6-7 mai 2006 - Piatra Craiului (Muntii Piatra Craiului)

Traseu: Brasov - Zarnesti - Gura Raului - Fantana lui Botorog - Prapastiile Zarnestilor - Cheia Pisicii - Valea Vladusca - La Table - Ref. Grind - Valea Seaca a Pietrelor - Cab. Brusturet - Cheile Brusturetului - Dambovicioara - Podu Dambovitei - Brasov.Echipa: Nae (nycbv), Silvia & Codrin, Mugur (mugur_m), Cosmin (metalgreu), Sebi din Zarnesti (comisarul), Emil si eu (andrei).(Metalgreu, Comisarul si Emil, ajungand mai repede in Zarnesti au pornit inaintea noastra cu un avans de vreo 2 ore, intalnirea cu ei avand loc de-abia la refugiul Grind).Cu Silvia si Codrin m-am intalnit in Gara de Nord, la Bucuresti, pt a prinde rapidul de 6:30 spre Brasov, cam singura varianta care ne asigura prezenta la intalnirea de la ora 9 din gara Bv. Timpul trece repede, si cu o intarziere de 5-10 minute ajungem in Brasov unde ne asteapta Nae. Pornim toti patru spre Bartolomeu unde ni se mai alatura mugur_m. Autobuzul pt Zarnesti (2,5 RON) pleaca fix la 10:15 si ne lasa in centrul Zarnestiului.20 de minute mai tarziu ne gasim la Gura Raului, unde facem un scurt popas pt a trece la haine mai subtiri. Si pt o scurta sedintza foto si video:




In ritm mai mult decat lejer, trecem de fantana lui Botorog, si intram in Prapastiile Zarnesilor:







La refugiul din Prapastii, un pic de catarare pe stanci:


Nae a dat tonul:



Aproape de iesirea din Prapastii, cotim stanga prin Cheia Pisicii si intram pe Valea Vladusca, pe care o urmam pana La Table. Pe drum, nu tocmai peisajul pe care am fi vrut sa-l vedem:



Strecurandu-ne picioarele prin stratul destul de gros de crengi de brad care acoperau acum solul si in fruntea cetei cu Nae, care le-a urat tot binele din lume celor care se plimbasera cu drujba prin padure, ne indreptam spre refugiul Grind. Dar pana acolo, la iesirea din padure (ce mai ramasese din ea), se mai cere un popas:



Ajunsi la Grind, ne intalnim cu Metalgreu, Comisarul si Emil si facem traditionalele poze de grup:



(Sus, de la stanga: Mugur, Comisarul, Codrin, Emil, Metalgreu, Nycbv. Jos: Andrei si Silvia)Dupa o pauza de o jumatate de ora la Grind, se pleaca spre creasta:



Urca toti mai putin eu si Codrin ramasi la refugiu sa avem grija de bagaje. Am avut de asemenea grija sa mancam bine si sa facem poze cu absolut orice varf, stanca si vale din zona si din toate unghiurile posibile si imposibile:









Intre timp, ceilalti se apropiau de creasta, Silvia avand si datoria de a imortaliza momentul:





Din creasta, au mai coborat la Grind 1, doar Nae si Silvia, ceilalti ramanand la refugiul din creasta, urmand ca a doua zi sa faca traseul de creasta, partea nordica.Nae coboara un pic suparat din creasta, dupa cum se vede si mai jos. Tot in poza de mai jos, undeva in spatele lui Nae, apare si Silvia :-)



Codrin a calculat ca au avut nevoie de 25 de minute pt a cobori din creasta, pana la refugiu. Mai jos, Nae ii explica lui Codrin ca in creasta zapada era moale si destul de incomoda / periculoasa pentru mers. Codrin asculta atent...

Cum soarele tocmai apunea, si arunca niste culori foarte vii pe Bucegi, mai facem o serie de fotografii, care din pacate, ca orice fotografie, nu poate reda nici o sutime din maretia imaginii pe care o vede ochiul, acolo, sus, pe munte...





Si daca tot avem aparatele la indemana mai tragem cateva cadre, ca doar nu am dat degeaba ultimii bani din salariu pe cardul de memorie, nu?







Dupa ce ne saturam de fotografii, si mai mancam care cate ceva, se lasa intunericul, o data cu el vine si frigul, si ne hotaram ca ar fi indicat sa ne dedicam urmatoarele cateva ore somnului.Totusi, frigul a fost mai incapatanat ca oricand sa intre in sacii nostri de dormit (lucrul asta cred ca cel mai bine il stie Silvia), asa ca noaptea a fost cam agitata, iar trezirea de dimineatza, la 5:30 s-a datorat in mare parte si frigului.Daca tot ne-am trezit cu noaptea in cap si cu soarele tocmai ridicandu-se deasupra Bucegilor, fructificam ocazia de a face un nou set de fotografii...









Si destul de repede suntem pregatiti de plecare:



Intram in Poiana Grindului o data cu primele raze de soare...

Aici mai facem o sesiune foto & video:





Din pacate, traseul nostru intersecteaza iar "poieni" facute cu drujba peste weekend...



Urmand poteca marcata cu cruce galbena (poteca cu rang de drum forestier, de altfel), intram pe Valea Seaca a Pietrelor:



Mai scoatem si harta, doar pt a verifica acuratetea descrierilor potecilor pe care Nae ni le spunea la fiecare cotitura a vaii, pe masura ce le lasam in urma...



Si ne continuam drumul spre Brusturetz, printre peretii stancosi si inalti ai vaii:





Cu vreo 200 de metri inainte sa ajungem la cabana Brusturet, facem o scurta pauza de masa. La Brusturet, ciocnim si o bere:



Apoi ne continuam drumul prin Cheile Brusturetului, spre satul Dambovicioara.



Lasam in urma Pestera Dracilor si Pestera Dambovicioara (aceasta din urma parand a fi de departe principala atractie turistica din zona, judecand dupa numarul mare de masini mai inghesuite ca pe stradutele de la Universitate)



Un alt fapt, putin spus urat, este ca desi exista destul de multe coshuri de gunoi amenajate, in zona pesterii Dambovicioara si a pensiunilor din imediata apropiere, majoritatea pet-urilor isi gasesc sfarsitul in albia Dambovicioarei :-(



Ajungem pe la 11:25 in centrul Dambovicioarei, si ne hotaram ca urmatorii 5 km pana la soseaua Campulung - Brasov sa ii facem cu un microbuz care pleca la 11:45 (1 RON pe distanta asta). Ajungem in Podul Dambovitei in jurul orei 12:00 si ne asezam comod in refugiul statiei de autobuz pentru Brasov.Autobuzul ajunge intr-un final pe la 13:10 si pt 6 RON ne duce pana in autogara Bartolomeu, Brasov, de-a lungul a 2 ore de serpentine, si multe alte lucruri placute ochiului la vazut:



In Brasov ne despartim de Nae, cu promisiunea ca scriu RT (asta aproape am facut-o, mai am cateva randuri) si ca ne vedem in urmatoarele ture (deja mi-am aranjat liber pt Tura 2 :-) si sunt in negocieri pt celelalte).Ajungem in timp mai mult decat util cat sa prindem personalul de la 16:12 pentru Bucuresti, personal in care mai intalnim prieteni si colegi in ale muntelui (melc-melc codobelc), asa ca cele patru ore jumate pana la bucuresti trec repede, la povesti si voie buna si planuri de alte ture, ca tot vine vara :-).Concluzii:1. Padurile din Piatra Craiului sunt o specie de paduri pe cale de disparitie. Natura nu se poat adapta prea repede la drujba...2. Exceptand frigul din refugiul Grind, vremea a fost de partea noastra, singura ploaie (torentiala ce-i drept + ceva grindina) a inceput cand noi eram deja in statia (acoperita) de autobuz spre Brasov.3. A fost o tura foarte placuta, mai mult o plimbare montana.si ar mai fi multe de adaugat, dar mai las si in seama colegilor mei de tura

Marţi, 9 mai 2006 - 04:57 
Afisari: 3,898 


andrei