
Muntii Capatinii

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

,,La rascruce de vanturi” in Fagaras sau visul unor zile de vara in varianta mioritica (Muntii Fagarasului)

     ,, La  răscruce de vânturi'' în Făgăraș sua visuk unor zile de vară în varianta mioritică


      Jurnal postat la insistențele unei colege de drumeție ce nu are cont, dar a promis că își face.


      Anul de grație: 2011

     Luna:Gustar, zilele: 11, 12, 13

     Locație: Inconfundabilii Munți Făgăraș cu vârful Moldoveanul într-o formă de zile mari (detalii pe parcurs)


      Ziua 1 - Slatina - Pitești - Curtea de Argeș - Transfăgărășan până aproape de Cascada Capra - Fereastra Zmeilor - La trei pasi de moarte - vf. Mircii - Șaua Podragului - Cabana Progragu


      Mărturisesc în fața iubitorilor de munte ce simt ce am simțit și eu: am așteptat tura aceasta ca pe un mare dar ce mi s-a oferit; am visat-o de multe ori și am citit despre ea, am vorbit cu cineva drag mie despre ea și iată că s-a înfăptuit. Nu e nimic mai frumos ca întalnirea cu muntele, asteptată, visată și realizată. Acum pot spune liniștită ca predecesorii mei: Et în Moldoveanu ego!


      Plecarea din Slatina s-a făcut pe o vreme ploioasă, deloc îmbietoare, ce nu lăsa loc de niciun comentariu de prisos. Aveam însă în dotare toate cele trebuincioase de ploaie: pelerine, huse rucsac, parazăpezi, suprapantaloni și schimburi, etc. Aveau să ne lipsească însă mănușile, fularul și eventual o mască de față pentru ce avea să vie mai tarziu. O tacla de dimineață-impreună cu câte o frugală gură de cafea-și câte o rafală de ploaie ne-au condus încet, dar sigur către locul de destinație–desigur a mașinii, adică undeva într-un mini-camping aproape de Cascada Caprei, ultimul pod peste prâul Fundul Caprei înaintea pantei ce duce la cascadă, pentru cunoscători ,,drumul lui Năstase”


     Parcăm, am inima cât un purice și-o îndoială mare în suflet (mai mergem, pe așa o vreme?... era întrebarea ce mă frământa de ceva timp… uf!.. iar am ratat ,,Moldoveanu”; pauză de echipare, hidratare… uraaa!... plecăm. Pornim, eu voiosă și euforică, partenerul un pic îngândurat…de ce oare?, răspunsul l-am aflat la sfărșitul turei, pe un drum serpuit ce iute se transformă intr-o potecă ce ne duce prin căldarea Fundul Caprei, pe triunghi galben către …nicăieri. Ceața era stăpana zilei, nu vedeam nici vărful bocancilor, merg printr-o căldare cu lapte, ramificația potecii spre refugiu nici vorbă, deci vremea tipic englezească a la Emily Bronte și a ei vestită carte ce face parte din titlul jurnalului, nu ne dădeau pace. Ei, și de ar fi fost doar asta…Urcusul nu e anevoios, dar speranța întâlnirii cu cel mai falnic bărbat din Romania, ce poartă numele de Moldoveanu, ne dă aripi.


     Cu imaginația pusă la încercare -nu puteam vedea mai nimic -ajungem în aproape 2 ore la locul pe care mulți îl numesc Fereastra Zmeilor-din Portița Arpașulului. Loc de popas și de acumulare de energii pentru a strabate zona cunoscută sub indicativul ,,La Trei pași de moarte”. Traversarea se face fără incidente, stânca un pic umedă, poate eu un pic crispată de miza acestui loc. Suntem singurii cutezători și în parte finală începe balul.Vântul iscat de prin cotloanele căldării Vârtopel își face de cap cu noi și bate în rafale impresionante de 100 km/ora, spulberându-ne ca pe niște piese pe o tablă de șah. Ajungem cu chiu cu vai de partea cealaltă a portiței la adăpostul Vf. Arpașul Mic.


     Ne continuăm drumul cu îndârjire pe deasupra Căldării Pietroase a Arpașului, travesrsăm câteva creste ale piciorului nordic al Arpașului Mic și ajungem în final la micul horn ce duce la monumentul Nerlinger, pe care înaintăm precum muștele pe o pată de miere, vântul ne lipea de perete, dar ieșirea în creastă ne este răsplătită, însă, cu o trântă zdravănă grație unei rafale de vânt ce ne-a pus pe burtă. Luam pauză, pitiți dupa soclul monumentului, de un baton de ciocolată și o gură de apă și mergem mai departe atenți să nu fim azvârliți în lacul Buda de vântul ce ne era potrivnic. La partea de est a șeii Vartopului ne ies în cale și ei în derivă, dansau pe potecă precum o barcă pe valuri, de altfel ca și noi, doi turisti ce campaseră peste noapte în acel loc pentru a se adăposti de ploaie.


     Încingem o horă, nu de drag, doar pentru a putea schimba câteva cuvinte, sunt sfătuiți să coboare, nu aveau echipament corespunzător (erau în pantaloni scurti, adidași și bluze de trening, nimic de ploaie). Îi lasam în urmă pe cei doi și cortul lor bătut de vânt și atacăm, da atacăm piciorul vestic al Arpașului Mare, un salt de 10-15m între două rafale de vânt și o adăpostire la orizontală. De la jumătatea pantei mâinile imi sunt înghețate bocnă, soluția salvatoare o pereche de ciorapi, și tot de aici partenerul începe să recupereze un adidas, un sac de dormit, ajungem în mica șa ce face trecerea de pe Arpaș pe Vf. Mircii pe care o abordăm la 4x4, orice încercare de verticalizare era sortită eșecului.


     Coborarea spre Lacul Podul Giurgiului se face oarecum la adăpost până la jumătatea pantei unde vântul scăpat prin Strunga Podrăgel ne ia în primire. Lacul îl intuim numai… dar surpriză o fereastră în ceață ne permite să admirăm lacul, noul refugiu (mai trebuie echipat în interior), cât și mormanul de gunoaie de lângă lac (anul trecut nu era) și spre disperarea partenerului, cutii de conserve în jurul refugiului cât cuprinde. La refugiu socializăm cu un grup de ,,turiști” transfigurați de frig, echipati necorespunzător, aveau papornițe în loc de rucsac și corturi de plajă, campaseră pe malul lacului ,dar ploaia și vântul le-au sfâșiat doua din trei corturi și i-a murat bine, trimițându-i în refugiu, unde au tremurat până dimineața. Obiectele pierdute erau ale lor.


     Continuăm traseul spre cabană tot prin ceață, trecem mai departe spre celălalt versant ce face parte din muntele Podragu, pe care îl urcăm de-a coasta până în șaua Podragului. Ultima coborâre, ultima luptă cu vântul nemilos, căci facem stanga către Cabana Podragul și coborând în căldare suntem un pic feriti de vânt, iar ceața dispare ca prin farmec și putem admirăm salba de lacuri și căldarea. Obosiți, dar multumiți de prima noastră zi ,ne cazăm la cabana (cam neospitalieri cabanierii, la rugămintea de a lăsa bocancii un pic uzi lângă soba din bucătărie suntem refuzați categoric), mâncăm din sandwichurile din dotare-și depănăm la o cană de ceai cele petrecute în ziua aceea (altfel memorabila).


     Discutăm cu ceilalți turiști despre proiectele de a doua zi, starea traseelor pe unde au venit și explicăm unui grup de trei irlandeze de ce mâncarea este mai scumpă, erau contrariate la cazare au dat 30 lei/pat și 25 lei pe o tocăniță de cartofi. Seara târziu mai apare un turist solo care facuse același traseu…în aceleași condiții vitrege, îi salutăm și lui curajul. Adorm fără vise, dar cu gândul la ce a fost, dar mai ales la ce va fi, adică marea ascensiune…


     Ziua 2-Cabana Podragu-Vf.Tărâța-Muntele Podu Giurgiului-Șaua Ucea-Vf. Corabia-Vf. Ucea Mare- Mică-Șaua Orzaneaua-Vf.Vistea Mare-Vf.Moldoveanu.


     O dimineață superbă, pe la 6 și un pic când am făcut ochi la cabană cu ochii evident pe geam. O zi total diferită de cea precedentă, deci repede am sorbit ceai/cafea și un mic dejun copios și cu un bagaj ceva mai ,,light” am pornit către Șaua Podragul. După 35 de minute am ajuns în creastă și pornim agale de-a coasta pe sub Vf. Tărâța, continuăm pe partea sudică a muntelui Podu Giurgiului, unde admirăm un ciopor de capre, până în Șaua Podu Giurgiului, care desparte Caldarea Podu Giurgiului de Orzaneaua Mică.

/pop1/raluca_photos_002.jpg

Căldarea Podragu la primele ore

/pop1/raluca_photos_001.jpg


/pop1/raluca_photos_006.jpg

Ciopor de capre în Căldarea Podul Giurgiului

     Urmează o coborare mai accentuată către Șaua Ucea Mare, cea mai mică altitudine a crestei între vf. Moldoveanu și vf. Negoiu. Din șaua Ucea Mare în urcuș de-a coasta atacăm partea sudică a Muntelui Corabia. Ieșim pe piciorul sudic al Corăbiei urmând un drum de-a coasta stanga pe sub muntele Ucea Mare, până în Șaua Ucișoara. Continuăm pe panta sudică a Vf.Ucișoara având în dreapta noastră o priveliște superbă a acoperișului țării-și vârfurile sale semețe-Viștea și Moldoveanu.

/pop1/raluca_photos_016.jpg

Șaua Ucea Mare

     Ajunși în Șaua Orzăneaua ne odihnim un pic și ne hidratam pentru a începe-mie personal mi s-a părut grea, nu stiu de ce-ascensiunea pantei vestice a Viștei Mari. Căldura și soarele deja ne toropeau, era aproape 1130… dar ajungem fericiți pe Viștea Mare și curând pe Moldoveanu, obiectivul principal al turei noastre. Ziua și privelistea sunt de vis, așa că poposim cam o ora și în acest minunat loc pentru un ,,photo session’, a mânca ceva frugal și a socializa cu un grup de irlandeze și 2 grupuri de concetățeni de-ai noștri.



/pop1/raluca_photos_011.jpg

Pe ,, acoperiș''


Un vis împlinit

     Fericirea mea este mare și completă, mi–am împlinit un vis, am lângă mine un coleg pe care mă pot bizui și muntele, o parte din viața mea – așteptam de 1 an și jumatate aceasta tură ce nu m-a dezamagit… m-a umplut de energie pozitivă și de bine, într-un fel cum numai muntele poate să o facă… Priveliștea de pe Moldoveanu include către vest Vf. Lespezi, Suru, Negoiu maiestuos în zare, puțin din Șerbota.

/pop1/raluca_photos_014.jpg

Fundal cu Negoiu- Lespezi

    Pe drumul de întoarcere, sub Viștea partenerul meu de tura vigilent, ca de obicei-eu fiind așa mai ,,cu capul în nori’la propriu în acele momente, găsise o borsetă ce s-a dovedit a fi a uneia dintre irlandeze ce avea acolo pașaport, telefoane, bani, carduri, etc. I le redăm acesteia și o facem tare fericită…


     Ne întoarcem pe același drum către cabana Podragu, facem o pauză de visare și pentru suflet pe plaiul Corăbiei și cam epuizând stocul de apă ajungem în jur de ora 5 după-amiază la destinația finală a zilei. Fuga la izvor pentru spălare și relaxarea picioarelor în pârâu, la cabană luăm un pilaf cu ciuperci și carne care a făcut 26 de lei porția, având în vedere că doar cazarea a fost 30 de lei de persoana pe noapte (,,quite expensive‘ au comentat irlandezele). Mai luăm câteva căni de ceai și apoi dăm o raită, de relaxare, în jurul cabanei și a lacurilor observând cu stupoare mizeria pe care o lasă în urmă cei ce campeză și nu numai…Credeam că cei care vin la munte îl și iubesc și respectă…dar nu se vede.


     Spre seară cabana se umple de turisti și de atmosfera vesela de munte, de taifas, de bine. Adormim un pic triști că în ziua urmatoare tura se va termina. Ne trezim de vreme, ziua se anunță frumoasă, în timp ce ne facem toaleta de dimineață soarele ne zâmbește din ,,Fereastra Răsăritului” pentru a marca și mai pregnant regretul că trebuie să plecăm. Mâncăm pe terasă și tragem de timp, nimeni nu are chef să împacheteze… într-un târziu plecăm, propun partenerului să ne întoarcem prin ,,căldări” și apucăm cărarea spre curmătura dintre lacuri, suim a lene, ceva ne ține pe loc, la câțiva pași privim înapoi spre căldare, sub incidența razelor de soare lacurile ofereau o cromatică spectaculoasă de la nuanțe de albastru la verde turcoaz, smarald, avem timp berechet.

/pop1/raluca_photos_019.jpg

Lacul Podragu

     /pop1/raluca_photos_021.jpg

Strunga Podrăgel


     Ajungem încet în șa și priveliștea ce se deschide în fața ochilor de-o parte și de alta a crestei ne lasă cu gura căscată, coborâm spre lacul Podrăgel (poteca în treimea de mijloc este spălată de șuvoaie de apă ce au format ravene adânci și solicită mai multă atenție). În firul văii avem plăcuta surpriză a întâlnirii inedite cu o marmotă ce ne oferă o ședință foto precum o vedetă. Continuăm de-a coasta pe versantul estic al Vârtopului, pe deasupra lacului apropiindu-ne de jgheabul ce duce în creasta ce separă Căldarea Podrăgel de Căldarea Vârtopului, pe care eu îl abordez în partea finală la 4x4, în șa pauză de ședință foto.

/pop1/raluca_photos_024.jpg


     Coborâm și traversăm căldarea îndreptându-ne spre Căldărușa Frunții unde toropiți de căldură punem de-o plajă, liniștea ne este tulburată de doi englezi, conversez cu ei și plecăm împreună spre Căldarea Pietroasă, unde partenerul le propune urcarea în cărarea de creastă și parcurgerea porțiunii ,, La trei pași de moarte”,-etapă ce i-a încântat pe englezi și pe partener l-a îngândurat, creasta era străbătută și de grupuri neechipate corespunzător care se chinuiau pe traseu din orgoliu, o parte din colegii lor au evitat zona ocolind prin căldare, probabil erau mai fricoși sau au dat dovadă de raționament-eu alegând să urc prin căldare pentru a face joncțiunea la Fereastra Zmeiilor.


     Pauză de fotografiat și de ,,admirat” cohortele de drumeți ce străbăteau creasta mai rău ca-n platoul Bucegilor- este bine că mulți tineri merg la munte, dar din nefericire nu sunt bine echipați (Bâlea este accesibilă tuturor și tentația crestei mare… uraaaa! se poartă și-n Făgăraș papucii și pantofii) și informați cu privire la trasee, zone periculoase, etc. Coborâm prin Căldarea Fundu Caprei spre noul refugiu, un lucru bun pentru cei prinși de vreme rea în creastă, unde facem pauză de un sendviș. E din ce în ce mai cald și ne-am prăjit mai ceva ca guvizii… dar e atât de frumos și de reconfortant încât vorba francezilor: ,‚partir c’est mourir un peu”.


     Am ajuns la mașină și la vacarmul de pe Transfăgărășan, ne schimbăm și plecăm spre casă, neinspirați, vrem să vedem ce s-a mai construit pe la Bâlea și de la Cota 2000 intrăm în coloană și după o oră reușim să ieșim din tunel nu la Bâlea ci la ,,bâlci”, din mers asistăm la spectacol și dezamăgiți mergem mai departe.

     Hei!... Ai avut noroc, la plecare gândeam că până la Podragu ajungem oricum… dar dacă vremea ținea tot așa vedeai Moldoveanu la anul, sâc!.



Marți, 29 noiembrie 2011 - 14:12 
Afisari: 5,548 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

alexpop
alexpop
Busola
 
1
felicitari pentru tura si va felicit ca ati dat dovada de oameni de munte ca ati inapoiat borseta femeii! felicitari inca o data!


Marți, 29 noiembrie 2011 - 15:31  

ivraluca
ivraluca

 
2
multumim pentru felicitari !noroc cu vigilenta partenerului meu ,dar s-a ales cu multe pupaturi de la irlandeze!


Miercuri, 30 noiembrie 2011 - 07:53  

alexpop
alexpop
Busola
 
3
tot e bine!s-a ales cu ceva!!


Joi, 1 decembrie 2011 - 10:13  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0801 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org