Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea
Varful Doamnele
Muntii Bucegi

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

28 aprilie-1 mai : 1mai muncitoresc sarbatorit prin Bucegi (Muntii Bucegi)

28 aprilie-1 mai : 1mai muncitoresc sarbatorit prin Bucegi



Componenta: Vintila (Cristi), Andrei, Corinache (Corina), eu+ Victor (in partea a doua)



28 aprilie seara19.30. Sunt in intarziere si iar am gresit iesirea din labirintul de la metrou de la Basarab. In gara, Corina e deja la casa de bilete si imi pastreaza rand iar trenul e deja tras la linie. E clar, azi doar eu sunt in contratimp, restul merg toate normal...Cu biletul in buzunar ne indreptam spre peron si spre fata barboasa a lui Andrei care se iveste de la geamul unui compartiment al personalului 3011 care avea sa ne arunce din tumultul grijilor "de la oras", sa ne rupa de problemele de la serviciu sau de stressul sesiunii ce va incepe,in imparatia muntilor-acea evadare la care tanjim uneori 5 zile alte ori saptamani in sir.Si povestea incepe sa se scrie rand cu rand, gluma cu gluma, eveniment cu eveniment, stire cu stire...Vorbim de ale noastre, personale sau comune, facem planuri...iar trenul goneste pe sinele lucioase, luneca tras de o ata nevazuta spre muntii dragi. Sunt atat de bucuroasa. As opri timpul...as topi minutele unele in altele ca un mester faurar si le-as preschimba in diamante de zambete pe care le-as inchide in sipetul amintirii. Noaptea isi coboara valul, soarele inroseste linia orizontului, natura isi inchide somnoroasa pleoapele...Intram si pe valea Prahovei si trecem de Sinaia. Gata...ne apropiem...inca un pas...si sar cu ajutorul lui Andrei pe caldaramul caii ferate...caci eram mult in spatele peronului. Gara din Busteni e tacuta , crucea de la Caraiamn nu e luminata, luna s-a ascuns de la Campina in colo in valuri de neguri. Seriile acestea pe cat sunt de pustii pe atat sunt de pline de sentimente, senzatii vagi, abia perceptibile, zmeie de ganduri batute de vantul tineretii...si de optimism. Un optimism debordant caci sunt acolo unde imi place alaturi de oameni la care tin.Campam langa Gura Diham, montam rapid cele 2 corturi si ne bagam in sacii de dormit vreo 5 ore caci urmeaza o zi lunga.


29 aprilie


Ne strangem bagajele destul de traziu si ne urnim cu greu spre casa de vanatoare Coltii Morarului. Ceata se risipeste si se intrevad rand pe rand inaltimile. Caraimanul, Costila, Morarul si Bucsoiul. Rucsacul e in continuare greu desi am mai imapartit din echipament. Baietii sunt plini de verva, eu si Corina ramanem la urma. Prin padure vedem un cerb care coborase la rau sa bea apa si s-a speriat de pasii nostri apasati. La Casa de Vanatoare descoperim urmele unei petreceri recente. Ne tragem sufletul 10 minute si intersectam in cateva minute poteca maracta cu triunghi rosu. De aici Cristi trece in fata si ne conduce dupa ce traversam valea Bujorilor in Poiana Morarului de unde ni se dezavaluie perspectiva coltilor Morarului. In Poiana cu Urzici facem pauza si incepem tratamentele cosmetice...caci de data asta am venit pregatiti : crema si ochelarii de soare fiind la mare cautare. De acum inainte valea ni se desfasoara garndioasa in fata. Cristi merge in fata si taie voiniceste poteca (a taiat saracu la urme pe vale cat pentru toate iesirile in care a fost in iarna asta) iar noi ca niste buburuze mici inaintam incet incet in sus pe firul care se strecoara timid printre Morar si Bucsoi.GPS-ul lui Andrei ne informeaza la fiecare popas cat am mai urcat si cat de departe suntem inca de vf Omu. Pe Rapa Zapezii am mai vazut doua mogaldete care urcau in ritm sustinut. Noi mai avem mult pana departe. Trecuti de jumatatea vaii alegem un valcel care urca mai direct si pe care Cristi si-l pusese in cap sa-l urce inca de la iesirea cu Nea Nae. Trece in fata si taie poteca. Urcam cu prudenta si cu respiratia sacadata ajungem sus, pe un petec de iarba unde ne tragem sufletul. Soarele dogoreste deasupra capeteleor noastre, apa din sticla e pe terminate si mai avem cam jumatate de ora pana in caldarea superioara a vaii. Obositi schimbam strategia si incepem sa taiem poteca pe rand: baietii 200 de pasi, fetele 100.



E trecut demult de pranz cad ajungem in amfiteatrul larg strajuit in partea superioara de o cornisa imensa care iti taie respiratia. Incepem urcusul spre vf Omu, in diagonala spre stanga, incercand sa iesim cat mai repede de sub spectrul cornisei ce strajuia tacuta si amenintatoare valea. O vazusem in fotografiile lui Cristi, dar in realitate mi s-a parut mult mai mare. Schimbam din nou strategia si schimbam capul dupa doar 50 de pasi pentru a mentine un ritm cat de cat constant. Ajunsi sus ne loveste in fata vantul si grabim pasii spre vf Omu. Intram in cabana care era jumatate sub zapada si in sala de mese ni se pare pestera in comparatie cu soarele de afara. Lasam bagajele si luam cate un ceai sa ne hidratam. La inceput ne urnim greu dar incet incet desfacem si mancarea si ne ospatam-masa de pranz si de seara la un loc. Cu foamea potolita ma pregatesc cu Corina sa ne punem in practica un gand mai vechi...de anul trecut... Sa punem cortul la vf Omu. Acum pare momentul ideal. Vantul nu bate foarte tare, zapada e relativ tare si in plus gasim si un loc mai ferit chiar langa camera in care s-au cazat baietii. Asa ca inarmati cu lopata trecem la aranjatul locului de cort, batotoritul zapezii, construirea adapostului in care urma sa-si faca loc igluul meu rosiatic. Eram in ton caci toti eram rosii la fata din cauza soarelui. Dupa ce il ancoram ma duc cu Corina sa ne continuam bucatareala. Dupa ce mesteresc indelung la primus incepe mititelul sa arda si ne punem pe topit zapada ca sa facem ceai.

Afara se insereaza si baietii inarmati cu digitalele ies la o sedinta foto prelungita. Este primul apus (si rasarit) pe care il prind la Omu si nu mai prididesc cu cadrele. Andrei barem cred ca nu a lasat o pietricica nepozata. Si trebuie sa le dau dreptate caci nuantele sunt impresionante. Pe sevaletul cerului un pictor orb stropeste cu valuri de mov, galben, rosu, caramiziu, cenusiu invesmanatat linia orizontului in nuante indraznete. Soarele precum un tenor care si-a pierdut admiratorii se ascunde grabit in spatele cortinei de nori caci soclul de raze s-a spart in cioburi multicolore ce sunt inghitite in graba de fuioarele de ceata care pregatesc intrarea pe scena muntelui a sopranei noptii, palida si melancolica...visand la o iubire-ideal.




La o cana cu vin (impartita frateste intre mine si Corina) planuim ziua urmatoare si cu ochii grei plecam fiecare spre culcusul sau. Ma strecor in sacul lui Andrei, trag fermoarul, ne uram noapte buna si ne lasam purtate in lumea vantului si viselor unei nopti reci de mai



30 aprilie


Dimineata ii gaseste pe baieti fotografiind rasaritul si pe mine si pe Corina dormitand in caldura sacilor.



Ne trezim pe la 7, mai facem un ceai din zapada topita, constat cu bucurie caci cortul meu a supravietuit execelent noptii de -10 grade (desi am deblocat mai greu vreo 2 segemente din bete si am scos cu pioletul cuiele de iarna din zapada facuta bocna) si ne mutam tot calabalacul in sala de mese. Abia pe la 9 plecam spre Babele dupa ce admiram in tihna creasta Craiului si a Fagarasului treziti toti de lumina orbitoare a diminetii. Luam din nou rucascii in spate si grabim pasii spre Babele caci zapada era inca tare si urmele tineau. Minunea nu a tinut insa decat vreo ora. Am coborat rapid vreo 2 pante uramand exemplul lui Cristi (Andrei a trecut chiar precum sageata albastra pe langa pesonalul de dimineata oprit in Buftea si s-a oprit abia in poteca spre Pestera). Consecinta ? In afara de o sperietura si un bat indoit,ipoeza care va fi confirmata cateva ore mai traziu : "Are vana baiatul asta in el, nu gluma". E duminica dimineata si platoul pare bulevard. E strabatut in lung si lat, unt poteci peste tot, pe Cerb, spre Pestera, spre Padina, spre Cruce. O singura problema avem : zapada se inmoaie in fiecare minut, iar inaintarea devine o lupta plina de sudoare, cu o zapada care cedeaza la fiecare pas, care e uda si imbogateste mlastina din bocancii nostrii.



De la Babele pornim spre Piatra Arsa si apoi coboram pe picciorul Pietrei Arse. Coborare "uscata" cu doar cateva petice de zapada, scurtaturi prin padure si cum necum in 2 ore eram in Poiana Stanii. Superba poiana a fost acum ingradita iar de la cabana ce inca mai figureaza pe harta s-a ajuns la cateva vile construite lanag drumul de masina, cu vedere de la masarda spre crucea de la Caraiman. In Poiana ne intanim cu Victor venit inca de dimineata la "cocot". De acum fiecare e liber sa-si vada de poftele inimii. Noi, fetele, coboram la izvor sa luam apa si sa ne curatam denoroiul de pe bcanci si parazapezi, iar apoi pun de o supa la primus...O supa de rosii la care am tot tanjit de la Omu incoace. Baietii s-au lasat cuprinsi de febra catararii, Corina s-a dus sa-l fileze pe Victor iar eu intinsa pe izopren ma uitam la turele telecabinei din Sinaia spre cota 2000. In seara aceea baietii au urcat 2 trasee si dupa ce ne-am intins tabara la baza stancii, am mai gatit ceva mancare calda (si mi-am mai usurat rucascul tocmai acum la sfarsit) si ne-am retras la un somnic bun dar infrigurat....Asta a fost opinia generala.


1 mai

Fiecare am sarbatorit dimineata de 1 mai cum ne-a fost mai la indemana. Corina, Victor si Cristi au plecat la o plimbarica spre Sfanta Ana iar pe drumul de intoracere au avut prima intalnire "de gardul 3" cu ursul iar eu cu Andrei am dormitat pana la 9.45 (ca doi somnorosi ce suntem). Dupa aceea am strans tabara si am coborat prin poiana, si apoi prin padure, prin covorul de frunze, branduse, ghiocei, albastrele pana "la Cariera". Unde a inceput circul...caci cam asa a fost. Baietii au inceput sa urce incet pe poteca, eu am ramas mai in urma iar Corina s-a oprit putin la bancuta. Deodata insa o aud strigand ca vine ursul din tufisuri, o vad cum insfaca rucascul, hamul si betele si se apuca sa urce pe poteca cu o viteza impresionanta. Accelerez si eu si printre rasuflarea sacadata il aud pe Victor cu ne indeamna sa urcam mai repede. Ajunse sus, dupa ce ne tragem rasuflarea constatam ce era chiar o ursoaica cu un pui dupa ea, nu mai mare decat un catelus. De acum insa incepe reprezentatia, caci de sus incepem sa strigam la grupul de jos, care "campase" noaptea trecuta acolo si care cum ne-au spus mai traziu fusese vizitat deja de ursoiaca la ora 5 dimineata, dupa ce statusera pe rand de paza noaptea. Deci e un urs cersetor, obisnuit sa i se dea de mancare de catre turisti. Ursoaica a fost deosebit de perseverenta...caci adoptand tactici variate a urcat ba pe poteca, pe pe un flanc, venind de a coasta doar doar sa ajunga la noi. Nu o interesau nici pocnitorile, nici zgomotele ci numai mancarea.




Ursoaiaca cu puiul-acolo erau acu 10 min rucascurile noastre




Ca la gradina zoologica


Printre incursiunile musafirei de ocazie am urcat cu totii un traseu de 6- .



Cristi in actiune





...Andrei




Si niste pantaloni roz


Apoi filata de Corina am mai incercat unul mai simplu dupa ce am parlamentat mult caci nu stiam ce gand are ursoaica...sa pun papucii sa ma dau...sa las bocancii ca sa cobor mai repede...o dilema pe care pana la urm au rezolvat-o baietii caci au determinat-o pe ursoiaca sa-si ia puiul si sa plece. Can am ajuns in top am constatat cu satisfactie ca nu mai era nici urma de urs asa ca pana la 4.15 am avut timp sa strangem echipamentul si ne-am indreptat grupati spre drumul forestier ce cobora in Poiana Tapului. Am gasit ca prin minune locuri in tren, am planuit urmatoarele iesiri, am schimbat impresii la rece, am admirat pozele si am fredonat cateva cantece de munte de care imi era atat de dor...Ia vezi Andrei cand mergem la o cantare !


In Bucuresti, ne-am despartit, fiecare pe drumul sau spre casa, luand cu el amintirile unui 1 mai reusit...Strada mea...Blocul. Liftul in care raman blocata. Oare oi fi prea grea?

Usa casei care se inchide cu un zgomot surd care parca curma melodia duioasa a unei cutii musicale in care prietenii mi-au inchis amintirile, muntii, fuiorele de ceata, ghioceii, mirosul de ceai fierbinte si dulceata.



Foto: Vintila



Marți, 2 mai 2006 - 12:31 
Afisari: 2,953 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

andrei
andrei
Busola
 
1
He he, mergem si la cantare, v-am propus si in tren Piatra Mare, si imi mentin propunerea (in Bucegi acu sincer nu prea ma mai trage inima sa mai merg la cantat, numai cu chitara in spate nu m-ar mai alerga ursul... Carpati.org ).


Miercuri, 3 mai 2006 - 01:40  

vintila
vintila

 
2
felicitari Mike, nu am cuvinte despre RT - minuntat


Miercuri, 3 mai 2006 - 11:00  

mike
mike
Rucsac
 
3
Pai la asa tura...trebuia si un RT fain, nu-i asa. M-am simtit minunat alaturi de voi toti si am incercat sa redau asta prin cuvinte. De-abia astept sa ne mai putem strange cu totii si sa mai iesim la o tura viitoare.


Miercuri, 3 mai 2006 - 12:34  

hendrix
hendrix

 
4
Foarte misto, da' n-am inteles chestiile alea cu tenorii si sopranele. Catararea voastra este de primul nivel, pentru incepatori. Daca beau doua beri (da' nu beau, ca m-am lasat) traseul vostru il fac si fara asigurare. De fapt imi vine sa fac orice fara asigurare, de cand a luat-o Steaua in freza. Te iubesc.
hendrix


Miercuri, 3 mai 2006 - 12:54  

nycbv
nycbv
Busola
 
5

4 zile muncite prin Bucegi , cu echipament de ture lungi nu e" corect" fata de noi.Va antrenati in secret ??Dupa pregatirea pe care o aveti cred ca la vara veti participa la cel putin la 2-4 ture de cateva zile prin munti. Felicitari si tinetio tot asa


Miercuri, 3 mai 2006 - 16:37  

curls
curls

 
6
Foarte frumos povestit RT. Si pozele sunt pe masura. Unde nu va invidiez clar, este la treaba cu ursoaica. Nu stiu de unde Corina si coechipierul au mai avut puterea sa zambeasca spre camera.


Miercuri, 3 mai 2006 - 16:40  

mike
mike
Rucsac
 
7
Partea cu tenorii si sopranele a fost o figura de stil...Asa ca o pictura abstracta. Cat despre traseele catarate...Andrei si Cristi au facut duminica un 6+...Si era prima data cand puneau mana pe vreo bucla sau pe vre-un reverso, asa ca viitorul le e deschis, mai ales ca am vazut ca le place. Cat despre noi fetele, nu avem atata talent dar avem baieti de nadejde.
Cat despre rucsacuri, Nea Nae aveti dreptate. Ne-au cam chinuit pe Morar. Dar Cristi a fost la inaltime. A invatat atat de bine lectia...El ne-a condus pana pe firul vaii, el a fixat locurile de odihna, el a trasat traiectoria de ocolire a cornisei. A evoluat atat de mult intr-un timp atat de scurt. NIci nu-l mai recunosti pe omul de la refugiu de la Costila...
Si noi ne-am gandit la dvs, dar nici prin minte nu ne-a trecut ca de 1 mai veti fi tocmai in Bucegi si tocmai pe Alba...Am vazut tura postata in planificator abia cand am venit acasa. Dar v-am pomenit de mai multe ori si ne-am adus aminte de vorbele dvs cand eram cu energia spre 0 si am schimbat strategia.
Si normal ca ne antrenam...Ca vara e la o cotitura si cu ea vin concediile si vacanta care trebuiesc fructificate.
Curls ma bucur ca si voi ati avut vreme frumoasa pe Alba iar cateva fotografii din jurnalele postate sunt faine (macro cu ghioceii din jurnalul lui Nea Nae si foto de sfarsit din jurnalul vostru). Numai bine in continuare tuturor.


Miercuri, 3 mai 2006 - 21:44  

nycbv
nycbv
Busola
 
8
Ma bucur pentru toti care muncesc prin diverse ture si abia astept INTILNIREA DE VARA a membrilor de pe carpati cand sper sa ne revedem cei ce sant activi si poate si incepatori
Pana atunci TOT INAINTE si CARARI CU SOARE


Joi, 4 mai 2006 - 09:06  

gabi_g
gabi_g

 
9
RT-ul si pozele sunt minunate. De tura ce sa mai zic, va invidiez sincer, mai putin faza cu ursoaica unde nu cred ca erati chiar in largul vostru. Mi-ar fi placut sa incerc si eu catararea aia la coarda. Poate cu alta ocazie ne mai intalnim si incercam ceva impreuna. Vintila, inca o data felicitari pentru poze.


Joi, 4 mai 2006 - 09:40  

hendrix
hendrix

 
10
Acum am inteles metafora. Eu inteleg mai greu, ca sunt mai greu de cap decat semenii mei, montaniarzii. Speram doar ca soarele sa fi rasarit a doua zi, ca un contratenor.


Joi, 4 mai 2006 - 10:15  

corinache
corinache

 
11
Multumesc, multumesc, draga Mihaela....super RT, vroiam sa scriu de ieri, am zis ca imi pun si eu poza, dar nu am reusit.....e adevarat ca faza cu ursoaica nu e de invidiat, nici intalnirea cu ursuletii dragalasi de pe drumul spre Sf Ana.....saracu` Vintila a avut parte de mai mult decat si-ar fi putut inchipui de la tura asta. Ii multumesc si lui pt indrumarea noastra pe Morar, pt poze si pt indrazneala cu care s-a avantat pe perete....Carpati.org Ii multumesc si lui Andrei pt pozele pe care inca nu le-am vazut, pt promisiunea cu chitara si pt ambitia de catarator....Ii multumesc si ursoaicei ca ne-a primit in acelasi cadru cu ea si pt ca am avut posibilitatea sa filez o coarda calcata de urs.....dar sa-i fie rusinica pt ca a venit tiptil prin tufisuri (prietenii stiu de ce)....le multumesc si oamenilor pe care i-am mai intalnit la cariera si care au donat la greu din mancarea lor ....ca deh, ursoaia era flamanda si cersetoare..... Dragii mei prieteni de drumetii....sa avem carari senine....si la cat mai multe ture


Joi, 4 mai 2006 - 12:06  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0925 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org