2008.07.05/06 ---- Bucegi - Drumetie si Catarare (Muntii Bucegi)
Locatie: Busteni
Data: 2008.07.05 - 2008.07.06
Ziua 1 - Drumetie: Refugiu Costila - La Prepeleac - Vf Bucsoiu - Vf Omu - Valea Cerbului - Refugiu Costila
Ziua 2 - Catarare: Bivuacul Caprelor (4 lc, 3B) si Intrerupta (2 lc, 3B)
Poveste Ziua 1:
Ca de obicei, in ziua de joi a inceput agitatia: ce fac in weekend?! In ultima perioada am tot fost la munte la catarat, insa simteam ca vreau sa fac ceva "comun", usor, accesibil .... nimic din ceea ce mi se propunea nu ma multumea. Tura de initiere postata de Boreal imi face cu ochiul, insa aceasta nu avea loc weekendul acesta, plus ca locurile erau ocupate, plus ca nu aveam ce sa caut intr-o tura de initiere, si de bun simt era sa las loc celor care aveau nevoie de asa ceva.... Pfffff .... Plec singura! (caci imi era lene sa trag de unul sau de altul sa mearga cu mine, si imi era si teama sa nu ma descurajeze ... )
Vineri seara, impreuna cu Cornel si cu Alin ma indrept spre Refugiu Costila.
La refugiu muulta, muulta lume. Nimic nou pentru mine caci cam asa am gasit de fiecare data cand am fost acolo.
Pentru cei care nu stiu, Refugiu Costila se presupune a fi refugiul alpinistilor, si se poate ajunge la el pe triunghi rosu de la Caminul Alpin, si apoi pe o poteca nemarcata. Refugiul se afla pe firul vaii Costila.
Dimineata pe la 9 eram pregatita sa plec, urmand ca ceilalti sa se catere pe la refugiu. Nu aveam chef de catarat, insa mi se parea aiurea sa plec singura. Insa cum nimeni nu se arata dornic de drumetie, am plecat ... singura. Prima jumate de ora am trait un sentiment ciudat, ezitand intre a ma intoarce la refugiu si a merge inainte. Usor, usor a inceput sa-mi placa. Ma bucuram de linistea pe care o cautam adesea in turele in care echipa era numeroasa ....
Dupa 40 min de mers intru in sfarsit in traseul marcat triunghi rosu ....
La Prepeleac: (autopoza)
Nu dupa mult timp de mers de la La Prepeleac, ma intalnesc cu doi baieti, Radu si Cristi, care aveau aceeasi destinatie ca mine: Vf Omu pe la Vf Bucsoiu Mare. Avand in vedere ca aveam cam acelasi ritm de mers, mutual sabilim sa mergem impreuna. Poate ca in urma cu 2 ore, la intalnirea cu acesti doi baieti as fi simtit salvarea din presupusa singuratate .... insa nu a fsot asa. M-am bucurat ca am mers cu ei, insa ma bucuram de drumetia mea, mai mult decat imi imaginam, si singura, adica pana sa ma inalnesc cu ei ....

Vedere de sus ... la urcarea pe Bucsoi
Pauza de hidratare!

Pe Bucsoi
Pe aici am venit
Tentativa de autopoza
Uite ca am reusit
Vederi de pe Bucsoi
Dupa masa de pranz ... Radu si Cristi au ramas putin in urma ...
In zona Omu
Vf Omu si Statia meteo
In drum ne-am intalnit cu o stana de oi ... ciobanu ne-a insotit o bucata de drum pana la Vf Omu
Pauza de hidratare, facut poze si luat "Ramas Bun" ... caci eu urmam sa-i las pe cei doi colegi in urma, si sa-mi continui drumul pe Valea Cerbului.
Inalnirea si conversatiile cu Radu si Cristi ma amuzase mult .... asa ca o parte de drumul pe Valea Cerbului am coborat razand singura .... bucurandu-ma de vreme frumoasa, liniste .. voie buna ...
Si ca sa nu ma plictisesc prea tare, ma mai chinui si la niste poze ....
Ma uit in urma, spre Vf Omu.
Pe drumul pe Valea Cerbului am mai intalnit grupuri de oameni, dar doar venind din sens opus. In Poiana Costila m-am intalnit cu Cornel ... uitasem frontala la refugiu si-i era frica sa nu ma prinda noaptea .. insa am ajuns destul de devreme acolo (19:40)

Ajunsa la Refugiu, abia am apucat sa manac ceva sa ma spal un pic .... sa iau o aspirina .... pe la 21 eram deja in sacul de dormit, si, in ciuda galagiei facuta de ceilalte persoane de la refugiu, am dormit neintoarsa pana dimineata .....
Poveste ziua 2: M-am trezit cu greu a doua zi. Eram obosita dupa cele 11 ore de mers din ziua precedenta (dar multumita) si , in ciuda faptului ca luasem o aspirina, durerea de febra musculara ma chinuia .... Afara ploase de dimineata, si cerul era acoperit de nori, refugiul era bagat in ceata, atmosfera umeda .... nu prea iti venea sa iesi din sacul de dormit, dar sa te mai urci si pe pereti ?!!!

Cu toate acestea mi-am facut curaj! Cornel stabilise deja cu Dana si Baza, care venisera sambata seara la refugiu, sa ne dam pe un traseu din Peretele Valcelului Stancos - Bivuacul Caprelor. Eram prea adormita ca sa mai cer detalii.. asa ca am fost de acord cu orice propunere s-a facut. Pe la 10:00 mi-am facut curaj sa ies din sacul de dormit, si pe la 10:30 eram in drum spre Peretele Valcelului Stancos, pe o poteca subtirica pamantoasa, abrupta ... Eram obosita, insa dupa primii pasi, muschii s-au incalzit, si febra musculara nu s-a mai simtit ....
Eu si Dana
La baza traseului Bivuacul Caprelor, Cornel studiaza intrarea in traseu ....
Desi era treaba mea sa-l filez pe Cornel, convenim ca Baza sa-l fileze pe Cornel prima lungime, timp in care eu trebuia sa ma pregatesc sa plec imediat ce Cornel regrupa ....
Intrarea in traseu se face printr-o miscare care cere putina flexibilitate, apoi un mic diedru ....si fata verticala ....
Baza ...
Eu, asteptand sa-mi vina randul. Eram destul de stresata de faptul ca in urma cu doua saptamani nu ma simtisem deloc in largul meu pe stanca .... si speram sa fi trecut peste acea etapa psihica ....
adica speram sa fi fost decat o pasa mai proasta, ceea ce s-a si dovedit pana la urma, caci m-am simtit foarte bine in Bivuacul Caprelor ...
In a doua lungime urmeaza un horn, apoi iesirea din horn pe o fata cazuta .. un pasaj superb!
La finalul lungimii a treia, o fata cazuta ....
Uitese dispozitivul de filat acasa, asa ca l-am folosit pe al lui Cornel in traseu, insa la coborare ... desi am fi vrut sa facem rapel, am coborat pe poteca din spatele Peretelui Valcelului Stancos. Acolo ne-am inaltanit si cu Rudi si Corina care fusesera intr-o mica drumetie pe Brana Aeriana .. daca tin eu bine minte ...
Retregarea ... Dana

Cand am ajuns la refugiu era deja ora 15:00. Nu se mai putea punea problema de vre-un treseu serios ... Ne-am asezat cu totii la masa, am stat la povesti ... si... fericita ca resusisem sa dau la ROT Bivuacul Caprelor si ca ma simteam bine din punct de vedere psihic in perete, am hotarat sa fac Intrerupta din Tancul Ascutit cap, dintr-o singura lungime (~50 m). De data asta am facut echipa cu Dana ... Era a doua data in viata mea cand ma dadeam cap .. prima data m-am dat cap pe Creasta Generalului din Cheile Rasnoavei. Am reusit la ROT .. cu o oprire pe la jumatatea traseului ca ma strangeau espadrilele .... Apoi s-a dat si Dana, si de sus am rapelat caci ne-am dat cu doua semicorzi gemene .... Un traseu frumos si usurel ... care nu genereaza prea multe emotii pentru incepatori .. 

Concluzii:
- Desi vremea s-a aratat ca pricioasa pe toata durata weekendului, pana la urma a tinut cu noi;
- Nu este chiar asa de rau sa mergi singur pe munte, desi as recomanda sa nu se plece fara a anunta 1-2 persoane apropiate ...
- Bivuacul Caprelor este un traseu interesant, desi usor, prin complexitatea lui: fata cazuta, fata verticala, diedru, horn, fisura, traverseu .... superb!!
- Intrerupta nu este la fel de interesant ca Bivuacul Caprelor, dar este mai accesibil fiind situat langa refugiu, usurel, perfect pentru incepatori, exercitiu ....
Sa auzim numai de bine!
Am si eu o nelamurire....pe siteul cu proiectul costila pasul e dat un 6-, pe roclimbing 6+...tu cam la cat l-ai aproxima?
si in ce lungime este?
Luni, 7 iulie 2008 - 15:10