31.05.2008 - 1.06.2008 - Calimani (Muntii Calimani)

Si, inainte de a se asterne de tot tacerea si uitarea peste, nu ma lasa inima sa nu postez si tura aceasta in Calimani. Traseu: Gura Haitii - Calimanul Cerbucului - Calimanul Izvorului - Vf Retetis - vf. Pietrosu - Vf. Bistriciorul - Dornisoara -Vatra Dornei O tura total neasteptata, pe vineri dimineata ma hotarasc sa merg cu Alex (romanian_bat) catre acesti munti, despre care nu stiam absolut nimic, in afara de faptul ca ar fi ceva de mers. Vineri seara prind aproape din mers trenul catre Vatra Dornei. Am dormit bine la cuseta, iar dimineata eram in Vatra Dornei. Ne incepem ziua cu o cafea Lavazza buna si foarte ieftina, servita la o cofetarie deshisa la ora acea, pe la 7! Intrebam la un taxi cat ne ia pana la Gura Haitii, mai mult ca sa ne aflam in treaba, for the of it mergem la autostop. Dupa ce iesim din Vatra Dornei - vreo 4 km - verificam sa vedem daca s-au trezit zeii autostopului. Da, erau la datorie, mai multi dintre ei: ne ia intai o mandrete de Dacie de prin anii '70 (o femeie zdravana ce cara pe portbagaj o teava lunga de vreo 4 m), apoi un mertan din acela vechi ne mai duce vreo cativa km, iar finalul il parcurgem cu o basculanta ce cauta o cariera. Asa de simpatic era accentul soferului ca l-am starnit intr-una sa vorbeasca, pe dulcele lui grai moldovenesc :) Ajunsi in Gura Haitii pe la ora 9, incepem traseul, care da, stupoare, intr-o gospodarie (!). Ne gadim ca oamenii sa o ocolim, dar doar ce intraram sa ne croim drum pe langa gardul omului ca o voce incepe si ne apostrofeaza violent. O tanti isterica ne face troaca de porci, invitandu-ne sa nu-i mai tavalim lucerna si aratandu-ne ca e marcaj pe un copac in fundul curtii sale! N-apoi de un' sa ne gandim ca poteca tece musai prin ograda dansei !! In fine, o calmam si ne continuam drumul, poteca urca usor si curand ajungem sa vedem Calimanii. Mult in zare Vf. Pietrosul: Continuam traseul pe punct albastru pana pe primul varf, Calimanul Cerbucului, de unde se vede in stanga Vf.Negoiu Romanesc: Si-apoi, cand prin jnepenis, cand pe poteca, iesim la drumul ce duce catre statia meteo Retetis, trecem si de ea si vedem mai de-aproape Vf.Negoiu Romanesc, sau mai bine zis ce-a mai ramas din el, pe vremuri a fost o exploatare de sulf iar acum e abandonata: Urmeaza apoi coborarea catre Saua Negoiu: Aici, in saua Negoiu, reinnoim proviziile de apa, am terminat 4 litri deja. Si ne gandim daca sa atacam Vf. Pietrosu, pentru ca se aduna norii din ce in ce mai tare. Dar cum mai bate si vantul, ne tentam soarta. Ma gandesc si sa mergem cat mai mult astazi, ca sa nu ramana pt a doua zi. Iata-ne si pe varf, poza regulamentara, in spate cu Bistriciorul, portia de maine: Pe coborare, o portiune care aduce a Crai: Pe la orele 21 ne oprim, undeva intr-o sa dupa varf si punem cortul. Alex gateste un minunat piure de cartofi cu carne, si mancam pe saturate. Pana cand am terminat de mancat s-a si innoptat, si am adormit intr-o clipita, un somn mai mult decat binemeritat, dupa 12 ore de mers. A doua zi dimineata e un pic de ceata dar se ridica, mai apare si soarele, continuam catre Vf. Bistricioru. Deliciul zilei a fost o portiune de jnepenis destul de lunga, pe care am parcurs-o cam intr-o ora si jumatate... Ii spuneam lui Alex ca am platit deja pentru toate pacatele pe care le-am acumulat si am ispasit cateva si din cele viitoare, pe care inca nu le-am facut. In general, in Calimani marcajul e o prezenta foarte discreta, dar prin jnepenis este de o subtilitate aproape insesizabila. Aproape de Bistricioru: Pe Bistricioru:

Vf.Stracior, 1983 m: Si coborarea, vedere catre lacul Colibita: Saua Terha: Curand poteca se pierde in padure, iar padurea e plina de copaci doborati, asa ca o dam la vale, sa iesim in drumul care duce la Dornisoara. Ajungem in acea localitate dupa vreo 3 km de forestier. Duminica seara, intr-o localitate aproape pustie, presimteam ce va urma... cei 15 km de drum pana la soseaua principala care sa ne scoata la Vatra Dornei. Terminam ultimele firimituri de mancare pe care le mai aveam si o luam agale pe drum, tot ciulind urechile, tot sperand... Se pare ca zeii autostopului erau si ei ocupati prin alte parti pentru ca nici gand sa treaca ceva! Si drumul se intinde lin in fata: Nu mai e mult si va apune soarele: O veritabila agonie, picioarele protesteaza si basicile ustura dar... nu e alta cale, marsaluim tacuti catre civilizatie. Vorba vine civilizatie... cand intr-un final iesim la sosea, iar e totul pustiu, iar cei 25 km care ne mai despart de Vatra Dornei si, implicit de trenul nostru de noapte, nu mai reusim sa-i facem nicicum. Planul B: campat in camp, langa calea ferata, din gara Gura Stampei avem un tren a doua zi la 6.21. Am fost multumita ca ne-au lasat in pace cainii satului iar a doua zi, chiauni, ne intretineam dimineata cu impiegatul de la garisoara asta. Are 4 trenuri pe zi, 2 dus si 2 intors care leaga Dornisoara de Vatra Dornei... Viata are cu siguranta alt ritm pentru unii oameni! Tren pana la Suceava, o tura rapida prin oras si un mic dejun copios si drumul catre casa, cu un rapid care face 8 ore. Literalmente eram niste bucuresteni imputiti, n-a rezistat langa noi decat un tip care avea nasul infundat, se vedea ca era racit. :)) Una peste alta, o binecuvenita rupere de realitate, intalnirea cu un munte frumos, care are de toate: si piatra, jnepeni, padure, Calimanii au farmec aparte.

Duminică, 31 mai 2009 - 10:41 
Afisari: 3,874 


cristina.mol..