Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Pietros
Muntii Rodnei

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

2007 - Creasta Fagarasului (Muntii Fagarasului)

TR Creasta Fagarasului >>> 09.07.2007 - 21.07.2007 Creasta Fagarasului un vis pentru multi, creasta Fagarasului, experienta, determinare si noroc.



2007! Un an obisnuit pentru unii... pentru mine mai deosebit. Job-ul in alt oras, sau chiar adaugarea unui alt job pe langa cel de baza au facut sa astept cu nerabdare luna iulie adica concediul pe acest an. Cu multe luni inainte imi faceam ceva planuri, unde sa merg, cu cine... Cu cine ... pai cu unii colegi/colege de la job; unde... Pana la urma am ales sa fac Piatra Craiului. Si findca nu mi se parea deajuns am zis ca daca tot e concediu nu ar fi rau sa merg si prin Postavaru sau chiar Bucegi. Imi planuisem cateva trasee frumoase si cu obiective interesante atat pentru mine cat si pentru colegi. Si cum se intampla in majoritatea cazurilor, planurile nu prea se potrivesc/respecta. O parte din colegi nu au mai putut merge din diverse motive, altii au renuntat daca nu era "gasca mare". In final am ramas singur. In cazul de fata am schimbat radical destinatia: creasta Fagarasului! Ce-i drept, de cand am simtit asa ca e posibil sa nu mai mearga prima varianta am inceput sa-mi indept atentia catre creasta Fagarasului, cautand si mai multa documentatie. Destinatia fiind aleasa (desi pe site inca mai este trecuta vechea tura propusa...) inca mai speram la macar un partener/partenera de tura sa nu merg chiar singur. Nu am mai mers niciodata singur si nu ca mi-ar fi fost mai greu dar in doi altfel stau treburile. Consultari cu agenda telefonica, telefoane.. in final gasesc un partener, Horatiu, ce nu mai fusese pe munte de vre-o 5 ani din motive de familie (bebe mic). Si din unul singur am ajuns la doi... ba spre final s-a mai alaturat inca o partenera de tura - Paula. In ultima saptamana de munca se "intetesc" contactele cu colegii de tura si totodata fac si un mic "instructaj" al turei, avand ca reper si site-ul meu, inclusiv lista cu cele necesare. -> Marti, ora 00.45 se da plecarea spre Ploiesti. Pana la destinatie (Turnu Rosu) imi facusem un traseu identic cu cel de anul trecut, adica Vaslui - Ploiesti - Poiana Tapului - cascada Urlatoarea - Busteni - Sibiu, diferenta constand ca nu am mai mers pana in Ucea ci am continuat pana in Sibiu. Evident ca portiunea Poiana Tapului - cascada Urlatoarea - Busteni a fost traseu de munte in masivul Bucegi. In Sibiu ajungem la ora 16, cu vre-o 20 minute intarziere cat sa prindem legatura spre Turnu Rosu. Noroc cu Cornel, un prieten ce nu l-am cunoscut decat prin intermediul internetului, si se ofera sa ne duca pana la Turnu Rosu. Multumesc Cornel. Mai rari asa oameni dupa cum remarca si Paula. In sfarsit ajungem la poalele muntilor in Turnu Rosu. Mai facem si ultimele aprovizionari, ne informam la localnici cum va evolua vremea si plecam pe drumul forestier ce urca spre manastirea din Turnu Rosu si mai departe. Legat de vreme stiam din timp ca va veni un front cu ploi in toata tara incepand cu ziua de marti (chiar cand eram in Turnu Rosu deja) - se anuntate cod galben pentru inundatii. In jurul orei 17.30 ajungem la manastire si de acolo mergem putin mai sus in apropiere de o mica cabana forestiera - un loc mai ferit unde si punem cortul. Desi la inceput Horatiu se arata absolut super incanta de munte, de aer curat, de multe altele... odata cu trecerea timpului s-a dovedit ca vointa nu e totul. Incepuse sa oboseasca repede ( la inceput a pus accent pe oboseala acumulata din tren) dar mai tarziu mi-am dat seama ca nu se adaptase si nu putea sa reziste. Marti noaptea a inceput sa ploua si sa inceapa furtuna anuntata de cei de la meteo. Undeva tarziu in noapte am sesizat ca cortul lui Horatiu in care stateam incepea sa ia apa. Pur si simplu trecea stropul de apa prin cele 2 foi. Pana la urma solutia salvatoare s-a numit o folie. -> Miercuri ne-a gasit tot in zona turnu rosu in asteptarea vremii bune. Aveam PDA-ul cu mine si cum aveam si putin semnal la telefon m-am conectat la internet si am solicitat lui Dorin de la Arad o prognoza meteo. Multumesc. Prognoza a fost incantatoare intrucat dupa acest front de ploi urma iar o perioada buna de munte ba chiar caniculara. -> Ziua de joi se anunta cu indreptarea vremii. Pe la amiaza "ridicam ancora" si continuam drumul, inital doream sa ajungem pana in Poiana Fantana, loc unde trebuia sa campam marti. Nu am mai ajuns pana acolo ca nu a mai rezistat... Prin padure, spre Poana Fantana ne ajunge din urma un localnic din imprejurimi si desi facusem un popas chiar in poiana, acesta ne da informatii gresite precum ca poiana e undeva mai departe. De fapt, dupa terminarea drumului forestier si intrarea in padure, poiana e primul luminis ce apare in fata ochilor dupa vre-o ora.. doua de mers prin padure.

Luam de bune informatiile primite si ne continuam drumul, drum ce in final ne scoate din padure si ajungem pe pajistea alpina. Constatam ca informatiile au fost gresite, de intors inapoi la poiana nu ne mai intorceam, asa ca am tot urcat spre creasta pana in saua dintre Chica Pietrelor si Chica Fedelesului unde punem si cortul. -> Vineri 13 iulie. Dimineata superba fara nori. Dupa ce fotografiez rasaritul soarelui strangem tabara si ne pregatim de plecare... urma totusi un traseu de 7..8 ore pana saua Scarii la refugiu.

 Daca la inceput ne-am bucurat de vremea ce parea frumoasa cum am inceput sa ne miscam norii au si venit spre noi. In concluzie pana in saua Suru rare au fost momentele cand am vazut cer albastru deasupra capului. Ceata deasa, marcaje destul de rare in aceasta zona ne-au pus ceva probleme in orientare. Totusi cu cu atentie (in special) si mai putin cu GPS-ul, am trecut si de aceste probleme de orientare. Aceasta zi ne-a luat mai mult de cat era prevazut (8 ore max.) si datorita cetii, care devine deprimata dupa mai multe ore, dar si unui coechipier care inca nu se adaptase la conditiile de drum. De la Lacul Avrig spre saua dintre Ciortea si Garbova, exista cateva portiuni de drum ceva mai dificile pentru Horatiu ce-i determina o stare de blocare psihica. Cu mult efort de convingere trecem peste, si dupa trecerea peste vf. Scara ajungem pe ceata in saua Scarii si de aici la refugiu. Dupa aceasta zi parcursa in marea majoritate prin ceata, umezeala si vant, somnul in refugiu a fost un hotel de x stele :)). -> Sambata, ne trezim oarecum mai tarziu. Ne pregatim rucsacii si ne sfatuim ce sa facem mai departe. Motivul? Portiunea cea mai dificila din creasta Fagarasului: vf. Serbota - Custura Saratii - Vf. Negoiu. In final Horatiu renunta si coboara spre Cabana Negoiu, eu si Paula continuand sa mergem mai departe. In aceasta zi avem parte de vreme frumoasa, pana ce am urcat pe vf Serbota au mai aparut nori in zona Negoiu, in rest custura am parcurs-o fara nori si fara probleme deosebite.

 Am mai pierdut de cateva ori traseul dar l-am gasit repede, ca idee o coarda in aceasta portiune e binevenita. Fiind pentru prima data prin aceste locuri m-au impresionat f. mult. Dupa trecerea acestei creste urmeaza urcusul pe Negoiu, un urcus spectaculos tinand cont ca in ultima parte se urca aproape pe verticala. Sus pe Negoiu voci multe se auzeau din nor: aproximativ 20 de oameni - se pregateau sa coboare la Cabana Negoiu. Pe varf facem ceva poze cu persoanele noastre ca norii pusesera stapanire pe varf, ne gandim si la Horatiu la ce frumuseti a pierdut dar ne dam seama ca daca ar fi mers cu noi mai departe nu cred ca am fi ajuns pe varf impreuna; pur si simplu era prea mult pentru el. Asta e... fiecare-si cunoaste propriile limite. Poate cu alta ocazie. De pe vf. Negoiu coboram, cu destinatia finala pentru aceasta zi - Lacul Caltun.

Ajunsi la Strunga Dracului, datorita conditiilor meteo nu prea grozave si a oboselii acumulate hotarasc sa coboram prin Strunga Doamnei. Si in acest punct fac poze cu strunga - mi se pare spectaculoasa dar o las pentru alta data, muntele nu pleaca de acolo. Ne continuam drumul deci prin Strunga Doamenei si de aici ajungem la Lacul Caltun oarecum pe inserate. Aici luam contact cu zona Caltun: nori si vant puternic. Odata ajunsi facem cunostinta cu un grup din Curtea de Arges si langa un foc si o tarie ne facem si mai cunoscuti. Noaptea trece fara probleme majore cu toate ca pe la 3 dimineata pe cand inspectam cortul o rafala de vant era cat pe ce sa ma dea jos; si am totusi c-am 85 kg. -> Dimineata de duminica, 15 iulie, constat ca am avut 2 ancore taiate din cauza vantului si a pietrelor, dar betele cortului au rezistat. La 10m de noi un cort a fost sfasiat din cauza vantului. Strangem cortul cu grija sa nu-l ia vantul si sfatuiti de Cristi si ceilalti baieti din Curtea de Arges nu mai urcam pe creasta pe Laitel si Laita si continuam pe traseul ce ne duce direct in saua Paltinului ocolind aceasta portiune de creasta. In ultima parte, pana aproape de Saua Paltinului marcajul punct albastru este ca si inexistent, (sau cel putin noi nu l-am vazut) si din aceasta eroare am iesit chiar deasupra iesirii de sud a tunelului din Transfagarasan. Putin dezorientati la inceput, trecem peste Varful Paltinului si ajungem in Saua Paltinului. De aici ne continuam drumul fara probleme pana la Balea. Fiind duminica evident lume multa... multi pantofari, cel mai mult m-a amuzat o doamna care la intrebarea de unde venim, i-am raspuns: de la Turnu Rosu, de langa Olt. Raspunsul ei, plin de mirare: Nu se poate!!! Calm si oarecum plictisit de multitudinea de ochi curiosi ii raspund: Ba se poate! Langa lac ne odihnim putin apoi hotaram ca nu ne strica un dus, un pat si ceva curent pentru telefoane si GPS, asa ca ne cazam pentru aceasta noapte la cabana. Pana tarziu in noapte ne-am "delectat" cu manele "absolut superbe" si cu "valuri" de curiosi. -> Vine si ziua de luni, zi de lucru pentru majoritatea. In consecinta si agitatia se risipeste. Pentru noi e zi de odihna si recuperare. In acesta zi ne calmam urechile cu o muzica placuta: Pasarea Colibri, Pheonix... -> Marti 17 iulie. Plecam de la Balea spre Lacul Podul Giurgiului. Pe traseu oscilam inca daca sa campam la Podragu sau la Podul Giurgiului. Urcam de dimineata spre saua Caprei, iar in sa facem cunostinta cu Florin, un baiat cu care aveam sa facem echipa pana pe Moldoveanu.

Spre surprinderea noasta nu ne-au simtit si fara sa ne mai miscam facem multe fotografii, unele dintre ele apropiinduse chiar si pana la 10m de noi. Cel mai interesant a fost spectacolul de pe un colt de stanca unde doua marmote se bateau pentru un loc optim la soare. Am vazut in acesta zi c-am 5 marmote in acelasi timp. Cum capre negre am mai prins (nu asa grozav si pe camera foto) si pe vf. Paltinului si chiar in saua Paltinului, marmotele au fost "cireasa de pe tort". Totusi mai lipsea ceva. Vaci vazusem, ciocolata la Balea am vazut, acum si marmote.. e drept ca nu inveleau ciocolata, mai lipsea un urs sa faca bule pentru ciocolata aerata :)). Si totusi nu regret ca nu am intalnit si urs, nu tin neaparat :)). De la Fereastra Zmeilor continuam cu portiunea ceva mai delicata de "La trei pasi de moarte" si de aici drumul e fara particularitati deosebite. Urmeaza creasta Arpas-Arpasel, urcusul pe Arpasul Mare, urcusul pe Varful Mircii. La vederea lacului de la Podul Giurgiului ne hotaram sa campam in zona lacului, privelistea ce ti-o ofera Moldoveanu e fantastica. De mentionat ca locuri de campare in aceasta zona nu sunt cu nemiluita, asa ca e bine sa fii mai din timp pe acolo sa poti prinde un loc mai bun. Cand am ajuns la lac nu era decat un cort cu o pereche, straini, dar pana spre seara toate locurile bune de cort au fost ocupate. Dupa ce ne-am instalat tabara am avut parte si de un pic de spectacol sexy; eu si cu Florin ne-am dus la lac sa ne racorim putin, dar pe partea cealalta de lac o domnisoara se racorea si ea in costumul evei la inaltime (adica fara frunza). Daca anul trecut nijte nemti faceau dus in aer liber chiar in fata cabanei Podragu, de data aceasta tipa m-a facut sa cred ca noi romanii suntem mult mai deosebiti fata de occidentali. Fiecare intelege ce vrea. -> 18 iulie, miercuri. Ma trezesc dimineata devreme sa prind un rasarit de soare. Speram ca soarele sa rasara chiar de pe Moldoveanu. Nu a fost asa, poate in alta zi a anului cu siguranta. Totusi fac ceva poze, soarele avea multa putere dupa ce iesise deasupra crestei. Luam apa si plecam mai departe. De aici si pana pe Moldoveanu stiam ca apa nu prea mai gasim usor, iar dupa Moldoveanu si pana in Fereastra Mare a Sambetei chiar nu stiam daca voi mai gasi apa sau nu.

 Din saua Podragului traseul imi este familiar, fiind parcurs si anul trecut de catre subsemnatul. Nimic deosebit, traseu mai mult pe curbe de nivel, oarecum ma gandeam la urcusul de pe Vistea Mare. Anul trecut mi s-a parut foarte greu, e adevarat ca batea un vant destul de puternic de-mi era frig chiar si cu ceva haine mai groase. Inainte de a incepe urcusul pe Vistea poposim un pic, luam ceva dulciuri energizante si incepem urcusul. Ma uit si la ceas sa vad la cat incepem. Si urcam. Daca anul trecut ma plangeam de vant, anul acesta ma plangeam ca nu bate deloc. Canicula anuntata incepea sa-si arate coltii si la aceasta inaltime. Ajung in sfarsit pe Vistea Mare dupa .... 25 de minute!! Nu-mi venea sa cred. Paula si apoi Florin ajung si ei la 5 minute dupa mine. Parca acum nu mi s-a parut asa de greu ca anul trecut, cu toate ca si acum, ca si anul trecut am avut cu noi tot echipamentul in spate. Pe Vistea aglomeratie. Pe traseul ce urca sus pe Vistea la fel, aglomeratie de parca era pe Everest, de fapt un "Everest" al Romaniei. La o asa zi frumoasa e si pacat sa nu urci pe munte. Sus, vre-o cativa romani, restul numai straini. De data aceasta am lasat rucsacii pe Vistea Mare si pana pe Vf. Moldoveanu am continuat fara rucsaci. Ma simteam de parca zburam; ehe.... ce frumos e sa faci trasee fara nimic in spate... Totusi cineva trebuie sa care si echipamentul asa ca nu prea se poate asa ceva. Si apoi parca nu e asa o placere fara sa simti ca ai rucsac in spate. Pana la urma ajung la concluzia ca tot cu rucsac in spate e mai frumos. Ajungem pe Moldoveanu la 11 si 50 min.

 Admiram panorama Fagarasului, facem poze si ne felicitam pentru reusita. Pe Vistea si pe Moldoveanu am poposit aproximativ o ora si jumatate. Intorsi pe Vistea ne-am despartit de Florin care s-a intors spre Podragu, el urmand sa revina la Balea (avea masina lasata acolo) noi continuand spre fereastra mare a sambetei.

Ajungem in fereasta in jurul orei 17. In Fereastra mare a Sambetei ne instalam cortul si asteptam apusul soarelui.

 Canicula si greseala de a nu lua crema de protectie incepe sa-si arate coltii: arsuri puternice pe maini, picioare si pe fata. Undeva spre seara ne mai intalnim cu un grup mixt romani-straini ce aveau si ei intentia sa faca creasta dar de la est la vest. Nu au campat cu noi ci au continuat pana la refugiul Vistea. -> Joi 19 iulie, plecam cat mai de dimineata. De acum aveam de parcurs c-am 7 .. 8 ore pe zi pana la finalul crestei. Urmeaza portiuni mai blande, si totodata mai putin circulate. La Lacul Urlea am mai vazut doua corturi in rest nimic.

Traseu frumos in continuare.

In Curmatura Zarnei ajungem la 3 ore de la plecarea din fereastra sambetei. Aici refugiul este distrus.

Se poate campa prin apropiere, apa potabila trebuie cautata intrucat laculetele / baltile ce mai sunt pe acolo nu sunt potabile. Dupa Vf Zarnei gasim izvoare chiar in carare unde facem alimentarea cu apa. Din informatiile pe care le-am primit in zona refugiului Berevoiescu nu prea este apa. Grupul ce l-am intalnit in fereastra sambetei ne-a zis ca e mai bine de campat inainte sa ajungem la refugiul Berevoiescu ca este si apa, ceea ce am si facut. Undeva inainte sa ajungem la ref. Berevoiescu am gasit un izvor cu debit slab si apa nepotabila dar am decis sa campam acolo intrucat era loc bun de cort. Apa se gasea mai in vale. Spre seara a trecut o turma pe acolo iar ciobanul ne-a zis ca la 3 minute chiar in carare este un izvor cu apa de baut. Am facut bine ca am ales sa campam acolo intrucat in apropierea refugiului este o stana si ai toate sansele sa fii vizitat de caini, magari, cai sau ...

Oricum dimineata am vazut cum turma de oi a trecut chiar pe la refugiu. -> Vineri 20 iulie. Ultima zi. Am plecat pe la ora 8 si 30 de pe Berevoiescu. Pe traseu am mai pierdut c-am 20 min cu o turma ce am prins-o chiar pe carare si am asteptat pana ciobanul a coborat. Si in aceasta zi, si in ziua precedenta am intalnit turme cu caini dar nu am avut probleme. De data aceasta am asteptat pana ce am putut trece fara probleme. Ultima portiune din creasta Fagarasului e mai "prietenoasa" dar odata cu intratul in padure nu prea mai este. Pana aproape de drumul forestier ce duce la cantonul Rudarita si mai apoi la Cabana Plaiul Foii padurea este salbatica. Cararea este plina de copaci cazuti, sunt portiuni de tufisuri cu iarba pana la brau ... nu e tocmai placut dar si salbaticia are farmecul ei. Oricum chiar si pe aici omul si-a facut simtita prezenta, marturie stand multe vetre de foc in majoritatea poienitelor. Ba unii au considerat ca nu e nici o problema sa-si faca vatra focului cu pietre ce au si marcaj turistic pe ele. No comment, doar traim in Romania. Ajunsi la drumul forestier sunt 4 Km pana la cantonul Rudarita si apoi inca 9 Km pana la Plaiul Foii.

 Drum lung si plictisitor, tocmai in aceasta portiune imi aparuse si o basica la piciorul drept. Deh nu a aparut toata creasta... a aparut la final pe un drum forestier. Nici picioarelor si nici bocancilor nu prea le place. In apropiere de Plaiul Foii, fiind vineri, deci weekend ne iau in primire gratargii si manelistii ce se uita ca la urs la noi. Tot felul de corturi, de la cele mai mici la apartamente de voiaj unde incapea si masina. Curatenia? Ce e aia in aceasta parte??? Mda, "civilizatie". As vrea sa zbor peste aceste locuri sa ajung cat mai repede la Plaiul Foii si de acolo acasa astfel incat bucuria crestei sa nu-mi fie stearsa de ce vad la final. Din pacate nu pot. Ajung pe la 14 si 15 min la Plaiul Foii in aproximativ 6 ore de la plecarea de pe Berevoiescu.

Ma bucur ca am ajuns la aceasta ora, deja ma pot gandi ca voi avea suficient timp sa ajung in Brasov si sa prind acceleratul spre Vaslui de la ora 23 si 45. Creasta Pietrei Craiului "imi face cu ochiul".

Poate daca mai aveam concediu, si dupa o zi sau 2 de recuperare as fi putut sa fac si creasta Pietrei. Dar cum spunea cineva... se poate dar e pacat; sunt multe locuri frumoase ce nu se merita sa treci cu viteza pe langa ele. In Piatra Craiului nu am mai fost niciodata dar concediul de anul viitor e rezervat pentru Piatra. Dupa o masa si odihna de cateva ore la Plaiul Foii iesim la o ocazie spre Zarnesti. Avem noroc, un binevoitor ne duce pana la statia de autobuz din Zarnesti si de aici cu autobuzul pana in Brasov. Trec prin Rasnov, un oras in care am stat un an de zile (chestii de armata) si nu am mai calcat pe acolo din 2000. S-au schimbat multe. In Brasov am tren la 23 si 45 si de aici dupa un drum obositor ajung sambata dimineata la ora 7.00 in Vaslui unde se termina si aventura din acest concediu. Am ramas cu amintiri frumoase si cu poze si mai frumoase. Am invatat multe si totusi mai este mult mult de invatat. A face creasta Fagarasului e o chestiune de experienta pe munte, de multa determinare dar si de noroc. Eu cel putin am avut cate putin din toate, mai ales la capitolul noroc unde am prins o vreme buna. Am reusit sa fac creasta dar nu am zgariat decat suprafata Fagarasului; sunt foarte multe zone de vazut si sunt extrem de frumoase. Cuvintele nu ajung sa descrie exact ceea ce se vede in natura. Cine a urcat pe munte isi da seama. Povestea unei ture, unei creste, unui concediu in 2007 se termina aici. Poze de pe traseu puteti vedea mai multe pe site ul personal: www.senty.ro Cu respect, Marius - yo8rku

­



Sâmbătă, 20 septembrie 2008 - 10:32 
Afisari: 2,526 


Postari similare:





Comentariile membrilor (7)

pintea
pintea

 
1
felicitari pentru tura reusita intr-adevar una de exceptie asa cum mai rar ai " noroculsi experienta" sa traiesti,inca o data felicitari


Marți, 4 decembrie 2007 - 10:54  

mike
mike
Rucsac
 
2
Creasta Fagarasului este in mod cert o experienta unica, mai ales parcursa cap coada, 7-10 zile uitat de civilizatie sau poate abia atunci in mijlocul ei Carpati.org


Joi, 6 decembrie 2007 - 09:02  

amiralul
amiralul

 
3
SPLENDID TRASEU ! SI EU AM FACUT DE LA SURU LA SAMBATA .FELICITARI ! AMIRALUL


Luni, 10 decembrie 2007 - 12:26  

senty
senty
(admin)

 
4
Multumesc pentru comentarii si aprecieri. Va doresc ture reusite si cat mai frumoase.
Cu respect, Marius


Luni, 10 decembrie 2007 - 12:55  

baltarel
baltarel
Busola
 
5
Recomand, sa faci o tura si in sens invers de la E la V, impersiile tale se vor amplifica mult si bine, cu rugamintea sa ai cooechiperi pe masura ta
Iti urez mult noroc, sanatate si poteci insorite.


Duminică, 20 ianuarie 2008 - 14:21  

senty
senty
(admin)

 
6
Recomandarea e bine venita ... si o voi face. cand anume .. nu stiu inca. intradevar .. am sa mi aleg altfel partenerii Carpati.org
numai bine!


Duminică, 20 ianuarie 2008 - 15:53  

sanovi
sanovi

 
7
in primul rand felicitari pt reusita si in al doilea rand ma bucur ca am citit aceste randuri pe ca si eu voi pleca anul acesta exact acest traseu: Turnu Rosu-Plaiul Foii in data de 9 iulie 2008 si sper sa ma descurc!cum gandesti asa gandesc si eu si am obesrvat o asemanare in cuvintele scrise de tine...adica EU,si eu sunt singur momentan pt cresta si sper sa gasesc pe careva....mult noroc in viitor si poteci insorite Carpati.org


Vineri, 20 iunie 2008 - 11:28  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0765 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org